Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. primele trei publicate intre 1881 si 1882. Textul cuprinde patru parti. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. Uneori Creanga face umor negru. evocare si scriere memorialistica totodata. rohatca. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". expresivitate. ca in episodul cu holera. treaca cu vederea felul in care satul. duiosie. mere. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. cociorva. textul este conceput circular. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. harabagiu. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. holtei. imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . copilaria si lumea satului traditional. culeseriu. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. cu ciresele. lua pomana covrigi. scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". cu uratul sau cu raia. prin zicatori (" . o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). fie prin intermediul eului-personaj. Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. ocnita. matusa Marioara pretinde plata canepii. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. densitate. Amintiri din copilarie . ce-o ia Nica de caprele Irinucai. "bucuria zugravita pe fete". in Convorbiri literare. Mogorogea. care-i vine prin tatal sau. megies. turte. stiubei. cat si pentru cititorul dintotdeauna. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". Definit ca roman liric. "sa nu-ti salte inima de bucurie". de la Irinuca trebuie sa fuga. farmecul limbajului. Oslobanu.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". "cat era de tare de cap". "mort copt". Autorul se va raporta permanent la acestea.Ioane. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. babalaci. ca teme inrudite. zicatori. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". avand izvoare autobiografice. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". "Vorba ceea: Lasa-I. "ursul nu joaca de buna voie". mai! L-as lasa eu. Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". nuci. mitoc. fiindca-si pierdea banii prin crasme. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). "si tinde-am crori-o la fuga". "parca ti-a iesit un sfant din gura". In episodul cu pupaza. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. mama il lasa fara haine. folosirea termenilor dialectali. in 1892. dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". borta. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. Mos Chiorpec. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Folosirea unor termeni ca: stioalna. "de ne degera maduva-n oase de frig". duglisi. "cum nu se da ursul scos din barlog". ogarjiti. originalitatea. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai".ascunde sensibilitatea. avand in centru. nuantare. fie al eului-narator. Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. zamparagii. atat pentru personaj. iar ultima parte dupa moartea autorului. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. incat se imbolnaveste. "paslind-o asa cam pe dupa toaca".

ordinea cronologica a evenimentelor. Dialogul cu cititorul este viu. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. plin de obstacole. strategiile narative diverse. dar si cu vocile altor personaje. insa o converteste. interior. al intoarcerii la origini etc. la un loc cu atitudinile contrare implicate . in general. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. intr-o naratiune continua. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. voluptatea ironiei si a autoironiei. plina de haz si fantezie. cel al copilariei: motivul labirintului. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. procedeele dramatice. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. al prieteniei. subiectivitatea. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". Nica va strabate un traseu intortocheat. iar viata capata proportii uriase in opera lui (). banale chiar. intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent.huma" pana la creatorul matur. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. al drumului. tonic. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. cu aspect mozaicat. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. verosimil si imaginar. vorbirea aluziva.nostalgie si regret. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. prin adresarea la persoana a Ii-a. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. limba inmiresmata a personajelor." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. Sunt experiente obisnuite. De fiecare data. el mitologizeaza. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. clasice si romantice. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. Oralitatea de tip popular. imediata. lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. dezamagire si singuratate. eroul va reveni la aceasta matca. poate fi considerat un roman de formare traditional. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). a traseului prin care copilul descopera lumea. Subiectul respecta. al sarbatorii. dar si-o traieste si pe cea prezenta. infatisate cu realism de scriitor. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica. cu mijloacele specifice literaturii. martor si comentator al intamplarilor evocate. intr-o alta realitate. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat. mirajul limbajului. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. El isi creeaza o lume proprie. personaj. al obstacolelor. iar sentimentul dominant este nostalgia. Creanga este narator. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. Naratiunea se incheaga progresiv. esentiala pentru receptarea activa a textului. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. varsta fericirii. stilul indirect liber. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. Pornind insa de la realitate. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. optimist. pe fondul unui umor sanatos. va rataci ca intr-un labirint. memoria involuntara in derularea amintirilor. in cautarea acelui centru originar. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. Ca specie. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. mobila. intarzie mult asupra descrierii . taranesc. Naratiunea este la persoana I. deoarece urmareste procesul modelarii umane. intre timpul narat si timpul naratiunii. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. Creanga e un mare scriitor realist.

scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. poznasa. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. sau. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. Limbajul este savuros. dar nici rataci. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. din caracterizari ironice si autoironice. vorbele de duh. este un fel de poezie veridica a vietii. personajul raportandu-se neincetat. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . arhaismele. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. ci si realitatile timpului. iesit chiar din sanul poporului. este dinamismul anecdotic. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. in care Creanga. Secretul popularitatii Amintirilor. din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. in al doilea rand. in apropiere de Targu-Neamt.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. Povestitor desavarsit. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. prin semnificatie ea este universala. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica.. si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. S-a nascut la Humulesti. a familiei. un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. dar mai ales in arta povestirii. in reinvierea trecutului. modul in care se invata carte pe atunci. Ceea ce impresioneaza.RIE . Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie".Amintirile" au o structura ." (Pompiliu Constantinescu. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. zicerile tipice. direct sau indirect. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. scriind despre popor. Geneza operei. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. Umorul vine din exprimarea mucalita. Creanga a fost plasat. in care omul nu se poate sufoca. Textul este fundamental clasic. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. ci si iesirea din copilarie.Calinescii. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. absolut autentic. atat prin constructia subiectului. Targu-Neamt. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. rand pe rand. intrand. autentice. intaiul mare scriitor roman.casei parintesti. Un fel de clopot vast. care se degaja dintre fapte si psihologii. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). va fi un dezradacinat. De aceea. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie. Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. a interjectiilor si a exclamatiilor. la acesta. in crearea unei atmosfere vii. in care se plaseaza faptele prezentate. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea. in evolutia artei narative romanesti. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). intre toate varstele de cititori. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. proverbele. la Socola. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. scos cu greu din lumea satului. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. cum afirma Ci. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. univers maret.

Tatal sau. imposibil de ocolit. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. ia acus. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. E) Atitudinea parintilor e ferma. intepati de tantari. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti. Raman peste noapte la Blagesti. Din cauza departarii mari. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. prundul cu stioalnele. in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. Ioane. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. de Mihai scripcarul. obligandu-1 sa plece. care nu prea facea mult haz de carte. lemne.". stramutat la camp. darza. ca poate muri de dor intre straini. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. peste Siret. Astfel. la scoala de la Socola. Mort-copt. la sezatorile si clacile din sat. creata de faptul ca pleaca din sat. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. taranul de la munte. umbra si racoare in toate partile. si pruncul. da. in mersul lor neincetat. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti. unde dorm pe prispa casei unui rotar. Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". cu care se incheie Amintirile" sale. trebuia sa fac pe cheful mamei". Compozitional. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos.ca te lasa pardalnica de inima!". ca in zi de sarbatoare. unde apele-s dulci. intransigenta. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. tarinile cu holdele. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola. vara. pleaca cu mos Luca spre lasi. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. de flacai. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. integrata in colectivitatea rurala. dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. cu ochii inecati in lacrimi.Pregatirile de plecare la Socola. F) Nica se resemneaza. soptind tainic. baiete. la mine nu se trec acestea". langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului." B)Popasul de la Blagesti. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. de pe Moldova. satul. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". Apoi lasa-ti. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. dupa staruinta mamei."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. de-ajuns. Mama apare hotarata. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. unde. limpezi ca cristalul si reci ca gheata. campul cu florile si dealurile mandre. si pasa de te du. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. . Cu durere iara leac. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare.mozaicala. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. a doua zi la rasaritul soarelui. 2. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci.Drumul si peripetiile pana la Iasi. cat esti de mare!". se aliaza de data aceasta mamei. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. de oameni. dezlipit de la sanul mamei sale.

zicatoripopulare. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. decat arareori. sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". hazul de necaz. chiolhanosul. trasnit. este atragatoare si place. Spre asfintit ajung la lasi. sarbezi si zbarciti. Chiorpec = cel chior etc. care nici frumos pana la douazeci de ani. cu harul povestirii. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste.oamenii. mai sanatosi. care cu manie si duh ii raspunde." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe.Daca ar sti el. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". fiindca are rolul personajului principal. vorba de duh. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie. B) Buna dispozitie a autorului. o bucata de huma insufletita din Humulesti. Dar nici sarac ca-n anul acesta. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. C) Ironia. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga . iara foamea da de-a dreptul". Exemple: Mila mi-i de tine. ne-au cosit. C) Popasul de la Targu-Frumos. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul". ia.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. Amintirile" ne apar ca o punere in scena. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. a dat imbold scriitorilor sa se . de te-a intreba cineva. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. ne ducem surghiun dracului pomana. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. ci niste mati lesinati. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant"." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. incarcata de expresii populare. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. iar povestitorul un regizor. exclamatii si imprecatii. lioarba etc. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . si zbarciti. ursul nu joaca de buna voie". adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. din limbajul familiar: mosul. interogatii. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. golatatea inconjura. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. jovialitatea. n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". chiolhanosul si ticaitul. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. Mihail Kogalniceanu. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. voia buna. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". unde intalnesc o multime de dascali. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. mai puternici. care dau culoare rostirii. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. care ramane si el in reprezentatie. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. isti. F)Numele personajelor. umbland din scoala-n scoala. indragit de toate varstele. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). de ce trag caii asa de greu. strabatuta de umor si sensibilitate. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. in toata viata lor". mai voinici si mai voiosi. Exemplu:IVlos Luca. isi odihnesc caii si pornesc mai departe. ticaitul. ce mai atata vorba pentru nimica toata. asa| d# frunza frasinelului". unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. sa te roage mama frumos. Creanga este un povestitor de vocatie. Trasnea = cel smintit.

Astfel. 1881. de faceau mare cinste satului lor'. 1881. prezinta despartirea de satul natal. datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. intemeiat in toata puterea cuvantului. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. cu gospodari tot unul si unul. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. adica de extractie rurala sau religioasa.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola. limba.in 1892. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total .inspire din traditiile si folclorul poporului. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. validand tema sociala de extractie rurala. 'SfSntul Niculai'. datinile. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. Atmosfera generala este edenica. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. "fabrica de preoti" din Falticeni. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. care stiau a invarti si hora. 1882. ceea ce l-a facut pe G. obiceiurile de Anul Nau. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. dar si suveica. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. Cu toate acestea. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. tema sociala. poate fi numit si roman traditional. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'. Primul roman autobiografic din literatura noastra. opera are un mare grad de generalitate. a aparut intre 1881 si 1892. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. jocurile din din casa parinteasca. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. si bunicul David Creanga. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. de vuia satul de vatale in toate partile.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala.Junimea'. poezia. specie a genului epic in proza de marime substantiala. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. in toamna anului 1885 cand este obligat. abia societatii &q 919c25j uot. etnografic. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. in modul de individualizare a personajului. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. prima scoala. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. cu flacai voinici si fete mandre. eresurile. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. Partea a patra si ultima. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. obiceiurile. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. original. Pavel Ciubotariul. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. Aceasta monografie. smantanitul oalelor. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. antrenate de o intriga complicata. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor.. "Pupaza din tei" furtul cireselor. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. Scriitor realist de sorginte populara. mai scurta decat celelalte.

o alungare definitiva in lumea imperfecta. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'. nazdravan. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". al personajelor si al personajului insusi. este mamos. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. las si capabil de sentimente. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. Humulestiul este un cronotop. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . are prezenta de spirit. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. 'stropsitul de Ion'. Din punctul de vedere al lui Nica. acesta devenind personaj tridimensional. Este si personaj tridimensional. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. portretul fizic lipsind cu desavarsire.Plecarea spre Ia. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . Ca instanta narativa. inchega apa cu numai doua picioare de vaca.Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. Ca referent uman. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. rusinos si fricos de umbra mea'. Acesta este. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. de asemenea. mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. Ca referent uman. nu vor mai gasi acelasi spatiu. mama este personaj secundar. precum si personaj tridimensional. Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. fiinta unica. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. Prin lintermediul poznelor.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. barba si mustete ca in palma' . Satul reprezinta paradisul copilariei. indraznet. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda.G. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala.i devine un fel de nastere cu dureri. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. maturizarii sale. dar si a caracterizarii indirecte. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. la mana sau la picior". Calinescu. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". nici cu autorul. este hamic. deoarece are ocurenta mare. dar cel mai important este cronotopul satului. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. personaj secundar. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. in special in partea a doua.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. intorsi in sat dupa un timp. Ca instanta narativa. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. ea beneficiaza de portret moral. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. si a vorbi de la dansa am invatat". Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'.

care coroboreaza statutul de roman traditional. "caslegi". Aplicand notiunile moderne de naratologie. Printre acestea se numara oralitatea. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei. "ma lupt".taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. Cea de-a treia tehnica este . deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute. Oslobanu. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. Al treilea argument."ocnita".deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. ele fiind: 'homodiegetic. unipreyent.a face cu un narator cu inclinatii ludice.Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. "cu tot inadinsul". este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte". el fiind de trei feluri: umor de caracter.cheltuielilor. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. autopersificarea: "nemernicii de noi". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". autorul apeleaza la anumite tehnici narative. autorul da frumusete "Amintirilor". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva. Gatlan. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". creditabil. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. Alaturi de oralitate. graviteaza in jurul unui singur personaj.Ca referent uman. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul". beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. nu ca citeste. ca la baba oarba. deoarece. adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". pentru satisfacerea serviciului scolar. deoarece cunoaste deynodamantul."daca te lasa pardalnica de inima". rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. Exista mai multe tipuri de focalizari. echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. deoarece este implicat in actiune. auctorial.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate. deraierea lexicala: "furloasele". umor de situatie. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. Cel mai adesea. zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". "eram holtei". Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". mai ales ca avem de. "mort-copt". ne primea cate pe unul. Ioane«". acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului. portrete comice: "Traznea. deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. »mai bine ramai pe loc. si umor de limbaj cu aspect generalizat. omniscient. plasat la nivelul discursului.pe vremea aceea. ci ca i se povesteste prin viu grai. vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. Pe parcursul rornanului. intradiegetic. viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. autorul apeleaza la discursul retoric. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. "uite cum te trage pe furis apa in adanc".

care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da. iar la urma va plateste si dintaritul. Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor .seninatatea si neastamparul.se induioseaza la suferintele copiilor. . pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. .sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda. ca de exemplu portretul preotului. . Gratie harului sau scriitoricesc. Parintele Duhu). – vorba ceea: picioare de cal. Calinescu. isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. prin opera sa.este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului . batranul hataru (cel care da drumul pupezei). dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”.Creanga genereaza portrete ilustrative. . .imaginea copilului universal. gura de lup. . sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”.este fericit. . specifice copilariei.are un dezvoltat simt al umorului. discursul narativ generic al naratorului principal. prin actiune sau prin limbaj.mama lui Nica. Ion Creanga a reusit. ca pe un cal nazdravan. sa nuanteze caracterele. etc. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. incadrate de "rama". Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte.este autoritara.intruchipeaza toate ipostazele maternitatii.reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. care “…alearga cu voie buna. .aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale.personajele sunt conturate sumar.ilustreaza portretul general al mamei. . realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. zgarcitul (Mogorogea). . . Caracterizarea Smarandei Creanga . isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. realizand tema sociala de extractie rurala. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate.dupa G. si-l bate cu biciul. obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. . Caracterizarea lui Nica . . si havelele nu faceti.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari. . . badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”.copilaria este varsta de aur. cand pleaca la scaldat fara voia ei.povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent.traieste intr-o lume imaginara. prin trasaturi definitorii. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” .. . la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot).”) . pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”. gurmandul (Oslobanu). si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul.prin tehnica detaliului. prin caracterizare directa. dar totodata iertatoare.personajele sunt caracterizate succint. .

am fost si eu in lumea asta. aşadar.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. care nici frumos pana la douazaci de ani. . se formeaza ca om. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. se dramboiesc. fie in comunitatea satului. Eroul central apare. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. se complica sufleteste. devenind cu timpul un jovial povestitor. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. o bucata de huma insufletita din Humulesti. înfăţişat de autor.nu este un insingurat.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. cel mai de seamă povestitor român. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului.scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. fără îndoială. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. strâns legată de mediile pe care le străbate - - . cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal.. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. nimic cu caracter de confesiune. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere. un boţ cu ochi. . ori de jurnal - . el apare in permanenta fie in sanul familiei.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. din copilărie până în pragul adolescenţei. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Într-un sens mai restrâns.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. . se sclifosesc“).

ci stadiul de nediferenţiere. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii. Pus mereu pe pozne. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. “făcând prăpăd din ele” 1. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. caracterizarea este făcută de alte personaje 2.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. un băiet prizărit. ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. Durerea despărţirii. V Caracterizarea . mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. omoară muşte.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. . în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă.Nică este prezentat preponderent comportamental. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. pupăza din tei.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. de veselă inconştienţă. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă. și diversele persoane cu care interacționează. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. Nică este caracterizat. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. de ignorare a necazurilor din copilărie . Uneori. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. apoi. care nu sunt amintite în mod explicit. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. Ea urmărește maturizarea lui Nică. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează.) Nică ca personalitate: 1. descriind relațiile dintre eroul principal. iar la şcoală. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888).) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare.

soția lui David. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). unde sunt primiți de Nastasia. din porunca noului învățător. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. Ștefan își retrage fiul de la școală. După o călătorie prin Carpații Orientali. la întoarcerea acasă cu febră mare. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. extras din mesteacăn. unde. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. atenta supraveghere a mamei. Ștefan. la Humulești. Creangă își amintește cum. este înscris la școală. către casa lui David Creangă din Pipirig. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. cei doi băieți ajung în sat. fata inteligentă. Smărăndița. când ne jucam noi. Dumitru. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. tatăl lui Creangă. se îmbolnăvesc de râie. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. preotul paroh. În urma indicațiilor Smarandei. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Datorită insistenței Smarandei. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. a preotului. Nică și Dumitru se adaptează greu. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. împreună cu vărul lui. încercând să se vindece cu băi dese în râu. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. superiorul lui Vasile. realizat de Elisabeta Bostan. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. și unde. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. la prichiciul vetrei cel humuit. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. la cuptorul pe care mă ascundeam. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. de-a mijoarca. dar eu. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. tânărul învățător și cleric ortodox. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. însă. care îl înscrie în clasa nou înființată. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. dar neastâmpărată. Școala este. le sunt tăiate pletele. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. când mă gândesc la locul nașterii mele. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. . din cauza apropierii de capre. cei doi copii pornesc mai departe. și mama Smaranda. pe care le împărtășea și autorul. După un timp. băieții. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. el și vărul său au dislocat o stâncă. ambii plângând când.

El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. am fost și eu. îi cere moșului despăgubire. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. dar adesea amuzat de poznele băiatului. Acesta însă își râde de copil. arătat drept un personaj distant și cu toane. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Vara. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. ascunzând-o în podul casei. care duc la evitarea unor pagube mai mari. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. care îi este simpatică. o fată de vârsta lui. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. naratorul arată că. dintr-o ascunzătoare în alta. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. După ce ajunge acasă. un boț cu ochi. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. Dar și sărac așa ca în anul acesta. drept urmare a incidentului. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. și mama. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. înfuriat. de unde nu mai poate cânta. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. o bucată de humă însuflețită din Humulești. în lumea asta. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. băiatul se ocupă cu torsul. ca în anul trecut și ca de când sunt. o eliberează. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. Neascultând de mama sa. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. care nici frumos până la douăzeci de ani. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. încheiat cu pasajul: „Ia. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. Acolo o întâlnește pe Măriuca. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). lipsită acum de ceasul deșteptător.

care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. familia și tovarășii. Aceste farse se folosesc de „poște”. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). În alte fragmente. nepoliticosul Mirăuță. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. Buliga. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. În cele din urmă. dar nu se obosește prea mult cu școala. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. Trăsnea. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. care devine prima sa iubită. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. unde. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). Pavel ciubotarul. spre surprinderea sa mărturisită. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. care binecuvintează petrecerile întregului grup. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. Oșlobanu.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. om de la munte. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. tatăl băiatului. care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. de această dată o nou-creată instituție. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. la care Creangă ar fi fost martor. flirturi și chiar furturi din prăvălii. metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. Primăvara. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. tânărul duce o viață boemă. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. arătosul David. însă. cum ar fi regula de trei simplă. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. și se lasă introdus în cultura cârciumii. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. care cântă din fluier. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. . poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. în fruntea călugărilor săi. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar.

de aceea. pe de altă parte. și țânțarii te chinuiesc amarnic"). fiica mentorului lui Creangă. O comparație cu traducerile în limba engleză. a lui A.[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. D.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat.. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca. cum spune Luca. și au fost publicate la început ca texte distincte. de superstiții și așa mai departe.. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. realizată de profesoara Anca Mureșan. M..[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. iar vara te înăduși de căldură. inclusiv a patra secțiune.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv. incompletă.[5] Ultima secțiune.[6] În acea perioadă. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte. de practica bisericească. adoptând formulări populare. despărțite de intervale de timp lungi. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu.] vlăguit[e] din cale-afară”. pe care îl frecventa împreună cu Gruber. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. arhaice și regional-moldovenești. publicată postum. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. sub îngrijirea lui Gruber. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. contemporan cu Creangă). trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. a fost probabil scrisă în anul 1889. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu). cu referire la Livia. respectarea .[3] Textele individuale.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. Printre problemele lexicale.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere. liderul Junimii Titu Maiorescu. pe care căruța îl lăsa în urmă. "apa-i rea și lemnele pe sponci. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior).Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. Constantin). remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. vecinul și prietenul lor. Kirileanu. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. precum și celelalte scrieri. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc.

riguros”. fără adâncime. influentul istoric și critic literar interbelic. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. fiind crescut doar de mama lui. o vagă imitație a actului demiurgic. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. al scurgerii lui ireversibile.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. operă atât de puțin populară în intenția ei”. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan.[10] El considera. și astfel un sacrilegiu.convențiilor în vigoare privind stilul literar. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. lipsit de individualitate.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale.[16] Manea observă că. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. ca și în poveștile și povestirile sale. în schimb."[14] În 2008. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. folosind o terminologie din psihanaliză.”[11] În contrast. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”.[12] Conform interpretării sale: „Aci.[20] . Smaranda. la animalele ținute de mama sa. contemporanul și colegul lui Călinescu. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. al nuvelelor.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. înceata însumare a impresiilor vieții. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. Într-un articol din 2000. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. susținând că naratorul „stabil”. ajunsă acum să se depășească pe sine”. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. și că. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. George Călinescu. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. desigur. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. dar tipice.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. fără a separa contextele.[19] Dan Grădinaru.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris. de a prezenta etapele unei formații. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. din acest motiv. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. apoi sentimentul timpului. dar. intuitiv un spațiu profan. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. Tudor Vianu. nici prototipurile culte ale genului. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. sugera: „Personajul basmelor. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. suferință și subiectivitate. scriindu-și Amintirile. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. tradițional.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. autorul unei biografii a lui Creangă. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale.

[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era. dar nu încurajează bigotismul soției sale”.[26] El însuși scriitor. și care. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. A fost imitată de I. scrie Constantinescu. participă la liturghie.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. decât Muntenia. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. a varietăților sale și a impactului său.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. cum să nu recunoaștem. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire).[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul. «îmbogățește» amintirile din copilărie.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. Dragoslav în cartea lui din 1909. de fapt. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. la Creangă. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”. transfigurează. I. În opinia lui Norman Manea. este una dintre acele figuri care. aici ne aflăm în altă țară”. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. unde. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. datorită activităților în domeniul industriei textile. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. ca și accentul pus pe tradiție. deși analfabet. o societate relativ mai înstărită. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu .[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. Mironescu.

Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda.Nica fuge acasa. care canta. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. La scaldat. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. iar drept urmare Nica sare din cires si. Urmarit de matusa. varsta fericita a copilariei. “Calul Balan” si pe “Sf.dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. pentru a scapa. Republica Moldova (în Basarabia.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ.Dar tocmai atunci. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Pe drum . taierea pletelor.o dezleaga si ii da drumul.Dupa doua zile. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita. pus in catuse si dus la Piatra Neamt.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. de frica sa nu fie prins .o plantatie de canepa. Speriat. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”.Smaranda. ci și în țara vecină. subregiunea istorică a Moldovei.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. Intr-o zi. Matusa Marioara il zareste. care a scris Copil la ruși. Un mosneag.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. Nica a reusit sa scape sarind gardul. Pupaza din tei. adult. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Intr-o dimineata mama lui. naratorul fixseaza locul. Incã de la inceput. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. se aude pupaza. incepe sa alerge printr. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires.2. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. fiica preotului. incepe sa -l ameninte. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa.3. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Pentru a urma scoala. satul Humulesti si timpul.El promite sa stea acasa. “La scaldat” La cirese. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. Ajuns acasa.cand era somnul mai dulce. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. A fost prins cu arcanul. Cand o vede. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Nica este trimis de mama sa Smaranda.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. sa continue scoala la Brosteni. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”. Copiii nu inteleg rostul scolii. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. Lucrările lui Creangă în general. Nicolai”.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). se duce la balta si-l vede tolanit in .Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. “Pupaza din tei”. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru.4 Partea I: Ion Creangã. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui. Preotul a instituit regula ca.

Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. de pilda. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul.. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat.. Partea a III – a Nica este acum adolescent. Trasnea.aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. am fost si eu. cu natura. si cand era de facut ceva treaba. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. raporturile lui cu viata sociala. nu mai asteptam sa-mi deie altii. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. (. de duiosia autoru lui matur. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". In legatura cu cea de-a doua.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. macar sa zica cine ce-a zice" . Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul.este colorata. personajul. care nici frumos pana la douazeci de ani. Oslobanul.cum isi numeste Creanga personajul-copii . G. urmarind procesul formarii lui Nica. ca. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. Ea asteapta sa intre in apa.pana cand. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. in ograda casei sale. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. stare amendata aproape intotdeauna de ironie. obiceiurile. apoi ii ia toate hainele. dar si suveica. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. O ia prin papusoi. prin gradinile oamenilor. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . CARACTERIZAREA LUI N1CA .Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" .se afirma in partea a doua a Amintirilor. Smaranda il iarta." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata. in incheierea partii a doua: "Ia. limba. o cam raream de pe-acasa." . Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului . iar pe de alta parte . folosita in mai multe randuri. cu flacai voinici si fete mandre. apoi ajunge. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga..urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. un bot cu ochi.Dupa aceasta intamplare. al sufletului moldovenesc intre romani. Nica devine ascultator si harnic. il latra cainii. intre care Ion Mogorogea. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". datinile. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii . din perspectiva si prin prisma caruia.pielea goala pe nisip. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. ci si in peisajul natal. ca si in altele. in asemenea imprejurari. al sufletului taranesc intre moldoveni. ca in anul trecut si ca de cand sunt. varul sau. toamna anului 1855 si spatiul. Referindu-se la prima semnificatie. in lumea asta. care apare ca un "sat vechi.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . cu noii colegi de scoala. morala. in acest sens. Gatlan. filosofia poporului.. razesesc. o bucata de huma insufletita din Humulesti. . cu chiu cu vai. care stiau a invarti si hora.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte . poezia. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal".. Dar si sarac asa ca in anul acesta...de cand ii lumea asta si pamantul.. cu oamenii. satul Humulesti."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. impresionata. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. daca ma sculam.

deci si a lui Nica. cu aceasta. o data cu aceea a personajelor. aluziile.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). calugari)ca si asupra vietii. mai ales. retrain-du-le cu o mare satisfactie. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. David Creanga. prin care scriitorul obtine efecte deosebite . a intamplarilor. Dialogul si monologul interior . Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau.ii spunea el. intre care: Oslobanu. celebra. . astfel incat. Scrisa la varsta maturitatii. Vorbind "ca un povestitor. spre zari necunoscute.. din invatatura in general. ce naratiunea inainteaza. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. dezlipit de la sanul mamei sale. mai ales. cu tatal Stefan a Petrei -care. in primul rand in mod indirect. ca pe niste "nazdravanii"). Calinescu). intr-un orizont strain. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. in acelasi timp. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog. Dupa aprecierea. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. ironia si autoironia. din Pipirig. imbinarile neasteptate de cuvinte.Ion Mogorogea. dupa cum o prezinta copilul. a lui G. Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. insa. pe care o canta. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. e poporul roman insusi. mai simplu. sau. foiau. Zaharia lui Gat lan. in mod ironic. intamplarile hazlii. Prin mijlocirea lor se exprima. tonalitatea rememorarii se schimba. in ruptul capului. viata pe cont propriu. este de acord. in modalitatea povestirii.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. . proverbele. dar. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii.". Smaranda Creanga. . sotiei . ajuns de-acum "holtei". este nevoit sa plece. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . ca si copilul.si ea o "nazdravana".. necunoscut. intr-o zi de sarbatoare. si pruncul. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. surprins intr-un moment de geniala expansiune". in general. impreuna cu care. intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. Pe masura. la un moment dat. a bucuriilor si a micilor necazuri relatate. cu bunicul. altfel femeie severa. pana la urma.de altfel. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. in vocatia sa de povestitor genial. prezente permanent in tesatura naratiunii. Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. "dr agalita Doamne". expresiile populare. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului.Personajul se contureaza. nemultumita. cat. dupa cum socoti tu .ca modalitati de exprimare literara -. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. . Creanga determina in cititor o traire intensa. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. Trasnea. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. pana la Iasi. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. taranul de la munte. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. "Mihai scripcariul din Humulesti. in caruta lui mos Luca. stramutat la camp. "in puterea noptei". zicatorile. mai ales din intamplarile la care ia parte. in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. nu vrea sa se dea dus din sat. varul lui Nica .

Ionel Teodoreanu. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . Aşa cum susţine G. COPILĂRIA. Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand.la satul natal. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. Prin Nică. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. În mod deosebit. Rabelais. cum fura cirese de la matusa Marioara. un simbol al neastâmpărului băieţesc. Copilaria lui nu este senzationala. Ovidiu Verdeş. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala.Călinescu. al spontaneităţii şi poznelor. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Mark Twain. procesul de maturizare a lui Nică. aventurile din copilarie. el doar se joacă. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. din Moldova sfârşitului de secol XIX. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. neastamparat. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. in-tamplari de la scaldat.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”. Nica apare ca orice copil de la tara. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. în acelaşi timp. de aur. Tudor Arghezi. glumeşte.-lea. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. ci una obisnuita. Ch. Copilul nu conştientizează răul. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. este pus pe năzbâtii şi pozne. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. F. Este prezentata copilaria autorului. Dickens. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”. mai bine spus. cum fura pupaza din tei. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. surprins si descris in perioada copilariei fericite. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi.din umorul poznelor. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. banala.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. la scoala. O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. pana la despartirea de vatra satului. al formarii unui caracter (personalitati). Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. dar un roman al copilariei. Mihai Eminescu. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. aventurile povestite. Victor Hugo. evolutia sa intr-un mediu specific. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. carte unică şi genială. este plina cu umor cand reconstituie poznele. cu caracter de confesiune ori de jurnal. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. el se formeaza ca om. al XIX. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. Scriitorul se povesteşte pe . Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim.

Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. Prin urmare. Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. netulburate de vanitate. Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. care face “multe şi mari minunăţii”. frumos şi voinic”. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. sireaca. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. la ce poate să aducă ziua de mâne. bărbatul. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". David Creangă din Pipirig. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul.sine. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. dar totul se termină cu bine. să tragă. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. de cel căruia. gardul şi caprele Irinucăi. Văzând paguba. cum altfel ?. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. fata şi boii din pădure. drăgăliţăDoamne. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. cu evocarea primului an de şcoală. dacă-i cal. lipsindu-i conştiinţa limitei. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . copilul ia lucrurile în serios. Nică şi vărul lui. ci vinovatul ! Aşa şi tata. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. stau în gazdă la o femeie săracă. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou .Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. Nică trăieşte într-o libertate ludică. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. şi eu din pricina ei. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. Deşi scapă basma curată. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. De la aceste capre. să se joace. zicând: . din pricina mea. UN MOD DE A FI. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. în Pipirig. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. căci “îndată după cea cu cireşele. ce dormeau pururea în tindă”. dorind chiar să vândă pupăza. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. Irinuca. Astfel. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. i-aţi plânge de milă !”. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. Acolo. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. ci o calitate a ei. De data aceasta. De aceea. şi dacă-i popă. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. Dumitru. amuzându-se de acel copil îndepărtat. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. a cărui unică preocupare este joaca. care era “om vrednic şi cu bunătate”. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. un copil ca toţi ceilalţi. iar năzbâtiile se ţin lanţ. Dar pentru copilul Nică. de şagă şi şovialitate. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. care rămăsese fără învăţător. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. închiderea şcolii. “Amintirile din copilărie” debutează . un ţap şi două capre slabe şi râioase. şi vinovatul trebuia să plătească . vine alta la rând”. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. Pentru copilul de altădată. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. la biserică. a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine.

spânzură-mă. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. sărbătoare. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. fiindcă. Părăsindu-şi satul. . Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. fiind cuprins de fericire. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. că nu mai este copil.care mă aflam. fă ce ştii cu mine. În acest fel. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică.Călinescu). numai dă-mi ceva de mâncare. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. până îi apuca ameţeala”. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. căruţaşul satului. voie bună. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. eram şi eu acum holtei. “drăgăliţă Doamne. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. un boţ cu ochi ce te găseşti. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. cu căruţa lui Luca Moşneagu. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. candoare şi exuberanţă. ucide-mă. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea. bate-mă. şi nu te lasă inima să taci. încât “unii dondăneau ca nebunii. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful