Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

prin zicatori (" . farmecul limbajului. megies. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. cociorva.ascunde sensibilitatea. lua pomana covrigi. fie al eului-narator. de la Irinuca trebuie sa fuga. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". evocare si scriere memorialistica totodata. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. treaca cu vederea felul in care satul. originalitatea. primele trei publicate intre 1881 si 1882. mama il lasa fara haine. Mogorogea. o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. incat se imbolnaveste. nuantare. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". zamparagii. "bucuria zugravita pe fete". ce-o ia Nica de caprele Irinucai. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. avand izvoare autobiografice. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). expresivitate. in Convorbiri literare. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". mitoc. rohatca. "paslind-o asa cam pe dupa toaca". ogarjiti. nuci. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. fie prin intermediul eului-personaj. Folosirea unor termeni ca: stioalna. avand in centru. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Cu toate acestea Creanga nu poate sa. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. turte. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". "ursul nu joaca de buna voie". Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. "mort copt". cu uratul sau cu raia. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". "Vorba ceea: Lasa-I. "cat era de tare de cap". cu ciresele. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). iar ultima parte dupa moartea autorului. cat si pentru cititorul dintotdeauna. cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . Textul cuprinde patru parti. stiubei. fiindca-si pierdea banii prin crasme. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat".romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. "si tinde-am crori-o la fuga". fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". ocnita. duglisi. "sa nu-ti salte inima de bucurie". in 1892. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. care-i vine prin tatal sau. culeseriu. Autorul se va raporta permanent la acestea. copilaria si lumea satului traditional. duiosie.Ioane. Oslobanu. zicatori. Uneori Creanga face umor negru. holtei. textul este conceput circular. ca in episodul cu holera. In episodul cu pupaza. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. harabagiu. mai! L-as lasa eu. "parca ti-a iesit un sfant din gura". cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. Definit ca roman liric. "cum nu se da ursul scos din barlog". imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. matusa Marioara pretinde plata canepii. ca teme inrudite. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". atat pentru personaj. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. folosirea termenilor dialectali. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". Amintiri din copilarie . babalaci. densitate. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. "de ne degera maduva-n oase de frig". Mos Chiorpec. mere. borta.

eroul va reveni la aceasta matca. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. in cautarea acelui centru originar. cel al copilariei: motivul labirintului. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. stilul indirect liber. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. verosimil si imaginar. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). personaj. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. intre timpul narat si timpul naratiunii. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. in general. deoarece urmareste procesul modelarii umane. al sarbatorii. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea.nostalgie si regret. a traseului prin care copilul descopera lumea. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. al prieteniei. insa o converteste. dar si cu vocile altor personaje. martor si comentator al intamplarilor evocate. strategiile narative diverse. intarzie mult asupra descrierii . poate fi considerat un roman de formare traditional. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. prin adresarea la persoana a Ii-a. Nica va strabate un traseu intortocheat. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. esentiala pentru receptarea activa a textului. banale chiar. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. dar si-o traieste si pe cea prezenta. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. al intoarcerii la origini etc. Ca specie. intr-o alta realitate. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. taranesc. Dialogul cu cititorul este viu. subiectivitatea. Subiectul respecta. Creanga este narator. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. el mitologizeaza. pe fondul unui umor sanatos. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. Naratiunea este la persoana I. Creanga e un mare scriitor realist. De fiecare data. al obstacolelor. cu aspect mozaicat. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. cu mijloacele specifice literaturii. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. mirajul limbajului. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi.huma" pana la creatorul matur. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. tonic. plin de obstacole. limba inmiresmata a personajelor. mobila. El isi creeaza o lume proprie. imediata. la un loc cu atitudinile contrare implicate . Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. plina de haz si fantezie. memoria involuntara in derularea amintirilor. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. al drumului. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. varsta fericirii. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. voluptatea ironiei si a autoironiei. Oralitatea de tip popular. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. infatisate cu realism de scriitor. procedeele dramatice. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. interior. iar sentimentul dominant este nostalgia. va rataci ca intr-un labirint. Naratiunea se incheaga progresiv. vorbirea aluziva. ordinea cronologica a evenimentelor. Sunt experiente obisnuite." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. intr-o naratiune continua. optimist. clasice si romantice. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Pornind insa de la realitate. dezamagire si singuratate. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol".

Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. intre toate varstele de cititori. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. Textul este fundamental clasic. dar mai ales in arta povestirii. in care se plaseaza faptele prezentate. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. la Socola. ci si iesirea din copilarie. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. prin semnificatie ea este universala. este un fel de poezie veridica a vietii. care se degaja dintre fapte si psihologii. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. autentice. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. univers maret. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. personajul raportandu-se neincetat. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala.Calinescii. in apropiere de Targu-Neamt. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. sau. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. Creanga a fost plasat. Ceea ce impresioneaza. ci si realitatile timpului. dar nici rataci. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). Limbajul este savuros. Secretul popularitatii Amintirilor. zicerile tipice.casei parintesti. vorbele de duh. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. in evolutia artei narative romanesti. Geneza operei. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. in care Creanga. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. in al doilea rand. a interjectiilor si a exclamatiilor. la acesta." (Pompiliu Constantinescu. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. modul in care se invata carte pe atunci. in crearea unei atmosfere vii. rand pe rand. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. va fi un dezradacinat. arhaismele. a familiei. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. direct sau indirect. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. Targu-Neamt. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. din caracterizari ironice si autoironice. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. De aceea. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. S-a nascut la Humulesti. in care omul nu se poate sufoca.Amintirile" au o structura . proverbele. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. Umorul vine din exprimarea mucalita. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. scriind despre popor. absolut autentic. atat prin constructia subiectului. scos cu greu din lumea satului. iesit chiar din sanul poporului. cum afirma Ci. Povestitor desavarsit.. intrand.RIE . FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. in reinvierea trecutului. intaiul mare scriitor roman.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. Un fel de clopot vast. poznasa. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. este dinamismul anecdotic.

imposibil de ocolit. Ioane. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. Compozitional. pleaca cu mos Luca spre lasi. care nu prea facea mult haz de carte. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor.mozaicala. peste Siret. dezlipit de la sanul mamei sale. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. de flacai. creata de faptul ca pleaca din sat. dupa staruinta mamei. darza. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat." B)Popasul de la Blagesti. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. unde. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. la mine nu se trec acestea". a doua zi la rasaritul soarelui. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. intepati de tantari. cu ochii inecati in lacrimi. campul cu florile si dealurile mandre. Apoi lasa-ti. de-ajuns. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. integrata in colectivitatea rurala. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. stramutat la camp. ca mai bine s-ar face calugar decat popa." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. Raman peste noapte la Blagesti. cat esti de mare!". fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri.Drumul si peripetiile pana la Iasi. Tatal sau."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. la sezatorile si clacile din sat. si pruncul. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. de Mihai scripcarul. soptind tainic. F) Nica se resemneaza. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. ca poate muri de dor intre straini. prundul cu stioalnele. Mama apare hotarata. cu care se incheie Amintirile" sale. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". Cu durere iara leac. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. Din cauza departarii mari. satul. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. de oameni. taranul de la munte. trebuia sa fac pe cheful mamei". C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros.Pregatirile de plecare la Socola. Astfel. de pe Moldova. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. Mort-copt. intransigenta. baiete. ca in zi de sarbatoare. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare.ca te lasa pardalnica de inima!". ia acus. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd.". la scoala de la Socola. si pasa de te du. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. 2. tarinile cu holdele. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. da. obligandu-1 sa plece. E) Atitudinea parintilor e ferma. unde apele-s dulci. in mersul lor neincetat. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". limpezi ca cristalul si reci ca gheata. unde dorm pe prispa casei unui rotar. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. . lemne. se aliaza de data aceasta mamei. umbra si racoare in toate partile. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. vara.

de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. chiolhanosul si ticaitul.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. trasnit. care cu manie si duh ii raspunde. umbland din scoala-n scoala. golatatea inconjura. ne ducem surghiun dracului pomana. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . decat arareori. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. cu harul povestirii. ursul nu joaca de buna voie". de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). isti. voia buna. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. Dar nici sarac ca-n anul acesta. Creanga este un povestitor de vocatie. hazul de necaz. de te-a intreba cineva. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. B) Buna dispozitie a autorului. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . mai puternici. indragit de toate varstele. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. ce mai atata vorba pentru nimica toata. ia. strabatuta de umor si sensibilitate. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. iar povestitorul un regizor. ci niste mati lesinati. Spre asfintit ajung la lasi. F)Numele personajelor. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. este atragatoare si place. a dat imbold scriitorilor sa se . iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. lioarba etc." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. jovialitatea. fiindca are rolul personajului principal. incarcata de expresii populare. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. care nici frumos pana la douazeci de ani. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. Chiorpec = cel chior etc. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". din limbajul familiar: mosul. exclamatii si imprecatii. vorba de duh. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. isi odihnesc caii si pornesc mai departe. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. ticaitul. sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". o bucata de huma insufletita din Humulesti. sa te roage mama frumos. zicatoripopulare. C) Ironia. asa| d# frunza frasinelului". mai voinici si mai voiosi. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. interogatii. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. Exemplu:IVlos Luca. adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. mai sanatosi. care ramane si el in reprezentatie.oamenii. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. Trasnea = cel smintit. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. Exemple: Mila mi-i de tine. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari.Daca ar sti el. ne-au cosit. in toata viata lor". de ce trag caii asa de greu. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. chiolhanosul. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". sarbezi si zbarciti. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. Mihail Kogalniceanu. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. unde intalnesc o multime de dascali. si zbarciti. C) Popasul de la Targu-Frumos. iara foamea da de-a dreptul". dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". care dau culoare rostirii. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei".

iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga.Junimea'. cu flacai voinici si fete mandre. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. antrenate de o intriga complicata. de vuia satul de vatale in toate partile. cu gospodari tot unul si unul. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. si bunicul David Creanga. eresurile. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. prima scoala. obiceiurile de Anul Nau. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. Primul roman autobiografic din literatura noastra. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. etnografic. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. de faceau mare cinste satului lor'. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. Aceasta monografie. poate fi numit si roman traditional. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. 1882. intemeiat in toata puterea cuvantului. limba. prezinta despartirea de satul natal. "fabrica de preoti" din Falticeni. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. Scriitor realist de sorginte populara.. Astfel. tema sociala. poezia.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. adica de extractie rurala sau religioasa. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. specie a genului epic in proza de marime substantiala. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. in toamna anului 1885 cand este obligat. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. dar si suveica. Cu toate acestea. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. ceea ce l-a facut pe G. care stiau a invarti si hora. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. jocurile din din casa parinteasca. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". datinile. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. validand tema sociala de extractie rurala.in 1892. "Pupaza din tei" furtul cireselor. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. 1881. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. 1881. smantanitul oalelor. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. original. Pavel Ciubotariul.inspire din traditiile si folclorul poporului.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. Partea a patra si ultima. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. in modul de individualizare a personajului. a aparut intre 1881 si 1892. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. abia societatii &q 919c25j uot. Atmosfera generala este edenica. opera are un mare grad de generalitate. mai scurta decat celelalte. obiceiurile. 'SfSntul Niculai'. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta.

da o anumita semnificatie jocului si copilariei. personaj secundar. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. nici cu autorul. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. al personajelor si al personajului insusi. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'.Plecarea spre Ia. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. rusinos si fricos de umbra mea'. Este si personaj tridimensional. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. Din punctul de vedere al lui Nica. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. la mana sau la picior". Calinescu. barba si mustete ca in palma' . din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". indraznet. fiinta unica. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. are prezenta de spirit. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. nu vor mai gasi acelasi spatiu. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. Ca instanta narativa. de asemenea. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. Acesta este. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. este mamos. ea beneficiaza de portret moral. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. intorsi in sat dupa un timp. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. portretul fizic lipsind cu desavarsire. nazdravan. precum si personaj tridimensional. dar cel mai important este cronotopul satului. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. Prin lintermediul poznelor.G. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. mama este personaj secundar. las si capabil de sentimente. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. Humulestiul este un cronotop. maturizarii sale. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. Ca referent uman. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. o alungare definitiva in lumea imperfecta. acesta devenind personaj tridimensional.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. 'stropsitul de Ion'.i devine un fel de nastere cu dureri. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. in special in partea a doua. este hamic. dar si a caracterizarii indirecte. si a vorbi de la dansa am invatat". devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. Satul reprezinta paradisul copilariei. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. deoarece are ocurenta mare. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. Ca referent uman. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". Ca instanta narativa.

auctorial. ca la baba oarba. Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara"."daca te lasa pardalnica de inima". este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". "mort-copt". Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul". »mai bine ramai pe loc. deoarece este implicat in actiune. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale.cheltuielilor. mai ales ca avem de. ne primea cate pe unul. ele fiind: 'homodiegetic.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. Al treilea argument. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". "eram holtei". timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". portrete comice: "Traznea. viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". deraierea lexicala: "furloasele". si umor de limbaj cu aspect generalizat. ci ca i se povesteste prin viu grai. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". Cea de-a treia tehnica este . rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone."ocnita". nu ca citeste. Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". "ma lupt". Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. "caslegi". plasat la nivelul discursului.a face cu un narator cu inclinatii ludice. el fiind de trei feluri: umor de caracter. Gatlan. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. autorul da frumusete "Amintirilor". Alaturi de oralitate. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. Printre acestea se numara oralitatea. Pe parcursul rornanului.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . autopersificarea: "nemernicii de noi". pentru a statuta cititorul ca interlocutor. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. umor de situatie. graviteaza in jurul unui singur personaj. autorul apeleaza la discursul retoric. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. omniscient. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. "cu tot inadinsul". Exista mai multe tipuri de focalizari. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. Ioane«". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". unipreyent. creditabil. Aplicand notiunile moderne de naratologie. care coroboreaza statutul de roman traditional. Cel mai adesea. deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. intradiegetic. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator.Ca referent uman. deoarece cunoaste deynodamantul. Oslobanu.pe vremea aceea. acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului.deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. deoarece. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. pentru satisfacerea serviciului scolar. O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza.

se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului .multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari. cand pleaca la scaldat fara voia ei. . ca de exemplu portretul preotului. . incadrate de "rama". sa nuanteze caracterele. si-l bate cu biciul. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. Parintele Duhu). .povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. Caracterizarea lui Nica . . .sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul. realizand tema sociala de extractie rurala. ca pe un cal nazdravan. Ion Creanga a reusit.personajele sunt conturate sumar. prin caracterizare directa.. zgarcitul (Mogorogea). si havelele nu faceti. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. dar totodata iertatoare.traieste intr-o lume imaginara. pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. . gurmandul (Oslobanu). .copilaria este varsta de aur. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte.prin tehnica detaliului.este fericit. specifice copilariei. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. discursul narativ generic al naratorului principal.intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot).personajele sunt caracterizate succint. realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori.Creanga genereaza portrete ilustrative. . . iar la urma va plateste si dintaritul. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” . – vorba ceea: picioare de cal.”) . badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. prin actiune sau prin limbaj. .se induioseaza la suferintele copiilor.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale.seninatatea si neastamparul. prin trasaturi definitorii.imaginea copilului universal. . Caracterizarea Smarandei Creanga . Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor . . gura de lup.are un dezvoltat simt al umorului.este autoritara. care “…alearga cu voie buna. batranul hataru (cel care da drumul pupezei).ilustreaza portretul general al mamei. . .este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot.mama lui Nica. . Calinescu.dupa G. . sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. Gratie harului sau scriitoricesc.reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. . prin opera sa. etc.

se complica sufleteste. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. . din copilărie până în pragul adolescenţei. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . înfăţişat de autor.nu este un insingurat. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. el apare in permanenta fie in sanul familiei. Eroul central apare. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. fie in comunitatea satului. ori de jurnal - .” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului.. se dramboiesc. devenind cu timpul un jovial povestitor.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. se formeaza ca om. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. care nici frumos pana la douazaci de ani. nimic cu caracter de confesiune. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. o bucata de huma insufletita din Humulesti. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. se sclifosesc“). cel mai de seamă povestitor român. aşadar.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. . fără îndoială. seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. Într-un sens mai restrâns. un boţ cu ochi. . am fost si eu in lumea asta. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale.

pupăza din tei.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare.Nică este prezentat preponderent comportamental. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). Nică este caracterizat. un băiet prizărit. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. V Caracterizarea . fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. Uneori.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. . de veselă inconştienţă. Pus mereu pe pozne. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. de ignorare a necazurilor din copilărie . înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. “făcând prăpăd din ele” 1. și diversele persoane cu care interacționează. iar la şcoală. apoi. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. ci stadiul de nediferenţiere. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei .) Nică ca personalitate: 1. Ea urmărește maturizarea lui Nică. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. omoară muşte. Durerea despărţirii.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. care nu sunt amintite în mod explicit. descriind relațiile dintre eroul principal.

extras din mesteacăn. însă. Ștefan își retrage fiul de la școală. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. și mama Smaranda. este înscris la școală. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. din cauza apropierii de capre. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. tatăl lui Creangă. din porunca noului învățător. la întoarcerea acasă cu febră mare. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. le sunt tăiate pletele. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. cei doi copii pornesc mai departe. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. la cuptorul pe care mă ascundeam. Ștefan. care îl înscrie în clasa nou înființată. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. cei doi băieți ajung în sat. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. se îmbolnăvesc de râie. ambii plângând când.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. el și vărul său au dislocat o stâncă. a preotului. După o călătorie prin Carpații Orientali. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. Nică și Dumitru se adaptează greu. În urma indicațiilor Smarandei. realizat de Elisabeta Bostan. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. unde. fata inteligentă. la Humulești. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. tânărul învățător și cleric ortodox. de-a mijoarca. la prichiciul vetrei cel humuit. Smărăndița. Școala este. către casa lui David Creangă din Pipirig. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). într-o casă modestă de pe malul Bistriței. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. pe care le împărtășea și autorul. soția lui David. După un timp. atenta supraveghere a mamei. când mă gândesc la locul nașterii mele. băieții. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. preotul paroh. dar eu. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. încercând să se vindece cu băi dese în râu. și unde. când ne jucam noi. unde sunt primiți de Nastasia. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. Datorită insistenței Smarandei. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. Dumitru. dar neastâmpărată. . Creangă își amintește cum. împreună cu vărul lui. superiorul lui Vasile. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat.

Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. care duc la evitarea unor pagube mai mari. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. o fată de vârsta lui. După ce ajunge acasă. îi cere moșului despăgubire. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . comportament ce-i atrage laude din partea mamei.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. drept urmare a incidentului. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. un boț cu ochi. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. dar adesea amuzat de poznele băiatului. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. o bucată de humă însuflețită din Humulești. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. și mama. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. dintr-o ascunzătoare în alta. Neascultând de mama sa. de unde nu mai poate cânta. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. care îi este simpatică. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. ascunzând-o în podul casei. încheiat cu pasajul: „Ia. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). Dar și sărac așa ca în anul acesta. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. naratorul arată că. lipsită acum de ceasul deșteptător. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. Vara. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. înfuriat. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. care nici frumos până la douăzeci de ani. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. ca în anul trecut și ca de când sunt. Acolo o întâlnește pe Măriuca. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. Acesta însă își râde de copil. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. o eliberează. în lumea asta. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. arătat drept un personaj distant și cu toane. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. am fost și eu. băiatul se ocupă cu torsul. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi.

Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. și se lasă introdus în cultura cârciumii. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. Buliga. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. În alte fragmente. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. la care Creangă ar fi fost martor. tânărul duce o viață boemă. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. Oșlobanu. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. unde. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. spre surprinderea sa mărturisită. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. în fruntea călugărilor săi.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. Aceste farse se folosesc de „poște”. familia și tovarășii. nepoliticosul Mirăuță. care binecuvintează petrecerile întregului grup. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. dar nu se obosește prea mult cu școala. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. care cântă din fluier. În cele din urmă. de această dată o nou-creată instituție. Trăsnea. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. arătosul David. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. însă. tatăl băiatului. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. cum ar fi regula de trei simplă. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. Pavel ciubotarul. om de la munte. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. care devine prima sa iubită. flirturi și chiar furturi din prăvălii. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. . Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. Primăvara. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. Naratorul schițează portretele prietenilor săi.

adoptând formulări populare. pe care căruța îl lăsa în urmă. Constantin). contemporan cu Creangă). Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [.[6] În acea perioadă. despărțite de intervale de timp lungi. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală..[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. respectarea .[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. incompletă.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. O comparație cu traducerile în limba engleză. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde. publicată postum. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. pe care îl frecventa împreună cu Gruber. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu. de practica bisericească. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior).. fiica mentorului lui Creangă. inclusiv a patra secțiune. D. arhaice și regional-moldovenești. și țânțarii te chinuiesc amarnic").[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. a fost probabil scrisă în anul 1889.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat.[3] Textele individuale. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. și au fost publicate la început ca texte distincte.Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. liderul Junimii Titu Maiorescu.] vlăguit[e] din cale-afară”. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. a lui A.[5] Ultima secțiune. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. sub îngrijirea lui Gruber. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. realizată de profesoara Anca Mureșan.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. Printre problemele lexicale. iar vara te înăduși de căldură. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. "apa-i rea și lemnele pe sponci. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. vecinul și prietenul lor. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. M. cu referire la Livia. Kirileanu. precum și celelalte scrieri.. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. pe de altă parte. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. de aceea. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. cum spune Luca. de superstiții și așa mai departe.

"[14] În 2008. folosind o terminologie din psihanaliză. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale.[10] El considera. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. Într-un articol din 2000. la animalele ținute de mama sa. desigur. lipsit de individualitate. riguros”. sugera: „Personajul basmelor. susținând că naratorul „stabil”. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. de a prezenta etapele unei formații. în schimb. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. Smaranda. și că. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. apoi sentimentul timpului.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. din acest motiv. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris.[19] Dan Grădinaru. scriindu-și Amintirile.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. operă atât de puțin populară în intenția ei”. tradițional. nici prototipurile culte ale genului. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. și astfel un sacrilegiu.[12] Conform interpretării sale: „Aci. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. fiind crescut doar de mama lui.convențiilor în vigoare privind stilul literar. intuitiv un spațiu profan.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. suferință și subiectivitate. dar tipice. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. fără adâncime. influentul istoric și critic literar interbelic. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși.[16] Manea observă că.”[11] În contrast. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. dar. al scurgerii lui ireversibile. ajunsă acum să se depășească pe sine”. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”.[20] . primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. contemporanul și colegul lui Călinescu. Tudor Vianu. ca și în poveștile și povestirile sale. înceata însumare a impresiilor vieții. al nuvelelor. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. fără a separa contextele. o vagă imitație a actului demiurgic. George Călinescu. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. autorul unei biografii a lui Creangă. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”.

I. transfigurează. datorită activităților în domeniul industriei textile. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. la Creangă. unde.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”. Mironescu. cum să nu recunoaștem. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. A fost imitată de I. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează.[26] El însuși scriitor.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. dar nu încurajează bigotismul soției sale”.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. o societate relativ mai înstărită. ca și accentul pus pe tradiție. a varietăților sale și a impactului său. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era. aici ne aflăm în altă țară”. «îmbogățește» amintirile din copilărie. Dragoslav în cartea lui din 1909. de fapt. este una dintre acele figuri care. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. În opinia lui Norman Manea.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. pentru a-l educa pe tânărul Creangă.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire).[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. deși analfabet. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. participă la liturghie.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. decât Muntenia.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. scrie Constantinescu. și care.

[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. fiica preotului. Cand o vede. Speriat. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.o dezleaga si ii da drumul. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Pe drum . sa continue scoala la Brosteni. care a scris Copil la ruși. Incã de la inceput. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. naratorul fixseaza locul. “Pupaza din tei”. pus in catuse si dus la Piatra Neamt. care canta.3. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa. pentru a scapa.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese.2. Pentru a urma scoala. Pupaza din tei. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. “La scaldat” La cirese. adult. La scaldat. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata.o plantatie de canepa.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Ajuns acasa. Un mosneag. “Calul Balan” si pe “Sf. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Preotul a instituit regula ca. Copiii nu inteleg rostul scolii.cand era somnul mai dulce. incepe sa alerge printr. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Intr-o zi. subregiunea istorică a Moldovei. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Nica fuge acasa.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. incepe sa -l ameninte. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. iar drept urmare Nica sare din cires si. Nicolai”. se duce la balta si-l vede tolanit in . Nica a reusit sa scape sarind gardul. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Intr-o dimineata mama lui.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Matusa Marioara il zareste. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. se aude pupaza.Dupa doua zile. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.El promite sa stea acasa. Republica Moldova (în Basarabia. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. taierea pletelor. Urmarit de matusa. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Lucrările lui Creangă în general. varsta fericita a copilariei. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Nica este trimis de mama sa Smaranda. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”.Dar tocmai atunci.Smaranda. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. A fost prins cu arcanul. ci și în țara vecină.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza.4 Partea I: Ion Creangã. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. satul Humulesti si timpul. de frica sa nu fie prins .dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.

Gatlan. personajul. cu flacai voinici si fete mandre. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. care nici frumos pana la douazeci de ani. apoi ii ia toate hainele. daca ma sculam.. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal.. in asemenea imprejurari.Dupa aceasta intamplare. impresionata. ca in anul trecut si ca de cand sunt. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud. o cam raream de pe-acasa. in ograda casei sale. (. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. raporturile lui cu viata sociala. Referindu-se la prima semnificatie.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. iar pe de alta parte . al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. O ia prin papusoi. de duiosia autoru lui matur. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". G. ca si in altele. ci si in peisajul natal.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. toamna anului 1855 si spatiul.Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" ." . razesesc.pana cand. apoi ajunge. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. Oslobanul. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal". de pilda. limba.. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . un bot cu ochi.cum isi numeste Creanga personajul-copii .se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . Partea a III – a Nica este acum adolescent. Dar si sarac asa ca in anul acesta. al sufletului moldovenesc intre romani. in lumea asta.. . cu chiu cu vai. in incheierea partii a doua: "Ia.pielea goala pe nisip. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor..este colorata. macar sa zica cine ce-a zice" . morala. care stiau a invarti si hora. o bucata de huma insufletita din Humulesti. poezia. in acest sens. folosita in mai multe randuri. cu natura. din perspectiva si prin prisma caruia.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. datinile. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut.. cu oamenii. il latra cainii.se afirma in partea a doua a Amintirilor. dar si suveica. Smaranda il iarta.de cand ii lumea asta si pamantul.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului ."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra.. al sufletului taranesc intre moldoveni. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. nu mai asteptam sa-mi deie altii. filosofia poporului." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. varul sau. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. satul Humulesti. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. CARACTERIZAREA LUI N1CA . ca. si cand era de facut ceva treaba. prin gradinile oamenilor. am fost si eu. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. urmarind procesul formarii lui Nica. In legatura cu cea de-a doua. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. care apare ca un "sat vechi. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. Ea asteapta sa intre in apa. intre care Ion Mogorogea. Nica devine ascultator si harnic. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . cu noii colegi de scoala. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. obiceiurile.. Trasnea.

in primul rand in mod indirect. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. mai ales din intamplarile la care ia parte. dupa cum o prezinta copilul. prezente permanent in tesatura naratiunii. varul lui Nica . nu vrea sa se dea dus din sat.ii spunea el. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola.". certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. viata pe cont propriu. calugari)ca si asupra vietii. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. "in puterea noptei".n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. cu aceasta. . deci si a lui Nica. impreuna cu care. altfel femeie severa. pana la Iasi. din Pipirig. in caruta lui mos Luca. cu tatal Stefan a Petrei -care. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". . e poporul roman insusi. nemultumita. a lui G. in general. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. este nevoit sa plece. zicatorile. expresiile populare. ajuns de-acum "holtei". contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. in modalitatea povestirii. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. imbinarile neasteptate de cuvinte. intamplarile hazlii. si pruncul. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. din invatatura in general. ca si copilul.Ion Mogorogea. in vocatia sa de povestitor genial. Calinescu). in mod ironic. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. necunoscut. Scrisa la varsta maturitatii. cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului. mai ales. mai ales. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. insa. pe care o canta. in ruptul capului. ironia si autoironia. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. astfel incat. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. tonalitatea rememorarii se schimba. . in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. David Creanga. "Mihai scripcariul din Humulesti. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . foiau. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. este de acord. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". stramutat la camp. proverbele. pana la urma. ca pe niste "nazdravanii"). aluziile.Personajul se contureaza. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . Vorbind "ca un povestitor. dupa cum socoti tu . intr-o zi de sarbatoare. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". Smaranda Creanga. sotiei . sau. dezlipit de la sanul mamei sale. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. Prin mijlocirea lor se exprima. cat. care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. Trasnea. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor.. retrain-du-le cu o mare satisfactie. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". mai simplu. o data cu aceea a personajelor.ca modalitati de exprimare literara -.de altfel. Dupa aprecierea. dar. Dialogul si monologul interior . ce naratiunea inainteaza. Creanga determina in cititor o traire intensa. . intre care: Oslobanu. intr-un orizont strain. taranul de la munte. Zaharia lui Gat lan. spre zari necunoscute. la un moment dat.. Pe masura. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. celebra. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. surprins intr-un moment de geniala expansiune". in acelasi timp. "dr agalita Doamne". cu bunicul. a intamplarilor.si ea o "nazdravana".creeaza eroilor o stare de buna dispozitie.

cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. Ovidiu Verdeş. al spontaneităţii şi poznelor. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. Victor Hugo. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. COPILĂRIA. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. surprins si descris in perioada copilariei fericite. Dickens. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. el doar se joacă. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . banala. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. Mihai Eminescu. la scoala. dar un roman al copilariei.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc.-lea.din umorul poznelor. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă.la satul natal. evolutia sa intr-un mediu specific. Copilul nu conştientizează răul. Nica apare ca orice copil de la tara. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. pana la despartirea de vatra satului. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. aventurile povestite. glumeşte. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. cu caracter de confesiune ori de jurnal. Copilaria lui nu este senzationala. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. mai bine spus. cum fura cirese de la matusa Marioara. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. Prin Nică. el se formeaza ca om. din Moldova sfârşitului de secol XIX. în acelaşi timp. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). un simbol al neastâmpărului băieţesc. al XIX. Rabelais. este plina cu umor cand reconstituie poznele. neastamparat. este pus pe năzbâtii şi pozne. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. În mod deosebit. cum fura pupaza din tei. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. al formarii unui caracter (personalitati). Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. de aur. Scriitorul se povesteşte pe . Ch. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. Este prezentata copilaria autorului. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Aşa cum susţine G. F. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. carte unică şi genială. ci una obisnuita. Mark Twain. procesul de maturizare a lui Nică. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. Tudor Arghezi. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). Ionel Teodoreanu. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. in-tamplari de la scaldat.Călinescu. aventurile din copilarie. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”.

lipsindu-i conştiinţa limitei. i-aţi plânge de milă !”. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. să se joace. Nică şi vărul lui. netulburate de vanitate. la biserică. fata şi boii din pădure. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. amuzându-se de acel copil îndepărtat. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. cu evocarea primului an de şcoală. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. care era “om vrednic şi cu bunătate”. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. “Amintirile din copilărie” debutează . vine alta la rând”. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. care face “multe şi mari minunăţii”. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. un copil ca toţi ceilalţi. Dumitru. stau în gazdă la o femeie săracă. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. Astfel. drăgăliţăDoamne. David Creangă din Pipirig. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. De la aceste capre. Acolo. dacă-i cal. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. ci o calitate a ei. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). în Pipirig. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. De aceea. bărbatul. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. copilul ia lucrurile în serios. UN MOD DE A FI.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. şi eu din pricina ei. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. la ce poate să aducă ziua de mâne. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. să tragă. din pricina mea. dar totul se termină cu bine. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. Deşi scapă basma curată. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". închiderea şcolii. Văzând paguba. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . ci vinovatul ! Aşa şi tata. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. gardul şi caprele Irinucăi. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu.sine. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Pentru copilul de altădată. iar năzbâtiile se ţin lanţ. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. de şagă şi şovialitate. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. De data aceasta. Nică trăieşte într-o libertate ludică. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. zicând: . sireaca. şi vinovatul trebuia să plătească . Irinuca. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. cum altfel ?. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. şi dacă-i popă. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. de cel căruia. care rămăsese fără învăţător. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Prin urmare. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. frumos şi voinic”. un ţap şi două capre slabe şi râioase. ce dormeau pururea în tindă”. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. a cărui unică preocupare este joaca. dorind chiar să vândă pupăza. căci “îndată după cea cu cireşele. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. Dar pentru copilul Nică. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor.

că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. În acest fel. un boţ cu ochi ce te găseşti. fiindcă. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. numai dă-mi ceva de mâncare. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. bate-mă. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. candoare şi exuberanţă. fă ce ştii cu mine. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. . şi nu te lasă inima să taci. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. căruţaşul satului. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. spânzură-mă.Călinescu). cu căruţa lui Luca Moşneagu. eram şi eu acum holtei. Părăsindu-şi satul. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. fiind cuprins de fericire. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. voie bună. încât “unii dondăneau ca nebunii. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. sărbătoare. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. că nu mai este copil. “drăgăliţă Doamne. până îi apuca ameţeala”. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin.care mă aflam. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. ucide-mă. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful