Prima parte Raportul Sfintilor Parinti fata de artade a vorbi Viziunea Sfintilor Parinti despre modul transmiterii mesajului

crestin este clara: mesajul nu trebuie sa stea in umbra stilului de a vorbi, nu trebuie sa fie o anexa a acestuia. - Oratoria profana a vremii Retorica, o arta apreciata si folosita de inteleptii timpului, este formata din figuri stilistice, de ornamente artificiale, care contravin cu simplitatea adevarului - Riscul de a denatura adevarul este major - Elocinta romana, folosita de retori si avocati, era o arta pura, estetica, fara adevar, in care succesul personal era scopul principal. Retorica era o diferenta fata de limbajul comun, un stil elevat, care contravinde dorintei primilor predicatori crestini de a transmite mesajul crestin poporului, in limba si in intelegerea acestuia - Retorica poate parea inutila (2 Cor 11,6; 1 Cor 1,17) - Insa, arta de a vorbi, ca intrument legat de puterea cuvantului, este admisa de Sfintii Parinti. Arta de a vorbi trebuie sa fie clara, eleganta, sa foloseasca cuvinte alese, sa nu se desparta forma de continut. Dintre opiniile Sfintilor Parinti, usor diferite, putem aminti: Refuzul lui Teofil al Antiohiei (vezi text atasat) Viziunea concilianta a lui Clement Alexandrinul: filosofia pentru sustinerea credintei. Aici se remarca faptul ca pedagogia crestina si chiar gnoseologia se apleaca foarte mult spre latura antropologica, spre limitele umanului in care actioneaza puterea lui Dumnezeu (vezi text atasat) Origen: forma filosofica este necesara pentru a converti intelectualii. -

Ceea ce trebuie subliniat, este ca sadirea cuvantului, dupa Sfintii Parinti, sta in ajutorul lui Dumnezeu. A doua parte Limbajul care misca sau Limbajul Performativ Scopul: prin filosofia limbajului si aspectele sale antropologice pot sa contribuie si sa creasca sensul si semnificatia textelor patristice in raport cu eficacitatea lor pastorala. Prin structura lor, se poate remarca ca scrierile patristice devin atat un model actual pentru transmiterea mesajului crestin in zilele noastre. Analiza limbajului prevede 3 tipuri: a. sintactica: cum se formeaza unitatile emice si relatiile dintre ele, combinarea semnelor si a cuvintelor b. semnatica: ce reprezinta, ce inseamna, criteriul de adevarat sau fals

c. pragmatica: raportul dintre unitatile lingvistice si utilizatori; limbajul capate anumite coloraturi in raport cu situatia si cu folosirea acestuia; se asociaza comportamentului Wittgenstein unul dintre cei mai mari pragmatisti, lanseaza teoria jocurilor lingvistice ca punct de plecare pentru orice analiza. Prin acesta se arata raportul de nedespartit ce se stabileste intre o activitate, modul de viata si limbaj (de exemplu, conceptul de egal se poate transmite cuiva printr-un joc de dimensiuni) Limbajul Performativ (to perform = a actiona, a face) Bibliografie: J.L. AUSTIN, Cum s faci lucruri cu vorbe - in enuntare exista executarea unei actiuni, prin a spune se face ceva - exista o intentie comunicativa; nu se produce doar o transmitere de informatii, ci se efectueaza o actiune cu ajutorul limbajului si are efecte asupra emitatorului si ascultatorului - face distinctia dintre performativ si afirmatii, interogatii, imperative si exclamative - da loc unei actiuni doar prin enuntare: ex iti promit ca maine voi veni la tine = ma oblig sa fac - nu tine de adevarat sau fals (asemenea constatarilor) Actele lingvistice: In functie de verbele si de actiunile generate, se poate vorbi de 3 tipuri de acte lingvistice: 1. locutorii: dotate cu sens (ex. Cartea este pe masa) 2. ilocutorii: acte executate in a spune ceva (ex. Pune cartea este pe masa!)= te invit sa 3. perlocutorii: ii provoaca pe ascultatori sa actioneze (ex. Pun pariu ca acea carte este pe masa) Actele Ilocutorii au formula F(p), unde F=verb ilocutoriu/forta si (p) enunt/propozitie Ex: Afirma ca cerul este senin (performativ expozitional); Te rog sa deschizi fereastra (performativ exercitiv) pot fi explicite (prezenta verbului) sau implicite (verbul se subintelege): ex: cu pace sa iesim= va invit sa iesim cu pace

Clasificare actelor si a verbelor lingvistice (F) dupa Austin: 1. VERDICTIVE: a da un verdict, a estima, a aprecia, a considera, a condamna, a evalua, a clasa, a chita, a pronunta, a decreta 2. EXERCITIVE a vota, a comanda, a numi, a ierta, a lasa mostenire, a desemna, o cere, a sfatui, a recomanda (exprima puterea, influenta, dreptul) 3. PROMISIVE a promite, a implica, a obliga, a paria, a face legamant, a jura, a se angaja 4. COMPORTAMENTIVE a se scuza, a felicita, a recomanda, a critica, a marturisi, a multumi, a dori , a protesta (comportament social) 5. EXPOZITIVE (cele mai numeroare) a afirma, a spune, a zice, a opina, a nega, a accepta

Partea a treia Analiza scrierilor Sfintilor Parinti pentru a sublinia urmatoarele elemente: forta ilocutorie, clasificarea genului literar in functie de actul ilocutoriu (apologetic, catehetic, etc). Eu v-am atasat o apologie, analizata, din care reieste forta autoritara, prin aparare, adevar si judecata, datorata verbelor ilocutorii. Intre acestea, in acest text, prevaleaza Verdictivele, explicite si implicite (estimez, evaluez, decretez, sfatuiesc, consider, recomand, socotesc, judec.). Alaturi de acestea, se afla Expozitive, ca marturisire a credintei (stim, aratam, amintim, raspund, cerem) Il rog pe Dl Osman Erem sa priveasca din aceeasi persepectiva discursurile din lumea musulmana (o predica, un pasaj din Coran, etc)