n Demonism, Eminescu imagineaz urmtorul scenariu al antropogenezei.

mpotriva btrnului zeu, stpnitor al cerului si, n viziunea poetului, creator al rului, se revolt titanii, iar acesta i pedepseste azvrlindu-i n haos. Cadavrul unuia dintre titanii ucisi este pmntul, din care, din porunca zeului, s-au nscut oamenii, viermi meniti pieirii. Astfel, lumea este un imens sicriu, ale crui cuie snt stelele, iar capacul este cerul albastru. Lumea este o temnit a vietii, la fereastra creia rzbate o lumin frnt, soarele. n acest timp, zeul btrn petrece pe cmpiile albastre ale cerului, mngiat de ngeri cu sni asemenea marmurei si desftndu-se n sunetele harfelor, ale cror accente voluptuoase nrosesc aerul. Noi, fiinti ciudate, gretoase n desrtciunea lor, viermuim n cadavrul negrului pmnt, viata noastr fiind ironie si dezndejde. Si totusi, firea noastr poart n ea ceva mret, mostenire de la titanul rsculat mpotriva zeului care a pus rul n lume. Sfnta nzuint a titanului a voit s nfptuiasc mutatia creatiei, a omului la fire si dreptate. Dar nu a izbutit pentru c, fiind fcuti dup chipul si asemnarea zeului, rul este impulsul oamenilor la orice gnd, voint, fapt, astfel c viata noastr este ntemeiat pe nedrept si pe minciun. Si poetul exclam: Ce plan adnc siret acolo sus!/ Cum n smnta dulce a rului s-a pus/ Puterea de viat! Crearea oamenilor este o sfidare de ctre zeu a titanului rebel pmntul:Spre a-l batjocori pn si n moarte,/ Ne-am nscut noi, dup ordin divin,/ Fcuti ca s-si petreac Dumnezeul/ Btrn cu comica-ne neputint,/ S rd-n tunet de desrtciunea/ Viermilor cruzi, ce s-aseamn cu el,/ S poat zice-n crunt ironie:/ Pmnt rebel, iat copiii ti! Scenariul diadei antagonice originare Bine/Ru apare de la primele religii. Amintim religia lui Zarathustra, unde principiul binelui, Ahura Mazda nvinge principiul rului, Ahriman. Pe aceeasi schem luat de la vechii persi, Iahve-Elohim iudaic versus Lucifer, cel mai frumos si primul dintre ngeri, aruncat n iad pentru c a vrut s fie asemenea zeului suprem. La Greci, Zeus se nfrunt si nvinge pe titani; dintre acestia, Prometeu creeaz pe oameni si fur focul ceresc pentru a-l drui pmntenilor, metafor a luminii ratiunii umane; drept pedeaps, Prometeu este nlntuit pe muntele Caucaz, un vultur devorndu-i ficatul n fiecare noapte. El va fi eliberat de Heracles, moment care marcheaz prbusirea Olimpului cu zeii si viciosi. n Demonism, Eminescu imagineaz o schem mitic eclectic, originalitatea constnd n inversarea atribuirii celor dou principii morale: rul apartine zeului suprem, aici Ormuz al iranienilor, iar binele titanului, pmntului. Acesta, vrndu-ne binele, ca si Prometeu, ne-a nzestrat cu suflet, cu ratiune scnteia care o numim divin; de asemenea el cearc a vorbi cu noi n cugetri strlucitoare, variimblsmate,/ n flori, n ruri, n glasul naturii/ Ce-i glasul lui. Zadarnic ns, pentru c btrnul zeu, drept rzbunare pe Titan, a sdit n firea noastr smburele distructiv.