Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul) de Ion

CREANGA

Ion CREANGA Amintiri din copilarie a) Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui Ion Creanga, primul roman rural romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca este o tema realista. Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in esenta dragostea fata de tara . Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. Subiectul este construit potrivit cu starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica, "felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig. In capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau imagini pline de viata autentica. In partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel Ciobotarul si pierderea purceilor, desfiintarea scolii de la Falticeni. In partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile natale, de lumea copilariei. b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane. Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca, indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.

Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit, rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi" ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti, cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria, este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei. Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei; bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor; unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si i-a adunat". Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul popa. Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i gazduieste la Falticeni. Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul. Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar. Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure, impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe, zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau: "Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune". c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale, sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire afectiva ca eroii romantici. Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu. Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile, practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci, iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national. Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu. Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor. Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi

cociorva. mama il lasa fara haine. "parca ti-a iesit un sfant din gura". treaca cu vederea felul in care satul. folosirea termenilor dialectali. nuci.romanul devenirii de Ion CREANGA Ion CREANGA Amintiri din copilarie Pentru Ion Creanga. Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"). Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului". ogarjiti. prin interjectii cu valoare predicativa ("calutii tatei"). borta. megies. densitate. fie al eului-narator. farmecul limbajului. harabagiu. fragmente de poezii populare ca cele cantate de Mihai. este invelit in seu de mos Vasile Tandura. mitoc. iar ultima parte dupa moartea autorului. "cum nu se da ursul scos din barlog". in Convorbiri literare. nuantare. care-i vine prin tatal sau. fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati de cei lesinati". Folosirea unor termeni ca: stioalna. matusa Marioara pretinde plata canepii. turte. cat si pentru cititorul dintotdeauna. cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. ca teme inrudite. prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a fi hirotonit si ratacirea de la destin. expresivitate. Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie praznic si nunta in sat". Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj. dar vezi ca nu ma lasa el acum !". avand izvoare autobiografice. originalitatea. "bucuria zugravita pe fete". Mogorogea. zicatori. avand in centru. Definit ca roman liric. candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele de mari". stiubei. Densitatea si varietatea continua a acestor procedee dau acel timbru unic al textului. "Vorba ceea: Lasa-I. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. Oslobanu. Este de fapt o situatie comica tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul. cu uratul sau cu raia. primele trei publicate intre 1881 si 1882. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot. "asa-mi sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai". atat pentru personaj. se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua". lua pomana covrigi. copilaria si lumea satului traditional. culeseriu. Amintirile din copilarie reprezinta o modalitate de retraire subiectiva a copilariei. evocare si scriere memorialistica totodata. Acest specific rezulta si din introducerea de proverbe. In episodul cu pupaza. "de ne degera maduva-n oase de frig". scripcarul din llumulesti: "Frunza verde de cicoare / Asta noapte pe racoare / Canta o privighetoare / Cu viersul de fata mare". "cat era de tare de cap". mai! L-as lasa eu. imbogatind limba literara cu tezaurul termenilor dialectali. incat se imbolnaveste. de la Irinuca trebuie sa fuga. "si tinde-am crori-o la fuga". fie prin intermediul eului-personaj. "mort copt". "sa nu-ti salte inima de bucurie". o proiectie fabuloasa a unui spatiu si a unui timp care se constituie in repere existentiale fundamentale. Uneori Creanga face umor negru. fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept inima". Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea. duiosie. semnul "celor alesi" cum spunea Titu Maiorescu. cu ciresele. rohatca. ocnita. in 1892. oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti. Urhorul nu-l impiedica pe cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte in toata viata lor". holtei. refacand mental traseul devenirii sale de la acel bot cu . babalaci. mere. prin zicatori (" . cand "boscorodea" mortii cil cimilituri. ce-o ia Nica de caprele Irinucai. duglisi. fiindca-si pierdea banii prin crasme. Autorul se va raporta permanent la acestea. fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile". Mos Chiorpec. Textul cuprinde patru parti. zamparagii. Amintiri din copilarie . dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura". "ursul nu joaca de buna voie".Ioane. nuanteaza si dau specific moldovenesc textului. cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!"). textul este conceput circular. d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate. ca in episodul cu holera.ascunde sensibilitatea. "paslind-o asa cam pe dupa toaca".

iar viata capata proportii uriase in opera lui (). lasand scriitorului posibilitatea de a se exprima intr-o varietate de procedee. dar si cu vocile altor personaje. Autorul nu se manifesta ca un scriitor. Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga. amintindu-ne de Decameronul lui Boccaccio sau de sadovenianul Hanu Ancutei. strategiile narative diverse. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane. in general. intr-o alta realitate. Amintiri din copilarie depaseste insa cu mult limitele prozei memorialistice. mobila. tonic. subiectivitatea. interior. deoarece toate drumurile se petrec in dublu sens. Sunt experiente obisnuite. clasice si romantice. ci si pentru trairea nemijlocita a farmecului varstei. Creanga este narator. in cautarea acelui centru originar. Ca specie. devenind un bildungsroman ce are in centru ideea lumii ca spectacol". intr-o pendulare permanenta intre trecut si prezent. dublat de o imagine ideala generata de prezenta unui timp subiectiv. intercalandu-se insa multe digresiuni anecdotice. mirajul limbajului. Amintiri din copilarie nu seamana cu genul ei proxim din alte literaturi. stilul indirect liber. toate subordonate insa relatiei de identitate intre narator si personaj. memoria involuntara in derularea amintirilor. izvorata in primul rand din perspectiva nostalgica deschisa asupra copilariei. dezamagire si singuratate. dar si-o traieste si pe cea prezenta. esentiala pentru receptarea activa a textului. imediata. tendinta fiind aceea de creare a unui mit. Nimic spectaculos nu intervine in derularea etapelor copilariei si ale adolescentei. Creanga sugereaza mai mult decat descrie. acesta fiind solicitat sa participe afectiv la derularea faptelor. Dialogul cu cititorul este viu. plin de obstacole. insa o converteste. fuziunea real-fabu-los constituie coordonate definitorii ale artei de a povesti specifice lui Creanga. intr-o naratiune continua. pe fondul unui umor sanatos. vizibila si in Amintiri din copilarie: scriitorul porneste de la realitatea traita. infatisate cu realism de scriitor. al drumului. Fiind o subtila sinteza de elemente realiste. Creatia devine un mod de a retrai trecutul. va rataci ca intr-un labirint. poate fi considerat un roman de formare traditional. intarzie mult asupra descrierii . dand textului o nota de subiectivitate specifica scrierilor memorialistice. varsta fericirii. al prieteniei. Pornind insa de la realitate. banale chiar. verosimil si imaginar. eroul va reveni la aceasta matca. un joc in care regulile sunt stabilite de el insusi. Naratiunea se incheaga progresiv. Naratiunea este la persoana I. limba inmiresmata a personajelor. acel inefabil al exprimarii ce-1 face pe Creanga de neegalat." Aprecierea lui Vasile Coroban vizeaza o trasatura esentiala a stilului lui Ion Creanga. cu mijloacele specifice literaturii. personaj. iar sentimentul dominant este nostalgia. Oralitatea de tip popular. Subiectul respecta. la un loc cu atitudinile contrare implicate . al intoarcerii la origini etc. ce face din viata sa un pretext artistic ajuns simbol al copilariei in genere. Nica va strabate un traseu intortocheat. Pastrandu-si permanent placerea de a glumi. vorbirea aluziva. un centru al universului in functie de care se ordoneaza totul. naratorul-erou imbina dorul cu umorul" (Ovidiu BarleA). taranesc.nostalgie si regret. cel al copilariei: motivul labirintului. ci ca un povestitor care isi organizeaza discursul in virtutea rigorilor oralitatii. deoarece Creanga nu numai ca isi retraieste existenta de odinioara. pentru a urma Seminarul Teologic din Iasi. voluptatea ironiei si a autoironiei. El isi creeaza o lume proprie. a traseului prin care copilul descopera lumea. prin adresarea la persoana a Ii-a. el mitologizeaza. Humulestiul are valoarea unei matrici originare. intre timpul narat si timpul naratiunii. ordinea cronologica a evenimentelor. De fiecare data. plina de haz si fantezie. cu aspect mozaicat. Libertatea imaginatiei implicata in termenul generic amintiri" stabileste o moderna relatie intre adevar. Vocea povestitorului se impleteste cu cea a lui Nica.huma" pana la creatorul matur. procedeele dramatice. astfel incat ceremonialul spunerii devine incantator prin duhul popular de care este patruns. optimist. al sarbatorii. Creanga e un mare scriitor realist. Opera este un roman al devenirii in care autorul are rolul de a ordona narativ etapele formarii copilului ca om. deoarece urmareste procesul modelarii umane. al obstacolelor. Ceea ce le unicizeaza este farmecul spunerii. abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. martor si comentator al intamplarilor evocate. Creanga decupeaza din copilaria sa acele episoade si intamplari care au fost esentiale nu numai pentru devenirea sa umana. de la evocarea primei scoli in care a invatat si a dascalilor pana la plecarea definitiva din satul natal. cartea cucereste prin autenticitatea evocarii satului de munte al secolului al XlX-lea.

un cadru ce indeamna la ascultarea necontenita a acelei voci unice pe care o dobandeste Creanga ca narator. in al doilea rand. iesit chiar din sanul poporului. Un fel de clopot vast. in care omul nu se poate sufoca. arhaismele. modul in care se invata carte pe atunci. Creanga povesteste copilaria copilului aniversar. din acel spatiu ideal pentru o copilarie ideala. S-a nascut la Humulesti. intrand. o minunata poveste a copilariei sau mai degraba spectacolul varstei fericite. care se degaja dintre fapte si psihologii.RIE . va fi un dezradacinat. cat si prin coerenta si limpezimea stilului. Imaginea mamei apare in toate secventele--cheie ale textului. univers maret. scriitorul imbinand cu o arta desavarsita regionalismele. a familiei. Acestei copilarii ideale i se ofera un mediu real de existenta. pasind peste copilaria si adolescenta lui rurala (). si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitor ca Amintirile se termina odata cu plecarea tanarului catihet la Iasi. intaiul mare scriitor roman. ci si realitatile timpului. incat realizeaza o atmosfera specifica lumii rurale din zona Moldovei. Umorul vine din exprimarea mucalita. din prezenta termenilor familiari si a expresiilor populare. intre Ion Neculce si Mihail Sadoveanu. ScrierI) AMINTIRI DIN COPILA. insa ridicandu-se la mijloacele marii arte " (George CalinescU). scriind despre popor.Calinescii. a interjectiilor si a exclamatiilor. prin semnificatie ea este universala. Satul Humulesti este taramul de basm al candorii infantile. La Creanga remarcam in primul rand tehnica orala a spunerii. in pielea fiecarui personaj si stabilind o relatie apropiata cu cititorul. este dinamismul anecdotic. la acesta. ci si iesirea din copilarie. Targu-Neamt. Creanga a fost plasat. autentice. Limbajul este savuros. Povestitor desavarsit. vorbele de duh. Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred asa au fost toti copiii de cand ii lumea asta si pamantul" Scriitorul opreste timpul la ceasul zburdalniciei si al poznelor si-1 evoca intr-o naratiune al carei farmec este de necgalat.casei parintesti. FalticenI) sunt tot atatea pretexte de a descrie nu numai aventurile eroului. Geneza operei. Impulsul creator care a lacul posibila aceasta opera unica in literatura noastra a fost sentimentul de profunda dragoste pentru copilarie. incat textul are o evidenta coloratura de roman de aventuri.. asupra sa autorul oprindu-se ori de cate ori este coplesit de nostalgie.Amintirile" au o structura ." (Pompiliu Constantinescu. in crearea unei atmosfere vii. zicerile tipice. prin care cititorul traieste iluzia apartenentei la lumile infatisate in opera. multitudinea de fapte si rapiditatea cu care acestea se deruleaza. Textul este fundamental clasic. proverbele. De aceea. este omenescul figurilor si sentimentelor evocate. incadrat intr-o ereditate si intr-o suma de traditii. Astfel Amintirile din copilarie" devin o imagine luminoasa a vietii satului. a obiceiurilor si traditiilor poporului in centrul careia se afla peripetiile lui Nica. dar nici rataci. in care se plaseaza faptele prezentate. Copilaria lui Nica povestita in Amintiri 1 nu e decat povestea unei copilarii. in reinvierea trecutului. cum afirma Ci. dar mai ales in arta povestirii. Humulestiul ramane insa punctul de referinta. in care Creanga. Cea mai insemnata opera a sa este Amintiri din copilarie". Dincolo de sat si de lumea lui specifica incep targul si mahalaua. poznasa. pe care-1 naste structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. toti trei remarcandu-se printr-o tehnica aparte in constructia figurilor evocate. Ceea ce impresioneaza. este un fel de poezie veridica a vietii. la Socola. pentru ca semnifica nu doar indepartarea de un loc drag eroului. Viata si lumea satului au avut o influenta covarsitoare asupra lui si au determinat nasterea lui ca scriitor . din limbajul afectiv marcat de prezenta dativului etic. atat prin constructia subiectului. Daca prin unele amanunte copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga. Scolile pe la care a umblat (Brosteni. Creanga exprima acel echilibru clasic intre aspiratii si posibilitatea de realizare. Secretul popularitatii Amintirilor. absolut autentic. din amestecul regionalismelor cu locutiunile. intre toate varstele de cititori. ruptura ce se va produce in partea a IV-a a cartii va fi una dramatica. in fiecare capitol scriitorul are grija sa adauge cateva cuvinte de lauda pentru satul natal. el scrie ca si cum ar trebui sa-si interpreteze textul. sau. luminat de prezenta parintilor si a locurilor natale. un cadru uman si geografic care este cel al tinutului natal. personajul raportandu-se neincetat. de cand a facut ochi"si pana cand ajunge la lasi.Geneza operei :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Ion Creanga este unul dintre cei mai cunoscuti si mai indragiti scriitori . direct sau indirect. in apropiere de Targu-Neamt. din caracterizari ironice si autoironice. rand pe rand. scos cu greu din lumea satului. in evolutia artei narative romanesti. a atmosferei specifice gospodariei moldovenesti de la inceputul secolului al XlX-lea.

se aliaza de data aceasta mamei. darza. creata de faptul ca pleaca din sat. peste Siret. D) Pentru a-si convinge parintii sa renunte la plecarea lui. Pana la urma devine amenintatoare: Sa nu ma faci.". intransigenta. De aceea el se desparte cu regret de locurile natale. de-ajuns. la sezatorile si clacile din sat. unde. Apoi lasa-ti. soptind tainic. a doua zi la rasaritul soarelui. asa cum c rastalmacita de ochii copilului. Tatal sau. ca in zi de sarbatoare. cat esti de mare!". dupa staruinta mamei. stramutat la camp. prundul cu stioalnele. Despartirea de casa e vazuta ca un exil dureros. la scoala de la Socola. la mine nu se trec acestea". dar in suflet i se trezeste revolta fata de tagma preoteasca. ia acus. 2. trebuia sa fac pe cheful mamei". in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri!" Devine fireasca starea de spirit deprimanta a copilului care trebuie sa se desparta de acest univers. Astfel. care nu prea facea mult haz de carte. sa iau culeserul din ocnita si sa te dezmierd. pleaca cu mos Luca spre lasi. mai putea si sa se joace si sa fure cate un sarutat de la cele copile sprintare". dezlipit de la sanul mamei sale. o pornesc inainte spre Motca si urca incet codrul Pascanilor. F) Nica se resemneaza. holteiul "de Nica nu mai putea sa fuga noaptea pana la Humulesti. E) Atitudinea parintilor e ferma. umbra si racoare in toate partile. Nica foloseste o strategie plina de diplomatie. Cu durere iara leac. ca mai bine s-ar face calugar decat popa. La inceput nici nu vrea sa1 asculte: -Degeaba te mai sclifosesti."! lumulestiul este plasat intr-un cadru natural fermecator. langa Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul. cu ochii inecati in lacrimi. integrata in colectivitatea rurala. fragmentul din manualul clasei a Vlll-a face parte din capitolul al IV-lca al operei care sustine iubirea de casa. unde apele-s dulci. vara. campul cu florile si dealurile mandre. din care se desprind urmatoarele idei principale: A) Starea de spirit deprimanta a lui Nica. El motiveaza astfel resemnarea sa: Ursul nu joaca de buna-voie". Apoi incearca sa picure un strop de demnitate in sufletul copilului: Cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava. cei doi tineri se uitau la fetele si flacaii gatiti frumos. tarinile cu holdele. Ioane.Pregatirile de plecare la Socola. Evocarea llumulesliului e facuta cu nostalgic si duiosie: Cum nu se da scos ursul din barlog. dupa ce-si iau ramas bun de la rudele lor. plecarea spre o lume straina si totdeauna neprimitoare. fragmentul ne reda intamplarile din ultima perioada o vietii de scolar si plecarea lui Nica de la I lumulesti la lasi. Cu o cautatura jalnica privesc spre Muntii Neamtului cu varfurile ascunse in nouri. Mort-copt. Era dimineata in ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul". limpezi ca cristalul si reci ca gheata. cu care se incheie Amintirile" sale." B)Popasul de la Blagesti. Dupa popasul facut la podul de la Timisesti. satul. Mama apare hotarata. Viata de la munte le aminteste din nou de plaiurile lor parintesti.Drumul si peripetiile pana la Iasi. Compozitional. lemne.ca te lasa pardalnica de inima!". in acest scop el incearca s-o faca pe mama sa a intelege" ca se poate imbolnavi de dorul ei. Raman peste noapte la Blagesti. in mersul lor neincetat. Dar satul mai inseamna si familia scriitorului. da. Din cauza departarii mari. ci inseamna tocmai iesirea din copilarie. prin care completeaza atmosfera de nostalgie si duiosie: Asta noapte pe racoare Canta o privighetoare Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire. de Mihai scripcarul. obligandu-1 sa plece. de flacai. de pe Moldova. fragmentul cuprinde doua mari parti: 1. unde dorm pe prispa casei unui rotar. din care se desprind urmatoarele idei principale: A)Sosirea lui Luca Mosneagu in dimineata plecarii si pornirea la drum. asa nu ma dam eu dus din 1 lumulesticand veni vremea sa plec la Socola." B) Motivele care au creat aceasta stare sunt evidente. ca poate muri de dor intre straini. de baietii satului cu care se juca iarna si vara. si pruncul. Creanga introduce in acest moment in povestire un fragment dintr-un cantec popular de dor. taranul de la munte. Nica impreuna cu Zaharia lui Gatlan. si pasa de te du. ca se poate manca o paine si daca se lasa de invatat. de oameni. baiete. intepati de tantari. imposibil de ocolit.mozaicala. de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu rapejune. C) Dragostea lui Nica fata de leaganul copilariei rezulta si din evocarea satului cu frumusetile sale naturale: dumbravile si luncile umbroase. Capitolul al 1 V-lea nu incheie Amintirile" la intamplare. . in jurul careia se centreaza faptele cotidiene ale personajelor si care il obliga pe povestitor sa-si traiasca povestirea.

ci niste mati lesinati. ia. incarcata de expresii populare. Prin opera sa el ramane unul dintre cei mai de seama povestitori romani. isti. sa furi cirese si sa te alunge matusa Marioara: si eu fuga ." E)Un alt izvor al umorului este folosirea unui limbaj bazat pe proverbe." D) intamplarea de Ia rohatca (barierA) Pacurari. Povestirea este insotita in permanenta de voiosie.oamenii. cajafrai bine n-oi putea zice" etc. isi odihnesc caii si pornesc mai departe. sa te trezesti plin de ciucuri de raie capreasca" si sa te puie dracul sa urnesti stanca peste casa Irinucai". Trasnea = cel smintit. mai voinici si mai voiosi. patrund pe nesimtite in tonul povestirii. zicatoripopulare. B) Buna dispozitie a autorului. voia buna. Mihail Kogalniceanu. ticaitul. batjocura usoara la adresa cuiva sau a ceva. C) Popasul de la Targu-Frumos. s-o ajuti si tu s-o sparlesti la scaldat". unde isi potolesc foamea si setea cu harbuji (pepenI). Surghiunul" s-a dovedit a fi numai o calatorie cu peripetii. si zbarciti. D) Autoironia (autorul se ironizeaza pe sine insusI) Exemplu: in sfarsit. Exemplu: Mogorogea = cel ce mogorogeste. interogatii. de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. de ce trag caii asa de greu. ce mai atata vorba pentru nimica toata. si atunci se au in vedere o serie de defecte ale A)Povestirea unor intamplari hazlii: Sa prinzi muste cu ceaslovul".Daca ar sti el. Exemple: Mila mi-i de tine. Creanga este un povestitor de vocatie. cu harul povestirii. ba sa te mai si superi ca mosul nu plateste marfa omului". ursul nu joaca de buna voie". indragit de toate varstele. a dat imbold scriitorilor sa se . este atragatoare si place. fiindca are rolul personajului principal. strabatuta de umor si sensibilitate. din limbajul familiar: mosul. umbland din scoala-n scoala. chiolhanosul si ticaitul. F)Numele personajelor. trasnit. dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este". exclamatii si imprecatii. Exemplu:IVlos Luca. Limba "Amintirilor" este plina de farmec si de o mare plasticitate. Sursele umorului :: Amintiri din copilarie de Ion CREANGA Umorul lui Creanga nu porneste din intentii de condamnare. prin programul 'Introductie' din 'Dacia literara'. C) Ironia. unde un flacau il ia in ras pe mos Luca. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. care nici frumos pana la douazeci de ani. Dar nici sarac ca-n anul acesta. si ea fugapana ce dam canepa palanca toata la pamant". sau Mos Luca era insuratel de-al doilea". iar nu ca isti de pe la camp: sarbezi la fata. care ramane si el in reprezentatie. de unde-am pornit asta noapte si-ar strange lioarba acasa (a-si tine gurA). adunati de pe la catiheti din toate judetele Moldovei. de te-a intreba cineva. care cu manie si duh ii raspunde. lioarba etc. unde intalnesc o multime de dascali. sarbezi si zbarciti. iar povestitorul un regizor. Tabloul capata culori orientale prin descrierea multimii eterogene adunate aici. scriitorul fiind un desavarsit maestru al evocarii orale. hazul de necaz. editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti. sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la Ocna si las daca nu te-a crede fiecare!". sa te roage mama frumos. "Amintiri din copilarie" Ion Creanga -roman traditionalDaca perioada pasoptista. chiolhanosul.Zoe Dumilrescu BusulengA) una dintre cele mai stralucite creatii artistice din literatura noastra. Spre asfintit ajung la lasi. sa te trezesti fara haine in pielea goala" sunt intamplari ce starnesc rasul cititorului. mai puternici. Stilul e foarte colorat de moldovenisme plastice. iara foamea da de-a dreptul". in toata viata lor". vorba de duh. Chiorpec = cel chior etc. asa| d# frunza frasinelului". n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei!" E)Sosirea sub cieriul Socolei". Amintirile" ne apar ca o punere in scena. iar Amintirilc"(rowa>7 al copilariei (aranesti" . care dau culoare rostirii. ne-au cosit. jovialitatea. Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi. expresie a optimismului si a vitalitatii poporului nostru. mai sanatosi. o bucata de huma insufletita din Humulesti. sa prinzi pupaza si s-o dai drept gainusa la targ. ne ducem surghiun dracului pomana. golatatea inconjura. decat arareori. ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost. mai mult pe jos decat in caruta din cauza cailor care nu erau zmei.

in modul de individualizare a personajului. nuvela 'Mos Nechifor Cotcariul' si romanul de formare 'Amintiri din copilarie". datinile. deoarece se compune astfel o monografie a satului moldovenesc de la munte de la sfarsitul secolului al XIX-lea. eresurile. Partea a patra si ultima. Sunt inserate apoi o serie de intamplari hazlii:" La scaldat". datorita indrumatorului cultural Titu Maiorescu ii revine meritul de a fi depistat si promovat in literatura veritabile talente de extractie rurala. intemeiat in toata puterea cuvantului. Deoarece romanul 'Amintiri din copilarie' a aparut in secolul al XIX-lea si promoveaza o tema traditionala. incluzand obiceiurile si traditiile poporului are in centru intintamplarile si peripetiile lui Nica de cand 'a facut ochi' si pana ajunge la Iasi. de faceau mare cinste satului lor'. mai scurta decat celelalte. Pavel Ciubotariul. Capitolul se incheie cu descrierea scolii din Brosteni. "fabrica de preoti" din Falticeni. Plecarea are valoarea unei dezradacinari. jocurile din din casa parinteasca.Junimea'. Capitolul se incheie cu p autocaracterizare. Primul roman autobiografic din literatura noastra. este adus de acesta la societatea 'Junimea' a carei revista 'Convorbiri liteRare' ii va publica ulterior intreaga opera: 'Povesti si povestiri'. limba. scos cu greu din lumea satului "ca ursul din barlog" se restructureaza pe doua planuri: universul vietii taranesti si procesul de formare a lui Nica. Tema copilariei se poate incadra intr-o categorie mai larga. cu gospodari tot unul si unul. fiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate. Astfel in partea I evoca plina de duiosenie satul natal. Cazul lui Ion Creanga este elocvent: descoperit de Eminescu. Creanga a reusit sa ridice proza romaneasca pe aceleasi culmi pe care Eminescu ridicase limba in poezie. Partea a doua se deschide cu reluarea satului natal. "Amintirile" sunt vazute ca un roman. dar si suveica. Atmosfera generala este edenica. etnografic. pentru care localitatea natala este 'axis mundi' : 'sat vechiu razasesc. Cu toate acestea. adica de extractie rurala sau religioasa. Astfel. 1881. abia societatii &q 919c25j uot. Capitolul este plin de lirism si pregateste cititorii pentru a introduce in centrul amintirilor chipul mamei pe care autorul dupa trecerea vremii. imbolnavirea de raie de la caprele Irinucai si pravalirea bolovanului de pe coasta. iar partea a patra apare postum in volumul al doilea al primei editii Creanga. indrumatorul in ale invataturii si de la care si-a preluat pseudonimul literar scriitorul. desccriere plina de farmec in special cand infatiseaza casa parinteasca. 'SfSntul Niculai'. specie a genului epic in proza de marime substantiala. prima scoala.cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si poporeni ca aceea. Calinescu sa afirme ca Ion Creanga prezinta aici 'copilaria copilului universal'. prezinta despartirea de satul natal. Caracterul traditional al romanului rezida in faptul ca el cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului vazut ca un 'centrum mundi'. a aparut intre 1881 si 1892. obiceiurile. validand tema sociala de extractie rurala. filozofia poporului' spunea Garabet Ibraileanu. acest 'Homer autohton' valorificand limba omului din popor intr-un chip imutabil. unde sunt prezentate alte metode primitive de educatie dar si desele petreceri de la gazda humulestenilor. poate fi numit si roman traditional. primii dascali si metodele primitive de educatie: 'calul Balan'.inspire din traditiile si folclorul poporului. smantanitul oalelor. In partea a treia sunt prezentate scolile prin care a perindat NicaS Scoala din Targu-Neamt. poezia. ceea ce l-a facut pe G. original. roman al copilariei in fapt greu de incadrat intr-o singura specie. in toamna anului 1885 cand este obligat. Cele patru parti sunt dedicate descrierii si prezentarii copilariei protagonistuiui.in 1892. si bunicul David Creanga. Scriitor realist de sorginte populara. Primul argument care statuteaza aceasta opera ca roman traditionalil reprezinta primul parametru ce compune substanta valoroasa si autentica a cartii si anume cel social. Tot aici sunt prezentati primii colegi ai lui Nica. o vede intr-o lumina destul de frumoasa. reprezentant deosebit al Epocii Marilor Clasici. antrenate de o intriga complicata. "Pupaza din tei" furtul cireselor. 1882.dupa staruintele mamei sale sa plece la seminarul de preoti de Socola.. dupa cum urmeaza: in 'Convorbiri literare' se publica primele trei parti. Totul este vazut din perspectiva copilului de aproximativ doisprezece ani. complexa in raport cu celelalte specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave. 'procitania de sambata" dar si naybatille copilaresti: prinderea mustelor cu ceasloavele unse. opera are un mare grad de generalitate. deoarece eroul urmeaza sa intre intr-un spatiu total . obiceiurile de Anul Nau. iar perspectiva unica cenzureaza perceptia. Aceasta monografie. de vuia satul de vatale in toate partile. cu flacai voinici si fete mandre. si el reprezentant al unei colectivitati rurale si in infrastructura narativa ce presupune modalitati tipice prozei traditionale in care limbajul preponderent popular este un argument definitiv. tema sociala. naratiune fictiva in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale se desfasoara pe mai multe planuri. In opera acestui Homer autohton traiesc credintele. care stiau a invarti si hora. 1881.

Ca instanta narativa. fiinta unica. batea peretele sau cu vreun lemn de care ma paleam la cap.necunoscut oraganizat dupa legi straine lui. Ca instanta narativa. cat si prin caracterizarea indirecta: are cunostinta autoritatii tatalui. In 'Amintiri din copilarie' exista mai multe tipuri de cronotop. intorsi in sat dupa un timp. baiatul este personaj principal deoarece are ocurenta pe parcursul discursului narativ. In primele trei parti este copilul nazdravan care nu are alta grija decat pe cea a jocului in timp ce in ultima parte este 'holtei din pacate". autocaracterizarea: 'un baiet prisarit. In 'Amintiri din copilarie' personajul principal este Nica. dar si a caracterizarii indirecte. deoarece vizeaza in punctele esentiale in zidirea interioara a lui Nica. In primele trei parti este cel care asigura prin munca sa cele necesare traiului si cel care se intoarce noaptea de la padurea lui Dumesnicu : are puterea de a se juca cu fiii sai si de a-si mucali nevasta pentru ca nu intelege nazdravaniile copiilor. lucruri ce trezesc in sufletul cititorului sentimente diferite. el fiind present in toate cele patru parti ale romanului.Plecarea spre Ia. deoarece are ocurenta mare. definit cu migala dea lungul operei si definind la randul sau protagonistul. nazdravan. Satul reprezinta paradisul copilariei. si a vorbi de la dansa am invatat". in timp ce in ultima parca el repreyinta locul primelor iubiri. 'copile cu parul balan' 'can mauitam i oglinda. Se valideaza astfel calitatea de cronotop al satului in primele trei patti. ea beneficiaza de portret moral. adica din punctul de vedere al fiintei pe care imagineaza. indraznet. da o anumita semnificatie jocului si copilariei. dar cu ocurenta mai mica pe parcursul operei decat a mamei. barba si mustete ca in palma' .Toate acestea demonstreaza faptul ca Nica reprezinta simbolul copilului universal in spatiul rural de munte moldovenesc dand operei un mare grad de generalitate. Nica si varis sau au intuitia faptului ca. si irepetabila ce nu se confrunta nici cu naratorul matur. prin fapte si vorbe: 'stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii. o alungare definitiva in lumea imperfecta. Acesta se realizeaza pe baza caracterizarii directe: 'plina de minunatii [] bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam Ia sanu-I gangurind [] si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat. deoarece are rolul cel mai important in transmiterea mesajului operei. Un episod din viata personajului se desfasoara intr-un spatiu irepetabil la fel ca si timpul. acesta fiind un 'spatiu ideal pentru o copilarie ideala' . mama care nu mai poate de incurile copiilor si care este nevoita sa le faca 'un surub. Al doilea argument ce statuteaza caracterul de roman traditional vizeaza modul de individualizare a personajelor ele fiind de extractie rurala. Datorita ocurentei numelui pe parcursul diegezei este un personaj protagomst. din care insa va fi expulzat in momentul "coacerii". deoarece se intregeste pe parcursul discursului narativ. de asemenea. rusinos si fricos de umbra mea'. Din punctul de vedere al lui Nica. Nica beneficiaza de un portret fizic direct clasic: 'purtam plete'. intamplarile si peripetiile acestuia fiind in centrul atentiei. Ea este prezentata pe parcursul primelor trei parti drept gospodina care are grija de treburile casei. Este si personaj tridimensional. dar cel mai important este cronotopul satului. In partea a patra este taaal ingrijorat de cum va putea sa tina piept . Timpul si spatiul se impletesc intr-o metafora ce pune in lumina noua anumite elemente ale operei. este mamos. las si capabil de sentimente. Humulestiul este un cronotop. Ca referent uman.i devine un fel de nastere cu dureri. Ca referent uman. Nica este urmarit pe parcursul operei 'de cand a facut ochi" si pana cand ajunge sa Iasi. acesta devenind personaj tridimensional. pentru ca se intregeste pe parcursul discursului narativ. iar toata actiunea este concentrata in jurul lui si personaj central. personaj cu rol foarte important in 'Amintiri". portretul fizic lipsind cu desavarsire. inchega apa cu numai doua picioare de vaca. Intamplarile si peripetiile prin care trece sunt povestite de el insusi. devenind si narator al intamplarii: 'ma vede tilog in pielea goala pe nisipw. in special in partea a doua. el este spatiul sacru al unei fericiri eterne. doua in cap cand acestia ridicau casa in slavi'. Mama este un personaj complet ce este completata de tatal copiilor. 'stropsitul de Ion'. nu vor mai gasi acelasi spatiu. Calinescu. iar in cea de-a patra parte este femeia cultivata care doreste ca fiul ei sa-si depaseasca simpla conditie de taran. Prin lintermediul poznelor. la mana sau la picior". nici cu autorul. maturizarii sale. mama este personaj secundar. Acesta este.Portretul moral se realizeaza prin caracterizarea directa ce rezulta din discursul naratorului. are prezenta de spirit. Una dintre persoanele cele mai importante pentru Nica si unul dintre personajele secundare ale operei este mama.G. este hamic. al personajelor si al personajului insusi. precum si personaj tridimensional. personaj secundar. Romanul este dezvaluit sub forma unui 'bildungsroman'.

vedem ca opera lui Creanga raspunde surprinzator. si umor de limbaj cu aspect generalizat. pentru satisfacerea serviciului scolar.taranul trebuia sa faca mari sacrificii pecuniare . Superlativul absolut este realizat pe baza unei game variate de procedee: "din cale-afara". Particulele demonstrative subliniaza de cele mai multe ori gesturi familiare vorbirii: "i-auzi mai". Al treilea argument. este un om matur care isi aduce aminte cu nostalgie de copilarie "stau cateodata si-mi aduc aminte"."ocnita". deoarece este implicat in actiune. Ca procedeu dominant este uzitarea prezentului dramatic si al imperfectului. Pe parcursul rornanului. unipreyent. chiar daca se desfasoara si in alte locuri. ele fiind: 'homodiegetic. Procesul autoadresarii sprijina tendinta autorului de a face haz de necaz "si doar ma sileam si eu s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma imbolnavesc de dorul ei."daca te lasa pardalnica de inima". autorul apeleaza la discursul retoric. "caslegi". echivoc "umbland vara cu baietii dupabureti" Din perspectiva unei interpretati moderne "Amintirile" ofera cititorului copetent adevarate delicii spirituale. umor de situatie. "cu tot inadinsul". ca la baba oarba. deoarece. auctorial. deoarece el este in totala cunostinta de cauza asupra actiunii si personajelor. se si aude strigand afara «Gata sunteti?»". "ma lupt". care coroboreaza statutul de roman traditional. Belsugul verbelor este ?? si de evitarea monotoniei prin utilizarea unei game sinonimice largi:"lasa-ti baiete satul".Una dintre ele este tehnica instantaneelor sincrone ce apare atunci cand naratorul prezinta intamplari care se petrec simultan in locuri diferite. materialul lexical folosit fiind de o plasticitate si de o suculenta unica. Printre acestea se numara oralitatea. Oslobanu. Autorul apeleaza la expresii idiomatice si la grupuri sintactice devenite fix cu vremea si avand un sens figurat: "istilalti:. el fiind de trei feluri: umor de caracter. vizeaza elementele de stil si de arta narativa. pentru a statuta cititorul ca interlocutor. Pe parcursul celor patru parti naratoruI are mai multe functii. Exista mai multe tipuri de focalizari. deraierea lexicala: "furloasele". zicand «tata mare!» si ne saruta pe fiecare". Opera are parte de un tipar auctorial cand naratorul. deoarece cunoaste deynodamantul. viitor popular perifrastic: "ai sa pleci". timpuri verbale care dau impresia unei anumite sfatosenii:"imi spuneam". Alte procedee ce genereaza umorul sunt: folosirea diminutivelor cu rol augumentativ: "insuratei de-al doilea". Cea de-a treia tehnica este . Cel mai adesea. autorul apeleaza la anumite tehnici narative. graviteaza in jurul unui singur personaj.deoarece naratorul verbalizeaza la persoana I. Umorul este realizat pe baza unor procedee variate. omniscient. »mai bine ramai pe loc. autorul da frumusete "Amintirilor". plasat la nivelul discursului. realizata de cele mai multe ori stilul indirect liber: "Mo Luca. autopersificarea: "nemernicii de noi". antifraza "Zahei al tau cel cuminte". O alta tehnica este tehnica amfiteatrului validata atunci cand diegeza. Muzicalitatea frazei este realizata de antepunerea temporalelor: "cand eram hotarat". intradiegetic. Alaturi de oralitate. beneficiaza de un portret moral facut prin caracterizare idirecta" 'cat era de ostenit. creditabil. "uite cum te trage pe furis apa in adanc". Ioane«". nu ca citeste. "mort-copt". ceea ce face ca viziunea naratorului sa fie subiectiva.a face cu un narator cu inclinatii ludice. Locutiunile verbale foarte plastice: "a se intrece cu dediochiul" si imprecatiile "patruzecile mane-sii de golan" impanzesc textul si dau masura inepuizabila inventivitatii verbale. "eram holtei". cum ar fi focalizarea zero sau focalizarea interna. Monologul interior este o punte intre dialog si naratiune. Cel mai ocurent este cel rezultat din contrastul dintre aspetul realist al limbajului si cel fantastic al referirii contextuale: "sarbezi la fata si zbarciti de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte. deoarece intamplarile sunt focaliyate in mod general an acelasi loc. Intre timpul diegezei si timpul discursului este o distanta de doua-trei decenii. mai ales ca avem de. Aceste trei personaje se individualizeaz si prezinta tipuri umane de la sat ceea ce da caracter traditional operei. ne primea cate pe unul. Un alt procedeu important al oralitatii este dialogul ce invadeaza naratiunea. adresandu-i-se prin forme de persoana a-II-a: "caci n ??? va para saga". identificarea prin epitete plastice: "stropsitul de Ion". acea trasatura a stilului creator literar prin care se creeaza impresia cititorului.pe vremea aceea. rar apeland naratorul la tehnica instantaneelor sincrone. Simplitatea textului este data de lipsa metaforelor si abundenta comparatiilor:"ca telegarii". portrete comice: "Traznea. Aplicand notiunile moderne de naratologie. ci ca i se povesteste prin viu grai. Gatlan.Ca referent uman.cheltuielilor. deoarece naratorul livreaya toate infromatiile detinute.cand naratorul stie mai multe sau cat personajul iar raportul dintre timpul povestirii si cel al diegeyei poate fi de ulterioritate sau simultaneitate.

prin opera sa. badita Vasile – “harnic si rusinos ca o fata mare”. despre care crede ca este aievea (se crede un Fat-Frumos incalecat pe bat. . isi cearta cu asprime barbatul si copii dar la fel de repede le iarta greselile si revine la obisnuita ei blandete. gura de lup.Nica este sustinut moral si determinat sa invete carte din cauza optimismului mamei sale. Toate acestea demonstreaza caracterul de roman traditional ca specie literara complexa a genului epic in care actiunea dominanta bazata pe evenimente totale. .intruchipeaza toate ipostazele maternitatii. pot fi identificate mai multe tipologii de personaje: tipul batranului intelept (David Creanga. Amintiri din copilarie de Ion Creanga Caracterizarea personajelor .este o fire evlavioasa si cea mai mare dorinta a ei este sa-si vada feciorul preot. Parintele Duhu). si-l struneste cu tot dinadinsul si racneste la el din toata inima de-ti ie auzul. . sa nuanteze caracterele. la mese sedeti in capul cinstei si mancati tot placinte si gaini fripte. care “…alearga cu voie buna. Calinescu. etc. . care contureaza pozitia sociala a personajului sau modul in care este perceput: bir n-aveti a da.imaginea copilului universal.aglomerarile verbale releva dinamismul jocului si intensitatea bucuriei. se desfasoara pe mai multe planuriffiind sustinuta de numeroase personaje bine individualizate din viata satului .copilaria este varsta de aur.personajele sunt caracterizate succint. ca de exemplu portretul preotului.prin tehnica detaliului.mama lui Nica. cand pleaca la scaldat fara voia ei. Creanga reuseste sa schiteze o individualitate. .. specifice copilariei.are un dezvoltat simt al umorului. discursul narativ generic al naratorului principal. si havelele nu faceti. iar la urma va plateste si dintaritul. – vorba ceea: picioare de cal.personajele sunt conturate sumar. .ilustreaza portretul general al mamei. . si-l bate cu biciul. zgarcitul (Mogorogea). Gratie harului sau scriitoricesc. dascalul Iordache “clampanea de batran si avea darul suptului”. ca pe un cal nazdravan. . prin caracterizare directa. incadrate de "rama". . isi lasa flacaul (pe Nica) fara vesminte. Traznea e “bucher de frunte si tamp in felul sau”. obraz de scoarta si pantece de iapa se cer unui popa. sunt prezentate prin comparatii cu elemente concrete din natura: “Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa”. . pe care le face autorul insusi: Smarandita este o “zgatie de fata”.multe dintre personaje se retin din lapidarele si expresivele caracterizari. la gandul succeselor lor in viitor (ajungerea lui Nica preot). batranul hataru (cel care da drumul pupezei).”) . realizat prin enumerearea unor proverbe si zicatori.se induioseaza la suferintele copiilor. Caracterizarea lui Nica . Ion Creanga a reusit.sa ramana constant sursa de inspiratie pentru prozatori contemporani precum Mihail Sadoveanu si Marin Preda.traieste intr-o lume imaginara.este fericit.seninatatea si neastamparul. .reprezentativ pentru acest personaj este sensibilitatea. . .povestirii in rama ce reprezinta o suita de nuclee narative autonome asezate convergent. dar totodata iertatoare.dupa G. . . . realizand tema sociala de extractie rurala. Caracterizarea Smarandei Creanga . . prin trasaturi definitorii.Creanga genereaza portrete ilustrative. gurmandul (Oslobanu). prin actiune sau prin limbaj. cand copii sunt lipsiti de griji: “Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii…” .este autoritara.

E este centrul acestui univers şi demersul narativ comentează un personaj care se iniţiază în legile vieţii III Copilăria copilului universal copilăria lui Nică este de fapt copilăria copilului universal. nicidecum o autobiografie II Introducere la caracterizare autorul priveşte această operă din punctul de vedere al copilului dar şi al povestitorului. cel mai de seamă povestitor român. se dramboiesc. . se formeaza ca om. Într-un prim plan este zugrăvit procesul de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală. strâns legată de mediile pe care le străbate - - .. Selectând întâmplările pe care memoria le retrăieşte cu mai multă pregnanţă. nimic cu caracter de confesiune. dar in acelasi timp ingaduitor: “Ia. lucrarea Amintiri din copilărie constituie o retrăire a timpului fericit şi definitiv pierdut - - . caci de treaba nici nu putea fi vorba (vorba mamei “se codesc.” Caracterizarea lui Nică (plan de idei) I Introducere “Ion Creangă este. se sclifosesc“). Eroul central apare.Amintirile lui C nu urmăresc evenimentele în ordine cronologică. . seara la culcare “ne luam la harjojoana si nu puteam adormi de incuri”. .scriitorul are capacitatea de a vedea in sine copilul de pretutindeni si de oricand. fie in comunitatea satului. se complica sufleteste. înfăţişat de autor. Ion Creangă a fost considerat multă vreme un talentat “prelucrător de folclor”. care nici frumos pana la douazaci de ani.intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere”. el apare in permanenta fie in sanul familiei. creator al unei opere intrate definitiv în conştiinţa noastră naţională. apoi un genial “creator de poveşti în stil popular – realistic”. am fost si eu in lumea asta. Într-un sens mai restrâns. nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. La sfarsitul partii a doua Creanga isi alcatuieste un “autoportret“ miscator. ori de jurnal - . aşadar. Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale. devenind cu timpul un jovial povestitor. un boţ cu ochi.Nică este eroul unei copilării ca toate copilăriile dar tocmai de aceea singulară în particularitatea ei. cum insusi declara: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul“. din copilărie până în pragul adolescenţei. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual.” Scrisă în ultima parte a vieţii autorului. o bucata de huma insufletita din Humulesti. cu poznele şi cu joaca adecvată vârstei. deoarece prin ele Nica isi largeste sfera de simtire si intelegere.dupa ce toata ziua o tineau intr-un joc. fără îndoială.nu este un insingurat.

ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi. cunoscut în acest context ca Nică al lui Ștefan a Petrei sau Nic-a lui Ștefan a Petrei. este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu. V Caracterizarea . “făcând prăpăd din ele” 1. fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. ci stadiul de nediferenţiere. şi nu prin interioritatea care individualizează IV Paradisul copilăriei . apoi.personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri a.) Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi. Pus mereu pe pozne. Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa” b. descriind relațiile dintre eroul principal. și diversele persoane cu care interacționează. . Ea urmărește maturizarea lui Nică. în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat” 2. iar la şcoală. ruşinos şi fricos şi de umbra mea” 2. Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş” c. dar pot fi ghicite dintrun oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericită evocată: ”Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc. de veselă inconştienţă. ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română. mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. de ignorare a necazurilor din copilărie . Nică este caracterizat. pupăza din tei. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888). şi din veselia cea mai mare cazi deodată în uricioasa întristare. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei.Creangă nu se consideră diferit de alţi copii.) Ataşamentul faţă de satul său: - 1. părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. caracterizarea este făcută de alte personaje 2. Nu aspectele de diferenţiere îl interesează.) Nică ca personalitate: 1. petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Durerea despărţirii. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă. omoară muşte. Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului Amintiri din copilărie Una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. care nu sunt amintite în mod explicit.Nică este prezentat preponderent comportamental. un băiet prizărit. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare.naratorul este un adult pentru care retrăirea copilăriei reprezintă o consolare de necazurile vârstei mature. Uneori. înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă.

Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui. unde. dar neastâmpărată. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc. într-o casă modestă de pe malul Bistriței. După un timp. și mama Smaranda. cei doi copii pornesc mai departe. și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. însă. este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. Ștefan își retrage fiul de la școală. Dumitru. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache. tânărul învățător și cleric ortodox. Ștefan. extras din mesteacăn. Datorită insistenței Smarandei. dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și. și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. de-a mijoarca. parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și apetitul său pentru chiul. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit Calul Balan și biciuiți cu Sfântul Nicolai (denumit după hramul bisericii). După o călătorie prin Carpații Orientali. la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt. dar eu. a preotului. împreună cu vărul lui. este înscris la școală. la întoarcerea acasă cu febră mare. din porunca noului învățător. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani. care îl înscrie în clasa nou înființată. arătând că motivația sa pentru înscrierea la școală erau promisiunea unei cariere preoțești. În urma indicațiilor Smarandei. și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei.Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori. întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca. superiorul lui Vasile. dorința de a o impresiona pe Smărăndița. încercând să se vindece cu băi dese în râu. tatăl lui Creangă. ambii plângând când. Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă. atenta supraveghere a mamei. le sunt tăiate pletele. pe care textul îl descrie ca pe un bețiv. fata inteligentă. cei doi băieți ajung în sat. de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Creangă își amintește cum. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca. el și vărul său au dislocat o stâncă. pe care le împărtășea și autorul. către casa lui David Creangă din Pipirig. băieții. de care mă țineam când începusem a merge copăcel. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic. . din cauza apropierii de capre. la prichiciul vetrei cel humuit. la cuptorul pe care mă ascundeam. soția lui David. la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt. și unde. Nică și Dumitru se adaptează greu. copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni. sub pretextul că nu ar mai dispune de bani. Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii. când mă gândesc la locul nașterii mele. realizat de Elisabeta Bostan. se îmbolnăvesc de râie. noul învățător moare într-o epidemie de holeră. cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. când ne jucam noi. și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Narațiunea Primul capitol Relatarea lui Creangă[1] începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale. referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. preotul paroh. Al doilea capitol Manuscrisul secțiunii introductive a celui de-al doilea capitol din Amintiri din copilărie. Școala este. Smărăndița. la Humulești. aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece. iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. unde sunt primiți de Nastasia.

o eliberează. un boț cu ochi. ca în anul trecut și ca de când sunt. dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite. deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin. care îi este simpatică. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre.Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa. naratorul descrie cum este prins de Smaranda. iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului. Acesta însă își râde de copil. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație. care duc la evitarea unor pagube mai mari. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri. înfuriat. el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. încheiat cu pasajul: „Ia. naratorul arată că. Acolo o întâlnește pe Măriuca. dintr-o ascunzătoare în alta. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului. Vara. comportament ce-i atrage laude din partea mamei. „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”. o bucată de humă însuflețită din Humulești. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean. Dar și sărac așa ca în anul acesta. nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. am fost și eu. proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Datorită ei ajunge să aibă porecla de Ion Torcălău. lipsită acum de ceasul deșteptător. Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan. drept urmare a incidentului. Lui Nică îi place munca pe care o prestează. niciodată n-am fost!” Capitolul al treilea Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). Pasărea zboară înapoi la cuib și Nică. Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării. dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție. și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. îi cere moșului despăgubire. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou). dar adesea amuzat de poznele băiatului. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă. în lumea asta. începând de la războiul polono-otoman din 1672– 1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente . Capitolul culminează într-un alt scurt monolog. dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului). După ce ajunge acasă. o fată de vârsta lui. fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. de unde nu mai poate cânta. prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu. ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură. și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi. și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. arătat drept un personaj distant și cu toane. Neascultând de mama sa. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite. care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor. cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți. și mama. Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei. băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată. care nici frumos până la douăzeci de ani. ascunzând-o în podul casei. băiatul se ocupă cu torsul.

Pavel ciubotarul. Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar. Trăsnea. Aceste farse se folosesc de „poște”. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda. în fruntea călugărilor săi. amintind că asemenea daruri puteau chiar să scutească un elev de întregul efort de învățare. de această dată o nou-creată instituție. dar nu se obosește prea mult cu școala. om de la munte. nepoliticosul Mirăuță. cum ar fi regula de trei simplă. Cearta tinerilor se termină cu evacuarea tuturor din casă. ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția lui Teodorescu. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative. Capitolul al patrulea Al patrulea (și ultimul) capitol al Amintirilor din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". . metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei. Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă. Urmează o descriere detaliată a discursului inaugural ținut de Ghica. fiind foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin. fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu. care binecuvintează petrecerile întregului grup. În alte fragmente. tânărul duce o viață boemă. Capitolul se încheie cu nesiguranța ce îi cuprinde pe elevi: unii hotărăsc să-și încerce norocul la Socola până la începutul unui nou an școlar. un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor. și se lasă introdus în cultura cârciumii. atât de zgomotoasă încât vecinii cred că a izbucnit un incendiu sau că au atacat trupele imperiale staționate în Fălticeni (prezență militară concomitentă cu Războiul Crimeei și cu vacanța tronului Moldovei). spre surprinderea sa mărturisită. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș.la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții. la care Creangă ar fi fost martor. elevii urmând să fie mutați la mănăstirea Socola din Iași. poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate. Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. arătosul David. escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase. și obiceiurile locale legate de petreceri și dans. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot. Creangă mutându-se în gazdă la un fierar. Povestea se concentrează apoi pe Teodorescu. vine vestea că școala de la Fălticeni se va închide. fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie. un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe. tatăl băiatului. în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”). Buliga. instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului. care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual. înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și condusă de teologul Isaia „Popa Duhu” Teodorescu. iar alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortului excesiv depus la învățătură. Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor. Primăvara. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două tabere. conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși. care cântă din fluier. însă. care devine prima sa iubită. Naratorul schițează portretele prietenilor săi. el își convinge tatăl să-i mituiască pe profesorii de la seminar. unde. pe metodele sale de predare a metodelor aritmeticii. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală. se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. În cele din urmă. utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Oșlobanu. Zaharia „Gâtlan” Simionescu. flirturi și chiar furturi din prăvălii. familia și tovarășii.

Partea a patra a rămas neterminată din cauza îmbolnăvirii și apoi a morții autorului. D. Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. incompletă.. de practica bisericească. în fața unui public format din membrii societății literare Junimea (printre care Iacob Negruzzi. precum și celelalte scrieri. Constantin). a fost probabil scrisă în anul 1889. cum spune Luca. fiica mentorului lui Creangă. sub îngrijirea lui Gruber. în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde.[3] Fiecare capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora. dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest. Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu.”[9] Structura și stilul Aspecte convenționale și relatarea subiectivă Retrospectiv.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială. au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca.[7] Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. pe de altă parte. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală.[5] Ultima secțiune. publicată postum. a lui A. respectarea . pe care îl frecventa împreună cu Gruber. despărțite de intervale de timp lungi. Xenopol și a lui Grigore Alexandrescu în 1892 (la rugămintea fiului scriitorului. care aparțin genurilor basmului și anecdotei. liderul Junimii Titu Maiorescu. una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă. cu referire la Livia. împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu (lucrare intitulată eponim Popa Duhu).[9] Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi.[6] În acea perioadă. textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu. arhaice și regional-moldovenești. publicată între 1902 și 1906 de către folcloristul Gheorghe T. lucrări diferite de celelalte din corpul operei. și au fost publicate la început ca texte distincte.[2] Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere.. contemporan cu Creangă).Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca. Printre problemele lexicale. pe care căruța îl lăsa în urmă. realizată de profesoara Anca Mureșan.[3] Textele individuale. O comparație cu traducerile în limba engleză. M. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc.[4] Creangă își citea din când în când aceste texte.] vlăguit[e] din cale-afară”. Kirileanu.[8] Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. și țânțarii te chinuiesc amarnic").[7] A doua astfel de ediție a făcut parte și din prima ediție completă a operelor lui Creangă. iar vara te înăduși de căldură. de superstiții și așa mai departe. autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [. Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). "apa-i rea și lemnele pe sponci. adoptând formulări populare. precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor. inclusiv a patra secțiune.. Istoricul publicărilor Amintiri din copilărie sunt. vecinul și prietenul lor. și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. de aceea.

George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale. Smaranda. fără adâncime. lipsit de individualitate. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. la animalele ținute de mama sa. tradițional."[14] În 2008. Tudor Vianu. susținând că naratorul „stabil”.[19] Dan Grădinaru. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. fără a separa contextele. care a discutat „deformarea” efectuată de Călinescu prin interpretarea personalității scriitorilor în baza textelor lor. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. George Călinescu. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. ajunsă acum să se depășească pe sine”.[10] El considera. suferință și subiectivitate. autorul unei biografii a lui Creangă. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. din acest motiv. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”.[18] Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. și care a judecat comentariile lui Grădinaru drept dovadă a unei „manii a freudismelor”.[11] El afirma că poveștile sunt „adevărate. folosind o terminologie din psihanaliză. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși.[12] Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare.convențiilor în vigoare privind stilul literar. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. contemporanul și colegul lui Călinescu. dar tipice. consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și. riguros”. prin intermediul aceastei secțiuni de proză.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. al scurgerii lui ireversibile. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie.[16] Manea observă că. desigur. dar. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. în schimb.[13] Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. și astfel un sacrilegiu.[12] Conform interpretării sale: „Aci. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”.[20] .”[11] În contrast. ca și în poveștile și povestirile sale. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris. de a prezenta etapele unei formații. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale. și că. operă atât de puțin populară în intenția ei”.[17] El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. scriindu-și Amintirile. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. sugera: „Personajul basmelor.[12] Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. nici prototipurile culte ale genului. apoi sentimentul timpului. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. influentul istoric și critic literar interbelic. o vagă imitație a actului demiurgic. al nuvelelor.[15] Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. intuitiv un spațiu profan. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. înceata însumare a impresiilor vieții. afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. Într-un articol din 2000. fiind crescut doar de mama lui.[20] Aceste abordări au primit comentarii negative din partea criticului Luminița Marcu.

este una dintre acele figuri care. este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. Mironescu. datorită activităților în domeniul industriei textile. deși analfabet.[24] Constantinescu scrie: „bunul simț [al lui David] se conturează și în domeniul credințelor religioase. Dragoslav în cartea lui din 1909. a varietăților sale și a impactului său. transfigurează. cum să nu recunoaștem. istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează. așa cum transpare acesta din textul Amintirilor din copilărie. I. pentru a-l educa pe tânărul Creangă. dar nu încurajează bigotismul soției sale”.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I. un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale. și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat.”[27] Influența Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. înțelege importanța pe care educația o poate atinge în viața nepotului său.[30] Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. În opinia lui Norman Manea. și care. sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?”[21] Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții.Valoarea ca document istoric Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală. «îmbogățește» amintirile din copilărie. la Creangă. de fapt.[24] Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza. moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. A fost imitată de I. Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire). aici ne aflăm în altă țară”. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător. recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare.[31] Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu . Ea îl descrie pe David Creangă ca pe un „lider de clan” și ca pe un om luminat. scrie Constantinescu.[22] Folcloristul și criticul Marcu Beza a folosit opera ca material de studiu asupra folclorului românesc. unde.[25] Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. o societate relativ mai înstărită. ca și accentul pus pe tradiție. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. decât Muntenia. observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era. decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă.[26] El însuși scriitor. condus de „înțelepciunea și echilibrul vârstei înaintate”.[23] Pentru criticul Muguraș Constantinescu. participă la liturghie. ca orice bun creștin dintr-un sat românesc al secolului al XIX-lea. concluzionând că: „dacă ne gândim la satele de bordeie din lunca Dunării.[31] Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)[32] și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz.[29] Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”.[13] Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții.[24] Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul.

subregiunea istorică a Moldovei. fiica preotului. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Cand o vede. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. care a scris Copil la ruși. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Preotul a instituit regula ca.Dupa doua zile. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod. Urmarit de matusa. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taicasau. Lucrările lui Creangă în general. incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana. Un mosneag. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. care canta. Copiii nu inteleg rostul scolii. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. se aude pupaza. taierea pletelor. adult.[35] Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1. Nica este trimis de mama sa Smaranda. Speriat. Pe drum . Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Pupaza din tei.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. Nicolai”.cand era somnul mai dulce. La scaldat. pus in catuse si dus la Piatra Neamt.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa.Smaranda.Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute. “Calul Balan” si pe “Sf.2. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata.fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ. Pentru a urma scoala. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea.iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.o dezleaga si ii da drumul. in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. Nica a reusit sa scape sarind gardul. varsta fericita a copilariei. Intr-o dimineata mama lui. le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura. il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui.o plantatie de canepa. ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”.4 Partea I: Ion Creangã. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. “Pupaza din tei”. sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească.Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. naratorul fixseaza locul. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”.Nica fuge acasa. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita. incepe sa -l ameninte. cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. iar drept urmare Nica sare din cires si. Matusa Marioara il zareste.Dar tocmai atunci. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese.Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. pentru a scapa. Ajuns acasa.actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). A fost prins cu arcanul. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru.[33][34] Cartea a avut ecou nu doar în România. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. ci și în țara vecină.El promite sa stea acasa. se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura. Incã de la inceput. se duce la balta si-l vede tolanit in . sa continue scoala la Brosteni. Republica Moldova (în Basarabia.dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese.3. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească).dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat. de frica sa nu fie prins . satul Humulesti si timpul. Intr-o zi. Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “. incepe sa alerge printr. “La scaldat” La cirese. statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.

Trasnea. pe de o parte prin modalitatea autoprezentarii. O ia prin papusoi. in asemenea imprejurari. Smaranda il iarta. apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. cu chiu cu vai. varul sau.constituie clementei principal care leaga intr-un tot armonios intreaga lume a Amintirilor din copilarie . Garabet Ibraileanu afirma: "in Creanga traiesc credintele* eresurile. stare amendata aproape intotdeauna de ironie." . razesesc. Gatlan.de cand ii lumea asta si pamantul.pana cand. al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni". apoi ajunge. datinile.ca o concretizare a unei fiinte ce se naste. intre care Ion Mogorogea. Nica devine ascultator si harnic.) Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare. Partea a IV – a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola. limba. nu mai asteptam sa-mi deie altii. de autoironie sau de atitudinea celui ce "face haz de necaz". folosita in mai multe randuri. caci lauda-i fata: prin somn nu ceream demancare. unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. impresionata. apoi ii ia toate hainele. Conceput ca o imagine artistica si nu ca un chip ce constituie fidel o biografie. cu oamenii. de duiosia autoru lui matur..pielea goala pe nisip."singurul roman al copilariei taranesti" din literatura noastra. nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu raam facut. din perspectiva si prin prisma caruia. .aceea a «opilului in general: "Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii. Ea asteapta sa intre in apa. am fost si eu. o cam raream de pe-acasa. cu noii colegi de scoala.. (. al sufletului taranesc intre moldoveni. In legatura cu cea de-a doua. ci si in peisajul natal. al sufletului moldovenesc intre romani. Autorul retraieste cei mai frumosi ani -petrecuti in mijlocul familiei. macar sa zica cine ce-a zice" . poezia. raporturile lui cu viata sociala. niciodata n-am fost!" Sau: "Si nu ma laud.. de pilda. Tonalitatea fundamental luminoasa a cartii .. Partea a III – a Nica este acum adolescent. Referindu-se la prima semnificatie." Creanga se revede deci nu numai in mijlocul tovarasilor de joaca si de viata.. morala. Imaginea personajului (care se interfereaza pana la suprapunere cu cea a povestitorului) se construieste trep-tat-treptat. impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul. ca in anul trecut si ca de cand sunt. ca si in altele. Oslobanul. care stiau a invarti si hora. se cuvine subliniat faptul ca opera prezinta primele experiente sufletesti traite de Nica in satul natal. personajul.Dupa aceasta intamplare.. o bucata de huma insufletita din Humulesti.se infatiseaza cititorului cu doua semnificatii de baza: pe de o parte .. al tovarasilor de joaca si al comunitatii humulestene. care apare ca un "sat vechi. toamna anului 1855 si spatiul.este colorata. cu obiceiurile si cu traditiile locuitorilor. si cand era de facut ceva treaba.asigurata de acea retraire realizata din perspectiva copilului .. satul Humulesti. filosofia poporului.cum isi numeste Creanga personajul-copii . Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. ca. despre care Creanga vorbeste cu neretinuta mandrie . in incheierea partii a doua: "Ia. care nici frumos pana la douazeci de ani. iar pe de alta parte . cum afirma Zoe Dumitiescu-Busulenga. dar si suveica. in acest sens. G. obiceiurile. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga. cu flacai voinici si fete mandre. in lumea asta. urmarind procesul formarii lui Nica.se afirma in partea a doua a Amintirilor.urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului. un bot cu ochi. il latra cainii. Dar si sarac asa ca in anul acesta. cu natura. creste si se manifesta intr-un a-numit orizont (cadru) material si spiritual romanesc. daca ma sculam. CARACTERIZAREA LUI N1CA .Amintiri din copilarie "Nica a lui Stefan a Petrei" . prin gradinile oamenilor. intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul. in ograda casei sale. Calinescu facea remarca potrivit careia Creanga ar infatisa "copilaria copilului universal".

cu diversi tovarasi de scoala si de nazdravanii.n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele"). este nevoit sa plece. intamplarile hazlii. Zaharia lui Gat lan.si ea o "nazdravana". in general. infatisand drumul parcurs de Nica si Zaharia. este de acord. altfel femeie severa. retrain-du-le cu o mare satisfactie. astfel incat. cu aceasta.ii spunea el. la un moment dat.Ion Mogorogea. expresiile populare.ca modalitati de exprimare literara -. . avand o ambitie nemasurata si zbatandu-se in fel si chip spre a-si vedea "baietul popa". certandu-si de-atatea ori odraslele pentru nazbatiile ce le faceau. dupa cum o prezinta copilul. Prin mijlocirea lor se exprima.. intr-un orizont strain. si pruncul. nemultumita. in vocatia sa de povestitor genial. din "nazdravaniile" pe care le savarseste el ori le pun la cale si le infaptuiesc altii si pe care Nica le povesteste. din invatatura in general. sau. necunoscut. pana la urma. cu inima stransa si cu lacrimi pe obraz. ca si copilul. desi nu dadea prea multe parale pe invatatura ("Dac-ar fi sa iasa toti invatati. ironia si autoironia. cu bunicul.". intelegand ca prin acest fapt se marca incheierea unei etape de viata (cea a copilariei -ocrotita de altii) si ca de-aici inainte incepea. calugari)ca si asupra vietii. impreuna cu Luca Mosneagu si cu "telegarii" acestuia. taranul de la munte. fiind el insusi erou in naratiune" (cum remarca G. intre care: Oslobanu. a lui G. David Creanga. a intamplarilor. celebra. prezente permanent in tesatura naratiunii. cu greutatile si pericolele ce-o pandeau la Jiecare cotitura. in mod ironic. contribuie in mod substantial la conturarea personajelor. o data cu aceea a personajelor. si o serie de meditatii referitoare la slujitorii bisericii (preoti. Originalitatea lui Creanga consta nu atat in ceea ce spune si nici in ceea ce imagineaza (ca substanta epica . "dr agalita Doamne". deci si a lui Nica. sustinand-o in eforturile ei de a-l determina pe Nica sa plece la Socola. stramutat la camp. Dupa aprecierea. mai ales. in ruptul capului. intamplarile povestite in Amintiri captiveaza in masura in" care reusim sa le privim. Partea a patra a "Amintirilor" vibreaza tocmai de aceasta emotionanta framantare a celui ce. umbland cu cate-o droaie de flacai dupa dansul". surprins intr-un moment de geniala expansiune". cat. Starea de nostalgie cu care se rememoreaza lucrurile justifica si folosirea in text a unui fragment dintro doina de dor. ca pe niste "nazdravanii"). mai simplu. autorul reuseste sa ia contact cu trecutul si sa faca sa re-traim cu el anii fericiti ai copilariei in frumosul tinut al Humulestului.. ca un om care sta pe lavita si istoriseste altora. pana la Iasi. tonalitatea rememorarii se schimba. ca si prin construirea acelor fraze ce capata ritm si armonie de poem. Prin folosirea unei triple comparatii (chiar din prima fraza): "Cum nu se da scos ursul din barlog.creeaza eroilor o stare de buna dispozitie. foiau. in acelasi timp. . din Pipirig. dezlipit de la sanul mamei sale. proverbele. dar. din relatiile cu celelalte personaje: cu mama. . nu vrea sa se dea dus din sat. Smaranda Creanga. sotiei . Calinescu: "Creanga este o expresie monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman. alunecarea povestirii de la lucruri serioase la gluma. Creanga reusind sa-si retraiasca copilaria. ajuns de-acum "holtei". insa. viata pe cont propriu. impreuna cu care. Dialogul si monologul interior . pe care o canta. varul lui Nica . in toate partile cu bucuria zugravita pe fete". Vorbind "ca un povestitor. in modalitatea povestirii. dupa cum socoti tu . Creanga determina in cititor o traire intensa. imbinarile neasteptate de cuvinte. Scrisa la varsta maturitatii. intr-o zi de sarbatoare. cu tatal Stefan a Petrei -care. ce naratiunea inainteaza. e poporul roman insusi. in primul rand in mod indirect. "Mihai scripcariul din Humulesti. . care vorbeste despre necesitatea intelepciunii pe care omul o poate aduna din carti. Pe masura. prin care scriitorul obtine efecte deosebite .de altfel. Calinescu). Portretul lui Nica “Amintiri din copilarie”este primul roman al copilariei taranesti din literatura roma-na. spre zari necunoscute. in timp ce baietii si fetele din sat "gatiti frumos. asa nu ma dam eu dus din Humulesti. Trasnea. "in puterea noptei". a bucuriilor si a micilor necazuri relatate.Personajul se contureaza. zicatorile. "surgunul" de la inceput se dovedeste doar o calatorie "cu peripetii". aluziile. mai ales din intamplarile la care ia parte. mai ales. in caruta lui mos Luca.

F. glumeşte. scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul ţărănesc.la satul natal. mai bine spus. pana la despartirea de vatra satului. in-tamplari de la scaldat. Copilaria lui nu este senzationala. cu pozne si intamplari a copilului din totdeauna si de peste tot. un “bildungsroman” în care scriitorul evocă formarea unei personalităţi. Ionel Teodoreanu. El a inventat astfel JOCUL ca unică manifestare a dorinţei de a se simţi bine în orice împrejurare. banala. Nica apare ca orice copil de la tara. fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări. Ovidiu Verdeş. un simbol al neastâmpărului băieţesc. COPILĂRIA. la scoala. Aşa cum susţine G. de la primii ani de şcoală şi până la despărţirea de satul natal. Astfel este descris cum: Nica prinde muste cu ceaslovul. aventurile din copilarie. Copilul nu conştientizează răul. Prin Nică. “Amintirile din copilărie” au fost publicate în anii 1881-1882 (primele trei părţi) şi în 1890 (ultima parte). Chiar autorul vede in sine co-pilul de pretutindeni si oricand. neastamparat. ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă. Personajul principal al amintirilor nu este scriitorul ci Nica al lui Stefan al Petrii. fiind urmarita astfel formarea unui caracter. este plina cu umor cand reconstituie poznele.-lea. Este prezentata copilaria lui Nica de la primii ani de scoala. Scrise după apariţia poveştilor şi povestirilor. Dickens. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. Scriitorul se povesteşte pe . al formarii unui caracter (personalitati). evolutia sa intr-un mediu specific. Marii scriitori ai lumii nu au rămas indiferenţi faţă de joc ca formă de existenţă umană . O astfel de definiţie o putem da operei lui Creangă “Amintiri din copilărie”. de cand a facut “ochi” si pana ajunge “holtei din pacate”. Mihai Eminescu. el doar se joacă. Romain Rolland sunt doar câteva exemple Literatura română a dat posterităţii câteva nume de seamă care au evocat în operele lor universul mirific al copilăriei: Ion Creangă. în acelaşi timp. scriitorul nu inventeaza peripetii (intamplari nemaiintalnite) . Intamplarile prin care trece sunt toate “evenimente de cunoastere” pentru ca prin ele Nica isi largeste sfera de cunoastere. “Amintiri din copilarie” este nu numai o monografie a satului moldovenesc. stare pe care o evocă de la începutul până la sfârşitul cărţii: “ hai mai bine despre copilărie să vorbim. ci una obisnuita. Cadrul de viata prezentat de autor este modelator in formarea copilului in devenire (dezvoltare). Rabelais. cum fura cirese de la matusa Marioara. omul a încercat să găsească diferite modalităţi de petrecere a timpului liber. procesul de maturizare a lui Nică. afirmand: “asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copii de cand lumea asta si pamantul”.Creangă povesteşte copilăria copilului universal. În mod deosebit. carte unică şi genială. de aur.” Nică este personajul principal din “Amintiri din copilărie”. iar copilăria lui într-o vârstă mitică. folosind satira cand se refera la defecte omenesti si la institutile vremii. descoperă lumea pe care vrea s-o ia în stăpânire. Tudor Arghezi. al spontaneităţii şi poznelor. aventurile povestite.din umorul poznelor. Mark Twain. cum darama cocioba Irinucai la Brosteni. fiindcă el încearcă să arate cum copilul se descoperă pe sine şi. este pus pe năzbâtii şi pozne. el se formeaza ca om. Ch. căci ea singură este veselă şi nevinovată…”. ne sunt înfăţişate momentele când fiinţa crudă a eroului începe să ia cunoştinţă de sine. Este prezentata copilaria autorului. cu caracter de confesiune ori de jurnal. dar un roman al copilariei. al XIX. Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal. Victor Hugo. cum scapa de raie si in fine supararea lui atunci cand este rupt de a-ceasta copilarie fericita si dus la oras. Reînviind cea mai fericită perioadă din viaţa omului. momente care îl maturizează şi care îl determină să-şi formeze o personalitate complexă. care are o “copilarie vesela si nevinovata” in mijlocul familiei si al megiesilor. Joc şi joacă în “Amintiri din copilărie” Din cele mai vechi timpuri. Johan Huizinga consideră că “jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri”.Călinescu. Autorul nu inventează peripeţii nemaipomenite. cum fura pupaza din tei. Creangă insistă asupra stării de inocenţă şi nevinovăţie a lui Nică. Calinescu spunea ca in amintiri Creanga evoca “copilaria copilului universal”.Farmecul romanului rezulta din sinceritatea cu care autorul povesteste. aceea a satu-lui moldovean de la jumatatea sec. din Moldova sfârşitului de secol XIX. Evocarea lui Creanga este nostalgica atunci cand se refera la cei dragi. în “Amintiri din copilărie” este simbolizat “destinul oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe încetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. surprins si descris in perioada copilariei fericite.

Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă. însuşirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună. “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părţi. a cărei unică avere erau: “cocioaba de pe malul stâng al Bistriţei. de a configura itinerarul unei existenţe anonime. Nică recunoaşte în gândul său: “Când aţi şti voi câte a pătimit. dacă-i cal. şi eu din pricina ei. Problema este însă că regretul a fost uitat repede. la ce poate să aducă ziua de mâne. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor. vine alta la rând”. Mama lui Nică îşi dorea foarte mult ca fiul ei să ajungă preot. bărbatul. care era “om vrednic şi cu bunătate”. Irinuca. Şi mamei îi venea să mă înghită de bucurie. la intervenţia unui moşneag care o eliberează. O ajută tatăl ei şi bunicul lui Nică. Nică a ajuns acasă în Sâmbăta Paştilor iar “în ziua de Paşti am tras un Îngerul a strigat. dorind chiar să vândă pupăza. iar năzbâtiile se ţin lanţ. mama pare o fiinţă desprinsă din poveşti. căci “îndată după cea cu cireşele. imaginea părintelui rămâne pentru totdeauna asociată cu “instrumentele” lui “de tortură”: Calul Bălan şi Sfântul Nicolai. Astfel. Povestea cu pupăza din tei este şi ea plină de peripeţii. De aceea. El uită însă rugămintea mamei şi îşi petrece toată ziulica jucându-se în apă “în starea în . Şi bucurie peste bucurie venea pe capul meu. amintirile lui Nică sunt pline de haz şi de farmec. “care era vestită pentru năzdrăvăniile sale”. “Amintirile din copilărie” debutează . în Pipirig. Scriitorul se întreabă cu nostalgie: “Ce-i pasă copilului. de cel căruia.Na! satură-te de cireşe! De amu să ştii că ţi-ai mîncat lefteria de la mine. drăgăliţăDoamne. Dumitru. şi vinovatul trebuia să plătească . Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaştere”. a dat gloabă pentru mine şi pace bună. de n-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine". a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei”. din pricina mea. care face “multe şi mari minunăţii”. să tragă. Deşi scapă basma curată. închiderea şcolii. Şi părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul. netulburate de vanitate. spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ?” Însă ca orice copil. UN MOD DE A FI. să cetească…” Ei se joacă “ca băieţii” luându-se la hârjoneală “până ce era nevoită biata mamă să ne deie câteva tapangele la spinare”. Şi tot o joacă este pentru copii tăierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. dacă nu părinţii ? “Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse. Văzând paguba. şi Smărăndiţa a ciocnit o mulţime de ouă roşii cu mine. prilejuri de petrecere şi sărbătoare continue. Amintirile lui Nică curg senine şi lipsite de insinuări. sireaca. dar totul se termină cu bine. motiv pentru care insistă ca Nică să continue şcoala. care îl duce pe băiat la şcoala din Broşteni. care îl întâmpină pe cititor de la prima pagină şi se menţine fără ştirbire până în final. Scriitorul evocă apoi luarea la oaste a dascălului Vasile “un holtei zdravăn. singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligaţia de a merge la şcoală. la biserică. când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii. sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”? De aceea. copilul ia lucrurile în serios. cei doi copii se sperie şi fug cu pluta pe Bistriţa până la Borca şi apoi la bunici. Prin urmare. dar mai ales obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun şi Anul Nou . cum altfel ?. ce dormeau pururea în tindă”. gardul şi caprele Irinucăi. un copil ca toţi ceilalţi. fata şi boii din pădure. ci vinovatul ! Aşa şi tata. TOTUL ESTE JOC în existenţa lui. i-aţi plânge de milă !”. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul. în ciuda faptului că Nică nu dorea decât un singur lucru: ca pupăza să nu-l mai trezească dimineaţa devreme. Nică este copilul Smarandei Creangă şi al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul. şi Nică este cuprins de părere de rău: “mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem. a cărui unică preocupare este joaca. Nică şi vărul lui. zicând: . El şi fraţii lui se joacă cu tatăl lor cînd acesta se întorcea ostenit de la muncă. Bunica i-a vindecat de râie iar bunicul “fără vorbă. De la aceste capre. care “ar putea fi şi va fi fost a oricărui fecior de ţăran din Moldova” (Paul Cornea). un ţap şi două capre slabe şi râioase. după ce constată că “nu ştiu alţii cum sunt”. Dar pentru copilul Nică.sine. furatul cireşelor şi a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătuşii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireşe. şi dacă-i popă. se poate spune că pentru Creangă COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieţii. Nică trăieşte într-o libertate ludică. Ultima întâmplare evocată în partea a doua este legată de un obicei al copiilor de a-şi petrece zilele călduroase de vară la gârlă. ei hotărăsc “să se răzbune” şi prăvălesc o stâncă peste casa. de şagă şi şovialitate. Creangă evocă cu multă dragoste figura mamei. să se joace. care rămăsese fără învăţător. căci există pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o singură năzbâtie în viaţa lui ? Astfel. se afirmă deplin şi voit “de parcă toată lumea era a mea”. de-au rămas toţi cu gurile căscate la mine. Intenţia lui Creangă este însă aceea de a apărea în faţa lumii ca un humuleştean printre alţii. căci “stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre când începusem şi eu. David Creangă din Pipirig. De data aceasta. Nică îşi lasă fratele mai mic în leagăn şi pe mama lui necăjită de câte probleme avea şi pleacă…la scăldat. căci vorba proverbului: “dacă-i copil. lipsindu-i conştiinţa limitei. frumos şi voinic”. ci o calitate a ei. amuzându-se de acel copil îndepărtat. cu evocarea primului an de şcoală. a mulţămit pe Irinuca cu patru galbeni”. mi-a tras o chelfăneală ca aceea. stau în gazdă la o femeie săracă.” Partea a doua a “Amintirilor din copilărie” este cea mai bogată în năzdrăvănii. Acolo. Pentru copilul de altădată. cei doi copii iau râie şi nu mai sunt primiţi la şcoală. Prima figură evocată este cea a părintelui Ioan “de sub deal”.

ucide-mă. fiindcă. uitasem că mai trăiesc pe lume!”. Dintre figurile evocate trebuie amintite îndeosebi cele ale lui Trăsnea.Călinescu). unde a fost admis după ce “două merţe de orz şi două de ovăz a dat tata cui i se cuvine”. spânzură-mă. că nu mai este copil. ale cărei reguli trebuiau învăţate pe de rost. o bucată de humă însufleţită din sat de la noi. copiii îşi părăsesc în acelaşi timp COPILĂRIA. un boţ cu ochi ce te găseşti. eram şi eu acum holtei. bate-mă. Oşlobanu sau Mogorogea (colegi de şcoală cu Nică) dar şi figura aparte a lui moş Bodrângă care rămâne alături de ei până când se desfiinţează şcoala şi unii dintre ei sunt transferaţi la Socola. şi nu te lasă inima să taci. la care nimeni nu se va mai întoarce vreodată şi în acelaşi timp semnifică reintrarea brutală în timpul real şi dureros. Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut. numai dă-mi ceva de mâncare. Ultima parte a “Amintirilor din copilărie” ne prezintă călătoria lui Nică şi a lui Zaharia de la Humuleşti la Iaşi. căruţaşul satului. asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!” Creangă evocă ţinuturile de lângă Humuleşti şi rememorează întâmplările de la şcoala din Fălticeni.care mă aflam. candoare şi exuberanţă. Sau cum afirmă Paul Cornea : “Creangă este pictorul incomparabil al unei umanităţi care nu şi-a irosit copilăria”. îşi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludică şi de la tihna trăirii fără gânduri şi fără probleme. Părăsindu-şi satul. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut. fiindcă forţa lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei. aşa gol cum ajunsese acasă se ruga de mama lui: “Mamă. voie bună. încât “unii dondăneau ca nebunii. din păcate!” Despărţirea de satul natal a copilului este una simbolică. sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloată” (G. . “drăgăliţă Doamne. În acest fel. dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin. sărbătoare. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii. “el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alţii. fiind cuprins de fericire. că mor de foame !” Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: “dar aşa. până îi apuca ameţeala”. “Amintiri din copilărie” este o carte care reconstituie MITUL COPILĂRIEI ca stare permenentă de joc. Acest episod simbolizează pierderea paradisului copilăriei. fă ce ştii cu mine. cu căruţa lui Luca Moşneagu.