Evaluare psihologica/Diagnostic/Formularea cazului Nu avem intentia de a afirma ca evaluarea diagnostica este inutila.

Noi insine am utilizat intens astfel de metode in cercetarile noastre asupra schimbarii personalitatii. Ea este inutila ca preconditie a psihoterapiei avuta in vedere.(C.Rogers, 1957) L. Cancrini: Elementele importante pentru stabilirea diagnosticului apar oricum, foarte firesc, in cadrul unui inteviu centrat de la inceput pe finalitatile de ordin therapeutic. O faza formala dedicata evaluarii diagnostice se traduce deseori , mai ales pentru pacientii mai gravi, intr-o procedura de invalidare care poate face ulterior travaliul terapeutic foarte dificil APA - Evaluare psihologica, diagnostic: Procedurile pot include, dar nu sunt limitate la, observatia comportamentului, interviul, si administrarea si interpretarea instrumentelor de evaluare a performantelor educationale , a deprinderilor academice, aptitudinilor, intereselor , abilitatilor cognitive, emotiilor, motivatiilor , statusului psihoneurologic, caracteristicilor personalitatii, ori a oricarui alt aspect al experientei si comportamentului uman care poate contribui la intelegerea si ajutarea utilizatorului. Diagnosticul este un process. Este mai mult decat determinarea unei etichete sau a unei categorii dintr-o clasificare psihopatologica. El este o analiza a functionarii clientului in vedera prescrierii celei mai utile interventii terapeutice. (Woody, Hansen, Roossberg, 1989) Utilizarea computerului in evaluarea psihologica si in psihoterapie P.M.G.Emmelkamp: Studii care au comparat versiuni on-line si creion hartie ale unor teste de personalitate au demonstratca testele on-line au proprietati psihometrice comparabile cu cele traditionale Recent computerele au fost utilizate pentru tratamente psihologice. In terapia orientata de computer, computerul insusi determina si furnizeaza feed-back-ul pacientului. Rezultatele terapiei ghidate de computer cu pacienti avand tulburari anxioase si tulburari depressive moderate intr-o clinica din Londra sunt comparabile cu cele obtinute intr-o terapie cognitivecomportamentala fata in fata dar terapia ghidata de computer este mul mai eficienta din punct de vedere al costului. Evaluarea multiaxiala DSM

Axa I Tulburarile clinice.Alte conditii care se pot afla in centrul atentiei clinice Axa II Tulburarile de personalitate. Retardarea mentala Axa III - Conditiile medicale generale Axa IV Problemele psihosociala si de mediu Axa V - Evaluarea globala a functionarii Formularea (conceptualizarea) cazului: Bergner, 1998: organizeaza toate faptele iportante ale cazului in jurul unei surse cauzal explicative (linchpin) defineste aceasta sursa in termenii factorilor care pot fi supusi interventiei directe impartaseste clientului aceasta formulare in vederea obtinerii beneficiilor asteptate J.C. Norcross: prezentarea problemei factori biopsihosociali cheie obiectivele si planul terapiei DSM/Formularea cazului DSM nu stimuleaza clinicianul sa identifice factorul central de mentinere a problemei DSM nu sprijina ideea ca formularea clinica a cazului sa fie realizata in termenii unor variabile care sa poata fi supusi unei interventii directe DSM nu contine recomandarea ca formularea diagnostica sa fie impartasita clientului Utilizarea diagnosticului pentru orientarea tratamentului prima aplicare a diagnosticului la terapie incepe cu recunoasterea faptului ca patologia si normalitatea sunt creatii statistice (Woody, Hansen, Rossberg) daca un comportament are consecinte personale negative, atunci el poate deveni obiectiv al schimbarii terapeutice un model centrat pe descrierea problemelor manifeste si simptomatologiei este potential mai benefic pentru pacient decat sunt rezultatele unei baterii de teste (Sweeney, Clarkin, Fitzgibbon, 1987) Cum facem distinctia dintre tulburare mentala si normalitate? Jahoda (1958) considera ca tulburarea mentala implica deficiente clar definite in: constientizarea, acceptarea si corectitudinea imaginii de sine dezvoltarea continua si auto actualizare integrarea si unitatea personalitatii autonomia si capacitatea de auto- ingrijire perceptia realitatii si sensibilitatea sociala controlul mediului si comportamentul adecvat in fata cerintelor vietii.

abordarea lui Millon (1981) privind definirea personalitatilor normale si patologice necesita diferentierea dintre pattern-urile personalitatii, tulburarile simptom si reactiile comportamentale pattern-urile personalitatii rezista la actiunile de modificare simptomele se modifica greu reactiile comportamentale se modifica usor Sarcinile terapeutului sunt urmatoarele: sa identifice structurile de personalitate care dau pacientului stabilitate si autonomie si care se exprima indiferent de situatiile stimul specifice sa identifice reactile comportamentale, cele care conduc deopotriva la echilibrare sanatoasa si destructurare sa decida cum sa utilizeze factorii sintonici, cei care confera pacientului sentimentul confortului si acceptarii sa focalizeze schimbarea terapeutica asupra tulburarilor simptom ego distonice care determina discomfort,si comportamente irationale sau specifice Halleck distinge patru sectoare care pot genera problemele pacientului si pentru fiecare din ele recomanda un anume demers terapeutic: disfunctii biologice chimioterapie, interventii fiziologice (medicatie, psihochirurgie, terapie electroconvulsive, terapii fizice yoga, relaxare miscare, masaj) experiente trecute invatate interventii comportamentale ( tehnici bazate pe conditionarea clasica sau operanta) ipoteze informationale ( deficit in constientizarea sau insight-ul referitor la aspecte relevante ale sinelui sau mediului) psihoterapii orientate pe insight ipoteze enviromentale spitalizare, mediu terapeutic