Razboaiele dacilor

Page 1 of 10

"Deschide-ti portile!" Romanul: "Cine sunteti voi?" Dacul: Romanul: "Noi? Suntem stapinii lumii!" Dacul: "Ve-ti fi dac vom pieri noi!"

(Inainte la partea a II-a)

Rzboaiele geto-dacilor
RZBOAIELE GETO-SCITICE Inca de la cele dintii orizonturi ale formarii ei,armata geto-daca a fost pusa in linie de lupta pe frontul de nord-est pentru a apara propri-a glie impotriva scitilor. Razboaiele daco-scitice insumeaza ansamblul actiunilor militare desfasurate pe o mare intindere istorica, desigur, cu anumite intervale, in care au existat perioade de acalmie si de colaborare, ca urmare a faptului ca in secolele IX si VIII i.e.n. a avut loc "navalirea scitilor, un popor inrudit cu persii". Migratia scitica a marcat, de altfel, inceputul revarsarii peste paminturile poporului geto-dac, iar apoi ale poporului romn, peste aceasta poarta de istorie a altor valuri ale populatiei nomade venite din partea de rasarit: "Asa au batut milenii-sublinia Vasile Parvan-valurile scite, sarmate, slave, cetatea noastra pe Nistru". Razboaiele de aparare impotriva scitilor nu au fost de loc usoare, pentru ca ei formau o etnie numeroasa care si-a impus controlul asupra unui vast spatiu. Tucidide scria ca "Regatul scitilor nu putea fi comparat cu nici unul dintre regatele din Europa, si nici unul dintre neamurile din Asia, considerate izolat, n-ar putea sa reziste scitilor, daca s-ar uni cu totii." Cu toatea acestea,scitii au fost incapabili sa infringa singuri impotrivirea geto-dacilor. In vederea infruntarilor, scitii au incercat sa caute aliati la alte neamuri, ajungindu-se, de pilda,la unele intelegeri intre ei si macedoneeni.. Aceste aliante temporare vizau, desigur, prinderea intr-un cleste strategic a partii de est si sud-est a teritoriului Daciei Indislocabila rezistenta a geto-dacilor era determinata de faptul ca ei erau un popor asezat, aveau o viabila organizare politico-administrativa si militara teritoriala, in luptele desfasurate un rol deosebit revenind localitatilor intarite si obstacolelor de tot felul, pe cind scitii apartineau unui neam care nu avea "nici cetati,nici ziduri intarite,ci toti isi poarta casa cu ei si sint arcasi calari, traind nu din arat, ci din crestera vitelor si locuiesc in carute[]". Luptele impotriva scitilor, duse cu deosebire la nord de gurile Dunarii si in "Dacia Pontica sau Dobrogea" cu o intesitate mai mare incepind din secolul al VII-lea i.e.n., au durat timp indelungat, ultimul razboi parind sa fie cel din anii 342-338 i.e.n. cind geto-dacii sau "opus patrunderii in tara lor a scitilor condusi de Atheas". Trogus Pompeius remarca faptul ca in inaintarea lor spre sud, scitii lui Atheas au

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 2 of 10

intimpinat rezistenta getilor de la Dunare condusi de un rege al carui nume nu este mentionat, iar conducatorul scitilor "fiind strimtorat de razboiul cu istrienii, citim in rezumatul transmis de Iustinus-acesta ceru, prin mijlocirea cetatenilor din Apollonia, ajutor de la Filip, spunind ca ar avea de gind sa-l lase urmas la domnia in Scitia . Murind intre timp regele istrienilor, scitii au scapat si de teama razboiului si de nevoia de a mai cere ajutor". In orice caz, in anul 339 i.e.n.geto-dacii din Dacia Pontica (Dobrogea de azi) mai duceau inca lupte impotriva scitilor. In final, grupurile de sciti patrunse pe teritoriul Daciei au fost asimilate.

Razboiul geto-persan
(514ien) Planul de actiune elaborat de regele persan Darius cu ajutorul sfetnicilor lui prevedea, in linii esentiale, patrunderea in "tara" scitilor care se aflau intr-un continuu balans intre cele doua continente Asia si Europa. In vederea invaziei, monarhul persan a pregatit si deplasat o uriasa armata pe care Herodot o evalua la "sapte sute de mii de soldati". Planul strategic prevedea patrunderea pe doua directii covergente spre lumea scitica, atit pe uscat cit si pe Marea Neagra. In acest scop a constituit o grupare terestra condusa nemijlocit de imparat care a inaintat de-a lungul coastei, deci pe o directie de litoral. Concomitent, o forta navala inainta pe Marea Neagra cu misiunea de a patrunde pe Dunare si a intinde un pod peste aceasta in sectorul Isaccea de azi .

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 3 of 10

Dupa ce a traversat Bosforul tracic pe un pod cu o deschidere de 3,5 km,gruparea terestra a lui Darius s-a angajat spre nord pe o directie de litoral,in timp ce forta navala inainta pe Marea Neagra.Din punct de vedere geografic si demografic armata terestra cotropise teritoriul neamului tracilor,ale caror triburi de pe directia de capacitate a fortelor persane:"s-au inchinat lui Darius fara nici o impotrivire".Odata patrunsa in mediul geto-dacic,cea mai puternica ramura a marelui neam al tracilor,care,asa cum ne informeaza autori antici,locuiesc"dincolo de Haemus",armata persana,pe care un cronicar ar fi estimat-o prin formula "cita frunza si iarba"s-a lovit de rezistenta poporului geto-dac ridicat la lupta ca un singur om.

Expeditia lui Darius Aceasta optiune a poporului geto-dac are semnificatii cu atit mai mari cu cit armata lui Darius nu a intilnit "vreo impotrivire, pina la meleagurile Dobrogei noastre". Herodot scrie admirativ ca getii s-au hotarit "la o impotrivire indaratnica", relevindu-le totodata calitatile de a fi "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Reflectia istoricului grec este deosebit de importanta, intrucit ea pune in evidenta ca geto-dacii de la nord de Balcani si dinspre Pontul Euxin dispuneau de o organizare militara capabila sa incerce a opune " marii armate"a regelui persan, fapt ce permite avansarea ipotezei existentei inca din sec.VI ien.a unor structuri politico-administrative cu premise mai vechi. Informat necontenit asupra intaririi armatei persane inca din momentul in care coloanele ei traversau lantul muntos in interiorul caruia au fost acrosate de cetele geto-dacilor, deoarece "Dacii aveau si exploratori ca sa cerceteze mersul trupelor si sa recunoasca forta,miscarile si pozitiunile inamicului", comandamentul geto-dacilor a hotarit sa recurga la o elastica aparare strategica, cu efortul pe directiile mai populate,asezarile intarite constituind autentice noduri de rezistenta. Este posibil ca batalia sa se fi desfasurat in trei etape, cu o legatura strinsa intre ele. In prima etapa, forte ale geto-dacilor din prima linie-acei arcasi calari iscusiti, precum si infanteria comunitatilor lor de pe directiile de inaintare ale inamicului, au angajat detasamentele persane in momentul in care debusau din Muntii Balcani. Actiunile de lupta duse s-au canalizat indeosebi pe directii corespunzatoare in general cu axele deschise de trecatori. Au existat , desigur, si cazuri in care cavaleria geto-daca si iscusiti ei arcasi au lovit prin surprindere detasamentele persane intrunul sau ambele flancuri. Revarsindu-se insa, asemenea unui torent, numeroasa armata persan a a reusit sa depaseasca bariera muntoasa,

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 4 of 10

schimbind brusc raportul de forte in cimp deschis. In a doua etapa, adotind un dispozitiv elastic si articulat, constituit sub protectia fortelor din primul esalon, si utilizind unregistru tactic bogat, armata geto-daca a dus lupte grele pe front larg, impotriva gruparii terestre persane. In etapa a treia, folosind cu abilitate conditiile favorabile oferite de teren care era, in principal, impadurit, trupele geto-dace au dus ample actiuni de hartuire pe directii si aliniamente succesive, procedeu pe care il vom regasi mereu in patrimoniul istorical ostilor geto-dace si romne in vremurile care vor urma,bucurindu-se de un statut bine definit in gindirea si practica militara romaneasca. Expeditia renumitului rege persan Darius in spatiul din partea de nord a Marii Negre sa incheiat fara succes datorita rezistentei getilor, strategiei scitilor si infringerile suferite de persi in alte zone, armata persana nu a reusit sa-si stabileasca autoritatea la nord de Dunare peste paminturile daco getilor. In adevar, fara a reusi sa obtina o angajare decisiva, contiinu hartuita, suferind pierderi masive, marea armata persana a fost obligata sa se retraga. Marea confruntare din anul 514 ien pune in atentie faptul ca geto-dacii,chiar daca nu aveau inca un stat unitar si centralizat la nivelul intregului spatiu carpato-danubiano-pontic, aveau unitate social-economic si administrativa ceea ce le oferea posibilitatea sa opuna o rezistenta organizata si bine condusa impotriva cotropitorilor din ori ce directie ar fi venit. Strategia si tactica armatei geto-dace au fost concordante cu scopurile urmarite si bine corelate cu evolutia situatiei in dinamica razboiului cuputernica armata persana. Si chiar daca nu au reusit sa opreasca armta persana, raportul de forte fiind net in favoarea acesteia, geto dacii au practicat procedeu de lupta hartuirea care va dobindi statut de permanenta in gindirea si arta noastr a militara si care-si va dovedi peste timp mari valente ale eficacitatii lui. Rezistenta dirza a geto-dacilor impotriva invaziei persane face ca anul 514 ien sa marcheze un stralucit moment atestat de istoria scrisa, simbol peste veacuri al dragostei de tara a oamenilor acestor locuri, al luptei dirze, neintrerupte pt apararea vetrei strabune.

Razboaiele geto-macedonene
In perioada care a urmat confruntari cu puternica armatapersana, geto-daci au participat la alte campanii militare, intre care cea mai importanta este cea din 429 ien in razboiul peloponeziac, iar cele mai grele si mai indelungi angajari militare au fost, fara indoiala, razboaiele de aparare duse impotriva macedonenilor. Afirmindu-se atit pe plan economic , cit si militar, getii intra la un moment dat in conflict cu regele macedonean Alexandru cel Mare. In perioda respectiva geto-dacii se intaresc la nord de Dunare in "asa masura incit indraznesc sa se razboiasca cu Alexandru cel Mare, facind expeditii in Macedonia . Incep nenumarate conflicte intre macedoneni si geti. Cel dintii razboi geto-macedonean a avut loc in anul335 ien. In primavara acelui an Alexandru cel Mare a pornit ,de la Amphipolis, in fruntea

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 5 of 10

unui grup expeditionar ce numara 30000 de luptatori, impotriva tribaliilor, illyrilor si getilor de la nord de Haemus. Lasind la stinga cetatea Pilippi si masivul Orbelon (CIandag), armata macedoneana a trecut riul Nestos (Mesta) si a patruns, dupa zece zile de mars, in muntii Balcani. In acest sens Arrian nota ca "dupa ce a trecut pe celelalt mal al Nestosului, in zece zile a ajuns la poalele muntilor Haemus". Incontinuare, ostirea macedoneana s-a indreptat, prin munti, spre nord si dupa trei zile a ajuns la Dunare. Acolo era asteptata de "corabii de razboi sosite de la Byzantionprin Pontul Euxin si pe fluviu". Informati de iscoadele impinse spre Dunare asupra miscarilor macedonenilor, comandantii geto-dacilor au hotarit sa angajeze fortele acestora in imediata apropiere a fluviului dispunindu-si trupele intr-un dispozitiv articulat dar compact. Cetele infanteriei au constituit centrul dispozitivului care avea flancurile usor avansate, fiind asigurate de cavalerie. In acest scop pe malul opus al Dunarii se concentrase o puternica oaste geta, formata din peste 10000 de pedestrasi si 4000 de calareti. Acestia, aflind de sosirea lui Alexandru, s-au desfasurat in "linie de bataie", fiind hotariti sa-l infrunte pe adversar "daca ar incerca sa treaca de dinsii". Odata ajuns la Dunare, Alexandru a hotarit sa intreprinda o expeditie la nord de fluviu, impotriva getilor "ca sa fie proslavit ca a trecut si peste cel mai mare fluviu al Europei aparat de cei mai viteji oameni". Asa a luat nastere primul razboi geto-macedonean. Cu corabiile pe care le avea la dispozitie, cu toate monoxilele adunate din zona -caci aceste -scrie Arrian-se aflau din belsug, deoarece locuitorii de pe malurile Istrului le folosesc la pescuit sau cind merg unii la altii pe fluviu-si alte mijloace improvizate Alexandru forteaza Dunarea, in cursul noptii, prin surprindere, mai intii cu un detasament precursor format din circa 1500 de calareti si din vreo 4000 de pedestrasi, care izbuteste, nu fara eforturi, sa cucereasca un cap de pod unde sa debarce grosul fortelor. Profitind de intuneric, la adapostul acoperirilor si al holdelor bogate, macedonenii s-au strecurat aproape neobservati de oastea geto-daca spre a lovi prin surprindere. In opinia lui Vasile Pirvan oastea macedoneana ar fi fortat Dunarea pe timpul noptii intr-un punct din apropierea actualei localitati Zimnicea. In prima faza a bataliei macedonenii au atacat doar cu cavaleria, incercind sa strapunga si sa disocieze printr-o lovitura brusca dispozitivul de lupta al geto-dacilor. Aceasta incercare a fost respinsa cu pierderi importante pt. cele doua parti de vreme ce Curtius Rufus scrie ca "getii cu anevointa putura sa se impotriveasca celui dintii atac al calaretilor dusmani". Persistind in realizarea planului, Alexandru Macedon a hotarit sa introduca in lupta infanteria, dind acest scop ordin lui Nicanor sa soseasca in "graba cu falanga"si sa adopte o "formatie patrata" pt. a putea respinge atacurile geto-dacilor din orice parte ar fi venit.Cavaleria, sub comanda personala a lui Alexandru a fost dispusa pe aripa stinga a falangei, cu misiunea de a declansa atacul fulgerator si totodata, de a actiona astfel incit sa se evite o incercuire. Este de presupus ca in fata schimbarilor intervenite in dispozitivul adversarului si getii sa fi adoptat masuri de contracarare dispunindu-si pedestrimea la aripa stinga, iar cavaleria la aripa dreapta. Capeteniile geto-dace nu exclusese-ra in calculele lor nici posibilitatea retragerii sub o eventuala presiune puternica a inamicului. S-ar fi cedat in felul acesta in mod voit malul sting al Dunarii, dar macedonenii ar fi fost atrasi in adincimea teritoriului, permitind geto-dacilor ca, la momentul oportun, sa execute cu cavaleria o manevra in flancul si spatele adversarului pt al desprinde de fluviu si de mijloacele lui de trecere si a-i pricinui astfel, prin incercuire, o infringere totala. Se pare insa ca Alexandru cel Mare a intuit o atare intentie, astfel ca a inaintat cu prudenta si pe un spatiu limitat in teritoriul neospitalier de la nord de Istru. In acelasi timp, de unde la inceput si-a propus sa zdrobeasca fortele geto-dace printr-un atac fulgerator executat atit cu falanga cit si cu cavaleria, regele macedonean a fost silit sa trimita o parte din trupe ptr a umple golul dintre gruparea principala si Dunare, intr-un fel de-

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 6 of 10

a lungul acesteia "ca nu cumva pedestrasii sa fie incercuiti de getii care stateau la pinda". In aceste conditi deznodamintul infruntarii nu a fost decisiv pt nici una din parti. Armata geto-daca, evitind o angajare decisiva de la inceput, s-a retras spre o asezare intarita situata "la o departare de o pasaranga de Istru"(aproximativ 5500 m). Tactica adoptata de getii-hartuirea adversarului, evacuarea populatiei necombatante si a avutului "prin locuri singuratice"-etaleaza unele din trasaturile devenite traditionale pt arta militara a geto-dacilor si apoi a romanilor. Manevra in retragere era menita, in principal, sa anihileze superioritatea in organizare si tehnica militara a adversarului si sa dejoace planurile sale de a incercui trupele geto-dace care operau in acea zona. Geto-dacii s-au retras in ordine de pe aliniamentul de pe care se aparau, fara a intra in panica. Faptul pune in evidenta ca ei erau preocupati sa-si pastreze fortele pt noi actiuni militare impotriva expansiuni macedonene, geto-dacii neputindu-se impaca cu existenta trupelor straine pe paminturile lor. Asadar "cel mai mare cuceritor al lumi antice, Alexandru,fiul lui Filip, a venit pina la Dunare, a trecut putin pe malul celelalt, dar sa intors cum a venit. Iar urmasii lui au fost batuti si luati prizonieri".

Participarea geto-dacilor la luptele impotriva armatei macedonene conduse de generalul Zopyrion.

In timp ce Alexandru continua marea aventura asiatica, loctiitorul sau in Macedonia, Zopyrion,-unul dintre cei mai capabili generali din vechea generatie, formata inca sub Filip al II-lea, a organizat o expeditie militara de proportii deosebite. "Zopyrion pe care Alexandru cel Mare il lasase guvernator al Pontului,a scotocit ca e rusinos sa stea degeaba si sa nu intreprinda el ceva", scrie Trogus Pompeius. Urmarind stapanirea litoralului nord-pontic, armata condusa de Zopyrion, ale carui efective s-au ridicat la 20000- 30000 de mii de luptatori, a trecut Dunarea pe navele concentrate in acest scop (probabil la vadul traditional de la Isaccea) si a inaintat urmind litoralul maritim pina la gura

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 7 of 10

fluviului Hypanis (Bug) unde a asediat Olbia. Cetatea a depus o dirza rezistenta, iar conducatorii ei, pt a marii nr luptatorilor si capacitatea de aparare a orasului, au adoptat o serie de masuri speciale: "In timpul asediului lui Zopyrion-scrie Macrobiu-borystenii au eliberat sclavii , au dat drept de cetatenie strainilor, au iertat datoriile si au putut sa tina piept dusmanului." Dupa incercarea nereusita de cucerire a cetatii Olbia pe cind cauta sa se retraga, navele macedonene care trebuiau sa asigure trecerea armatei peste Dunare au fost surprinse de o puternica furtuna, astfel ca operatiunea de trecere peste fluviu a corpului expeditionar nu s-a putut executa imediat, moment in care macedonenii au fost atacati de geti. Relatind grelele lupte care au fost siliti sa le duca macedonenii, izvoarele scrise consemneaza ca armata invadatoare a fost in cea mai mare parte nimicita. "In timpul unor expediti asupra getilor, Zopyrion guvernatorul Traciei -relateaza Curtius Rufus -fusese zdrobit cu toata oastea. Cind a aflat de aceste nenorociri, Seuthes i-a atitat la rascoala pe odrisi, concetatenii sai. Tracia era aproape pierduta." Un rol important in infringerea agresorilor l-a jucat surprinderea realizata de geto-daci. Succesul repurtat in timpul luptei impotriva armatei conduse de Zopyrion se inscrie ca un moment important in apararea si consolidarea puterii geto-dacilor la Dunare. Dupa luptele impotriva lui Zopyrion, intre geto-daci si macedoneniau avut loc alte citeva confruntari de amploare in cursul carora armata geto-daca a administrat lectii usturatoare trupelor macedonene. Aastfel in anul 300ien.,cind incepe constructia Marelui zid chinezesc, poporul geto-dac zagazuia inaintarea "mareei"macedonene care ameninta vatra sa de locuire -spatiul carpato-danubiano-pontic. Ajunsa la un inalt stadiu de dezvoltare economica si sociala, Dacia continua sa fie una dintre puterile de vaza ale sud-estului si estului continentului, fiind in masura sa se confrunte de la egal la egal cu oricare dintre fortele invadatoare. In ajunul noilor confruntari cu macedonenii, poporul geto-dac isi construieste la nord de Dunare o puternica entitate statala , avind in frunte pe Dromichaites, cel dintii mare comandant de osti geto-dac cunoscut in stadiul actual al cercetarilor. De numele lui se leaga neindoios starea avansata de organizare politico militara in plan statal, precum si intreprinderea unor masuri de ridicare la cote superioare a capacitatii de aparare a tarii, atit prin constituirea unor structuri militare cu caracter de permanenta a unui corp de cadre de autentica competenta, buni cunoscatori ai artei militare, cit si prin aplicarea principiului ridicari la arme a intregului popor. Armata geto-dacilor era in fapt "o ridicare in masa a populatiei." Nu intimplator izvoarele antice mentioneaza ca macedoneni au avut de infruntat la nord de Dunare "niste barbati foarte iscusiti in razboaie si care ii intreceau cu mult prin numarul lor." Noile razboaie dinte geto- daci si macedoneni au avut loc in conditii din cele mai complexe, initiativa venind din partea lui Lysimah, un general capabil si ambitios, care, devenit rege al Traciei elenistice dupa moartea lui Alexandru cel Mare , si-a intins stapinirea pina la cumpana apelor Muntilor Haemus , dar care i se parea o frontiera nepotrivita. El rivnea sa ajunga la Dunare si sa ocupe intreaga Getie Minor , inclusiv gurile fluviului. Planul de campanie elaborat de Lysimah prevedea ca intr-o prima etapa armata macedoneana sa zdrobeasca fortele getilor de la sud de Dunare, iar in etapa a doua sa patrunda la nord de fluviu. Desi istoricii nu au ajuns inca la un consens , este posibilca centrul puterii lui Dromichete, a carui stapinire se intindea si la sud de Dunare , sa fi fost asezarea intarita Helis situata aproximativ pe actuala vatra a orasului Bucuresti. Sapaturile arheologice ingaduie concluzia ca in aceasta

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 8 of 10

zona existau mai multe asezari deschise , insirate pa luncile Dimbovitei si ale Colentinei. Pe o colina se afla o cetatuie intarita cu palisada si sant de aparare formind vechiul centru al Vlasiei. In desfasurarea si intrebuintarea fortelor si mijloacelor atit in plan strategic cit si tactic, comandamentul geto-dac a tinut seama si de faptul ca in perioada respectiva directiile de patrundere in nord de Dunare erau relativ reduse ,deoarece padurile reprezentau aproximativ 80% din suprafata tari. Pastrindu-si fortele principale in adincime ,constituite in una sau doua grupari ,instantele strategice impingeau in fata detasamente care actionau pe directii si duceau lupte pe aliniamente succesive , supraveghind cu cea mai mare atentie miscarile inamicului. "Strategia folosita de marele rege Dromichete a fost complexa si cu atribute pe care posteritatea le-a retinut si comentat cu deosebire sub raportul eficientei ei Astfel,in tot timpul campaniei "acesta [Dromichete ] nu i-a scapat din ochi [pe adversari], le-a risipit oameni". Dupa inceperea confruntarilor , pt a evita orice risc, armata geto-daca a cedat deliberat o parte a teritoriului sau. Apoi, in momentulin care ansamblul de conditii au devenit favorabile, getii au declansat batalia prin surprindere ,cu toate fortele, aplicind o forma hotaritoare a manevrei dubla invaluire. Agathocles si armata sa nu se asteptau la o lovitura atit de mestesugita si in invalmasala luptei multi au cazut prizonieri. "El insusi [Lysimah] a ajums intro primejdie cit se poate de mare si a scapat cu fuga. Fiul sau Agathocles, care-l sprijinea atunci in lupta pt prima oara a fost luat prizonier de geti". Potrivit 'codului militar 'al epocii, seful ostirii adverse cazut prizonier era ori ucis ori intemnitat. Regele Dromichetes a procedat altfel.el la tinut in captivitate pe Agathocles, l-a tratat bine si , timp de opt ani , la facut sa inteleaga ca asezarile intarite din sudul Dunarii ii apartineau si ii erau indinspensabile, ele fiind parte organica din sistemul economic si defensiv al vaii dunarene si a statului sau. Cu lectia bine invatata si incarcat cu daruri , Agathocles a fost trimis tatalui sau, crezind ca acesta va sti sa aprecieze la justa valoare si salvarea vietii fiului sau si va restitui getilor teritoriul de peste fluviu, ocupat anterior de macedoneni masura luata de Dromichetes facea apel la sentimentele paterne ale lui Lysimah, la inteligenta si experienta acestuia ca fost ajutor marelui Alexandru. Dar, in loc sa-i fie recunoscator pt crutarea fiului .Lysimah a inceput pregatirile pt o noua expeditie impotriva getilor, spre al pedepsi pe Dromichaites si a limita actiunile acestuia care tindeau la extinderea autoritatii in teritoriiledintre Dunare si Mare. Astfel,anul 292ien.avea sa consemneze un nou si crincen razboi intre geti si macedoneni. Armata macedoneana , dupa afirmatiile scriitorilor antici , s-ar fi ridicat la 100000 de oameni, cifra neobisnuit de mare pt vremea aceea. Ostirea lui Lysimaha trecut Dunarea , a cucerit unele asezari dar peste tot a gasit pamintul pustiit. Era clar ca Dromichaites a aplicat la inceput strategia "pamintului pirjolit "urmind ca dupa aceea sa si creeze conditiile necesare zdrobirii totale a fortelor invadatoare.in acelasi timp, el a folosit si diferite stratageme. Polyainos , jurist macedonean care a trait la Roma in sec.II en. unde a scris o lucrare cu titlul "Stratagema "vorbeste si de Dromichaites si razboaiele sale cu Lysimah: "Dromichaites era regele tracilor, iar Lysimah al macedonenilor. Macedonul facu o expeditie in Tracia. Regele trac folosi o stratagema impotriva acestuia. Generalul sau Seuthes se prefacu ca fuge la Lysimah si dupa ce izbuti sa fie socotit vrednic de incredere ii aduse pe macedoneni in locuri neprielnice, unde avura de suferit de foame si sete. Dromichaites cazu asupra lor si nimici pe Lysimah si pe toti cei care se aflau cu el . Cei care au cazut inpreuna cu Lysimah au fost in numar de 100000 mii". Hartuit in permanenta, cu armata tot mai slabita de oboseala, foame si sete, Lysimah si-a dat in curind seama ca expeditia sa nu putea avea

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 9 of 10

sorti de isbinda . "Armata lui Lysimah-noteaza Diodor din Sicilia -era chinuita de foame. Prietenii il sfatuiau pe rege sa scape cum va putea si sa-si mute gindul ca oastea lui l-ar putea salva. Cunoscind in permanenta situatia tot mai precara a fortelor invadatoare, Dromichaites a hotarit declansarea unei ofensive concentric hotaritoare pentru a prinde pe inamic ca intr-un cleste urias. La cei 64 de ani ai sai, dupa nenumarate victorii obtinute, Lysimah s-a vazut prins impreuna cu intreaga sa armata in tinuturile de la nord de Dunare-unde-dupa spusele lui Dromichaites, nici "o oaste straina nu poate afla scapare sub cerul liber " Prinsi si dusi in coloane intreg dezarmate, macedonenii au fost impinsi spre cetatea de scaun, Helis, capitala regelui get. "Invins [...] de catre Dromichettes si silit sa se predea impreuna cu toata ostirea din pricina secetei, dupa ce bau apa si ajunse sclav, Lysimah spuse: "O zeilor, pentru cit de mica desfatare m-am facut rob, din rege ce eram!" In perioada detentiei regele si ostenii sai s-au bucurat de un tratament corespunzator, fiind eliberati dupa ce Lysimah a acceptat sa restituie getilor teritorile ocupate, precum si asezarile intarite de la sud de Dunare si dupa ce a declarat solemn ca niciodata o oaste a sa nu va mai incalca paminturile stapinite de geti. Dupa obiceiul vremii, alianta a fost intarita prin casatoria lui Dromichaites cu fica regelui macedonean. Pe cit erau de razboinici si necrutatori in timpul luptelor, pe atit erau geto-dacii de omenosi fata de prizonierii de razboi. Este semnificativ in acest sens gestul lui Dromichaites fata de comandantul suprem al oastei macedonene. "Ajungind ostirea lui Lysimah in puterea tracilor-scrie Diodor din Sicilia-acestia se strinsera la un loc-alergind in numar mare-si strigara sa le fie dat regele prizonier, ca sa-l pedepseasca. Cacispuneau ei-poporul, care luasse parte la primejdiile [razboiului], trebuie sa aiba dreptul de a chibzui asupra felului cum sa fie tratati cei prinsi. Dromichaites fu impotriva pedepsirii si-i lamuri pe osteni ca este bine sa crute pe barbatul acesta. Daca l-ar omori pe Lysimah-spune el-, alti regi au sa-i ia domnia si se prea poate ca regii acestia sa fie mult de mai temut decat inaintasul lor. Dar crutandu-l pe Lysimah, acesta-cum se si cuvine-are sa arate recunoscator tracilor, care i-au daruit viata. Iar locurile intarite, aflate mai inainte de vreme in stapanirea tracilor, ei le vor dobindi inapoi fara nici o primejdie. Regele Lysimah a supravietuit "multumita intelepciuni regelui get, care, unei razbunari cu efect trecator, a preferat incheierea unei paci avantajoase si trainice". Infringerile suferite de Lysimah i-au convins pt totdeauna pe macedoneni care era forta reala a noului centru de putere format la Dunare .Expansiunea lor spre nord le era barata definitiv. Rezistenta in fata presiunilor macedonene a constituit cel mai important capitol al istoriei militare geto-dace pina la creerea statului condus de Burebista. Victoriile obtinute de regele dac ni-l infatiseaza pe acesta ca un mare comandant de osti dotat cu o mare forta interioara, cu o inteligenta deosebita capabil sa imagineze sa creada si sa dea incredere, iar apoi sa-si impuna vointa, aceasta devenind vrerea tuturor. Semnificatiile si ecoul marilor izbinzi obtinute de armata geto-daca au depasit fruntariile Daciei si ale Peninsulei Balcanice, ajungind departe atit in Occident cit si in Orient. Nu de mica importanta a reprezentat faptul ca personalitatea lui Dromichaites si victorile sale au constituit un liant puternic pt toate triburile geto-dace aflate pe ambele versante ale Muntilor Carpati, munti care niciodata nu au despartit ci au unit Dacia de ieri si Dacia de mai tirziu. Cu toate ca recunoasterea sa ca rege al regilor o facusera in primul rind triburile dintre Dunare, Nistru si Carpati, autoritatea lui Dromichete a cuprins intreaga Dacie pina la Tisa si Carpatii de miazanoapte, cei acoperiti de intinse paduri de fagi, iar de aici pina in Pocutia si Galitia. Astfel "dubla sa victorie asupra ostilor lui Lysimah a reprezentat intr-un anumit sens o cotitura in istoria politica a geto-dacilor." In perioada urmatoare incetarii din viata a lui Dromichete, poporul geto-dac va continua sa joace un rol important economic politic si militar

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009

Razboaiele dacilor

Page 10 of 10

atit in aria sa de vietuire, cit si pe plan sud-european. Imaginea razboaielor de aparare duse de poporul geto-dac se proiecteaza neincetat pe fundalul civilizatiei sale materiale si spirituale infloritoare ca factor de putere militara si izvor al capacitatii de lupta a armatei lui. Afirmarea Daciei ca un nou si puternic centru politic si militar la Dunare, Carpati si Marea Neagra, rasunatoarele victorii obtinute impotriva unor armate puternice de invazie au facut ca geto-dacii sa se bucure de liniste pe o perioada relativ lunga din partea semintiilor vecine, a regatelor, imperiilor europene .Era vorba insa de o liniste de dinaintea furtunii. Geto-dacii aveau sa se confrunte curind cu o alta forta militara de prim rang a lumi antice -imperiul roman. Pina atunci insa, armata geto-daca isi va mai pune in valoare virtutiile in unele confruntari militare cu bastarnii, cu celtii si cu alte populati invecinate care doreau sa-si extinda teritoriile ocupate. Documentele atesta, de asemenea, ca unul din urmasi lui Dromichete, a participat, in jurul anului 260ien, cu un corp de oaste la luptele din zona balcanica purtate intre regi elenistici, urmasi ai lui Alexandru cel Mare . Prezenta celtilor in cimpia panonica a fost primita cu ostilitate atit de daci, cit si de bastarni care au format o coalitie, atacindu-i pe celti in partile de sud ale panoniei cu o oaste tare de circa 18000 de oameni,dintre care 15000 pedestri si 3000 calari. Celtii nu au putut fi infrinti. Situatia de tensiune creata aici impunea o supraveghere continua, cel putin in perioada de mai mare efervescenta a celtilor, fapt ce i-a obligat si mai mult pe daci sa-si mentina structura statala centralizata si sa fie gata de aparare. Unii istorici considera ca o confruntare indirzita a avut loc intre geto-daci si celti cind miscarea de migratie si cucerire a acestora din urma sa lovit de blocul compact dac din Carpati, fiind nevoita, datorita rezistentei, populatiei bastinase, sa-l ocoleasca, in cea mai mare parte pe la flancurile sale, pt a se infiltra in anumite zone din podisul intracarpatic. Cercetarile arheologice demonstreaza ca cea mai puternica infiltrare a celtilor sa produs in NV Daciei,unde, incepind din sec IVien sau suprapus dacilor, amestecindu-se si convietuind cu ei, celtii fiind in cele din urma asimilati de o populatie majoritara si cu o avansata cultura si civilizatie, asa cum se va intimpla dealtfel si cu celtii scordisci din regiunea Savei care patrunsesera la est si vest de Olt in sec II-I ien. In fata pericolului pe care il reprezentau aceste migratii, dacii din Carpati sau constituit intr-o puternica uniune de triburi sau formatiune statala sub conducerea regelui Oroles, care a luptat in jurul anului 200 ien impotriva bastarnilor, zadarnicind incercarile acestora de a patrunde in podisul intracarpatic. (Inainte la partea a II-a)

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/armata_daca/razboaiele_dacilor_01.htm

8/26/2009