Sunteți pe pagina 1din 10

Radioamatorismul in timpul comunismului

In cele ce urmeaza voi prezenta cateva interviuri luate unor radioamatori, care au intampinat greutati in acea perioada. Cum am ajuns sa iau contact cu aceste persoane? In aprilie 2004, mostenind pasiunea de la tatal meu, in urma sustinerii unui examen de licentiere, am devenit radioamatoare, urmand sa-mi desfasor activitatea in cadrul FRR (Federatia Romane de Radioamatorism), cu indicativul YO9HJY. Acest cod unic asociat unui radioamator poarta numele de indicativ si ar putea fi tratat, de exemplu, ca numarul de inmatriculare al unei masini. Radioamatorii sunt persoane de diferite varste, provenind din toate mediile sociale, de diverse profesii si functii, de la copii de scoala pana la cei mai in varsta. Radioamatorismul are mai multe aspecte/activitati: de construire a echipamentelor de emisie/receptie; experimentarea de echipamente si montaje radio, antene, etc.; de trafic radio; competitionale (concursuri, campionate, locale sau internationale); expeditii radio in insule si teritorii indepartate, greu accesibile. Doresc sa mentionez cativa radioamatori deosebiti care au facut, si fac onoare acestui sport: UA3LO - Yuri Gagarin, astronaut; JY1 - Hussein, Regele Iordaniei; LU1SM Carlos L. Menem, fost presedinte al Argentinei; N6YOS - Priscilla Presley, fosta sotie a lui Elvis; VU2RG - Rajiv Gandi, fostul premier indian; EA0JC - Juan Carlos, actualul Rege al Spaniei; K1JT - Dr. Joseph Taylor Jr, Premiul Nobel pentru Fizica (1993), si multi altii din cele mai diverse profesii. Scopul acestor radioamatori a fost intotdeauna perfectionarea tehnicilor de comunicatie radio, cercetare in domeniul antenelor si propagarii si promovarea spiritului de cunoastere reciproca si prietenie in intreaga lume. Desi aceste intentii nobile erau unanim recunoscute la nivel mondial, in Romania anilor 1945-1970, impotriva radioamatorilor se declansase o teroare in adevaratul sens al cuvantului, ei fiind catalogati drept spioni si "dusmani ai poporului".

Miklos Nagy HA7PR, aflat in prezent in Ungaria


A sustinut examenul de radioamatori in 1980 la Oradea, apoi s-a deplasat la Brasov de unde a cumparat o statie radio A412. Dupa ce a revenit acasa, cu mandrie s-a dus la club si s-a laudat cu noua achizitie. La cateva zile, Miki este chemat la cadre, este dus la Ministerul de Interne si timp de aproape 5 ore este interogat de Lt. Tautan si de un alt individ: daca are statie acasa, daca a lucrat cu statia etc. Evident nu avea cum sa recunoasca. I se face perchezitie acasa pe data de 18 ianuarie, i se gaseste statia si este confiscata. Iata transcrierea exacta a procesului verbal de perchezitie:
Ministerul de Interne Inspectoratul Judetean Bihor Proces verbal de perchezitie domiciliara Anul 1985, luna ianuarie, ziua 18, la Oradea Lt. Col. Tiucan Liviu, Maior Baba Mihai si Lt. Tautan Liviu din Ministerul de Interne, Inspectoratul Judetean Bihor, pe baza consimtamantului scris in ziua de 18.01.1985, ne-am deplasat la locuinta numitului Naghy Nicolae-Gheorghe, nascut la 24.01.1950 in Arpasel, judetul Bihor, fiul lui Francisc si Rozalia din Oradea, str. Cazaban nr. 5, bloc P43, ap.1, unde dupa ce neam legitimat in prezenta sa si a martorilor asistenti: -Kocsh Iosif nascut la 19.11.1953 in comuna Cefa judetul Bihor, fiul lui Iosif si Rozalia, posesor al Buletinului de identitate, seria AK nr. 227242 eliberat de Militatia oras Salonta, cu domiciliul in Oradea, str. Cazaban, nr. 5 ap 3. -Gulyas Ioan, nascut la 27.07.1954 in comuna Salacea, jud. Bihor, fiul lui Emeric si Iuliana, posesor al B.I., seria BU nr. 053430, eliberat de Consiliul Popular al Com. Salacea, cu domiciliul in Oradea, str. Cazaban, nr 12, bloc P22, ap 1, jud Bihor am efectuat o perchezitie domiciliara prilej cu care i-am cerut lui Nagy Nicolae-Gheorghe sa ne prezinte si sa ne predea aparatul de emisie-receptie pe care il detine la locuinta sa, deoarece detine autorizatie de radioamator numai pentru receptie. Ofiter MI Martori asistenti Perchezitionat (pag. 2) Numitul Nagy Nicolae-Gheorghe, in prezenta martorilor asisitenti ne-a spus ca aparatul de radio emisie-receptie, confectionat manual, se gaseste in debaraua aflata in holul de la intrarea in apartament. Aparatul care se gaseste montat intr-o caseta metalica de culoare neagra, pe panoul frontal are un isntrument de masura si are 5 benzi de radioamatori, a fost gasit de noi cu partea de emisie in stare de functionare, asa cum de altfel a declarat Nagy Nicolae-Gheorghe in delcaratia data de el anterior. Am procedat la ridicarea aparatului radio de emisie-receptie, in descrierea enuntata, conformandu-ne dispozitiunilor prevederilor articolului 6, aliniat ultim din Decretul 340/1881 si art. 207 C. Pr. Pen. Aparatul in cauza a fost ridicat de noi si sigilat in punga de poilietilena cu sigiliul sec tip M.I nr 10581. Dintre cei prezenti la perchezitie nu a facut obiectiuni nici o persoana. Percheziatia a inceput la ora 15:00 si s-a incheiat la 15:50. Prezentul proces verbal s-a incheiat in doua exemplare din care exemplarul; 2 s-a lasat numitului Nagy Nicolae-Gheorghe, domicialt in Oradea, str. Cazaban, nr. 5, bl. P43, ap 1, in calitate de perchezitionat. Ofiteri M.I Martori asistenti Perchezitionat Semnaturi Semnatura Semnatura

Ei cautau de fapt o statie de putere mare cu care se faceau emisiuni in fonie A.M, aceasta fiind una din problemele cu care se confrunta atunci Securitatea bihoreana. Intamplarea face ca in perioada perchezitiei nu era nici curent in reteaua de electricitate oraseneasca, asa ca nu s-a putut demonstra ca statia era nefunctionala. De fapt, tot nefunctionala, ne-a spus astazi Miki cu umor, ca a primit statia inapoi dupa Revolutie de la Colonelul Mihai (Misu) Baba. La cateva zile, a fost convocata o sedinta, ce fusese anuntata initial ca o adunare a radioamatorilor, ce urma sa se tina in Sala de Festivitati de la Uzina de Alumina. Erau prezenti numerosi radioamatori, precum si oameni ai muncii din intreprindere. In prezidiu au aparut si cativa judecatori, ceea ce a produs stupoare in sala. S-au citit acuzatiile pentru Miki si pentru alti doi radioamatori, acuzatii deosebit de grave. Sunt condamnati la cateva luni de puscarie, dar nu sunt arestati pe loc. Prin sotia sa, Miki a aflat ca exista cativa pocaiti in Jud. Timis, despre care se stia ca ii ajuta pe cei care vor sa fuga din tara. Ce sa faca? Nu avea de ales. Spera sa ajunga in Yugoslavia. Apeleaza rapid la acestia si intr-un grup de 5 insi, condusi de un . . . securist, caruia ii daduse 5000 de lei de persoana, incearca sa treaca frontiera. Sunt prinsi! Miki era impreuna cu sotia. Nu sunt batuti, sunt tratati chiar cu bunavointa, mai ales dupa ce comandantul punctului de graniceri care lea luat primele declaratii, afla ca Miki este radioamator pasionat. Ofiterul era transmisionist. Sunt condamnati imediat (iunie 1985) la un an si jumatate de arest si vor face luni bune de puscarie. Miki va face exact un an, iar sotia cu cateva luni mai putin. Dupa ce este eliberat, merge acasa la familie, apoi la Serviciul Pasapoarte, unde cere un pasaport pentru a emigra. Este refuzat, iar el le spune celor de la Securitate ca tot va fugi, fapt ce s-a si intamplat cu putin timp inainte de revolutie.

Calin Rosetti - YO3RA


"Era in 1945. Aveam 14 ani, cand, pentru prima data, am luat un fier de lipit in mana si am simtit mirosul sacazului, prima data cand mi-am ars pielea mainii cu picaturi de cositor topit. Toate aceste intamplari noi pentru mine, aveau ca scop injghebarea unui oscilator de radio-frecventa. [. . .] In 1949, m-am inscris la un curs de radio-telegrafisti prefesionali, la M.C. Facusem si cererea de autorizare, iar in iunie 1950 am primit autorizatia nr 38, categoria B, cu indicativul YO3RA. Primul meu echipament era un 0V1 la receptie, iar la emisie un autooscilator (tub 6L6) cu un cuart pe 7005 cZc. Antena era un Windom . . . si am inceput sa lucrez statii indepartate. In luna iulie 1958, am fost arestat de fosta Securitate, condamnat la 5 ani munca silnica, pentru detinere ilegala de armament + conspiratie contra securitatii statului. Dupa circa 5 luni petrecute in "hotelul Secu Uranus", am fost transferat in Delta Dunarii, la Chilia Veche, unde faceam zilnic gimnastica taind stuf. In 1960, printr-un decret de gratiere, toti condamnatii pana la 5 ani am fost eliberati. In toata aceasta perioada am lasat acasa statia si autorizatia de emisie si doar la 2 luni dupa eliberare mi-a fost retrasa, la cererea organelor de securitate. Mi-am continuat totusi pasiunea, facand cursuri de telegrafie pentru incepatori, in cadrul radioclubului, construind un amplificator de mare putere, tot pentru club, si au trecut anii . . . Lucram la tabacaria minerala Jilava, ca tehnician automatizare. Intre timp, profitand de un moment de liberalizare, m-am inscris in anul intai la Institutul Politehnic, Facultatea de Electronica la Seral. Ajungand in anul 4, am realizat ca orice as face, voi ramane in propria-mi tara un "paria" caruia nu i se va da nici o posibilitate, nici ca inginer, de a putea lucra utilizand imaginatia mea creativa. Si o asemenea situatie imi era insuportabila. am decis sa risc totul: studiile, libertatea, poate viata, si sa plec, bineinteles, ilegal. In ziua de 13 decembrie 1967, la ore 18:00, m-am urcat si ascuns la bordul "Orient-Expressului". Trei zile mai tarziu, eram in Republica Federala Germania. Mi-au fost recunoscute toate examenele trecute la Bucuresti. Am terminat proiectul de diploma, devenind, cum se cheama pe acolo: "Diplom Ingineur". Sase luni de lucru in Institutul de Cercetare al Radiodifuziunii Germane, si dupa un interviu trecut cu succes in aprilie 1971, am inceput o cariera care va dura mai bine de 22 de ani la Directia Generala a Agentiei Spatiale Europene."

George Pataky - YO2BO, actual WB2AQC rezident la New York


In Romania comunista, YO2BO fusese pe rand salahor, electrician si inginer electronist. S-a nascut la Timisoara, la data de 23 noiembrie 1929. In primii ani de viata a invatat pe propria piele ce inseamna antisemitismul. "Am inceput scolarizarea la scoala primara din strada Simion Barnutiu, dar dupa cativa ani am fost exmatriculat ca fiind evreu. Nici nu stiam ca am aceasta boala incurabila! Tata, completand niste acte, la originea etnica a mentionat ca o bunica dea mea din partea mamei a fost evreica, dintr-o casatorie mixta. Restul stramosilor si rudelor mele au fost romani, unguri si svabi, chiar si un rus, dar pe acele timpuri era destul sa ai un bunic din patru ca sa fii stigmatizat", povesteste George Pataki. Studiile si le-a continuat la o scoala evreiasca, iar dupa terminarea lor a intrat ca ucenic la o firma timisoreana, unde a invatat sa repare aparate radio. Dupa cativa ani a devenit radiotehnician. Asa a facut cunostinta cu radioamatorismul. In 1952, la Palatul Pionierilor din Timisoara s-a infiintat primul cerc de radio din tara pentru copii. Cum pentru George Pataki radioamatorismul devenise o obsesie, s-a angajat acolo. A dat examen pentru autorizatia de radioamator emitator si l-a trecut cu succes. Autorizatia a asteptat-o insa in zadar, autoritatile spunandu-i ca nu o poate primi, deoarece are o ruda in America cu care ar putea comunica foarte usor prin statia radio. Dupa ce a inaintat din nou cererea, spre surprinderea lui, in vara anului 1955 a obtinut o autorizatie personala, cu indicativul YO2BO, si una colectiva pentru Palatul Pionierilor, cu indicativul YO2KAC. Imediat, George Pataki a construit o statie de emisie si a inceput sa-i invete pe copii s-o foloseasca. In 1958, insa, lucrurile s-au schimbat radical. In urma unei imprudente comise de un student care frecventa clubul de la Palatul Pionierilor, lui George Pataki i s-a ridicat autorizatia de radioamator. Studentul trimisese in SUA o lista cu 15 radioamatori timisoreni, iar ca adresa fixa de confirmare a legaturii radio a indicat Casuta Postala 100, Timisoara. Greseala fatala, deoarece toate legaturile radio ale romanilor cu strainatatea erau controlate prin radioclubul din Bucuresti. Autoritatile au pornit o investigatie, principalul suspect fiind George Pataki, deoarece adresa respectiva era folosita de el la cercul de radio. "Eram demoralizat, caci stiam ca nu voi mai putea fi radioamator in Romania. Avand niste neamuri indepartate in Brazilia, am cerut emigrarea. Pe atunci a aparut in ziarul Scanteia un comunicat oficial care ii indemna pe cei care doreau sa plece din tara sa completeze formularele necesare la Militie, promitand ca toate cererile vor fi rezolvate in cel mai scurt timp. Era, de fapt, o capcana. Autoritatile au vrut doar sa vada cine nu e atasat regimului", isi aminteste radioamatorul.

Conducerea Casei Pionierilor i-a interzis sa mai intre in institutie si, dupa putin timp, a fost concediat pentru neprezentare la serviciu. "Au urmat sapte luni in care am cautat de lucru, dar fiind necorespunzator politic, am fost refuzat in tot locul. In final, am fost angajat ca salahor la fabrica Fructus. Reparam lazi. Dupa mult timp am fost angajat la Cooperativa Dinamo, unde reparam televizoare", isi aminteste Pataki. Ar fi dorit sa emigreze, insa o plecare ilegala din tara, impreuna cu sotia, era aproape imposibila. Totusi, in aprilie 1965 s-a ivit ocazia: au primit amandoi pasapoarte pentru a vizita Iugoslavia. Ajunsi in portul Dubrovnik, s-au imbarcat clandestin pe un vapor si au plecat in Italia. Sase luni mai tarziu se aflau in noua lor casa din New York. George Pataki absolvise cu un an in urma Facultatea de Electrotehnica din Bucuresti, ceea ce l-a ajutat sa-si gaseasca de lucru imediat ce a ajuns in America. A lucrat ca inginer electronist la compania de televiziune CBS timp de 20 de ani.

George Craiu YO3RF, o adevarata legenda in lumea radioamatorilor.


Un om a carui viata s-a confundat pana la identificare, pe parcursul a aproape 47 de ani, cu insasi radioamatorismul romanesc. G. Craiu s-a nascut la Bucuresti, la 22 mai 1921. De mic primeste o educatie deosebita. Se tragea dintr-o familie cunoscuta din localitatea Rudaria din Banat. Tatal era ofiter de cariera.. In anii razboiului, generalul Antonescu, recunoscandu-i meritele, ii incredinteaza functia de prefect al Brasovului. Era o functie extrem de dificila, daca tinem cont de importanta strategica a acestui oras. Vremurile care au urmat au rasturnat insa scara valorilor si toate calitatile colonelului si mai tarziu generalului Craiu, se transforma in capete de acuzare. Noua ani va ramane fara pensie, in schimb copiii raman cu o origine sociala "nesanatoasa" la dosar. Tanarul George era un copil delicat si studios, pasionat de radiocomunicatii. Citeste cu nesat revistele de radio ale vremii si in 1939 cere admiterea in Asociatia Amatorilor Romani de Unde Scurte. Din pacate inceperea razboiului in Europa duce la suspendarea emisiei de radioamatori si in tara noastra. Intre anii 1940-1945 urmeaza Facultatea de Constructii din cadrul Politehnicii din Bucuresti.

La 18 martie 1945 se casatoreste cu Nitescu Marta Rodica, fiica prof. dr. Nitescu sef de catedra la Facultatea de Medicina. O femeie extraordinara, care-i va fi alaturi lui Geroge, pana la trecerea sa in nefiinta, la 10 octombrie 1986.

Dupa razboi, in asteptarea unor vremuri mai bune, George face si el ca toata lumea, putina "piraterie", folosind indicativele YR5R si YR5I. In 1948, se numara printre cei ce depun eforturi pentru relegalizarea AAUSR. Primeste autorizatia nr. 5 si indicativul YO3RF. Incepe traficul oficial in august 1949. Vremurile nu erau usoare. YO3LX Raul (Lulu) Vasilescu amintindu-si despre acea perioada ne povesteste cateva lucruri interesante. Potrivit Domniei Sale, includerea radioamatorismului la AVSAP (Asociatia Voluntara pentru Sprijinirea Apararii Patriei) s-a facut in urma unei vizite a lui Gh. Gheorghiu Dej la Moscova prin 1954, cand printre altele a fost intrebat de catre un reprezentant al DOSAAF (de fapt AVSAP in limba rusa), cum a organizat activitatea de radioamamtorism din Romania. Acesta nu a stiut ce sa raspunda, desi fusese cativa ani Ministru al Telecomunicatiilor (in cele doua guverne conduse de Sanatescu si chiar in guvernul generalului Radescu). De activitatea AVSAP raspundea generalul Gh. Florescu, care era total reticent la coordonarea radioamatorismului, pe care nu il intelegea si despre care declarase public: "prea miroase a spionaj".
"Sentinta No.140 din 22 Noemvrie 1958 Trib. Militar Regiunea 2-a In fapt: Invinuitul Craiu Gheorghe in calitate de radio amator a intretinut legaturi pe calea undelor si prin corespondenta cu o serie de radio amatori din tarile capitaliste. In anul 1956 la Belgrad, in calitate de delegat al radio amatorilor din R.P.R (Republica Populara Romana) la Congresul radio amatorilor din Republica Federala Iugoslava a luat legatura acolo cu numitul Felix Koerner, radio amator, patronul si directorul revistei radio amatorilor din Germania Occidentala, cu care ulterior a intretinut legaturi dusmanoase prin radio si corespondenta. Astfel in luna iulie 1957, folosindu-se de prilejul plecarii prietenului sau Velicu Lucian in turneu in Anglia cu ansamblul CFR Giulesti, i-a dat acestuia o scrisoare adresata lui Felix Koerner pe care Velicu Lucian urma sa o expedieze de undeva din Europa Occidentala. In aceasta scrisoare Craiu Gheorghe in primul rand subliniaza satisfactia sa ca are ocazia sa-i scrie complet "liber", dindu-i a intelege lui Felix Koerner ca la noi in tara, nu ar exista posibilitatea de a se exprima in mod liber pe calea postei legale. In continuare il informeaza pe acesta in mod tendentios ca in URSS si Bulgaria, radioamatorismul nu s-ar dezvolta, asa cum se dezvolta in tarile "libere" numind astfel tarile lagarului imperialist. Mai arata ca radioamatorii din R.P.R ar fi impiedicati de catre organele conducatoare de resort, sa-si manifste anumite "initiative" si trage concluzia ca la noi in tara, lupta pentru radioamatorism s-ar fi transformat in lupta pentru existenta, ca radioamatorii din R.P.R. ar fi persecutati si ca li s-ar ingradi pina si dreptul de a exista ca radioamatori. Mai departe, in aceeasi scrisoare, il mai informeaza pe Felix Koerner ca situatia radioamatorilor s-ar prezenta la fel si in alte tari ale lagarului socialist, precizandu-i ca mai multe statii de radioamatori din URSS si R.P. Bulgaria ar fi interzise. In continuare pentru a se asigura impotriva oricarei consecinte, inculpatul mentionaeaza in scrisoarea respectiva lui Flix Koerner ca, daca il considera, "adevarat prieten" sa nu vorbeasca nimanui si sa nu publice nimic din cele ce i-a scris, atragandu-i atentia ca prin publicarea acestor lucrari nu-l va ajuta, ci din potriva ii va face rau.

Scrisoarea sus arata n-a ajuns la destinatie, deoarece ea a fost luata din geamantanul numitului Velicu Lucian la Londra, de catre numitii Mihai Alecu si Radu Constantin, dansatori in ansamblul CFR Giulesti care au adus aceasta scrisoare in tara si au predat-o oranelor de stat. Inculpatul a mai intetinut legaturi similare si cu radioamatorul Albert Keltz din SUA. Fiind audiat cu ocazia anchetei penale, inc. Craiu Gheorghe recunoaste in intregime activitatea sa dusmanoasa, precizand (fila 39 verso) ca in unele scrisori adresate de catre unii radioamamtori din SUA, Germani Occidentala si Anglia, a scris informatii calomnioase, cum ca in R.P.R ca si in alte tari de democratie populara n-ar exista libertatea de actiune pentru radioamatori asa cum ar exista libertate pentru radioamamtorii din tarile capitaliste, pe care le considera "tari libere". De asemenea recunoaste continutul dusmanos si tendentios al scrisorii pe care a trimis-o numitului Felix Koerner din Germania Occidentala prin intemrediul prietenului sau Velicu Lucian. Recunoasterile inculpatului se coroboreaza si cu scrisoarea incriminata (filele 73-74) precum si cu depozitiile martorilor Velicu Lucian, Mihai Alecu si Radu Constanti, care, atat cu ocazia anchetei penale cat si in fata instantei relateaza modul cuma fost trimisa aceasta scrisoare si imprejurarile care au impiedicat ca sa ajunga in mainile destinatarului, Avand in vedere probele analizate mai sus, tribunalul retine ca dovedite faptele puse in sarcina inculpatului. In drept: Inculpatul Craiu Gheorghe a foat trimis in judecata pentru crima de tradare de patrie prevazuta si pedepsita de art, 194 indice 3, comb. cu art. 194 indice 4 c.p modif. prin Dec. 318/1958. Elementele constitutive ale acestei infractiuni sunt intrunite in speta deoarece: - Inc. Craiu Gheorghe, cetatean roman, prin intermediul unor scrisori expediate anumitor persoane particulare din tari occidentale, a transmis o serie de informatii care desi nu constituie secrete de stat, sau nu sunt date publicitatii, dar avand in vedere caracterul calomnios al acestora, ar fi putut duce la subminarea regimului popular democrat din R.P.R. Intentia contrarevolutioanra a inculpatului rezulta clar din scrisoarea incriminata, in care fiind constient de activitatea sa ilicita, cere lui Felix Koerner sa nu publice cele scrise de el deoarece ii va face rau. Insa, cu toate acestea, a expediat scrisoare, acceptand in acest mod consecintele faptelor sale. Pe de alta parte, fiind vorba de un element cu studii si cunostinte superioare, a avut tot timpul reprezentarea clara ca comite o fapta sanctionata de lege. In ceea ce priveste teza apararii ca infractiunea a ramas sub faza tentativei pentru ca scrisoarea nua ajuns la destinatie, precum si sustinerea ca infractiunea a fost savarsita in anul 1957, nu poate fi disp. art III din Dec. 318/1958, tribunalul le respinge ca neintemeiate. - Potrivit art. 96 c.p este tentativa cand hoatrarea de a comite o crima sau un delict a fost manifestat prin inceperea unui act de executare a crimei sau delictului si cand acel act a fost interupt sau nu si-a produe efectul. Ori in speta infractiunea a depasit faza tentativei si se considra fi consunmata in momentul scrisorii intemeiate care astfel a luat toate masurile in scopul ca faptele sale sa produca efectele scontate. In consecinta, neputand fi vorba de tentativa, discutarea inaplicabilitatii art. III din Dec 318/1958 ramane fara obiect. Avand in vedere modul in care inculpatul a comis infractiunea precum si consecintele grave ce pot cauza o astfel de activitate, tribunalul nu constata circumstante atenuante in favoarea inculpatului. Tribunalul declara culpabil pe Craiu Gheorghe de infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 194 indice 3 comb. cu art 194 indice 4 c.p. Condamna la 10 ani temnita grea si confiscarea averii."

In sala, in afara de sotie se aflau si cativa radioamatori: YO3CV Misu, YO3FN Oneci, YO3CR Vasile Ilias. A fost arestat in noaptea de 12 iunie 1958.

Atunci i s-a facut acasa si o perchezitie amanuntita care a durat pana in zori. Familia era ingrozita. Apoi nu au mai avut nici o veste de la el luni si luni de zile. Acasa il astepta un copil de cativa ani, o mama disperata si un tata care nu avea nici o pensie, desi zeci de ani servise cu cinste tara ca militar ajungand pana la gradul de general. Nu s-a admis recurs la proces. Pentru familie au inceput clipe de cosmar. Majoriatea cunostintelor "au disparut". In randul radioamatorilor arestarea a produs stupoare, dar si frica. Chiar si cei mai curajosi au amutit. Nu va mai trece mult si AVSAP-ul se va desfiinta, activitatea de radioamatorism trecand sub ocarmuirea Uniunii DE Cultura Fizica si Sport. Cu ajutorul sotiei si socrului, care au trimis constant memorii si cereri de gratiere, Geroge este eliberat la 7 martie 1960, dupa aproape doi ani de inchisoare nemeritata. Ca urmare, a fost reincadrat la fostul sau loc de munca la Institutul de Studii si Cercetari Hidroenergetice din Bucuresti, ca inginer proiectant sef. Din anul 1962 si-a recapatat si autorizatia de emisie-receptie iar pentru prodigioasa activitate, obtine ulterior titlul de "maestru al sportului".

Nechita Pantelimon - YO2BN


"M-am nascut la 9 august 1927 in satul Ungheni, judetul Iasi. Tatal meu, fiind CFR-ist a fost mutat in decursul anilor in multe localitati din tara, printre care: Balti, Chsinau, Oravita, si in septembrie in 1945 la Caransebes. In martie 1950, impreuna cu alti radioamatori, fara a avea autorizatie, ci numai din nestavilitul impuls radioamatoricesc, am inceput sa facem emisiuni in banda de 20 m in fonie. M-am oprit nu de frica de a fi descoperit, ci pentru ca trebuia sa-mi termin proiectul de diploma pentru examenul de stat. Poate ca providenta a facut sa incetam, deoarece Securitatea era deja pe urmele noastre. Lucrul acesta l-am aflat dupa mai multi ani, cand Locotenentul Sarkadi Ludovic care a raspuns de activitatea radioamatorilor din Timisoara, un maghiar tare la locul lui, mi-a relatat: "Tov. Panti, daca ai sti cate zile si nopti eram in preajma locuintei dumitale, asteptand din moment in moment ordinul sa te ridic.", lucru care nu s-a intamplat, deoarece, cred eu, fie ca autoritatile respective s-au convins de faptul ca au facut doar radioamatorism, si nu altceva care sa prejudicieze siguranta statului, fie ca ne-au lasat in pace sa vada ce vom mai face in continuare.[. . .] Prin 1952, prin primavara, venind din oras cu sotia, gazda mea, maam unui coleg de facultate, de la geamul apartamentului ei, imi face semn sa nu intru in casa, deoarece aveam o "vizita" a unui civil si a unui militian. Bineinteles ca m-am conformat pentru moment, timp in care, cu sotia, ne-am facut planul de bataie. Ne-am dat seama ca vizitatorii nostri nu vor pleca pana ce nu ne vom fi intors acasa, asa ca ne-am hotarat sa intram in locuinta, eu primul si sotia dupa mine, dar nu in camera unde locuiam, ci ea, sotia, trecea in curte in fata geamului pe unde eu voi incerca sa "strecor" aparatul de emisie descompletat, plan ce ne-a reusit.

Trebuie sa mentionez ca "civilul" s-a prezentat si legitimat ca fiind functionar PPT si avea ordin sa verifice daca aveam abonament radio, in caz contrar trebuia sa confiste toate piesele folosite. Eu parca am intuit o oarecare bunavointa a acestui functionar pe nume Mares (tot maghiar si tot cumsecade) asa ca in stramtoreala camarutei am profitat de neatentia militianului si am strecurat afara un sasiu de statie radio. Stecurarea acelui sasiu peste geamul camerei si preluarea lui de catre sotia mea care l-a aruncat intr-un cos de gunoi din curte, nu stiu daca nu s-a facut si cu complicitatea functionarului Mares. Acest aspect s-a confirmat dupa cativa ani, cand l-am intalnit pe dl. Mares, la o profesoara, colega de serviciu cu sotia mea. Slava Domnului, am zis eu, dupa ce au plecat vizitatorii. Am scapat de necaz! DarMa inselasem, deoarece, la 2-3 saptamani de la confiscarea pieselor am fost chemat la Serviciul Tehnic din cadrul Postei timisorene, si acolo, un om ceva mia in varsta decat mine, foarte autoritar, mi-a pus direct intrebarea: "Tov Nechita Pantelimon, ai facut sau nu emisie?". Deoarece se prezentase Golumbovici (desi nu mi-a spus ca este si radioamator, dar eu stiam de la altcineva), i-am raspuns: "Da, dvs. ca radioamator, va confirm ca am facut emisie clandestina cca. o luna." Nu stiu daca Golumbovici Constantin YO3FA mai este inca in viata, drumurile noastre nu s-au mai intalnit, ca as fi vrut sa-i fi multumit pentru afirmatia lui: "Ai noroc ca ai fost sincer, deoarece nu am gasit printre piesele confiscate aparatul de emisie, dar "potcoavele" au ramas, respectiv bobina de grila, deci dovada clara la care comentariile sunt de prisos". L-am intrebat: "Si acum ce se va intampla?". Mi-a raspuns ca sa fac bine si sa fac formele pentru obtinerea autorizatiei de emisiereceptie sisa asteptSi am asteptat cuminte-cumintel, pana ce mi-a venit raspuns clar : "Se respinge". Peste cativa ani am primit autorizatie pentru statia de club YO2KAB, si imi amintesc cu haz cum apelul: "Apel general, apel general de la YO2KAB Kilowat Antena Bateria" a fost inteles si comentat de femeia de serviciu spunand: "Nu stiu ce fac baietii aia acolo, ca tot striga: Avem general, avem general, cu antena si baterie!".

Intocmit de: Motronea Roxana cls. a 11-a C