Greierul i furnica de Alecu Donici Greierul n desftare, Trecnd vara cu cntare, Deodat se trezete C afar viscolete, Iar el de mncat

nu are. La vecina sa furnic Alergnd, cu lacrimi pic i se roag s-i ajute, Cu hran s-l mprumute, Ca de foame s nu moar, Numai pn' la primvar. Furnica l-au ascultat, Dar aa l-au ntrebat: - Vara, cnd eu adunam, Tu ce fcei? - Eu cntam n petrecere cu toi. - Ai cntat? mi pare bine. Acum joac, dac poi, Iar la var f ca mine.