P. 1
Amintiri Din Copilarie

Amintiri Din Copilarie

|Views: 2,568|Likes:
p
p

More info:

Published by: Elisabeta-Maria Constantin on Jul 07, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/01/2014

pdf

text

original

Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". zamparagii. atat pentru personaj. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari".romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. prin zicatori (" . turte. In episodul cu pupaza. "ursul nu joaca de buna voie". in 1892. Autorul se va raporta permanent la acestea. "parca ti-a iesit un sfant din gura". holtei. Folosirea unor termeni ca: stioalna. zicatori. textul este conceput circular. rohatca. cu uratul sau cu raia. duiosie. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. densitate. Oslobanu. Textul cuprinde patru parti. Amintiri din copilarie . fiindca-si pierdea banii prin crasme. cat si pentru cititorul dintotdeauna. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. copilaria si lumea satului traditional. originalitatea. megies. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". in Convorbiri literare. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. farmecul limbajului. primele trei publicate intre 1881 si 1882. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". "de ne degera maduva-n oase de frig". fie prin intermediul eului-personaj. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. "mort copt". ogarjiti. avand izvoare autobiografice. Uneori Creanga face umor negru. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. de la Irinuca trebuie sa fuga. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". dar vezi ca nu ma lasa el acum !". borta. culeseriu. "Vorba ceea: Lasa-I. mere. imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. Definit ca roman liric. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. ocnita. "cat era de tare de cap". duglisi. incat se imbolnaveste. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". nuantare. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). lua pomana covrigi. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. iar ultima parte dupa moartea autorului. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". harabagiu. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. care-i vine prin tatal sau. stiubei. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". cociorva. fie al eului-narator. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". "sa nu-ti salte inima de bucurie". mai! L-as lasa eu. Mogorogea.Ioane. folosirea termenilor dialectali. babalaci. "cum nu se da ursul scos din barlog". fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. evocare si scriere memorialistica totodata. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . ca in episodul cu holera. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. Mos Chiorpec. cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. mama il lasa fara haine. ca teme inrudite. expresivitate. "bucuria zugravita pe fete". cu ciresele. este invelit in seu de mos Vasile Tandura.ascunde sensibilitatea. matusa Marioara pretinde plata canepii. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. nuci. mitoc. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". "si tinde-am crori-o la fuga". treaca cu vederea felul in care satul. avand in centru. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima".

iar sentimentul dominant este nostalgia. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. clasice si romantice. dar si cu vocile altor personaje.nostalgie si regret. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. al prieteniei. memoria involuntara in derularea amintirilor. in general. infatisate cu realism de scriitor. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. interior. tonic. intr-o alta realitate. intr-o naratiune continua. al intoarcerii la origini etc. De fiecare data. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. a traseului prin care copilul descopera lumea. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. personaj. Nica va strabate un traseu intortocheat. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. insa o converteste. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. verosimil si imaginar. intre timpul narat si timpul naratiunii. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). mobila. al obstacolelor. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". stilul indirect liber. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. deoarece urmareste procesul modelarii umane. in cautarea acelui centru originar. optimist. Sunt experiente obisnuite. prin adresarea la persoana a Ii-a. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. dezamagire si singuratate. esentiala pentru receptarea activa a textului. pe fondul unui umor sanatos. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. Creanga este narator. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. imediata. cel al copilariei: motivul labirintului. la un loc cu atitudinile contrare implicate . plina de haz si fantezie. Creanga e un mare scriitor realist. Dialogul cu cititorul este viu. Pornind insa de la realitate. mirajul limbajului. vorbirea aluziva. Subiectul respecta. Oralitatea de tip popular. poate fi considerat un roman de formare traditional. subiectivitatea. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. cu mijloacele specifice literaturii. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. Naratiunea este la persoana I. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. al drumului. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. voluptatea ironiei si a autoironiei. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. limba inmiresmata a personajelor. strategiile narative diverse. martor si comentator al intamplarilor evocate. El isi creeaza o lume proprie.huma" pana la creatorul matur. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. Naratiunea se incheaga progresiv. taranesc. intarzie mult asupra descrierii . Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. cu aspect mozaicat. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. eroul va reveni la aceasta matca. Ca specie. el mitologizeaza. ordinea cronologica a evenimentelor. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. va rataci ca intr-un labirint. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. banale chiar. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. dar si-o traieste si pe cea prezenta. plin de obstacole. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. varsta fericirii. procedeele dramatice. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). al sarbatorii.

in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. De aceea. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. scriind despre popor. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. Umorul vine din exprimarea mucalita.casei parintesti. S-a nascut la Humulesti. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. Un fel de clopot vast. care se degaja dintre fapte si psihologii. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor .. cat si prin coerenta si limpezimea stilului.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . prin semnificatie ea este universala. a interjectiilor si a exclamatiilor. univers maret. vorbele de duh. in apropiere de Targu-Neamt. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. proverbele. iesit chiar din sanul poporului. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. scos cu greu din lumea satului. in crearea unei atmosfere vii. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare.RIE . intre toate varstele de cititori. arhaismele. ci si realitatile timpului. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. cum afirma Ci. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. in al doilea rand. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. absolut autentic.Calinescii. rand pe rand. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. personajul raportandu-se neincetat. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA." (Pompiliu Constantinescu. Ceea ce impresioneaza. a familiei. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. modul in care se invata carte pe atunci. in care omul nu se poate sufoca. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). Limbajul este savuros. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. la Socola. poznasa. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. in reinvierea trecutului. intrand. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. Povestitor desavarsit.Amintirile" au o structura . ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. Geneza operei. este dinamismul anecdotic. va fi un dezradacinat. in care Creanga. in care se plaseaza faptele prezentate. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. direct sau indirect. Creanga a fost plasat. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. ci si iesirea din copilarie. dar mai ales in arta povestirii. Secretul popularitatii Amintirilor. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. zicerile tipice. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. din caracterizari ironice si autoironice. la acesta. autentice. dar nici rataci. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". atat prin constructia subiectului. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. Textul este fundamental clasic. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. intaiul mare scriitor roman. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. Targu-Neamt. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. este un fel de poezie veridica a vietii. in evolutia artei narative romanesti. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. sau.

Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. de Mihai scripcarul. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. a doua zi la rasaritul soarelui. de flacai. la mine nu se trec acestea". vara. cu ochii inecati in lacrimi. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. unde dorm pe prispa casei unui rotar. da. dezlipit de la sanul mamei sale. Tatal sau. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. Compozitional. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. si pruncul. taranul de la munte. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri.mozaicala.Drumul si peripetiile pana la Iasi. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. trebuia sa fac pe cheful mamei". . Astfel. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola." B)Popasul de la Blagesti. intepati de tantari. unde. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. baiete. de oameni. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. de pe Moldova. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. prundul cu stioalnele. dupa staruinta mamei. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. 2. integrata in colectivitatea rurala. stramutat la camp. peste Siret. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. in mersul lor neincetat. la scoala de la Socola. Cu durere iara leac. ca mai bine s-ar face calugar decat popa.ca te lasa pardalnica de inima!". in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. Apoi lasa-ti. ia acus. de-ajuns. Raman peste noapte la Blagesti. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". Mort-copt. campul cu florile si dealurile mandre. tarinile cu holdele. si pasa de te du. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. pleaca cu mos Luca spre lasi. la sezatorile si clacile din sat. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. imposibil de ocolit. umbra si racoare in toate partile. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. E) Atitudinea parintilor e ferma. care nu prea facea mult haz de carte. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. cu care se incheie Amintirile" sale. Din cauza departarii mari. F) Nica se resemneaza. darza. creata de faptul ca pleaca din sat. Ioane. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. ca in zi de sarbatoare. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat.". se aliaza de data aceasta mamei.Pregatirile de plecare la Socola. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. intransigenta."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. obligandu-1 sa plece. soptind tainic. cat esti de mare!". unde apele-s dulci. lemne. Mama apare hotarata. satul. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". ca poate muri de dor intre straini. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui.

vorba de duh. din limbajul familiar: mosul. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. isi odihnesc caii si pornesc mai departe. ne-au cosit. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". Trasnea = cel smintit. Dar nici sarac ca-n anul acesta. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). golatatea inconjura. chiolhanosul. Exemplu:IVlos Luca. ia. care ramane si el in reprezentatie. voia buna. B) Buna dispozitie a autorului. in toata viata lor". mai voinici si mai voiosi. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". isti. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. de ce trag caii asa de greu. care nici frumos pana la douazeci de ani. C) Ironia. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. sa te roage mama frumos. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. sarbezi si zbarciti. unde intalnesc o multime de dascali. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. lioarba etc. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. care cu manie si duh ii raspunde. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. umbland din scoala-n scoala. interogatii. chiolhanosul si ticaitul. zicatoripopulare. Creanga este un povestitor de vocatie. ce mai atata vorba pentru nimica toata. si zbarciti. iar povestitorul un regizor. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. ursul nu joaca de buna voie".Daca ar sti el. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. Exemple: Mila mi-i de tine. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. Mihail Kogalniceanu. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . a dat imbold scriitorilor sa se . ne ducem surghiun dracului pomana. exclamatii si imprecatii. iara foamea da de-a dreptul". fiindca are rolul personajului principal. mai sanatosi. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". mai puternici. Chiorpec = cel chior etc. hazul de necaz. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". decat arareori. trasnit. ci niste mati lesinati. cu harul povestirii. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). jovialitatea. C) Popasul de la Targu-Frumos. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. incarcata de expresii populare.oamenii. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". cajafrai bine n-oi putea zice" etc. F)Numele personajelor. care dau culoare rostirii. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. este atragatoare si place. o bucata de huma insufletita din Humulesti." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. de te-a intreba cineva. asa| d# frunza frasinelului". ticaitul. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. strabatuta de umor si sensibilitate. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. Spre asfintit ajung la lasi. indragit de toate varstele. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". sau Mos Luca era insuratel de-al doilea".

Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Partea a patra si ultima. 'SfSntul Niculai'. obiceiurile de Anul Nau. validand tema sociala de extractie rurala. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. obiceiurile. antrenate de o intriga complicata. specie a genului epic in proza de marime substantiala. "fabrica de preoti" din Falticeni.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. poate fi numit si roman traditional. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . 1881. mai scurta decat celelalte. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie.inspire din traditiile si folclorul poporului. cu gospodari tot unul si unul. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. poezia. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. Pavel Ciubotariul. Astfel. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. "Pupaza din tei" furtul cireselor. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. original. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. smantanitul oalelor.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. si bunicul David Creanga. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal.. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. prima scoala. abia societatii &q 919c25j uot. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. etnografic. intemeiat in toata puterea cuvantului. in modul de individualizare a personajului. ceea ce l-a facut pe G. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. datinile. care stiau a invarti si hora. adica de extractie rurala sau religioasa. de faceau mare cinste satului lor'.Junimea'. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. 1882. in toamna anului 1885 cand este obligat. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. opera are un mare grad de generalitate. cu flacai voinici si fete mandre. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". dar si suveica. Primul roman autobiografic din literatura noastra. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. a aparut intre 1881 si 1892. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. 1881. de vuia satul de vatale in toate partile. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. Cu toate acestea. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. Scriitor realist de sorginte populara. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. eresurile. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. prezinta despartirea de satul natal. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. tema sociala. Atmosfera generala este edenica. Aceasta monografie.in 1892. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. limba. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". jocurile din din casa parinteasca.

Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. nu vor mai gasi acelasi spatiu. rusinos si fricos de umbra mea'. dar cel mai important este cronotopul satului. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. deoarece are ocurenta mare. las si capabil de sentimente. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' .necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. la mana sau la picior". deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. portretul fizic lipsind cu desavarsire. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. Este si personaj tridimensional. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. de asemenea. si a vorbi de la dansa am invatat". Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. este mamos. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. Acesta este. barba si mustete ca in palma' . definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. precum si personaj tridimensional. Ca referent uman. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'.i devine un fel de nastere cu dureri. personaj secundar. Ca instanta narativa. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. Ca instanta narativa. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". Calinescu. Ca referent uman. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. nazdravan. Din punctul de vedere al lui Nica. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". nici cu autorul. maturizarii sale. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. Prin lintermediul poznelor. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. inchega apa cu numai doua picioare de vaca.Plecarea spre Ia. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. al personajelor si al personajului insusi. fiinta unica. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. este hamic. ea beneficiaza de portret moral.G. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. mama este personaj secundar.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. 'stropsitul de Ion'. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. dar si a caracterizarii indirecte. are prezenta de spirit. Satul reprezinta paradisul copilariei. intorsi in sat dupa un timp. indraznet. o alungare definitiva in lumea imperfecta. acesta devenind personaj tridimensional. in special in partea a doua. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . Humulestiul este un cronotop. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei.

autorul apeleaza la anumite tehnici narative. Gatlan."daca te lasa pardalnica de inima". materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". »mai bine ramai pe loc. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. unipreyent. autopersificarea: "nemernicii de noi". "mort-copt". Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". Alaturi de oralitate. care coroboreaza statutul de roman traditional. portrete comice: "Traznea. ne primea cate pe unul. Exista mai multe tipuri de focalizari. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. deoarece cunoaste deynodamantul.cheltuielilor. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Printre acestea se numara oralitatea. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. nu ca citeste. auctorial. beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. Ioane«". Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". autorul apeleaza la discursul retoric."ocnita". ele fiind: 'homodiegetic. el fiind de trei feluri: umor de caracter. umor de situatie. intradiegetic. deoarece este implicat in actiune. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. plasat la nivelul discursului. "caslegi". adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Aplicand notiunile moderne de naratologie. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul".taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . Al treilea argument. ci ca i se povesteste prin viu grai. antifraza "Zahei al tau cel cuminte". Cel mai adesea. "ma lupt". deraierea lexicala: "furloasele". pentru satisfacerea serviciului scolar. si umor de limbaj cu aspect generalizat. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Cea de-a treia tehnica este . "eram holtei". viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. "cu tot inadinsul". se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". ca la baba oarba. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. omniscient. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. mai ales ca avem de. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Pe parcursul rornanului. creditabil.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea.a face cu un narator cu inclinatii ludice. graviteaza in jurul unui singur personaj.pe vremea aceea. Oslobanu. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. autorul da frumusete "Amintirilor". deoarece.deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I.Ca referent uman. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul.

sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”.ilustreaza portretul general al mamei. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. . realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori. realizand tema sociala de extractie rurala. discursul narativ generic al naratorului principal. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” . Caracterizarea lui Nica .Creanga genereaza portrete ilustrative. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. .seninatatea si neastamparul. ca pe un cal nazdravan. specifice copilariei.se induioseaza la suferintele copiilor.prin tehnica detaliului. Ion Creanga a reusit. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. si havelele nu faceti. Calinescu. prin actiune sau prin limbaj.intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. . .personajele sunt conturate sumar. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. .povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. . . prin opera sa. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot).reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea.are un dezvoltat simt al umorului. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte.”) . . ..mama lui Nica. etc. gura de lup. iar la urma va plateste si dintaritul. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. prin caracterizare directa. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. .personajele sunt caracterizate succint. dar totodata iertatoare.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. Caracterizarea Smarandei Creanga . zgarcitul (Mogorogea). ca de exemplu portretul preotului.este fericit.este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. .imaginea copilului universal. prin trasaturi definitorii.traieste intr-o lume imaginara. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. gurmandul (Oslobanu). . si-l bate cu biciul. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga.sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. . cand pleaca la scaldat fara voia ei. incadrate de "rama". . care “…alearga cu voie buna. .multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. . si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul.dupa G. batranul hataru (cel care da drumul pupezei). sa nuanteze caracterele. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului .este autoritara. Gratie harului sau scriitoricesc. – vorba ceea: picioare de cal. Parintele Duhu).copilaria este varsta de aur. . Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale.

caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. se dramboiesc.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. devenind cu timpul un jovial povestitor. se complica sufleteste. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . Eroul central apare.nu este un insingurat.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. ori de jurnal - . E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. . seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. se formeaza ca om. cel mai de seamă povestitor român. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. din copilărie până în pragul adolescenţei. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. fără îndoială. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. se sclifosesc“).intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. înfăţişat de autor. un boţ cu ochi. care nici frumos pana la douazaci de ani. o bucata de huma insufletita din Humulesti. el apare in permanenta fie in sanul familiei.. Într-un sens mai restrâns. nimic cu caracter de confesiune. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. am fost si eu in lumea asta. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . fie in comunitatea satului.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. . .” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. aşadar.

Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. care nu sunt amintite în mod explicit. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. pupăza din tei. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. un băiet prizărit. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . de ignorare a necazurilor din copilărie . Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. apoi. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. omoară muşte. descriind relațiile dintre eroul principal. Ea urmărește maturizarea lui Nică.) Nică ca personalitate: 1. Durerea despărţirii. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. ci stadiul de nediferenţiere. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. Uneori.Nică este prezentat preponderent comportamental.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. Nică este caracterizat. “făcând prăpăd din ele” 1. de veselă inconştienţă. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Pus mereu pe pozne. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. și diversele persoane cu care interacționează. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. iar la şcoală. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează. V Caracterizarea . . Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c.

la întoarcerea acasă cu febră mare. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. când mă gândesc la locul nașterii mele. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. către casa lui David Creangă din Pipirig. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. Ștefan își retrage fiul de la școală. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. Creangă își amintește cum. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. când ne jucam noi. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. dar neastâmpărată. În urma indicațiilor Smarandei. tatăl lui Creangă. și unde. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. la prichiciul vetrei cel humuit. preotul paroh.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. împreună cu vărul lui. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. ambii plângând când. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. tânărul învățător și cleric ortodox. este înscris la școală. băieții. însă. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. cei doi băieți ajung în sat. unde. le sunt tăiate pletele. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. fata inteligentă. încercând să se vindece cu băi dese în râu. unde sunt primiți de Nastasia. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. superiorul lui Vasile. pe care le împărtășea și autorul. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. cei doi copii pornesc mai departe. și mama Smaranda. . Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. realizat de Elisabeta Bostan. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. Datorită insistenței Smarandei. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. Școala este. dar eu. soția lui David. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. extras din mesteacăn. Smărăndița. Ștefan. Dumitru. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. din porunca noului învățător. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. de-a mijoarca. din cauza apropierii de capre. la Humulești. atenta supraveghere a mamei. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. care îl înscrie în clasa nou înființată. la cuptorul pe care mă ascundeam. După o călătorie prin Carpații Orientali. se îmbolnăvesc de râie. a preotului. După un timp. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Nică și Dumitru se adaptează greu. el și vărul său au dislocat o stâncă. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece.

Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Neascultând de mama sa. înfuriat. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. dintr-o ascunzătoare în alta. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. ascunzând-o în podul casei. ca în anul trecut și ca de când sunt. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. Vara. drept urmare a incidentului. încheiat cu pasajul: „Ia. îi cere moșului despăgubire. care nici frumos până la douăzeci de ani. care îi este simpatică. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. Dar și sărac așa ca în anul acesta. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . o bucată de humă însuflețită din Humulești. băiatul se ocupă cu torsul. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. arătat drept un personaj distant și cu toane. un boț cu ochi. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. în lumea asta. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. o fată de vârsta lui. și mama. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. Acolo o întâlnește pe Măriuca. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. o eliberează. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. dar adesea amuzat de poznele băiatului. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. am fost și eu. După ce ajunge acasă. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. naratorul arată că. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. care duc la evitarea unor pagube mai mari. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. Acesta însă își râde de copil. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. lipsită acum de ceasul deșteptător. de unde nu mai poate cânta. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți.

Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. Oșlobanu. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. însă. tânărul duce o viață boemă. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. și se lasă introdus în cultura cârciumii. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. arătosul David. tatăl băiatului. Buliga. de această dată o nou-creată instituție. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". spre surprinderea sa mărturisită. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. la care Creangă ar fi fost martor. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. . Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. familia și tovarășii. cum ar fi regula de trei simplă. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. Primăvara. Aceste farse se folosesc de „poște”. dar nu se obosește prea mult cu școala. Pavel ciubotarul. În alte fragmente. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. Trăsnea. nepoliticosul Mirăuță. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. în fruntea călugărilor săi. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. flirturi și chiar furturi din prăvălii. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). Naratorul schițează portretele prietenilor săi. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. om de la munte. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. care binecuvintează petrecerile întregului grup. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). care devine prima sa iubită. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. În cele din urmă. unde. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. care cântă din fluier. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie.

"apa-i rea și lemnele pe sponci. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi.[5] Ultima secțiune. și țânțarii te chinuiesc amarnic").[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. precum și celelalte scrieri.[3] Textele individuale. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. pe de altă parte. de practica bisericească. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. Printre problemele lexicale. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. de aceea. inclusiv a patra secțiune.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde. iar vara te înăduși de căldură. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. incompletă. pe care căruța îl lăsa în urmă.] vlăguit[e] din cale-afară”. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. și au fost publicate la început ca texte distincte. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). a lui A. despărțite de intervale de timp lungi. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. contemporan cu Creangă). M. D. Kirileanu. respectarea .. vecinul și prietenul lor.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. publicată postum. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului.[6] În acea perioadă. realizată de profesoara Anca Mureșan. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. cum spune Luca. O comparație cu traducerile în limba engleză..[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. cu referire la Livia. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. pe care îl frecventa împreună cu Gruber. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. de superstiții și așa mai departe. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. adoptând formulări populare. Constantin). fiica mentorului lui Creangă.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. a fost probabil scrisă în anul 1889. liderul Junimii Titu Maiorescu. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu).[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. sub îngrijirea lui Gruber. arhaice și regional-moldovenești. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881..

desigur. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. Smaranda. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. din acest motiv. prin intermediul aceastei secțiuni de proză.[19] Dan Grădinaru. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. o vagă imitație a actului demiurgic. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. lipsit de individualitate.[10] El considera.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. tradițional. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. ajunsă acum să se depășească pe sine”. susținând că naratorul „stabil”.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. apoi sentimentul timpului. la animalele ținute de mama sa. Într-un articol din 2000."[14] În 2008.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. sugera: „Personajul basmelor. autorul unei biografii a lui Creangă. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. fără adâncime. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. scriindu-și Amintirile. fiind crescut doar de mama lui. intuitiv un spațiu profan.[12] Conform interpretării sale: „Aci. riguros”.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. George Călinescu. nici prototipurile culte ale genului. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. contemporanul și colegul lui Călinescu. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. în schimb. dar. folosind o terminologie din psihanaliză. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. suferință și subiectivitate.[20] . și astfel un sacrilegiu. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. al nuvelelor.convențiilor în vigoare privind stilul literar. influentul istoric și critic literar interbelic.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. de a prezenta etapele unei formații.”[11] În contrast.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. ca și în poveștile și povestirile sale. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. dar tipice. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. înceata însumare a impresiilor vieții. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”.[16] Manea observă că. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris. Tudor Vianu. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. al scurgerii lui ireversibile. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. și că.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. fără a separa contextele. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. operă atât de puțin populară în intenția ei”. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”.

”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. deși analfabet. A fost imitată de I.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții.[26] El însuși scriitor. dar nu încurajează bigotismul soției sale”.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. participă la liturghie.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. În opinia lui Norman Manea.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era. scrie Constantinescu.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. ca și accentul pus pe tradiție. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova. datorită activităților în domeniul industriei textile.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). «îmbogățește» amintirile din copilărie. o societate relativ mai înstărită. la Creangă. și care. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. Dragoslav în cartea lui din 1909. este una dintre acele figuri care. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. transfigurează. I.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. aici ne aflăm în altă țară”. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. pentru a-l educa pe tânărul Creangă.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. de fapt. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. unde. Mironescu. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. decât Muntenia. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. cum să nu recunoaștem. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. a varietăților sale și a impactului său.

sa continue scoala la Brosteni. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). ci și în țara vecină. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. incepe sa alerge printr. iar drept urmare Nica sare din cires si.Smaranda.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa. Cand o vede.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. Intr-o dimineata mama lui. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. Pentru a urma scoala.2. Speriat. varsta fericita a copilariei. Incã de la inceput. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru.4 Partea I: Ion Creangã. naratorul fixseaza locul. “Pupaza din tei”. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. satul Humulesti si timpul.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda.o dezleaga si ii da drumul.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Nica este trimis de mama sa Smaranda. Nica a reusit sa scape sarind gardul.Dupa doua zile.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. taierea pletelor. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. Pe drum . se aude pupaza. Republica Moldova (în Basarabia. Intr-o zi. adult. subregiunea istorică a Moldovei. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita. de frica sa nu fie prins . Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. Lucrările lui Creangă în general. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Copiii nu inteleg rostul scolii.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții).o plantatie de canepa.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. care canta. Urmarit de matusa. Un mosneag. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. “La scaldat” La cirese.Dar tocmai atunci. La scaldat. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. “Calul Balan” si pe “Sf. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Ajuns acasa. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. incepe sa -l ameninte.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese.3. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.cand era somnul mai dulce. Matusa Marioara il zareste. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. A fost prins cu arcanul. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. se duce la balta si-l vede tolanit in . I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Nicolai”.El promite sa stea acasa. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Pupaza din tei. fiica preotului. pentru a scapa. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. care a scris Copil la ruși.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ.Nica fuge acasa. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. Preotul a instituit regula ca.

si cand era de facut ceva treaba. un bot cu ochi.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . cu chiu cu vai. am fost si eu.. filosofia poporului. Ea asteapta sa intre in apa. folosita in mai multe randuri. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. cu oamenii. o bucata de huma insufletita din Humulesti. G. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile.pana cand. varul sau.. ca. stare amendata aproape intotdeauna de ironie.. daca ma sculam.Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . satul Humulesti. iar pe de alta parte . Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. il latra cainii. in ograda casei sale. razesesc. O ia prin papusoi. Oslobanul. in asemenea imprejurari.se afirma in partea a doua a Amintirilor. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. din perspectiva si prin prisma caruia.pielea goala pe nisip. cu noii colegi de scoala. in acest sens." . intre care Ion Mogorogea. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". morala..Dupa aceasta intamplare. limba. toamna anului 1855 si spatiul.. obiceiurile. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. care nici frumos pana la douazeci de ani. urmarind procesul formarii lui Nica. Gatlan.. prin gradinile oamenilor.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . Nica devine ascultator si harnic. care stiau a invarti si hora. apoi ii ia toate hainele. impresionata.de cand ii lumea asta si pamantul.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. personajul.. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. o cam raream de pe-acasa. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. Referindu-se la prima semnificatie. nu mai asteptam sa-mi deie altii.cum isi numeste Creanga personajul-copii .. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. In legatura cu cea de-a doua. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". Trasnea. cu natura. de pilda. care apare ca un "sat vechi. cu flacai voinici si fete mandre. apoi ajunge. Smaranda il iarta. . intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. macar sa zica cine ce-a zice" . despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . de duiosia autoru lui matur. ca in anul trecut si ca de cand sunt. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . poezia.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte .ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. Partea a III – a Nica este acum adolescent. in lumea asta. ca si in altele. (. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. al sufletului moldovenesc intre romani.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. ci si in peisajul natal.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. Dar si sarac asa ca in anul acesta. raporturile lui cu viata sociala. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. CARACTERIZAREA LUI N1CA . nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. in incheierea partii a doua: "Ia.este colorata. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud. datinile. al sufletului taranesc intre moldoveni. dar si suveica.

dupa cum o prezinta copilul. "dr agalita Doamne". din invatatura in general. "in puterea noptei"..Ion Mogorogea. cu tatal Stefan a Petrei -care. pana la urma.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). imbinarile neasteptate de cuvinte. celebra. impreuna cu care. pe care o canta. expresiile populare. David Creanga. la un moment dat. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . dezlipit de la sanul mamei sale. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. o data cu aceea a personajelor. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". in ruptul capului. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. Pe masura. dupa cum socoti tu . cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. surprins intr-un moment de geniala expansiune". cu aceasta. Scrisa la varsta maturitatii. sau. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. intre care: Oslobanu. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. pana la Iasi. a lui G. in vocatia sa de povestitor genial. ironia si autoironia. ca si copilul. mai ales din intamplarile la care ia parte. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. prezente permanent in tesatura naratiunii. cu bunicul. altfel femeie severa. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. calugari)ca si asupra vietii. in mod ironic. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. ajuns de-acum "holtei". Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. foiau. Trasnea. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. ca pe niste "nazdravanii"). proverbele. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . Vorbind "ca un povestitor. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G.de altfel. a intamplarilor.. intr-un orizont strain. tonalitatea rememorarii se schimba.ii spunea el. spre zari necunoscute. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. e poporul roman insusi. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. Calinescu). "Mihai scripcariul din Humulesti. retrain-du-le cu o mare satisfactie. deci si a lui Nica. dar. mai simplu. nemultumita. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. sotiei . viata pe cont propriu. Dupa aprecierea. Prin mijlocirea lor se exprima. . necunoscut. intamplarile hazlii. stramutat la camp. aluziile.ca modalitati de exprimare literara -. este de acord.". mai ales. in acelasi timp. taranul de la munte. zicatorile. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". Smaranda Creanga. in general. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. astfel incat. nu vrea sa se dea dus din sat. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. varul lui Nica . este nevoit sa plece. Dialogul si monologul interior . certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. in primul rand in mod indirect. mai ales. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. si pruncul. in modalitatea povestirii. Creanga determina in cititor o traire intensa. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. in caruta lui mos Luca. . Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. Zaharia lui Gat lan.si ea o "nazdravana". cat. din Pipirig. . Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. . intr-o zi de sarbatoare.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie.Personajul se contureaza. insa. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. ce naratiunea inainteaza.

cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. in-tamplari de la scaldat. surprins si descris in perioada copilariei fericite. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. el se formeaza ca om. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Copilul nu conştientizează răul. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. neastamparat. aventurile din copilarie. Nica apare ca orice copil de la tara. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. din Moldova sfârşitului de secol XIX. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. este plina cu umor cand reconstituie poznele. pana la despartirea de vatra satului. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. Ionel Teodoreanu. Dickens. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). Este prezentata copilaria autorului. Ch. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. Copilaria lui nu este senzationala. la scoala. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. Tudor Arghezi. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. COPILĂRIA. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. el doar se joacă. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) .-lea.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. al spontaneităţii şi poznelor. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. de aur. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. F. Scriitorul se povesteşte pe . Victor Hugo. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. dar un roman al copilariei. cum fura pupaza din tei. în acelaşi timp. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. Ovidiu Verdeş. glumeşte. ci una obisnuita. aventurile povestite. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. cu caracter de confesiune ori de jurnal. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. banala. al formarii unui caracter (personalitati). momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. Mihai Eminescu. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala.Călinescu. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. Rabelais. un simbol al neastâmpărului băieţesc. procesul de maturizare a lui Nică. Prin Nică. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. cum fura cirese de la matusa Marioara. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. este pus pe năzbâtii şi pozne. În mod deosebit.din umorul poznelor. Aşa cum susţine G. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec.la satul natal. evolutia sa intr-un mediu specific. carte unică şi genială.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. al XIX.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. Mark Twain. mai bine spus.

Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. să se joace. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. căci “îndată după cea cu cireşele. i-aţi plânge de milă !”. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. Deşi scapă basma curată. la ce poate să aducă ziua de mâne. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. ce dormeau pururea în tindă”. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . ci o calitate a ei. şi vinovatul trebuia să plătească . stau în gazdă la o femeie săracă. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. iar năzbâtiile se ţin lanţ. Nică trăieşte într-o libertate ludică. gardul şi caprele Irinucăi. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. din pricina mea. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. Văzând paguba. Astfel. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. bărbatul. ci vinovatul ! Aşa şi tata. Pentru copilul de altădată. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. Irinuca. dacă-i cal. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. cu evocarea primului an de şcoală. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. David Creangă din Pipirig. şi eu din pricina ei. frumos şi voinic”. să tragă. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. “Amintirile din copilărie” debutează . dorind chiar să vândă pupăza. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. care face “multe şi mari minunăţii”.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. un copil ca toţi ceilalţi. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Nică şi vărul lui. Prin urmare. De la aceste capre. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. a cărui unică preocupare este joaca. închiderea şcolii. De aceea. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. de cel căruia. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. netulburate de vanitate. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). drăgăliţăDoamne. de şagă şi şovialitate. la biserică. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Acolo. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. UN MOD DE A FI. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. şi dacă-i popă. în Pipirig. lipsindu-i conştiinţa limitei. cum altfel ?. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. fata şi boii din pădure. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. amuzându-se de acel copil îndepărtat. sireaca. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. un ţap şi două capre slabe şi râioase. care era “om vrednic şi cu bunătate”. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. De data aceasta.sine. dar totul se termină cu bine. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . copilul ia lucrurile în serios. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. zicând: . Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. Dar pentru copilul Nică. vine alta la rând”. Dumitru. care rămăsese fără învăţător. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat.

Părăsindu-şi satul. numai dă-mi ceva de mâncare. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. sărbătoare. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. fiind cuprins de fericire. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. . o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. voie bună. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut.Călinescu). fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. un boţ cu ochi ce te găseşti. cu căruţa lui Luca Moşneagu. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. că nu mai este copil. încât “unii dondăneau ca nebunii. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. şi nu te lasă inima să taci. fiindcă.care mă aflam. “drăgăliţă Doamne. fă ce ştii cu mine. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. bate-mă. căruţaşul satului. eram şi eu acum holtei. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. În acest fel. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. ucide-mă. candoare şi exuberanţă. până îi apuca ameţeala”. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. spânzură-mă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->