Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. Mogorogea. cu uratul sau cu raia. matusa Marioara pretinde plata canepii. primele trei publicate intre 1881 si 1882. treaca cu vederea felul in care satul. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". textul este conceput circular. ca in episodul cu holera. in 1892. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. ca teme inrudite. iar ultima parte dupa moartea autorului. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". Autorul se va raporta permanent la acestea. rohatca. culeseriu. duglisi. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. Oslobanu. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. fie prin intermediul eului-personaj. In episodul cu pupaza. mere. ocnita. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. "de ne degera maduva-n oase de frig". "cat era de tare de cap".ascunde sensibilitatea. evocare si scriere memorialistica totodata. "si tinde-am crori-o la fuga". imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. folosirea termenilor dialectali. densitate. fie al eului-narator. turte. farmecul limbajului. originalitatea. avand izvoare autobiografice. cat si pentru cititorul dintotdeauna. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. Mos Chiorpec. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. "cum nu se da ursul scos din barlog". candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). cu ciresele. mai! L-as lasa eu. ogarjiti. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. de la Irinuca trebuie sa fuga. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. megies. nuci. Textul cuprinde patru parti. mama il lasa fara haine. Uneori Creanga face umor negru. zicatori. care-i vine prin tatal sau. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. in Convorbiri literare. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). borta. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. holtei. duiosie. Amintiri din copilarie . "mort copt".Ioane. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". avand in centru. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . zamparagii. lua pomana covrigi.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. Folosirea unor termeni ca: stioalna. stiubei. "sa nu-ti salte inima de bucurie". fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". cociorva. fiindca-si pierdea banii prin crasme. prin zicatori (" . "Vorba ceea: Lasa-I. Definit ca roman liric. incat se imbolnaveste. babalaci. nuantare. "bucuria zugravita pe fete". "parca ti-a iesit un sfant din gura". o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. expresivitate. "ursul nu joaca de buna voie". harabagiu. copilaria si lumea satului traditional. mitoc. atat pentru personaj. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au.

al obstacolelor.huma" pana la creatorul matur. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. iar sentimentul dominant este nostalgia. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. pe fondul unui umor sanatos. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. voluptatea ironiei si a autoironiei. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. optimist. Pornind insa de la realitate. strategiile narative diverse. intre timpul narat si timpul naratiunii. taranesc. al sarbatorii. a traseului prin care copilul descopera lumea. mobila. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. intr-o alta realitate. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). tendinta fiind aceea de creare a unui mit. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea.nostalgie si regret. Nica va strabate un traseu intortocheat. Naratiunea este la persoana I. martor si comentator al intamplarilor evocate. intr-o naratiune continua. al prieteniei. verosimil si imaginar. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. eroul va reveni la aceasta matca. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. Oralitatea de tip popular. dar si-o traieste si pe cea prezenta. al intoarcerii la origini etc. banale chiar. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. deoarece urmareste procesul modelarii umane. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. Subiectul respecta. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. cu aspect mozaicat. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. dar si cu vocile altor personaje." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. in general. el mitologizeaza. cel al copilariei: motivul labirintului. plina de haz si fantezie. ordinea cronologica a evenimentelor. intarzie mult asupra descrierii . de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. imediata. El isi creeaza o lume proprie. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. Ca specie. dezamagire si singuratate. tonic. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. personaj. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. procedeele dramatice. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". mirajul limbajului. interior. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. vorbirea aluziva. cu mijloacele specifice literaturii. la un loc cu atitudinile contrare implicate . pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. poate fi considerat un roman de formare traditional. Dialogul cu cititorul este viu. clasice si romantice. varsta fericirii. al drumului. stilul indirect liber. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. infatisate cu realism de scriitor. subiectivitatea. plin de obstacole. limba inmiresmata a personajelor. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. memoria involuntara in derularea amintirilor. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. Creanga este narator. va rataci ca intr-un labirint. Creanga e un mare scriitor realist. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. in cautarea acelui centru originar. Naratiunea se incheaga progresiv. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. esentiala pentru receptarea activa a textului. De fiecare data. prin adresarea la persoana a Ii-a. Sunt experiente obisnuite. insa o converteste.

este dinamismul anecdotic.. cum afirma Ci. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). dar nici rataci. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. arhaismele. Creanga a fost plasat. sau. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. care se degaja dintre fapte si psihologii. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. a familiei. in apropiere de Targu-Neamt. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. in reinvierea trecutului. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. Geneza operei. Povestitor desavarsit. din caracterizari ironice si autoironice. intre toate varstele de cititori. Textul este fundamental clasic. scos cu greu din lumea satului. atat prin constructia subiectului. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. intrand. va fi un dezradacinat. personajul raportandu-se neincetat. scriind despre popor.RIE . FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. Limbajul este savuros. De aceea.Amintirile" au o structura . incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. Umorul vine din exprimarea mucalita. autentice. este un fel de poezie veridica a vietii. in evolutia artei narative romanesti. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. proverbele. poznasa. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . Targu-Neamt. iesit chiar din sanul poporului. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele.Calinescii.casei parintesti. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. la acesta. S-a nascut la Humulesti. ci si iesirea din copilarie. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. rand pe rand.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). in crearea unei atmosfere vii. Un fel de clopot vast. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. univers maret. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". a interjectiilor si a exclamatiilor. zicerile tipice. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. la Socola. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. modul in care se invata carte pe atunci. Secretul popularitatii Amintirilor. absolut autentic. direct sau indirect. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. in al doilea rand. in care omul nu se poate sufoca. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. in care Creanga. vorbele de duh. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. prin semnificatie ea este universala. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. dar mai ales in arta povestirii. in care se plaseaza faptele prezentate." (Pompiliu Constantinescu. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. Ceea ce impresioneaza. intaiul mare scriitor roman. ci si realitatile timpului.

Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. care nu prea facea mult haz de carte. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog." B)Popasul de la Blagesti. baiete. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. si pasa de te du. a doua zi la rasaritul soarelui. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. prundul cu stioalnele. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. de Mihai scripcarul." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. cat esti de mare!". langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. darza. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. umbra si racoare in toate partile. de-ajuns. de oameni. obligandu-1 sa plece. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. Raman peste noapte la Blagesti. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. Mort-copt.ca te lasa pardalnica de inima!". dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. Ioane. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. Astfel. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. Cu durere iara leac. lemne. de flacai. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. de pe Moldova. unde. Mama apare hotarata. 2. soptind tainic. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. la scoala de la Socola. dupa staruinta mamei. trebuia sa fac pe cheful mamei". .". Compozitional. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. Tatal sau. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. Din cauza departarii mari. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. intransigenta. peste Siret. tarinile cu holdele. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. se aliaza de data aceasta mamei. dezlipit de la sanul mamei sale. cu care se incheie Amintirile" sale. taranul de la munte. unde dorm pe prispa casei unui rotar. in mersul lor neincetat. si pruncul. ia acus. creata de faptul ca pleaca din sat. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. la sezatorile si clacile din sat. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". imposibil de ocolit. campul cu florile si dealurile mandre. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. ca in zi de sarbatoare. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. intepati de tantari. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. unde apele-s dulci. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. da. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor.Drumul si peripetiile pana la Iasi. E) Atitudinea parintilor e ferma. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. stramutat la camp. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. F) Nica se resemneaza. cu ochii inecati in lacrimi. integrata in colectivitatea rurala. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. satul. la mine nu se trec acestea". ca poate muri de dor intre straini. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. pleaca cu mos Luca spre lasi. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. Apoi lasa-ti. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase.Pregatirile de plecare la Socola.mozaicala. vara. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros.

ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". ci niste mati lesinati. ne ducem surghiun dracului pomana. care ramane si el in reprezentatie. sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". unde intalnesc o multime de dascali. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. Dar nici sarac ca-n anul acesta. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. a dat imbold scriitorilor sa se . jovialitatea. din limbajul familiar: mosul. interogatii. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. hazul de necaz. o bucata de huma insufletita din Humulesti. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". Creanga este un povestitor de vocatie. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". care nici frumos pana la douazeci de ani. lioarba etc. ne-au cosit. C) Ironia. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). decat arareori. vorba de duh. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant"." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. Trasnea = cel smintit. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. strabatuta de umor si sensibilitate. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. chiolhanosul si ticaitul. care dau culoare rostirii. sa te roage mama frumos. indragit de toate varstele. si zbarciti. iar povestitorul un regizor. ticaitul. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Mihail Kogalniceanu. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. Exemplu:IVlos Luca. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". Exemple: Mila mi-i de tine. voia buna. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). isi odihnesc caii si pornesc mai departe. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. fiindca are rolul personajului principal. incarcata de expresii populare. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". trasnit. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. mai sanatosi. Spre asfintit ajung la lasi. sarbezi si zbarciti. zicatoripopulare. Chiorpec = cel chior etc. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. chiolhanosul. C) Popasul de la Targu-Frumos. exclamatii si imprecatii. asa| d# frunza frasinelului". isti. este atragatoare si place. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. care cu manie si duh ii raspunde. mai puternici.Daca ar sti el. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. in toata viata lor". s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". de te-a intreba cineva. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. ia. mai voinici si mai voiosi. umbland din scoala-n scoala.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra.oamenii. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . cu harul povestirii. F)Numele personajelor. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. ce mai atata vorba pentru nimica toata. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. de ce trag caii asa de greu. B) Buna dispozitie a autorului. iara foamea da de-a dreptul". ursul nu joaca de buna voie". batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. golatatea inconjura.

Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. si bunicul David Creanga. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. original. specie a genului epic in proza de marime substantiala. de vuia satul de vatale in toate partile. tema sociala. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". datinile. de faceau mare cinste satului lor'. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. Cu toate acestea. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". "fabrica de preoti" din Falticeni. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. poezia.Junimea'. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. in modul de individualizare a personajului. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele.in 1892. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. "Pupaza din tei" furtul cireselor. abia societatii &q 919c25j uot. care stiau a invarti si hora. Primul roman autobiografic din literatura noastra.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. poate fi numit si roman traditional. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. Partea a patra si ultima. antrenate de o intriga complicata. obiceiurile de Anul Nau. Pavel Ciubotariul. 'SfSntul Niculai'. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. Atmosfera generala este edenica. Astfel. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. dar si suveica. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. in toamna anului 1885 cand este obligat. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. 1882. a aparut intre 1881 si 1892. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. mai scurta decat celelalte. 1881. cu gospodari tot unul si unul. intemeiat in toata puterea cuvantului. cu flacai voinici si fete mandre. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. Scriitor realist de sorginte populara. 1881. prezinta despartirea de satul natal. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. smantanitul oalelor. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. obiceiurile. adica de extractie rurala sau religioasa. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. limba. ceea ce l-a facut pe G. eresurile. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. validand tema sociala de extractie rurala. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie.. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. prima scoala. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. Aceasta monografie. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'.inspire din traditiile si folclorul poporului. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. etnografic. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. jocurile din din casa parinteasca. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. opera are un mare grad de generalitate.

din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. este hamic. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . Ca referent uman. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. fiinta unica. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. are prezenta de spirit. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. indraznet. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. personaj secundar. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. o alungare definitiva in lumea imperfecta. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . precum si personaj tridimensional. Prin lintermediul poznelor.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. Din punctul de vedere al lui Nica. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. este mamos. 'stropsitul de Ion'. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului.G. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. Ca instanta narativa. Ca instanta narativa. la mana sau la picior". deoarece are ocurenta mare. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. nazdravan. ea beneficiaza de portret moral.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. in special in partea a doua. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. al personajelor si al personajului insusi. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti.Plecarea spre Ia. dar si a caracterizarii indirecte. Este si personaj tridimensional. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. barba si mustete ca in palma' . Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. de asemenea. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. nici cu autorul. portretul fizic lipsind cu desavarsire. intorsi in sat dupa un timp. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. mama este personaj secundar. si a vorbi de la dansa am invatat". dar cel mai important este cronotopul satului. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. nu vor mai gasi acelasi spatiu. Acesta este. las si capabil de sentimente. Satul reprezinta paradisul copilariei. acesta devenind personaj tridimensional. Calinescu. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. maturizarii sale. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. Humulestiul este un cronotop. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ.i devine un fel de nastere cu dureri. rusinos si fricos de umbra mea'. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. Ca referent uman. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub.

realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. deoarece. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. si umor de limbaj cu aspect generalizat. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. deoarece cunoaste deynodamantul. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. ne primea cate pe unul. deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. "ma lupt". Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:.a face cu un narator cu inclinatii ludice. creditabil. timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". Cea de-a treia tehnica este . deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". ci ca i se povesteste prin viu grai. portrete comice: "Traznea."ocnita".Ca referent uman. nu ca citeste.deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. mai ales ca avem de. beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". "cu tot inadinsul". Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul".taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . autorul apeleaza la anumite tehnici narative. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". auctorial. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. deraierea lexicala: "furloasele". care coroboreaza statutul de roman traditional."daca te lasa pardalnica de inima". autorul apeleaza la discursul retoric. Alaturi de oralitate. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. umor de situatie. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Cel mai adesea. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. "caslegi". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". ele fiind: 'homodiegetic. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. autorul da frumusete "Amintirilor". adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". "mort-copt". Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. intradiegetic. Pe parcursul rornanului. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". ca la baba oarba. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion".cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. deoarece este implicat in actiune. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. plasat la nivelul discursului. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna.pe vremea aceea. Ioane«". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. Oslobanu. este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". unipreyent. "eram holtei". el fiind de trei feluri: umor de caracter. graviteaza in jurul unui singur personaj. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. Aplicand notiunile moderne de naratologie. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". Printre acestea se numara oralitatea. acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. »mai bine ramai pe loc. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. autopersificarea: "nemernicii de noi". omniscient. Gatlan.cheltuielilor. Al treilea argument. pentru satisfacerea serviciului scolar. Exista mai multe tipuri de focalizari.

si havelele nu faceti. etc. . . specifice copilariei.intruchipeaza toate ipostazele maternitatii.este autoritara. Caracterizarea lui Nica . prin actiune sau prin limbaj. . si-l bate cu biciul. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. Gratie harului sau scriitoricesc. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului . la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte.dupa G.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. zgarcitul (Mogorogea).personajele sunt conturate sumar.are un dezvoltat simt al umorului. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. .Creanga genereaza portrete ilustrative. dar totodata iertatoare. .mama lui Nica. iar la urma va plateste si dintaritul. prin opera sa. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate.este fericit.este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. . incadrate de "rama". cand pleaca la scaldat fara voia ei. . la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. prin trasaturi definitorii.prin tehnica detaliului.. sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei.”) . discursul narativ generic al naratorului principal. ca de exemplu portretul preotului. Caracterizarea Smarandei Creanga . care “…alearga cu voie buna. realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori.reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. .sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. Parintele Duhu). – vorba ceea: picioare de cal. gurmandul (Oslobanu). . . obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. realizand tema sociala de extractie rurala.ilustreaza portretul general al mamei.se induioseaza la suferintele copiilor. Calinescu. ca pe un cal nazdravan. .traieste intr-o lume imaginara. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte.imaginea copilului universal. Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . . dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. Ion Creanga a reusit. gura de lup. . batranul hataru (cel care da drumul pupezei). sa nuanteze caracterele. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” . . . Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”.seninatatea si neastamparul.copilaria este varsta de aur. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. .personajele sunt caracterizate succint.povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. prin caracterizare directa. care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. .

nimic cu caracter de confesiune.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. se dramboiesc. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Eroul central apare. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . fără îndoială. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . înfăţişat de autor. . . aşadar. se sclifosesc“).Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. se complica sufleteste. o bucata de huma insufletita din Humulesti. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal.nu este un insingurat. am fost si eu in lumea asta.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. se formeaza ca om. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. fie in comunitatea satului. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. . Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului.. din copilărie până în pragul adolescenţei. el apare in permanenta fie in sanul familiei.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. Într-un sens mai restrâns. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. care nici frumos pana la douazaci de ani. devenind cu timpul un jovial povestitor. ori de jurnal - . Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. un boţ cu ochi. cel mai de seamă povestitor român.

personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. iar la şcoală. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. V Caracterizarea . ci stadiul de nediferenţiere.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. Nică este caracterizat. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. “făcând prăpăd din ele” 1. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. și diversele persoane cu care interacționează. un băiet prizărit. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează. pupăza din tei. Durerea despărţirii. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei.Nică este prezentat preponderent comportamental. . apoi. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Pus mereu pe pozne. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. Ea urmărește maturizarea lui Nică. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă.) Nică ca personalitate: 1. omoară muşte. de ignorare a necazurilor din copilărie . şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. Uneori. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. descriind relațiile dintre eroul principal. care nu sunt amintite în mod explicit. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. de veselă inconştienţă.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași.

arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. cei doi băieți ajung în sat. ambii plângând când. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. realizat de Elisabeta Bostan. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. împreună cu vărul lui. tatăl lui Creangă. la Humulești. Dumitru. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. când ne jucam noi. din porunca noului învățător. În urma indicațiilor Smarandei. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. Datorită insistenței Smarandei. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. la cuptorul pe care mă ascundeam. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Nică și Dumitru se adaptează greu. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. se îmbolnăvesc de râie. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. și mama Smaranda. care îl înscrie în clasa nou înființată. Ștefan își retrage fiul de la școală. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. Ștefan. dorința de a o impresiona pe Smărăndița.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. unde. soția lui David. către casa lui David Creangă din Pipirig. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. din cauza apropierii de capre. a preotului. După un timp. . la prichiciul vetrei cel humuit. fata inteligentă. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. preotul paroh. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. la întoarcerea acasă cu febră mare. După o călătorie prin Carpații Orientali. însă. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. unde sunt primiți de Nastasia. superiorul lui Vasile. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. tânărul învățător și cleric ortodox. dar neastâmpărată. și unde. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. este înscris la școală. pe care le împărtășea și autorul. extras din mesteacăn. încercând să se vindece cu băi dese în râu. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. atenta supraveghere a mamei. Școala este. cei doi copii pornesc mai departe. Smărăndița. băieții. Creangă își amintește cum. când mă gândesc la locul nașterii mele. de-a mijoarca. el și vărul său au dislocat o stâncă. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. dar eu. le sunt tăiate pletele. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic.

Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. Dar și sărac așa ca în anul acesta. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. un boț cu ochi. am fost și eu. în lumea asta. După ce ajunge acasă. arătat drept un personaj distant și cu toane. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. Neascultând de mama sa. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). dintr-o ascunzătoare în alta. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). comportament ce-i atrage laude din partea mamei. înfuriat. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. Acesta însă își râde de copil. lipsită acum de ceasul deșteptător. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. care nici frumos până la douăzeci de ani. dar adesea amuzat de poznele băiatului. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. Vara. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. îi cere moșului despăgubire. încheiat cu pasajul: „Ia. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. băiatul se ocupă cu torsul. și mama. ascunzând-o în podul casei. de unde nu mai poate cânta. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. drept urmare a incidentului. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . ca în anul trecut și ca de când sunt. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. Acolo o întâlnește pe Măriuca. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. o eliberează. care duc la evitarea unor pagube mai mari. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. care îi este simpatică. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. o bucată de humă însuflețită din Humulești. o fată de vârsta lui. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. naratorul arată că. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg.

care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. om de la munte. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. În cele din urmă. Aceste farse se folosesc de „poște”. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. Buliga. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. . de această dată o nou-creată instituție. dar nu se obosește prea mult cu școala. Oșlobanu. cum ar fi regula de trei simplă. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. flirturi și chiar furturi din prăvălii. În alte fragmente. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. care devine prima sa iubită. și se lasă introdus în cultura cârciumii. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). arătosul David. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. Pavel ciubotarul. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. unde. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. Trăsnea. la care Creangă ar fi fost martor. spre surprinderea sa mărturisită.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. tatăl băiatului. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. Primăvara. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. în fruntea călugărilor săi. tânărul duce o viață boemă. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). însă. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. care cântă din fluier. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. nepoliticosul Mirăuță. familia și tovarășii. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. care binecuvintează petrecerile întregului grup.

pe care îl frecventa împreună cu Gruber. și au fost publicate la început ca texte distincte.[6] În acea perioadă. de superstiții și așa mai departe. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. inclusiv a patra secțiune. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. arhaice și regional-moldovenești. cum spune Luca. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca. sub îngrijirea lui Gruber. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului.. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc. Constantin). în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde. publicată postum. de aceea. și țânțarii te chinuiesc amarnic"). persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. despărțite de intervale de timp lungi. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv.] vlăguit[e] din cale-afară”. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. a fost probabil scrisă în anul 1889. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. vecinul și prietenul lor. de practica bisericească. pe care căruța îl lăsa în urmă.[5] Ultima secțiune. precum și celelalte scrieri. iar vara te înăduși de căldură.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. "apa-i rea și lemnele pe sponci. M. cu referire la Livia. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. fiica mentorului lui Creangă..[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. pe de altă parte. Printre problemele lexicale.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. liderul Junimii Titu Maiorescu. realizată de profesoara Anca Mureșan.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte.[3] Textele individuale.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. adoptând formulări populare. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. care aparțin genurilor basmului și anecdotei.. Kirileanu.[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. contemporan cu Creangă).[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. a lui A. incompletă. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. respectarea . atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. D. O comparație cu traducerile în limba engleză.

care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. scriindu-și Amintirile. folosind o terminologie din psihanaliză.convențiilor în vigoare privind stilul literar. contemporanul și colegul lui Călinescu. și astfel un sacrilegiu. riguros”. influentul istoric și critic literar interbelic. fiind crescut doar de mama lui. tradițional.[16] Manea observă că. dar tipice. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. apoi sentimentul timpului. fără adâncime. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. al scurgerii lui ireversibile. suferință și subiectivitate. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. George Călinescu. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”.[12] Conform interpretării sale: „Aci. fără a separa contextele. o vagă imitație a actului demiurgic. Într-un articol din 2000. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. susținând că naratorul „stabil”. al nuvelelor. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. din acest motiv. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. și că. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. Tudor Vianu. de a prezenta etapele unei formații.[10] El considera. autorul unei biografii a lui Creangă. ajunsă acum să se depășească pe sine”.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. operă atât de puțin populară în intenția ei”. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. prin intermediul aceastei secțiuni de proză.[19] Dan Grădinaru. înceata însumare a impresiilor vieții.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. sugera: „Personajul basmelor. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. intuitiv un spațiu profan.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. ca și în poveștile și povestirile sale.[20] . dar. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. Smaranda.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă."[14] În 2008. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris. lipsit de individualitate. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. desigur. nici prototipurile culte ale genului.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. la animalele ținute de mama sa.”[11] În contrast. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. în schimb.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie.

așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. deși analfabet.[26] El însuși scriitor. ca și accentul pus pe tradiție.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. a varietăților sale și a impactului său. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. I. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”. aici ne aflăm în altă țară”. În opinia lui Norman Manea. de fapt. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. la Creangă. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. este una dintre acele figuri care.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. Dragoslav în cartea lui din 1909. «îmbogățește» amintirile din copilărie. unde. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. datorită activităților în domeniul industriei textile. transfigurează.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. și care.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. cum să nu recunoaștem. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. scrie Constantinescu. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. Mironescu. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. decât Muntenia. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . A fost imitată de I. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. dar nu încurajează bigotismul soției sale”.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. o societate relativ mai înstărită.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova. participă la liturghie.

incepe sa -l ameninte.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa. A fost prins cu arcanul. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Un mosneag. subregiunea istorică a Moldovei. “Calul Balan” si pe “Sf.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”.o plantatie de canepa. Matusa Marioara il zareste. iar drept urmare Nica sare din cires si. Nica a reusit sa scape sarind gardul. Speriat. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. La scaldat. adult. pentru a scapa.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Preotul a instituit regula ca.El promite sa stea acasa. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. sa continue scoala la Brosteni. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti.4 Partea I: Ion Creangã. varsta fericita a copilariei. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.o dezleaga si ii da drumul. Urmarit de matusa.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. Pe drum . Lucrările lui Creangă în general.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. de frica sa nu fie prins . a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. se aude pupaza. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. fiica preotului. se duce la balta si-l vede tolanit in .Nica fuge acasa.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. incepe sa alerge printr. ci și în țara vecină.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda.2. Incã de la inceput. “La scaldat” La cirese. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Pupaza din tei.Smaranda. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Republica Moldova (în Basarabia. care canta. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Ajuns acasa. care a scris Copil la ruși.3. Intr-o dimineata mama lui. naratorul fixseaza locul. “Pupaza din tei”.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. Nica este trimis de mama sa Smaranda. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana.cand era somnul mai dulce. satul Humulesti si timpul. Pentru a urma scoala. Nicolai”. Cand o vede. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa.Dar tocmai atunci. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. Copiii nu inteleg rostul scolii.Dupa doua zile. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. taierea pletelor. Intr-o zi.

Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . urmarind procesul formarii lui Nica. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. cu chiu cu vai. ca si in altele. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. cu oamenii. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. in ograda casei sale. morala.pana cand. cu noii colegi de scoala. datinile.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . macar sa zica cine ce-a zice" . care nici frumos pana la douazeci de ani. al sufletului taranesc intre moldoveni. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. Dar si sarac asa ca in anul acesta. apoi ii ia toate hainele. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . filosofia poporului. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. folosita in mai multe randuri. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. in asemenea imprejurari. limba. si cand era de facut ceva treaba. care apare ca un "sat vechi. il latra cainii. varul sau. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud. CARACTERIZAREA LUI N1CA . nu mai asteptam sa-mi deie altii.. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. de pilda. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. ca. razesesc. un bot cu ochi. care stiau a invarti si hora. Partea a III – a Nica este acum adolescent. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie .aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. intre care Ion Mogorogea. toamna anului 1855 si spatiul. ca in anul trecut si ca de cand sunt." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. in lumea asta. G..se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . personajul.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . cu flacai voinici si fete mandre.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. In legatura cu cea de-a doua. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". .. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. Referindu-se la prima semnificatie. Ea asteapta sa intre in apa. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. poezia. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. iar pe de alta parte . impresionata. Oslobanul. in incheierea partii a doua: "Ia... Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. prin gradinile oamenilor. Smaranda il iarta. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". raporturile lui cu viata sociala. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. in acest sens. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. de duiosia autoru lui matur. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal.Dupa aceasta intamplare. dar si suveica.se afirma in partea a doua a Amintirilor.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. Nica devine ascultator si harnic. am fost si eu.pielea goala pe nisip.. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei.de cand ii lumea asta si pamantul. cu natura. daca ma sculam..este colorata. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. (." . apoi ajunge. obiceiurile. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. satul Humulesti. din perspectiva si prin prisma caruia. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat.. o cam raream de pe-acasa. o bucata de huma insufletita din Humulesti. ci si in peisajul natal. Trasnea.cum isi numeste Creanga personajul-copii ."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. Gatlan. O ia prin papusoi. al sufletului moldovenesc intre romani.

din Pipirig. dezlipit de la sanul mamei sale. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. ajuns de-acum "holtei". intre care: Oslobanu. prezente permanent in tesatura naratiunii. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. intr-un orizont strain. zicatorile. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. pana la Iasi. cu tatal Stefan a Petrei -care. in general. dupa cum socoti tu . a intamplarilor. foiau.Personajul se contureaza.ii spunea el. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. . mai ales. cu bunicul.de altfel. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. intamplarile hazlii.. intr-o zi de sarbatoare. Prin mijlocirea lor se exprima. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. Vorbind "ca un povestitor. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . in vocatia sa de povestitor genial. varul lui Nica . David Creanga. Smaranda Creanga. in caruta lui mos Luca. nemultumita. celebra. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". cat. ca si copilul.ca modalitati de exprimare literara -. "Mihai scripcariul din Humulesti. mai ales. "dr agalita Doamne". taranul de la munte. calugari)ca si asupra vietii. ironia si autoironia. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". in ruptul capului. Dupa aprecierea.. certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. nu vrea sa se dea dus din sat. ce naratiunea inainteaza. sotiei . . dupa cum o prezinta copilul. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. spre zari necunoscute. Calinescu). Creanga determina in cititor o traire intensa. a lui G. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. . mai simplu. din invatatura in general. surprins intr-un moment de geniala expansiune". cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. Zaharia lui Gat lan. Dialogul si monologul interior . Trasnea. ca pe niste "nazdravanii"). altfel femeie severa.". in modalitatea povestirii. retrain-du-le cu o mare satisfactie. si pruncul. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". este de acord. pana la urma. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. este nevoit sa plece. mai ales din intamplarile la care ia parte. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. viata pe cont propriu. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". Pe masura. o data cu aceea a personajelor. dar. deci si a lui Nica. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. . impreuna cu care. Scrisa la varsta maturitatii. imbinarile neasteptate de cuvinte. "in puterea noptei". stramutat la camp. cu aceasta. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. necunoscut. pe care o canta. aluziile. la un moment dat. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. prin care scriitorul obtine efecte deosebite .Ion Mogorogea. in mod ironic. sau. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. astfel incat. in primul rand in mod indirect. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. e poporul roman insusi. insa. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). in acelasi timp. proverbele. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie.si ea o "nazdravana". expresiile populare. tonalitatea rememorarii se schimba.

Victor Hugo. din Moldova sfârşitului de secol XIX. aventurile din copilarie.-lea. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). Mark Twain.din umorul poznelor. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. ci una obisnuita. Aşa cum susţine G. COPILĂRIA. carte unică şi genială. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. Rabelais. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. Ch. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. al XIX. Ionel Teodoreanu. Copilaria lui nu este senzationala.Călinescu. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. la scoala. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. este pus pe năzbâtii şi pozne. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. Scriitorul se povesteşte pe . afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. el se formeaza ca om. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. al formarii unui caracter (personalitati). pana la despartirea de vatra satului. evolutia sa intr-un mediu specific. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare).Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. Tudor Arghezi. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec.la satul natal. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. cum fura cirese de la matusa Marioara. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. Copilul nu conştientizează răul. in-tamplari de la scaldat. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. cum fura pupaza din tei. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. surprins si descris in perioada copilariei fericite.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. procesul de maturizare a lui Nică. în acelaşi timp. el doar se joacă. neastamparat. banala. glumeşte. al spontaneităţii şi poznelor. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. F. În mod deosebit. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. este plina cu umor cand reconstituie poznele. Nica apare ca orice copil de la tara. aventurile povestite. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . mai bine spus. cu caracter de confesiune ori de jurnal. dar un roman al copilariei. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. Prin Nică. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. Este prezentata copilaria autorului. Ovidiu Verdeş. Dickens. Mihai Eminescu. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. un simbol al neastâmpărului băieţesc. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. de aur.

mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. care era “om vrednic şi cu bunătate”. Dumitru. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. Nică trăieşte într-o libertate ludică. frumos şi voinic”. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. UN MOD DE A FI. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. la ce poate să aducă ziua de mâne. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . drăgăliţăDoamne. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. iar năzbâtiile se ţin lanţ. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". vine alta la rând”. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. gardul şi caprele Irinucăi. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. i-aţi plânge de milă !”. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. în Pipirig. fata şi boii din pădure. copilul ia lucrurile în serios. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. ce dormeau pururea în tindă”.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. de cel căruia. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. un copil ca toţi ceilalţi. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. din pricina mea. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. lipsindu-i conştiinţa limitei. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. la biserică. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. bărbatul. căci “îndată după cea cu cireşele. să tragă. David Creangă din Pipirig. dar totul se termină cu bine. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. cu evocarea primului an de şcoală. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. De data aceasta. Văzând paguba. şi vinovatul trebuia să plătească . cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. dacă-i cal. care rămăsese fără învăţător. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. Astfel. netulburate de vanitate. De aceea. şi eu din pricina ei. închiderea şcolii. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. Prin urmare. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. cum altfel ?. ci vinovatul ! Aşa şi tata. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. Dar pentru copilul Nică. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. un ţap şi două capre slabe şi râioase. care face “multe şi mari minunăţii”. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. sireaca. Irinuca. Acolo. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. dorind chiar să vândă pupăza. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. şi dacă-i popă. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. amuzându-se de acel copil îndepărtat. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. să se joace. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. Nică şi vărul lui. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. Pentru copilul de altădată. zicând: . a cărui unică preocupare este joaca. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. De la aceste capre. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. de şagă şi şovialitate. Deşi scapă basma curată. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. ci o calitate a ei.sine. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. stau în gazdă la o femeie săracă. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. “Amintirile din copilărie” debutează .

sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. până îi apuca ameţeala”.Călinescu). sărbătoare. candoare şi exuberanţă. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. un boţ cu ochi ce te găseşti. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. cu căruţa lui Luca Moşneagu. căruţaşul satului. “drăgăliţă Doamne. spânzură-mă. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. fiind cuprins de fericire. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. Părăsindu-şi satul. voie bună. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. numai dă-mi ceva de mâncare.care mă aflam. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. ucide-mă. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. . bate-mă. În acest fel. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. încât “unii dondăneau ca nebunii. fiindcă. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. eram şi eu acum holtei. că nu mai este copil. şi nu te lasă inima să taci. fă ce ştii cu mine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful