CONTRIBUTIIPRIVINDDATAREACONFLICTULUI DINTRE DUCELE BANATEAN AHTUM 9I REGELE $TEFAN I AL UNGARIEI

ALEXANDRU MADGEARU in sec' una dintre problemele controversate ale istoriei Banatului ori, mai bine Ahtum, lui ducatului sau voievodatului datarla este x_xi minord, o ,1, " inira"gerii sale de cdtre regatul.maqhiar. Nu este chestiune a inleleqere brrna mai depinde cdci de datarea "*u.ia u ututi*"ntelor" vremi. aaelei Banatului ale poiitice Ei culturale ,""iitaiif". qi Radu Cercetdiile mai iecente, datorate domnilor lugen Gliickl mai jos aminti vom din motive P9 cal9^t= s-au oprit Constantinescu2, --;J"p"; Ahtum. lui mor{ii a 1034) (1028 ei, iqlpg:tiv, u"Li O"taii t'Arzii profund cunoscdtor qi un de impdrtdgit iost a 1r"d"r. a""f"Si p"""t Ou precum gi de catre istbrice maghiare, C.- A. Macartn_ey3;"i--i"i""i"i"i (in-trecare-i pomenim vechi mai aiti cercetatori. Se qtie in"sd cd istorici infringerea datag E. H6man?) Gydrffy', G. ffi ; D-,b""i"1n,C. Feh6r5, fost pdrdsit pare fi sd vedere punci de Acest ttiOs-1004. pe ta r"i^r{ftt"a" isto"iogiafia mai noud. Sd ne fie insd ingdduitS..oredeschidere a dosaalteia rutui pro6lemei, cdci argumentele aduse in sprijinul uneia sau pot fi analizate' mai acestedatdri dintre ---erincipalul izvor care vorbeqte despre Ahtum. este versiunea mare qi in u l"gl"O"i Sf. Gerard.s Personajut mai este menlionat in treacdt legdturd puse in putut fi au indirect Doai Cronica Notarului Anonim.e aI "u afriu- qi unele informa{ii aflate in cronicile__maghiaredin sec. qi xlv-tu" qi intr-un manuscris otoman din sec. al XVI-Iea'lo Mai existd lui numele moqtenit au care o seamd de atestSri ale unor toponime antum.rr Vedem deci cd, de fapt, amdnuntele despre {h!um le cunoaqtem Aoar ain capitolul L0 al'Legend.eiMajor Sancti Gerardi' In acestecondifii, credem cd este indispensabild o analizd ciI mai severd a credibilitd{ii acestui text. De altfel, datarea evenimentelor in 1028 sau in 1034 se sprijind aproape in exclusivitate pe critica Legendei Maior, qi anume pe doud categolii de argumente: 1) Tiilrfiul scurl trecut intre infrdngerea lui. Ahtum Ei venirea lui Gerard ca episcop la cenad (qtiindu-se c5 acest din urmS eveniment s-a zantii, rdzboiul lui $tefan I eontra sa putea avea loc doar in timpul sldbirii pr:terii bizantine de dupd 1025. Primul argument se intemei azd pe _contextul in care sunt incluse informatiile ddipre Ahtum in Legendn Maior. Din text se inlelege cd Aht4rryrera incd-in viatd qi stdpAn pe e6nd Sf. Gerard a venit in Ungaria (adicd in anul 7027|. De fapt, in Legenda Maior' existd doud nara{iuni

-tuTllilfrliiJ,lit;"",i1,1?#'3} glarrmperiur,i unariat. drept izvor

Alexandru

Madgearu

d,istincte. Una este relatarea viefii sfdntului, iar cealaltd este povestirea despre Ahtum. Cum nu a existat o legdtura directd intre faptele sdvdrqite de sfdnt gi ducele bdnA{ean,rdmAne sd ne intrebdm de ce a fost introdusd nara{iunea dispre Ahtum in acest context? Mai intdi, sd observdm cd ea reprezintd o digresiune care intrerupe cumva brusc nara{iunea-cadru. Ea este qi singura digresiune de acest fel. Astfel; in cap. B se descrie primirea Sf. Geiard de cdtre regele $tefan I, iar in cap. 9 faptul cd eI devine dascdlul prin{ului Emeric gi cd apoi el se retrage ca pustnic (la B6konyb6l), timp de 7 ani. Dupd asta, este intercalata digresiuneadespre Ahtum. Apoi, in cap. 11 este reluatd naraliunea principal5 ($tefan il cheamd pe Sf. Gerard din pustie pentru a-I face episcop la Morisena). Digresiunea este anunlatd incd din cap. B, unde este citat un discurs al regelui;,,Nu-l ldsali (pe Gerard) sd plece, ci sd mai aqtepte pulin, pind cind, cu ajutorul lui Dumnezeu, il voi birui pe duqmanul meu Ahtum $i-i voi da cetatea Morisena ca sa fie sfinlit in ea episcop(. Dar, aqa cum s-a mai remarcat12,fraza este o simplA inven{ie a autorului legendei, fdcutd pentru a introduce nara{iunea despre Ahtum. in cap. 11 se scrie cd, Ia Morisena, cdlugdrii ,,greci.. au mai rdmas o vreme dupd infringerea lui Ahtum; deci, iniliat nu s-a inten{ionat transformarea m5ndstirii intr-o episcopie latini. Aqadar, intenlia atribuitd lui $tefan, consemnatd in cap. B, este fictivd. Dar, ficfiunea este de in{eles, avind in vedere caracterul textului in discu{ie, cdci nici un moment nu trebuie sd uitam faptul cd qcest izuor nu-qi propunea transm.iterea unor fapte istorice. Scopul sdu era glorificarea unui sfint, justificarea canonizdrii sale. Tocmai aceasta este problema: care este rostul digresiunii despre Ahtum in discursul hagiografic? Interesant este cd digresiunea nu apare gi in Legenda Minor, care-I ignord total pe Ahtum. Stilistic vorbind, narafiunea despre Ahtum este un erernplum. Ea a fost scrisS in plind epocd de ofensivd anti-ortodoxd. Mesajul ei propagandistic este evident: Chanadin il infringe pe duqmanul sdu creqtinat in rit bizantin, dupd"ce eI primeqte botezul in rit latin qi pentru cd dobindeqte ajutorul miraculos aI SfAntuiui Gheorghe. Nara{iunea despre Ahtum devine astfel o replicd a celei despre lupta Sf. Gerard impotriva ereticilor. -De aceea a fost ea introdusd in legenda vielii sfintului. AI doilea motiv pro'pagandisticera glorificarea familiei Csandd gi impuner'eaunei versiuni favorabile ei asupra mor{ii lui Ahtum.l3 Repetdm, naraliunea despre Ahtum este un erernpluna, deci, dupd defini{ia lui Jacques LeGoffla: ,,o scurtd povestire prezentatd ca veridicl (:ristoricd), cu scopul de a fi inseratd intr-un discurs (in general, o predicd) spre a convinge auditoriul, printr-o leclie salutard". AEa stdnd Iucrurile, vedem cd nu putem acorda prea mult credit i,egdturii stabilite intre nara{iunea despre Ahtum qi cea despre Sf. Gerard. Vreme sd spunem cd nu este nicidecum sigurd contemporaneitatea lor - care este introdusd in texl prin formula in disbus illis. Autorul legendei era nevoit sd foloseascdaceastd formuld, deoarece contemporaneitatea era preteXtul inserdrii erempl,wn-ului. Sd mai constatdm cd, de fapt, eroul acestui eremplun"r,nu este Ahtum, ci Chanadin, cdci acesta din urmd este protagonistul convertirii luate ca pildi moralizatoare. Temeiul introducerii povestirii despre Ahtum qi Chanadin in timpul narativ aI relatdrii despre

Contribulii

privind datarea conflictului dintre duce qi rege

Sf. Gerard l-a constituit faptul cd episcopia lui Gerard a fost infiin{ati in cetatea care apar{inuse lui Ahtum. AEadar, textul, ca atare, nu dovedeqtecd evenimentele relatate despre Ahtum s-ar fi petrecut cu pu{in inaintea inscdundrii lui Gerard ca episcop, in 1030 sau 1038. in treacdt fie spt's, nici mdgar aceastd inscdunare Sf . Gerard devine nu'este sigur datatd. Dupd Annal,es Posoniensesr5, episcop in LOgO.Data aceastavine in contradic{ie cu informaliile din Leqi ungerea sa Candd, potrivit cdrora intre sosirea lui Gerard in Ungaria petrecut ca i-a (qapte ani peste 7 ani trecut au Morisena ca episiop la pustnic, dar mai inainte a fost gi preoeptor al prinfului Emeric). Gerard a sosit in Ungaria in 7027 (data rezultd din cronologia viefii sale qi din contextul naritiv;. Deci, aEa cum aratd R. Constantinesculo,data ungerii sale ca episco'p de Morisena ar fi ulterioard anului 1034 (probabil 1038, zice dinsul). Ietd cd nu putem avea deplind incredere in precizdrile cronologice oferite de Legenda Sancti Gerardi. Cei qapte ani de pustnicie pot avea doar o semnificalie simbolicS. Rezumind cel,e spuse pinS acum, datarea infrangerii lui Ahtum nu poate fi fdcutd. pe baza coreldrii cu datele din biografia sJ. Gerar{. -Ea poate ii lacuta doar prin critica internd a naraliunii din cap. 70 al Legendei Major qi prin coroborarea acesteiacu alte izvoare. Al doilea argument adus in sprijinul datdrii tArzii, posterioare anului 1025, este, aqa cum spuneam, faptul cd $tefan I n-ar fi indrdznit sd atace un aliat aI Imperiului Bizantin decAt in timpul decdderii care a urmat mortii lui Vasile II Macedoneanul. Argumentul se intemeiazd, Ia rAndul Iui, pe urmdtoarele premise: a) Ahtum era un aliat al Imperiului Bizantin; b) Ahtum se botezase in episcopia greacd a Vidinului, adicd dupd cucerirea acestui oraS de cdtre bizantini, in 1002 sau 1004. Ambele premise pornesc de la informaliile cuprinse in cap. 10 al Legend,ei,Major. Sd examindm aceste informalii, dar nu inainte de a dis?uta pe scurt credibilitatea textului cu pricina (deci, nu a Legendei Majar, ci doar a cap. 10). C. A. MacartneylT considera cd aceastdnara{iune a fost compusd de timpuriu, incd pe la sfArqitul sec. XI. Totuqi, dacd autenticitatea ei nu poate fi pusd in discufie, in schimb unele dintre informa{iile cuprinse in ea nu sint credibile. Astfel, potrivit legendei,,Atttum stdpdnea cetntile Severin qi Vidin. Cind putea stapAni Ahtum Vidinul? in nici un caz dupd 1002 (1004),cind oragul a fost ocupat de Imperiul Bizantin. Mai probabil, aga cum s-a mai remarcatls, este vorba de un anacronism, explicabil prin transpunerea unei realitdti mai tdrzii, din sec' XIII, cind ungaria stdpanea aceste doud cetdti. Deci, in text existd anacronisrrre,cr-eatechiar destul de tArziu. Atunci, pot exista qi alte anacronisme gi confuzii. Este totuqi posibil ca Ahtum sd fi stdpAnit intr-adevdr Vidinul, dar numai dacd el ar fi fost un feudal bulgar, din vremea {amlui Samuel. Totuqi, faptul cd el se ndscusepdgdn 5i iqi pdstrasenumele necreqtin qi unele obiceiuri necreqtine (poligamia) face neverosimild originea sa bulgard, dar - este drept - nt-l qi o eventuald dependen{5 de statul bulgar. ln orice caz, leqdturile sale sud-dundrene surlt certe. Inilial insd, Ahtum s-a aflat sub suzeranitatea iui $tefan. Anonymus spune foarte precis ci Ohtum rebetl.isfuit in omnibus lui $tefan. Or, termenul rebeltris

Alexandru

Nladgearu

nu indicd duqmdnia unui alt stat, ci rdzvrdtinea unui supus prin incdlcarea jurdmdntului de vasalitate. O domina{ie maghiard anterioard asupra Banatului este admisibild, qtiind cd, in prima parte a sec. al X-lea, maghiarii il infrinseserd pe GIad qi cd la mijlocul sec. al X-lea Constantin Porfirogenetul ageza pe lll Por{ile de Fier limita esticd a teritoriului stdpinit de triburile maghiare. (Nu vom discuta acum problema vestigiilor maghiare din Banat, databile in sec. aI X-Iea). Problema este; cAnd qi in ce imprejurdri s-a desprins Ahtum de sub suzeranitatea maghiard? Unii cercetdtorile, invoc6nd unele informa{ii din cap. 70 al Legendei Major, au considerat cd aceastddesprindere s-a fdcut cu ajutor bizantin, Ei anume dupd ce Imperiul a revenit in vecindtatea Banatului, adicd dupd 1002. Dar, ne intrebam noi, de ce ar fi sprijinit bizantinii pe nu duqman al Aliatului lor $tefan, aliat care participase Ia rdzboiul contra bulgarilor?0? Dupd 1018, cAnd statul buigar a dispdrut, duEmanii poten{iali ai Imperiului Bizantin in aceasti zond nu erau ungurii, ci pecenegii. Dealtfel, doar cu un an inainte de 1028 (cind a fost datata infrAngerea lui Ahtum) - aEadar in 7027 - s-a produs un violent atac peceneg asupra teritoriilor bizantine limitrofe Banatului gi care cu greu a putut fi respins.?l Pe de altd parte, pecenegii erau duqmanii tradifionali ai maghiarilor. $i Ungaria a fost atacatd de pecenegi in 1028, probabil in aceleagi imprejurdri ca qi Imperiul Bizantin.2z Nu este exclus ca sd fie vorba de una Ei aceeaqicampanie, izvoarele inregistrdnd-o sub ani diferi{i, in mod eronat. in asemenea condifii, nu vedem de ce ar fi fost Imperiul Bizantin interesat sd-Ei atace un aliat --Regatul Ungariei. Sd mai addugam cd insuqi Ahtum era - Cupd cum cred unii cercetdtori - tot un peceneg.23 Prin pdr{ile Aradului este atestatd toponimic $i arheologic popula{ia pecenegd, pdtrunsd aici cel tdrziu prin sec. aI XI-Iea. Spunem ,,cel tArziu((, deoarece existd unele indicii ale instaldrii ei incd din cursul sec. aI X-lea. Ne ref'erim la mormintele de inhumalie tumulare descoperite Ia Teremia, Tornnatec qi Pusta Bucova, datate in mod sigur in sec. al X-lea qi conlinind qi cai inhumali par{ial. Ritualul lor nefiind cel specific maghiarilor, ele pot fi atribuite pecenegilor,24 sau altei etnii turcice. Mai amintim cd la Virge! s-a descoperit o cdlddruqd de lut dintr-un tip care aparline btrlgarilor de pa Volga (datatb tot in sec. al X-lea). Venirea unui grup de bulgari de pe Volga in Ungaria, in sec. aI X-lea este pomenitd qi de Cronica Notarului Anonim.z5 CdldaruEa cu pricina are tor{i interioare gi,verticale. Un fragment destul de asem5ndtor s-a descoperit ;i in $iria (jud. Arad).26 ln orice caz. in Banatul secolului al X-Iea este atestatd prezendaunor popula{ii turcice, deosebite de triburile maghiare. Dar, chiar dacd nu existi dovezi sigure ale originii pecenege a lui Ahtum, rdmAne clar faptul cd nu se poate vorbi de o ostilitate intre Imperiul Bizantin qi Ungaria, intre 1001 qi 1034 - momentul cel mai tdrziu in care a fost fixatd infrAngerea lui Ahtum. Mai inainte de 1001,un sprijin pentru Ahtum nici nu putea veni de Ia bizantini (erau prea departe). in schimb, inainte de 1001, Ahtum putea fi un aliat ai statului bulgar, care tocmai trecea printr-o ultimd perioadi de putere militard {dupd 976). Intr-adevir:, unii cercetitori mai vechi2?au considerat cd in relatarea din Legenda Major s-a strecurat un alt anacronism. ,,Grecii( ar fi de fapt bttlgari, al cdror nume a fost schimbat, cdci, in vremea redactiirii

Contributii

privincl datarea conflictului dintre duce si rege

na-ra{iunii, vechiul. stat_bulgar fusese uitat. Denumirea de ,,greci( datd cdlugdrilor s-ar referi doar Ia ritul rdsdritean, bizantin, nu Ei'ii etnia lor. Dar, in acest caz, nici datarea infrAngerii lui Ahtum nu mai poate fi fixatd in 1028, ci, aqa cum considerau a{i istorici?s, prin 1OO2_iOO+.t" aceasteperspectivd, conflictul dintre Regatul Ungariei'qi ducatul bdnd{ean a reprezentat doar un episod necesar af campanlei lui $tefan I impoti.i"" Bulgariei. Aqadar, gd-ndvadupii 9?6, Bulgaria a reuqii-si-ti extindd domilafia asupra Banatului - teritoriu pe dare-l mai stdpanise si in sec. aI IX-lea. Era probabil o domina{ie indirectd, exercitat'a prin interme4iul unui conducdtor. provenit dintr*un trib turcic din aceste pdrfi, care a acceptat suzeranitatea bulgarE. lntelegem astfel de ce se ipune despre Ahtum cd se botezase la Viain. FbarTe recent. csanad Ealint2e remarca faptul cd botezarea ra Vidin este clestul de ciudatd, i" i,pot"r" dependen* lei lui Ahtum de bizantini, cdci vidinul era o episcopi-eneinsemnatd in compara{ie cu sirmium sau Belgrad. principii de rangul lui Ahtum J observd dl. Balint *- se cregtinai de reguld "rriu. ru c3"rtu"ii""p"r". -r-u" n, aceea, dl. Balint crede cd botezarea lui lhtum la Vidin "opti"a prin grala sa de a deveni un aiiat al Imperiutui tjizanti",cd rdzboir)I eu $tefan era iminent. Nu sunt"- d" acord cu "."".ia o""t"" i"terpretare, cdci intre creEtinare qi confrict a trecut un limp suficient de tune pentru ca Ahtum sd intemeieze o mdndstire. In schimb, "*.tt.d; la vidin apare fireascd dacd o lesdm de dependenla tui Ahtum fatra Je-butgari. cand vasile II a pornit marere rdzboi impotriva Bulgariei, gtefan I t-.qdyt^ qi el prilej"l -y!"i expansiuni cdtre sud-est. care lra motivatd qi altfel. In 1002 sau 100.3, lui Gyula din lugetn ungariei a supus a*rt"r Transilvania, adicd teritoriul unde se exploata sarea. pdtrunderea oastei s-a putut efectua ori prin por{iie rvr"ruiurui, o.i p" varea Mure-r T.?gltiit* $ulur. ln oriee caz, valea inferioari a Muresului nu putei fi ldsatd 'prea mult timn in afara autoritdfii regale, din cauza traficului de sare. chiar Leqenda Major aratd explicii cd l"uurt. a fost carjza eonflictrrhri: vdmui_ rea sdrii de edtrc oamenii lui Ahtum. ln 1004. cincl trupele lrri stefan r }-rptau in Bulqaria, teritoriul lui Ahtum trebuie sa ii'rost rleia suprrs. Deci, noi credem cd datarea :cea mai probabild a confrictului este 1003-1004. Ea rezultd si din eomparareactr alte izvoare. s-a ardtat cA acel Kean, d,rrr Btt'roaroruln et scraisor?Jm pomenit in croni"ii* ,,oehiare din see. xIII-xIv este. de fapt. reser" brls". Samuel"s. Reratdrile nmnieilor se abat mult de la realitatea istorieii (afirmd ed acest a fost omorit in eonf]ietul. err ,,StefanI). S-ar putei _ addusdm _J;;. ,-roi _ ca naraliunile respective sd fi rezultat din eontonirea mai mr.rltor traditii, despre ".r".,imente s.i personaje diferite. Datarea campaniei contra lui Kean nrr este precizatd in acest grup de cronici dec6t relitiv: dr_rpd infrdngerea lui Gyuia din Transilvania. In schimb o cronici turceascd din sec. al XVI-lea, bazatd pe izvoare rnaehiare mai vechi (intre care gi unele pi,erdute). aduce unele precizdri. Ea dateazi conflictul cu acest Kean in al treiiea an dupd incoronarea lui $tefan I, deci in 1004.31 In cronica turceascd se mai vorbeste despre un art principe. Marciyanus, infrant de gtefan. D], Eug.enGliick it considerd-ii""ti" cu Ahtrrm, numele sdu fiind de fapt Mareiianus (de la tfioireiij.;i Ohservdm;cd,

t0

Alexandru

Madgearu

in 1003dl. Gliick se contrazice, fiindcS admite in mod implicit datarea fi siguri nu-putem parte, iijO+, p" "uie altminteri o contestS. Pe de altd personaj acest cd s'pune de ateastd identificare, at6ta timp cit cronicarul ;; p;i"t ;f iUiriui, faia Slovenilbr. Nu este mai pu{in adevlrat cd existd ""iai"t"' paralelisme intre relatarea despre- Mardiyanus qi -legenda lui eventuala Ahil;,- iri piivintru desfdgurdrii evenimentelor. Oricum ar fi,, (susqi Kean Ahtum dintre sau qi Mardiyanus, dintre Ahtum i4""tiilt" evenimentelor datarea cu doar compatibiid este istorici]ti) linuta de al[i in 1003-1004. In ipoteza acestei datSri mai timpuriil. "l9.iu "informatii despre B11?: din 1019 tul secolului al XI-Ga capiti alte semnificalii. ln documentul pare-se extinsi era bizantini Vasi\e ll, autoritatea bisericeasci -.r"pra .*i* O" Iui infrangerii ulterior agadar moment intr_un -_--ii Banatutui,sa de mirare,,cSci in pofida acestui eveniment). Nici nu.este. ahtum iq'i -UiJ"ti."ur.d latind s-a fdcui mai tArziu, dupd 1030. Chiar ;;-g""i;"; a L"?;;d; Si. Gerara recunoaqte existenla unui interval de timp in care Ahtum' Iui infrinqgl"_" dupd bizantind, prezenla ecleziasticd cofitinuat aflut' Vedem deci ca evenimentele politice petrecut'e pe la 1O04 nu au insemnat a Ahtum lui pe moment, consecin{e mai prbfunde-. InfrAngerea politica doar inlocuirea sa cu chanadin, aqadar cu un duce care urrna o p-Tryl:--"glll3t3 o cucerire atunci a fost I. Nu regelui iavorabili $tefan iisets, "Eu cui- qi ih Transilvania instalarea autoritSlii regatului arpadran s-a petrecut mai tirziu Ei in mod treptat, nu imediat dupd supunerea lui Gyuia. Banatui a rdmas ;i pe mai departe un teritoriu de influenla bizantinS I Oovaaa cd nu totdeauna evenimentele politico(economicd si cultuiali) -a"pa ele modificiri ale tendinlelor care aparlin duratei ;"" ;il;;; Iungi a istoriei.

N O T E :
cu priuire Ia istoria pd.r,tilor arddene in,epoca ^ducatului '1 E. Gliick, contribulii pdt[i' in Zirid.aui, Vi, rgze, p. 89-116;'Idem,,Cu itiiiii", -priuire.la istoricul .,ioleioaatuiii ln' Stud.Ti priuind istoria Aradutui: Ahtim, Ior ar6d3ne in epoci Zui, BucureEti, 1980, P. 101-150. - un scriitor al anului 1000, studiu 2 Radu constantinescu, Gerard, d.in cenad. Armonia lwnii, ed,. de R. ConstantiCenad, din C"ruta volumll Ia . introductiv p' 10-67' 1984' nescu, Ed. Meridiane' Bucureqti, sou'rces (extras 3 c. A. Macartney, studies on the Earliest Hungarian-Historical. p' 1-35)' 4' IV, 1938' Budapest, Centro-On'entlolis, din Archiuunl' Europae 'Originili principatelor rornd.ne (1899), tn ldem, Scrieri istorice, ed' 4 D. Onciul, ' de A. Sacerdoleanu, vbl' I, Bucuregti, 1968' p' 584-585' Jahrhunderten' Bulgarisch-ungarische Beziehungen in dern v-xl 5 G. Feh6r, Budapest, 1921, P. 152-155. 6 G y i ' r e y G y d r f f y , Z u r G e s c h i c t t ' t e d " e r F . r o b e r u n g O c h r i d s d u r c h ' . B a s i l e i o s I I , l n 1964' Beograd' 4u IIe Congr:bs International d,'Etudes Bgzantines, vol' II, ' lctes p. 149. vol. I, Berlin, 1940' z eaiint H6man, Geschichte des ungarischen MitteldJfers, p, 168-169.

Contribu{ii

privind

datarea cohflictului

dintre duce qi rege

1r

8 Vita Sancti Gerardi. Legenda Maior, ln' Scnptores Reruni Hungati.caruar, tol: II; Budapest, 1938, p. 480-560; Radu Constantinescu, I. D. Suciu,' Documenle pri' t' tsitoare la istoria Mitropoliei Banatului, Timigoara, 1980, p. 22-62. 9 Anonymi Belae Regis Notarii Gesta HungarorTlnl, cap. XI, XLIV, in G. PopaLisseanu, Izpoarele istoriei, Romdnilor, vol. I, Bucuregti, 1934, p. 34, 57 (83, 110). 10 G. Hazai, Nates sur Ie ,,Tarih-i TIngurus" de Terdlilman Mahmud,,,Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungariae", XIII, 7961, 1-2, p. 71-84. 11 Coriolan Suciu, Dicfiorwr istoric al localitdlilor din Tronsilvania, vol. I, Buctl-r regti, 1967, p. 2B. 12 R. Constantinescu, op. cit., p. 36-37. 13 L. Szegfii, Az Agtong-Monda (La l6gende d'Agtong),,,Acta Universitatis Szegediensis. Acta Historica", XL, t972, p, 3A, 14 J. LeGoff , Imaginarul medietsql. Eseuri, trad. de M. Rddulescu, Ed. Meridiane, Bgguregti, 1991, p. 148. vol. I, Budapest, 193?, tS Antlatels Posonicnses, in Scripfores Rerum Hungaricarun, p. 125. 16 R. Constantinescu, op. cit., p. 37,47. 17 C. A. Maeartney, op. cit., p. 26. 18 FI''Theodorescu, Bizang, Balcani, Occident Ia inceputurile culturii rnedieuale romdne;ti (secolele X-XIV), Ecl. Academiei, Bucureqti, 1974, p. 65, nota 66. 19 G. Moravcsik, Byzantiurn and the Maggars, Budapest, 1970, p. 108-109; N. Oikonomides, A propos des r|lations eccltisinstiques entre Bqzance et Ia Hongne au XIe sibcle: le Mdtropolite de Turquie, RESEE, IX, L971,3, p.531; E. Gliick, Cu priuire. . ., p. 128-129. 20 B. Homan, op. cit., p. 169; G. Moravcsik, op. cit., p. 62; N. Oikonomides, op. eit., p. 531. 21 Georgios Kedrenos, II, 483 (=FHDR, vol. III, p. 149); P. Diaconu, Les Petchdp. 40-42, nbgues au Bas-Danube, Ed. Academiei, Bucuregti, 1,970, 22 Chronicon Henrici de Miigeln, cap. 3 (Scriptores Rerurn Hungaricarunr,, vol. II, p. 109-111)i $t. Pascu, Voieuodatul Transiluaniei, vol. I, Cluj-Napoca, 1971, p. 84; Vri-ctor Spinei, Realitdgi etnice ;i politice in Moldor,ta meridionald in secotele X-XIII. Romd,ni Si turanici, Ed. Junimea, Ia9i, 1985, p. 6B. 23 R. Constantinescu, op. cit., p. 38. 24 G. Bako, The Relations between the Principalitg of Banat ttsith the Hungarians and the Petchenegs in th,e Tenth Centurg, ln vol. Relations betueen the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Tenitorg of Romania, Ed. Academiei, Bucuregti, 1975, p.246-247; M. Rusu, The Autochtonous Population and the Hungarians on the Territory oJ Transghsania in the 9th-11th Centuries, ibidem, p. 210. 25 I. Fodor, Archaeological Traces ol the Volga Bulgars in Hungarg of the Arpdd Period, Acta Orientalia . . ., XXXIII, 1979, 3, p. 31b-32b. 26 M. Bldjan, E. D6rner, Probleme de demografie istoricd. pe baza studiului cdlditrtselor de lut (sec. XI-XIII) descoperite pe teritoriul jude!,ului Arad, in Zirid.aua, X, 1978, p. L34, fig. 3/L7. 27 D. Onciul , op. cit., p. 585; G. Feh6r, op. cit., p. 152-155. Dar, vezi Ei R. TheoI. D. Suciu, op. c,t.,p.61. dorescu, 6p. cit., p. 75; R. Co,nstantinescu, 28 Yezi notele 4-7. 29 Csaniid Bdlint, Siidungarn im 10 Jafuhundert, Budapest, 1991, p. 116-117. 30 G. Feh6r, op. cit., p. 152-155; C. A. Macartney, op. cit., p. 20; B. Homan, op. cit., p. 16Bi A. Decei, Romdnii din ueacul'al lX-lea pind in al XIII-lea in lumina izuoarelor qTmenegti, in ldem, Relagii rorndno-orientale, Bucuregti, 1978, p. 68-69; G. Gyd'rffy, op. cit., p. 150. 31 G. Hazai, op. cit., p. 76. 32 E. Gltick, op. cit., p. 104. 33 G. Pauler, A m,agyar nenlzet tiirtdnete az drpddhdzi Kirdlgok alatt, vol. I, Budapest, 1899, p. 398-399 (apud A. Decei, op. cit., p.68, nota 1); R. Constantinescu, op. cit., p. 40.

t2

Alexandru

Madgearu

34 G. Moravcsik, op. cit., p. 110; R. Theodorescu,op. cit., p.77; R. Constantinescu, tr. D. Suciu, oP. cit., P. 2I. op. cit., p. 46. 35 R. Constantinescu,

CONTRIBUTIONS CONCERNANT LA DATATION DU CONFLIT ENTRE LE DUC BANATOIS AHTUM ET ROI HONGROIS ETIENNE I.
(REsurnl) - la datation En reprenant un de probldmes disqutes de I'histoire de Banat *, f'"rri""" reprend i'analyse sur les -principalles sources ecrites du duch6 d'Ahtuque (i;i;;;";. a" Sul.tt-C""ard", ,,ia l6gende Major") et finalement il demontre en 1003--1004. a 6t6 l'6chec d'Ahtum