Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). textul este conceput circular. fiindca-si pierdea banii prin crasme. fie prin intermediul eului-personaj. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). cand "boscorodea" mortii cil cimilituri.Ioane. lua pomana covrigi. prin zicatori (" . "sa nu-ti salte inima de bucurie". mitoc. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". "cum nu se da ursul scos din barlog". ocnita. evocare si scriere memorialistica totodata. primele trei publicate intre 1881 si 1882. expresivitate. "parca ti-a iesit un sfant din gura". duglisi. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". ce-o ia Nica de caprele Irinucai. zicatori. "mort copt". avand in centru. care-i vine prin tatal sau. "cat era de tare de cap". Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. Definit ca roman liric. mai! L-as lasa eu. originalitatea. harabagiu. nuantare. "bucuria zugravita pe fete". nuci. Autorul se va raporta permanent la acestea. treaca cu vederea felul in care satul. ogarjiti. zamparagii. folosirea termenilor dialectali. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". Cu toate acestea Creanga nu poate sa. cu ciresele. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. cu uratul sau cu raia. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. matusa Marioara pretinde plata canepii. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". "paslind-o asa cam pe dupa toaca". fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". Uneori Creanga face umor negru. densitate. cat si pentru cititorul dintotdeauna. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". borta. Folosirea unor termeni ca: stioalna. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Mos Chiorpec. megies. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. "de ne degera maduva-n oase de frig". In episodul cu pupaza. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. Textul cuprinde patru parti. incat se imbolnaveste. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. stiubei. copilaria si lumea satului traditional. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. babalaci. turte.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. iar ultima parte dupa moartea autorului. mama il lasa fara haine. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. "ursul nu joaca de buna voie". duiosie. de la Irinuca trebuie sa fuga. "Vorba ceea: Lasa-I. mere. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. "si tinde-am crori-o la fuga". fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. culeseriu. Oslobanu. Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. farmecul limbajului.ascunde sensibilitatea. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". rohatca. holtei. Amintiri din copilarie . cociorva. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". atat pentru personaj. in 1892. ca in episodul cu holera. fie al eului-narator. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. in Convorbiri literare. avand izvoare autobiografice. Mogorogea. ca teme inrudite.

ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. infatisate cu realism de scriitor. De fiecare data. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. memoria involuntara in derularea amintirilor. in general. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. al intoarcerii la origini etc. a traseului prin care copilul descopera lumea. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). insa o converteste. stilul indirect liber. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. cu mijloacele specifice literaturii. optimist. va rataci ca intr-un labirint. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. clasice si romantice. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. Subiectul respecta. esentiala pentru receptarea activa a textului. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. personaj. cel al copilariei: motivul labirintului. varsta fericirii. dar si-o traieste si pe cea prezenta. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. strategiile narative diverse. interior. in cautarea acelui centru originar." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. imediata. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. limba inmiresmata a personajelor. plina de haz si fantezie. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat.huma" pana la creatorul matur. martor si comentator al intamplarilor evocate. verosimil si imaginar. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. ordinea cronologica a evenimentelor. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). Creanga sugereaza mai mult decat descrie. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. subiectivitatea. el mitologizeaza. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. pe fondul unui umor sanatos. dar si cu vocile altor personaje. al prieteniei. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. vorbirea aluziva. voluptatea ironiei si a autoironiei. Naratiunea este la persoana I. intarzie mult asupra descrierii . banale chiar. intr-o alta realitate. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. poate fi considerat un roman de formare traditional. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. dezamagire si singuratate.nostalgie si regret. mirajul limbajului. intr-o naratiune continua. procedeele dramatice. la un loc cu atitudinile contrare implicate . Naratiunea se incheaga progresiv. taranesc. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. El isi creeaza o lume proprie. cu aspect mozaicat. tonic. al sarbatorii. al obstacolelor. Creanga e un mare scriitor realist. eroul va reveni la aceasta matca. prin adresarea la persoana a Ii-a. deoarece urmareste procesul modelarii umane. Sunt experiente obisnuite. iar sentimentul dominant este nostalgia. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. Nica va strabate un traseu intortocheat. mobila. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. Oralitatea de tip popular. Ca specie. plin de obstacole. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". Dialogul cu cititorul este viu. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. intre timpul narat si timpul naratiunii. Pornind insa de la realitate. al drumului. Creanga este narator.

si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. cum afirma Ci. din caracterizari ironice si autoironice. Scolile pe la care a umblat (Brosteni.. Creanga a fost plasat. Limbajul este savuros. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. univers maret. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. Targu-Neamt. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. prin semnificatie ea este universala. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). absolut autentic. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. proverbele. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. ci si iesirea din copilarie. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica." (Pompiliu Constantinescu. a familiei. S-a nascut la Humulesti. rand pe rand. este un fel de poezie veridica a vietii. atat prin constructia subiectului. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. a interjectiilor si a exclamatiilor. arhaismele. Geneza operei. intaiul mare scriitor roman. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. va fi un dezradacinat. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. De aceea. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. zicerile tipice. poznasa. in apropiere de Targu-Neamt.Amintirile" au o structura . un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. in al doilea rand. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului.casei parintesti. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . intrand. iesit chiar din sanul poporului. scriind despre popor. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. Povestitor desavarsit. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. in evolutia artei narative romanesti. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. dar nici rataci. personajul raportandu-se neincetat. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. ci si realitatile timpului. Umorul vine din exprimarea mucalita. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. care se degaja dintre fapte si psihologii. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. in crearea unei atmosfere vii. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. direct sau indirect. Un fel de clopot vast. Textul este fundamental clasic.Calinescii. la Socola.RIE . ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. sau. in reinvierea trecutului. in care omul nu se poate sufoca. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. modul in care se invata carte pe atunci. este dinamismul anecdotic. vorbele de duh. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. dar mai ales in arta povestirii. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. in care se plaseaza faptele prezentate. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. scos cu greu din lumea satului. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. autentice. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. intre toate varstele de cititori. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. la acesta. Secretul popularitatii Amintirilor. in care Creanga. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. Ceea ce impresioneaza. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza.

C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. de flacai. umbra si racoare in toate partile.mozaicala. Astfel. dupa staruinta mamei.Drumul si peripetiile pana la Iasi. Din cauza departarii mari. care nu prea facea mult haz de carte. satul. pleaca cu mos Luca spre lasi. . imposibil de ocolit. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. cu ochii inecati in lacrimi. unde apele-s dulci. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". Apoi lasa-ti. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. de Mihai scripcarul. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. Cu durere iara leac. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. de pe Moldova. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. vara. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. creata de faptul ca pleaca din sat. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. de oameni. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. si pasa de te du. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. in mersul lor neincetat. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. Compozitional. F) Nica se resemneaza. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. cu care se incheie Amintirile" sale. ca poate muri de dor intre straini. ca in zi de sarbatoare. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. dezlipit de la sanul mamei sale." B)Popasul de la Blagesti. intepati de tantari. la scoala de la Socola. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. ia acus. unde. 2. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie".Pregatirile de plecare la Socola. Ioane. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. obligandu-1 sa plece. Mort-copt. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. cat esti de mare!". la sezatorile si clacile din sat. integrata in colectivitatea rurala. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. prundul cu stioalnele. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. stramutat la camp. Tatal sau. Raman peste noapte la Blagesti. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. taranul de la munte." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. E) Atitudinea parintilor e ferma. Mama apare hotarata. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. lemne. se aliaza de data aceasta mamei. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. tarinile cu holdele. la mine nu se trec acestea". D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. trebuia sa fac pe cheful mamei"."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. intransigenta. a doua zi la rasaritul soarelui. da. si pruncul. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. unde dorm pe prispa casei unui rotar. campul cu florile si dealurile mandre. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare".". Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. baiete. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. peste Siret. soptind tainic. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. de-ajuns. darza.ca te lasa pardalnica de inima!". langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. asa cum c rastalmacita de ochii copilului.

si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". care dau culoare rostirii. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. interogatii. mai puternici. exclamatii si imprecatii. unde intalnesc o multime de dascali. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. Trasnea = cel smintit. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. fiindca are rolul personajului principal. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. iara foamea da de-a dreptul". expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. de te-a intreba cineva. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. sa te roage mama frumos. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. vorba de duh. strabatuta de umor si sensibilitate." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". indragit de toate varstele. Spre asfintit ajung la lasi. Exemplu:IVlos Luca. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. trasnit. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). ia. Mihail Kogalniceanu. Creanga este un povestitor de vocatie. F)Numele personajelor. a dat imbold scriitorilor sa se . hazul de necaz. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). ne-au cosit. de ce trag caii asa de greu. ursul nu joaca de buna voie". ce mai atata vorba pentru nimica toata. C) Popasul de la Targu-Frumos. care nici frumos pana la douazeci de ani. Dar nici sarac ca-n anul acesta.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. C) Ironia. mai sanatosi. cu harul povestirii. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. ticaitul. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". chiolhanosul. asa| d# frunza frasinelului". isi odihnesc caii si pornesc mai departe. chiolhanosul si ticaitul. isti. jovialitatea. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. decat arareori. sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". care cu manie si duh ii raspunde. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. Chiorpec = cel chior etc. golatatea inconjura. iar povestitorul un regizor. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. B) Buna dispozitie a autorului. zicatoripopulare. ci niste mati lesinati. in toata viata lor". care ramane si el in reprezentatie. incarcata de expresii populare. o bucata de huma insufletita din Humulesti.Daca ar sti el. din limbajul familiar: mosul." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. sarbezi si zbarciti. Exemple: Mila mi-i de tine. ne ducem surghiun dracului pomana. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. este atragatoare si place. umbland din scoala-n scoala. voia buna. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". lioarba etc. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . si zbarciti.oamenii. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. mai voinici si mai voiosi. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei.

Atmosfera generala este edenica. Primul roman autobiografic din literatura noastra. limba. 1881. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. Pavel Ciubotariul. etnografic. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. prezinta despartirea de satul natal. eresurile. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. "Pupaza din tei" furtul cireselor. Scriitor realist de sorginte populara. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. obiceiurile.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. antrenate de o intriga complicata. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. de vuia satul de vatale in toate partile. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. smantanitul oalelor. de faceau mare cinste satului lor'. prima scoala. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie.Junimea'. 1881. 'SfSntul Niculai'. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. specie a genului epic in proza de marime substantiala. mai scurta decat celelalte. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. in toamna anului 1885 cand este obligat. cu gospodari tot unul si unul. "fabrica de preoti" din Falticeni. poezia.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. in modul de individualizare a personajului. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. a aparut intre 1881 si 1892. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". datinile. original. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. abia societatii &q 919c25j uot. Aceasta monografie. jocurile din din casa parinteasca. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . opera are un mare grad de generalitate. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. Partea a patra si ultima. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. obiceiurile de Anul Nau. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. care stiau a invarti si hora. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. validand tema sociala de extractie rurala. Cu toate acestea. adica de extractie rurala sau religioasa. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. dar si suveica. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica.inspire din traditiile si folclorul poporului. tema sociala. 1882. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. ceea ce l-a facut pe G. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. o vede intr-o lumina destul de frumoasa.in 1892. Astfel. cu flacai voinici si fete mandre. poate fi numit si roman traditional. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi.. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. intemeiat in toata puterea cuvantului. si bunicul David Creanga.

este mamos. Humulestiul este un cronotop. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst.i devine un fel de nastere cu dureri.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. o alungare definitiva in lumea imperfecta. fiinta unica. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. dar cel mai important este cronotopul satului. Ca instanta narativa. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". acesta devenind personaj tridimensional. Este si personaj tridimensional. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. las si capabil de sentimente. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. dar si a caracterizarii indirecte. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. la mana sau la picior". Ca instanta narativa.G. si a vorbi de la dansa am invatat". iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Calinescu. Ca referent uman. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. indraznet. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. nici cu autorul. al personajelor si al personajului insusi. este hamic. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne.Plecarea spre Ia. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. personaj secundar. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. Ca referent uman. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. Acesta este. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. portretul fizic lipsind cu desavarsire. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. Satul reprezinta paradisul copilariei. precum si personaj tridimensional. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. are prezenta de spirit. 'stropsitul de Ion'. de asemenea. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. Prin lintermediul poznelor.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. nazdravan. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. maturizarii sale. intorsi in sat dupa un timp. in special in partea a doua. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. Din punctul de vedere al lui Nica. nu vor mai gasi acelasi spatiu. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. rusinos si fricos de umbra mea'. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. mama este personaj secundar. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. barba si mustete ca in palma' . Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. deoarece are ocurenta mare. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. ea beneficiaza de portret moral. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul.

identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. "cu tot inadinsul". el fiind de trei feluri: umor de caracter. autorul apeleaza la discursul retoric. Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". Al treilea argument.pe vremea aceea. deoarece cunoaste deynodamantul. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. "eram holtei". unipreyent.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. deoarece. adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. ele fiind: 'homodiegetic. pentru satisfacerea serviciului scolar.a face cu un narator cu inclinatii ludice. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. omniscient. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. "mort-copt". Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". autopersificarea: "nemernicii de noi". autorul da frumusete "Amintirilor". Cea de-a treia tehnica este . umor de situatie. Ioane«". »mai bine ramai pe loc. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. Alaturi de oralitate. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". deoarece este implicat in actiune. ci ca i se povesteste prin viu grai. "ma lupt". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. Oslobanu. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale."daca te lasa pardalnica de inima". graviteaza in jurul unui singur personaj. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul".taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. antifraza "Zahei al tau cel cuminte". Cel mai adesea. "caslegi". viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". creditabil. Printre acestea se numara oralitatea. care coroboreaza statutul de roman traditional. Pe parcursul rornanului. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". Aplicand notiunile moderne de naratologie. este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte".deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. mai ales ca avem de. acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. ca la baba oarba.Ca referent uman. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". "uite cum te trage pe furis apa in adanc". ne primea cate pe unul. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. portrete comice: "Traznea.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. intradiegetic. auctorial. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. nu ca citeste.cheltuielilor. Gatlan. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. plasat la nivelul discursului. Exista mai multe tipuri de focalizari. deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. si umor de limbaj cu aspect generalizat. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute."ocnita". deraierea lexicala: "furloasele". timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam".

isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa.este fericit. Gratie harului sau scriitoricesc.imaginea copilului universal. . Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. sa nuanteze caracterele.mama lui Nica. specifice copilariei. Calinescu. .”) .traieste intr-o lume imaginara. .se induioseaza la suferintele copiilor. . ca pe un cal nazdravan. . gura de lup. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte. prin actiune sau prin limbaj. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. batranul hataru (cel care da drumul pupezei).ilustreaza portretul general al mamei. Parintele Duhu). . .prin tehnica detaliului. discursul narativ generic al naratorului principal.povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. etc. . care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da.reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” . Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . . prin trasaturi definitorii. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”.Creanga genereaza portrete ilustrative.intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. care “…alearga cu voie buna. . Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. . realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori.seninatatea si neastamparul. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. – vorba ceea: picioare de cal. Caracterizarea lui Nica .este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. Ion Creanga a reusit.este autoritara. dar totodata iertatoare.sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. . pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. si-l bate cu biciul.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari. ca de exemplu portretul preotului. prin opera sa. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. .are un dezvoltat simt al umorului. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. realizand tema sociala de extractie rurala. . si havelele nu faceti. prin caracterizare directa.personajele sunt caracterizate succint. si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul. incadrate de "rama". iar la urma va plateste si dintaritul. .personajele sunt conturate sumar. gurmandul (Oslobanu). cand pleaca la scaldat fara voia ei.copilaria este varsta de aur. zgarcitul (Mogorogea). sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. . .dupa G. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului . la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot).. Caracterizarea Smarandei Creanga .

se sclifosesc“). cel mai de seamă povestitor român. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. se formeaza ca om.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. se dramboiesc. el apare in permanenta fie in sanul familiei. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. se complica sufleteste. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . Eroul central apare. . cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. fără îndoială. .scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. ori de jurnal - . fie in comunitatea satului. am fost si eu in lumea asta. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia.nu este un insingurat. din copilărie până în pragul adolescenţei. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. Într-un sens mai restrâns. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. . nimic cu caracter de confesiune.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. aşadar. o bucata de huma insufletita din Humulesti.. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. care nici frumos pana la douazaci de ani. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. înfăţişat de autor. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. un boţ cu ochi. devenind cu timpul un jovial povestitor. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere.

şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. Uneori. pupăza din tei. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii.) Nică ca personalitate: 1. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. un băiet prizărit. apoi.Nică este prezentat preponderent comportamental. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. care nu sunt amintite în mod explicit. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. de ignorare a necazurilor din copilărie . Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. “făcând prăpăd din ele” 1. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). V Caracterizarea . dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. Nică este caracterizat. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. descriind relațiile dintre eroul principal. Durerea despărţirii.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. . petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. omoară muşte. Ea urmărește maturizarea lui Nică. iar la şcoală. ci stadiul de nediferenţiere. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. Pus mereu pe pozne. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. de veselă inconştienţă. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. și diversele persoane cu care interacționează.

cei doi băieți ajung în sat. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. extras din mesteacăn. tânărul învățător și cleric ortodox. se îmbolnăvesc de râie. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). Smărăndița. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. unde. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. Ștefan își retrage fiul de la școală. și unde. ambii plângând când. când ne jucam noi. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. dar eu. Dumitru. dar neastâmpărată. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. pe care le împărtășea și autorul. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. el și vărul său au dislocat o stâncă. din cauza apropierii de capre. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. superiorul lui Vasile. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. În urma indicațiilor Smarandei. a preotului. Școala este. atenta supraveghere a mamei. când mă gândesc la locul nașterii mele. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. . După un timp. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. unde sunt primiți de Nastasia. care îl înscrie în clasa nou înființată. de-a mijoarca. realizat de Elisabeta Bostan. fata inteligentă. la cuptorul pe care mă ascundeam. către casa lui David Creangă din Pipirig. la prichiciul vetrei cel humuit. cei doi copii pornesc mai departe. Ștefan. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. preotul paroh. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. tatăl lui Creangă. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. este înscris la școală. soția lui David. Datorită insistenței Smarandei. încercând să se vindece cu băi dese în râu. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. împreună cu vărul lui. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. și mama Smaranda. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. la Humulești. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. însă. le sunt tăiate pletele. băieții. Nică și Dumitru se adaptează greu. din porunca noului învățător. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. la întoarcerea acasă cu febră mare.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. Creangă își amintește cum. După o călătorie prin Carpații Orientali. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă.

înfuriat. care îi este simpatică. drept urmare a incidentului. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. ca în anul trecut și ca de când sunt. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. o fată de vârsta lui. După ce ajunge acasă. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. în lumea asta. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. de unde nu mai poate cânta. încheiat cu pasajul: „Ia. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. Acolo o întâlnește pe Măriuca. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. naratorul arată că. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. băiatul se ocupă cu torsul. Vara. care nici frumos până la douăzeci de ani. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. o eliberează. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. și mama.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. ascunzând-o în podul casei. dintr-o ascunzătoare în alta. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. dar adesea amuzat de poznele băiatului. lipsită acum de ceasul deșteptător. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . îi cere moșului despăgubire. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. Dar și sărac așa ca în anul acesta. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. arătat drept un personaj distant și cu toane. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). naratorul descrie cum este prins de Smaranda. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). un boț cu ochi. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. Acesta însă își râde de copil. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. Neascultând de mama sa. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. care duc la evitarea unor pagube mai mari. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. am fost și eu. o bucată de humă însuflețită din Humulești. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite.

spre surprinderea sa mărturisită. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). În alte fragmente. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. Oșlobanu. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. însă. în fruntea călugărilor săi. nepoliticosul Mirăuță. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. și se lasă introdus în cultura cârciumii. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. unde. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. Pavel ciubotarul. Aceste farse se folosesc de „poște”. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. tânărul duce o viață boemă. arătosul David. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. În cele din urmă. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. . Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. care devine prima sa iubită. la care Creangă ar fi fost martor. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. cum ar fi regula de trei simplă. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. Primăvara. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. care binecuvintează petrecerile întregului grup. care cântă din fluier. dar nu se obosește prea mult cu școala. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. flirturi și chiar furturi din prăvălii. om de la munte. tatăl băiatului. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. Trăsnea. familia și tovarășii. Buliga. de această dată o nou-creată instituție. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu.

despărțite de intervale de timp lungi. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. contemporan cu Creangă). pe de altă parte. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior).”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. realizată de profesoara Anca Mureșan. de superstiții și așa mai departe. respectarea . precum și celelalte scrieri.. pe care îl frecventa împreună cu Gruber.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. și au fost publicate la început ca texte distincte. iar vara te înăduși de căldură. vecinul și prietenul lor. D.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. adoptând formulări populare.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. și țânțarii te chinuiesc amarnic"). Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului.[5] Ultima secțiune. Constantin). publicată postum. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. pe care căruța îl lăsa în urmă. M. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. cu referire la Livia. Printre problemele lexicale.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. inclusiv a patra secțiune. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. de practica bisericească. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu).] vlăguit[e] din cale-afară”. lucrări diferite de celelalte din corpul operei.. O comparație cu traducerile în limba engleză. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. liderul Junimii Titu Maiorescu. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. arhaice și regional-moldovenești. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. incompletă.[3] Textele individuale. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. cum spune Luca. a fost probabil scrisă în anul 1889. Kirileanu.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca.[6] În acea perioadă. a lui A. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală.. sub îngrijirea lui Gruber. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. fiica mentorului lui Creangă.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. "apa-i rea și lemnele pe sponci. de aceea. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L.

ca și în poveștile și povestirile sale.[10] El considera.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate.[12] Conform interpretării sale: „Aci. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. dar tipice. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. nici prototipurile culte ale genului. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. suferință și subiectivitate. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”.convențiilor în vigoare privind stilul literar. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. fără adâncime. apoi sentimentul timpului. dar. ajunsă acum să se depășească pe sine”.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. o vagă imitație a actului demiurgic.[20] .[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. al nuvelelor. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. al scurgerii lui ireversibile.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. și că. înceata însumare a impresiilor vieții.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. intuitiv un spațiu profan. scriindu-și Amintirile. fără a separa contextele. desigur.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. George Călinescu. de a prezenta etapele unei formații. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. tradițional. din acest motiv. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”.[16] Manea observă că. autorul unei biografii a lui Creangă.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. și astfel un sacrilegiu. Smaranda. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. Într-un articol din 2000. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris.[19] Dan Grădinaru."[14] În 2008. influentul istoric și critic literar interbelic. contemporanul și colegul lui Călinescu. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. riguros”. fiind crescut doar de mama lui. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. la animalele ținute de mama sa. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. lipsit de individualitate. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. susținând că naratorul „stabil”. operă atât de puțin populară în intenția ei”. Tudor Vianu. în schimb. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie.”[11] În contrast. folosind o terminologie din psihanaliză. sugera: „Personajul basmelor. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”.

Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire).[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. Mironescu. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. ca și accentul pus pe tradiție.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. În opinia lui Norman Manea. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. A fost imitată de I. scrie Constantinescu.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. aici ne aflăm în altă țară”. decât Muntenia. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova. I. și care. deși analfabet.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. este una dintre acele figuri care. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. participă la liturghie. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”. unde. transfigurează. a varietăților sale și a impactului său.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. datorită activităților în domeniul industriei textile. Dragoslav în cartea lui din 1909.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. dar nu încurajează bigotismul soției sale”. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. «îmbogățește» amintirile din copilărie. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. de fapt. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. cum să nu recunoaștem.[26] El însuși scriitor. la Creangă. o societate relativ mai înstărită.

Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. de frica sa nu fie prins . Ajuns acasa. sa continue scoala la Brosteni.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. “La scaldat” La cirese. Matusa Marioara il zareste. Republica Moldova (în Basarabia. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza.El promite sa stea acasa. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Nica fuge acasa. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. taierea pletelor. se aude pupaza. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Un mosneag.Dupa doua zile.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Nica a reusit sa scape sarind gardul. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.Smaranda. La scaldat. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. A fost prins cu arcanul. “Pupaza din tei”. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. “Calul Balan” si pe “Sf.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. subregiunea istorică a Moldovei. se duce la balta si-l vede tolanit in .Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ.3.2.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Urmarit de matusa. incepe sa alerge printr. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. Pentru a urma scoala. care canta. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Speriat. Nica este trimis de mama sa Smaranda.cand era somnul mai dulce. varsta fericita a copilariei. satul Humulesti si timpul. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). fiica preotului. Lucrările lui Creangă în general. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. adult.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa. Nicolai”. Incã de la inceput. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Intr-o zi. Pe drum . Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. naratorul fixseaza locul.Dar tocmai atunci. incepe sa -l ameninte. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. Copiii nu inteleg rostul scolii.4 Partea I: Ion Creangã. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires.o dezleaga si ii da drumul. ci și în țara vecină. Preotul a instituit regula ca. care a scris Copil la ruși.o plantatie de canepa. Intr-o dimineata mama lui. pentru a scapa. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Pupaza din tei. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. iar drept urmare Nica sare din cires si. Cand o vede. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau.

cum isi numeste Creanga personajul-copii . il latra cainii. in incheierea partii a doua: "Ia. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. in lumea asta. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". din perspectiva si prin prisma caruia.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului .constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . Ea asteapta sa intre in apa. poezia. ca in anul trecut si ca de cand sunt. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. impresionata." . urmarind procesul formarii lui Nica. in ograda casei sale. toamna anului 1855 si spatiul.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . O ia prin papusoi. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. apoi ajunge.. cu natura. un bot cu ochi. razesesc. iar pe de alta parte . Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. ca si in altele. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . am fost si eu.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. de pilda. care stiau a invarti si hora. ca. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. dar si suveica. nu mai asteptam sa-mi deie altii. cu oamenii. Gatlan.pielea goala pe nisip. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. In legatura cu cea de-a doua. in asemenea imprejurari. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. datinile." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. obiceiurile. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud. limba. daca ma sculam.. prin gradinile oamenilor. care apare ca un "sat vechi. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . o cam raream de pe-acasa. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. si cand era de facut ceva treaba. Nica devine ascultator si harnic. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. . nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. raporturile lui cu viata sociala. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. CARACTERIZAREA LUI N1CA ."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii.este colorata. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. de duiosia autoru lui matur..pana cand. Dar si sarac asa ca in anul acesta. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. Oslobanul. (.. apoi ii ia toate hainele. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. in acest sens. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. care nici frumos pana la douazeci de ani..Dupa aceasta intamplare. al sufletului taranesc intre moldoveni. al sufletului moldovenesc intre romani. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. cu flacai voinici si fete mandre. Trasnea. Smaranda il iarta. ci si in peisajul natal. Partea a III – a Nica este acum adolescent. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal".ca o concretizare a unei fiinte ce se naste.de cand ii lumea asta si pamantul.se afirma in partea a doua a Amintirilor. cu noii colegi de scoala. intre care Ion Mogorogea. folosita in mai multe randuri. Referindu-se la prima semnificatie. varul sau. cu chiu cu vai. satul Humulesti. macar sa zica cine ce-a zice" .Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . G... o bucata de huma insufletita din Humulesti.. personajul. morala. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. filosofia poporului.

"in puterea noptei". ca pe niste "nazdravanii"). in vocatia sa de povestitor genial.ii spunea el. . din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. a lui G. intr-o zi de sarbatoare. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . este de acord. la un moment dat. imbinarile neasteptate de cuvinte. intre care: Oslobanu. Pe masura. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. este nevoit sa plece. Prin mijlocirea lor se exprima. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". altfel femeie severa. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. dar. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. Smaranda Creanga. in acelasi timp. zicatorile. "dr agalita Doamne". dupa cum o prezinta copilul. Vorbind "ca un povestitor. foiau. mai ales. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. pana la urma. Scrisa la varsta maturitatii. nemultumita. in caruta lui mos Luca. varul lui Nica .. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. din invatatura in general. a intamplarilor. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. Zaharia lui Gat lan. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. retrain-du-le cu o mare satisfactie. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. proverbele. sau. dupa cum socoti tu . pe care o canta. deci si a lui Nica. aluziile. "Mihai scripcariul din Humulesti.. in ruptul capului. dezlipit de la sanul mamei sale.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). si pruncul. astfel incat. Dupa aprecierea. necunoscut. in primul rand in mod indirect. tonalitatea rememorarii se schimba. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. ce naratiunea inainteaza. mai ales din intamplarile la care ia parte. ironia si autoironia.de altfel. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. viata pe cont propriu. David Creanga. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. in mod ironic. nu vrea sa se dea dus din sat. insa. . e poporul roman insusi. surprins intr-un moment de geniala expansiune". impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. in general.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. pana la Iasi. spre zari necunoscute. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. intamplarile hazlii. . mai simplu. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. Creanga determina in cititor o traire intensa. mai ales. ca si copilul.Personajul se contureaza. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". calugari)ca si asupra vietii. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. ajuns de-acum "holtei". Calinescu). sotiei . intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. cat.ca modalitati de exprimare literara -. Trasnea. celebra. cu aceasta. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". intr-un orizont strain. taranul de la munte.". expresiile populare. cu tatal Stefan a Petrei -care. impreuna cu care. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. o data cu aceea a personajelor. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. stramutat la camp. prezente permanent in tesatura naratiunii. in modalitatea povestirii.si ea o "nazdravana". avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". Dialogul si monologul interior . din Pipirig. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. . care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti.Ion Mogorogea. cu bunicul. certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii.

Mark Twain. Prin Nică. cum fura cirese de la matusa Marioara. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. în acelaşi timp. Copilul nu conştientizează răul. glumeşte. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. al formarii unui caracter (personalitati). la scoala. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. Ovidiu Verdeş.la satul natal. Dickens. un simbol al neastâmpărului băieţesc. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. surprins si descris in perioada copilariei fericite. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. Copilaria lui nu este senzationala. al XIX. aventurile povestite.Călinescu. dar un roman al copilariei. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. Ch. de aur. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. Rabelais. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”.din umorul poznelor. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. Nica apare ca orice copil de la tara. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). ci una obisnuita. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. el doar se joacă. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Este prezentata copilaria autorului. din Moldova sfârşitului de secol XIX. al spontaneităţii şi poznelor. neastamparat. este plina cu umor cand reconstituie poznele. pana la despartirea de vatra satului. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. carte unică şi genială. COPILĂRIA. Ionel Teodoreanu. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Scriitorul se povesteşte pe . F. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. Victor Hugo.-lea. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. evolutia sa intr-un mediu specific. cum fura pupaza din tei. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . el se formeaza ca om. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. banala. Aşa cum susţine G. in-tamplari de la scaldat. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. Mihai Eminescu.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. În mod deosebit. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. aventurile din copilarie. mai bine spus. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. Tudor Arghezi. procesul de maturizare a lui Nică. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. cu caracter de confesiune ori de jurnal. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. este pus pe năzbâtii şi pozne.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”.

Dar pentru copilul Nică. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. Nică trăieşte într-o libertate ludică. Văzând paguba. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. cu evocarea primului an de şcoală. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. fata şi boii din pădure. dorind chiar să vândă pupăza. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". drăgăliţăDoamne. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii.sine. să se joace. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. un ţap şi două capre slabe şi râioase. Prin urmare. De data aceasta. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. gardul şi caprele Irinucăi. copilul ia lucrurile în serios. vine alta la rând”. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. care rămăsese fără învăţător. şi dacă-i popă. în Pipirig. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. netulburate de vanitate. “Amintirile din copilărie” debutează . sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. de şagă şi şovialitate. care face “multe şi mari minunăţii”. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. David Creangă din Pipirig. De aceea. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. Dumitru. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. cum altfel ?. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. a cărui unică preocupare este joaca. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. i-aţi plânge de milă !”. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. lipsindu-i conştiinţa limitei. şi eu din pricina ei. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . dar totul se termină cu bine. Irinuca. închiderea şcolii. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. iar năzbâtiile se ţin lanţ. să tragă. la ce poate să aducă ziua de mâne. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. sireaca. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. la biserică. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. dacă-i cal. ce dormeau pururea în tindă”. Astfel. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. ci o calitate a ei. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. De la aceste capre. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. UN MOD DE A FI. un copil ca toţi ceilalţi. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. de cel căruia. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. Pentru copilul de altădată. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. bărbatul. din pricina mea.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. amuzându-se de acel copil îndepărtat.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. frumos şi voinic”. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. Nică şi vărul lui. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. zicând: . şi vinovatul trebuia să plătească . căci “îndată după cea cu cireşele. care era “om vrednic şi cu bunătate”. Deşi scapă basma curată. stau în gazdă la o femeie săracă. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. Acolo. ci vinovatul ! Aşa şi tata. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”.

voie bună. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. că nu mai este copil. bate-mă. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. fiind cuprins de fericire. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. Părăsindu-şi satul. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost.Călinescu). şi nu te lasă inima să taci. candoare şi exuberanţă. cu căruţa lui Luca Moşneagu. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. spânzură-mă. fă ce ştii cu mine. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. ucide-mă. sărbătoare. “drăgăliţă Doamne. eram şi eu acum holtei. numai dă-mi ceva de mâncare. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa.care mă aflam. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. . un boţ cu ochi ce te găseşti. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. până îi apuca ameţeala”. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. încât “unii dondăneau ca nebunii. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. În acest fel. fiindcă. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. căruţaşul satului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful