Curs Masurari PTM

Modulul 1
Consideratii generale privind procesul de masurare

1
CONSIDERATII GENERALE
PRIVIND PROCESUL DE MASURARE

1.1. Definirea notiunii de masurare

Masurarea este operatia de evaluare cantitativa a unei marimi
pe cale experimentala, prin compararea directa sau indirecta cu o
marime de aceeasi natura, ce reprezinta un reper dintr-o scara. Marimea
de la care se obtine informatia se numeste masurand; n anumite
conditii, scara poate admite o unitate de masura si respectiv, marimea
de referinta se poate materializa prin etaloane.

Prin marime se intelege o anumita proprietate sau caracteristica
a unui material, fenomen sau proces, care este bine definita si care poate
varia cantitativ. De exemplu, prin definitie, lungimea, latimea si
naltimea sunt diferite ntre ele, desi se masoara cu aceeasi unitate de
masura.

Stabilirea corespondentei dintre valoarea masurandului si
unitatea de masura se face cu ajutorul unui mijloc de masurare. Mijlocul
de masurare este un mijloc tehnic pentru obtinerea, prelucrarea,
transmiterea si/sau stocarea unor informatii de masurare; el permite
obtinerea unei informatii dependente de marimea de masurat, accesibila
simturilor noastre sau sistemelor de prelucrare a datelor, independenta
de conditiile locale (temperatura, presiune, umiditate etc.) si de
experimentator.

Subiecte
1.1. Definirea notiunii de masurare
1.2. Marimi si unitati de masura
1.3. Mijloace si metode de masurare
1.4. Erori
1.4.1. Erori aleatoare
1.4.2. Erori sistematice
1.4.3. Prelucrarea rezultatelor la masurarile indirecte
1.5. Semnale si perturbatii
1.6. Esantionarea semnalelor
1.7.Cuantizarea semnalelor
Evaluare: 1. Raspunsuri la ntrebarile si problemele finale
2. Discutie pe tema: Erori si incertitudini de masurare

Exemplificati cteva marimi pentru care comparatia se face pe
baza unei scari.
Care sunt simturile carora li se adreseaza informatia de
masurare?
De ce se doreste ca masurarea sa fie independenta de conditiile
localesi de operator?
Modulul 1
2
1.2. Marimi si unitati de masura

Marimile fizice se introduc prin relatii de definitie sau prin legi,
ele putnd fi scalare, vectoriale sau tensoriale. Deoarece vectorii si
respectiv, tensorii pot fi reprezentati matematic prin matrici, n tehnica
s-au dezvoltat, cu precadere, metodele de masurare a marimilor scalare.

Marimile pot fi aditive, daca se poate defini operatia de
nsumare (lungimea, intensitatea curentului electric, timpul etc.), sau
neaditive, daca aceasta proprietate nu este valabila (temperatura, pH,
densitate etc.). Pentru marimile neaditive se folosesc uneori scari cu
repere, cu precizarea relatiei de interpolare si a procedeului de masurare
(scara naturala a duritatii etc.), nsa pot fi exprimate si prin intermediul
marimilor aditive (rezistivitatea etc.). Diferenta dintre doua marimi,
indiferent de caracterul lor, are ntotdeauna un sens fizic.

Marimile fizice sunt caracteristice unui anumit domeniu al
fizicii; ansamblul marimilor fizice definite pentru descrierea unuia sau
mai multor domenii ale fizicii se numeste sistem de marimi fizice.
Deoarece numarul legilor fizicii este mai mic dect numarul marimilor
fizice, unele marimi alese arbitrar se definesc direct, independente ntre
ele, constituind marimile fundamentale. Pentru marimile fundamentale
se indica unitatea de masura, aleasa de asemenea arbitrar si procedeul
de masurare.

Marimile ce se definesc pe baza legilor fizicii si cu ajutorul
marimilor fundamentale se numesc marimi derivate. Dimensiunea
acestor marimi se exprima ca produs al puterilor marimilor
fundamentale. n cazul n care toti exponentii dimensionali sunt nuli se
obtin marimi adimensionale (unghi, factor de putere etc.). Marimile
adimensionale pot fi marimi relative - exprimate ca raport a doua
marimi fizice cu aceeasi dimensiune (amplificare, densitate relativa etc.)
sau marimi logaritmice - daca se definesc ca logaritm ntr-o anumita
baza al unei marimi relative.

n unele ecuatii ale fizicii intervin o serie de constante fizice;
deoarece sunt independente de proprietatile de material, de conditiile de
loc, de timp si de mediu, ele se numesc constante universale. Precizia
cu care sunt cunoscute aceste constante are o mare importanta, deoarece
cu ajutorul lor se pot defini o serie de etaloane primare.

Masurarea tuturor marimilor dintr-unul sau mai multe domenii
ale fizicii se face prin intermediul unui ansamblu de unitati de masura
care formeaza un sistem de unitati de masura. Sistemele de unitati de
masura trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa fie general,
adica sa poata fi aplicat n ct mai multe domenii ale fizicii, sa fie
coerent, adica sa elimine introducerea unor coeficienti numerici n
relatii, sa fie practic, ceea ce presupune ca unitatile de masura sa fie
comparabile cu valorile uzuale din activitatea umana, sa fie bazat pe
unitati de masura fundamentale independente.
Modulul 1
3

ncepnd din anul 1961 singurul sistem de unitati de masura
legal si obligatoriu din tara noastra, ca de altfel n majoritatea statelor
lumii, este Sistemul international SI, care are la baza 7 unitati de masura
fundamentale, 2 unitati de masura suplimentare si 35 de unitati de
masura derivate. n ultima perioada exista tendinta definirii unitatilor de
masura pe baza unor fenomene din fizica microscoscopica si a unor
constante universale, care pe lnga precizii superioare, pot asigura si o
mai buna conservare si reproductibilitate a acestor unitati de masura
(secunda, metrul, voltul, ohmul, kilogramul).

1.3. Mijloace si metode de masurare

Mijloacele de masurare se clasifica n:

a) Masura, care reprezinta un mijloc de masurare ce
materializeaza pe toata durata utilizarii sale una sau mai multe valori ale
unei marimi fizice. Masurile pot fi cu valoare unica daca materializeaza
o singura valoare a unei marimi fizice (cala plan-paralela, rezistor
electric etc.) sau cu valori multiple, daca materializeaza mai multe
valori ale unei marimi fizice (rigla gradata, rezistor electric n decade
etc.).

b) Instrumentul de masurat constituie cea mai simpla asociere
de dispozitive si elemente care poate furniza n mod independent
informatii de masurare (subler, balanta, ampermetru etc.).

c) Prin aparat de masurat se ntelege un mijloc de masurare
realizat, n general, dintr-un traductor primar, dispozitive intermediare si
un instrument de masurat (aparat electric pentru masurat temperatura,
voltmetru cu diode n clasa B etc.).

d) Sistemul de masurare reprezinta un ansamblu complet de
mijloace de masurare si dispozitive anexa, reunite prin scheme si
metode comune, n scopul obtinerii unor informatii de masurare. Ele pot
fi asociate cu dispozitive de automatizare si/sau tehnica de calcul.

Dupa modul de prelucrare si redare a informatiei de masurare,
mijloacele de masurare pot fi: analogice, daca semnalul de iesire este o
marime fizica continuu variabila sau numerice, daca semnalul de iesire
reprezinta valori discrete ale marimii de intrare

Dati exemple de marimi neaditive.
Ce elemente comune prezinta procentul, gradul si radianul?
Identificati cteva justificari pentru cerintele impuse sistemelor
de unitati de masura.
Exemplificati cteva constante universalesi precizati ce unitati
de masura ar putea fi definite cu ajutorul lor.
Modulul 1
4

Totalitatea procedeelor folosite pentru obtinerea informatiei de
masurare formeaza metoda de masurare.

Dupa modul n care se obtine rezultatul masurarii exista metode
de masurare directe - daca valoarea masurandului rezulta nemijlocit din
procesul de masurare sau indirecte, daca valoarea masurandului se
obtine pe baza unei relatii de calcul n care intervin valori provenite din
alte masurari directe.

Metodele de masurare directa permit evaluarea masurandului
prin comparatie cu un etalon, prin etalon ntelegndu-se un mijloc de
masurare care serveste la definirea, realizarea, reproducerea sau
conservarea unitatii de masura a unei marimi n scopul transmiterii
unitatii de masura altor mijloace de masurare. Aceasta comparatie se
poate realiza simultan (balanta etc.) sau succesiv (ampermetru etc.).

1.4. Erori

n practica se constata ca rezultatul unei masurari nu depinde
numai de valoarea masurandului, el putnd fi influentat de o serie de
factori de natura obiectiva (mijloc de masurare, metoda de masurare,
factori exteriori procesului de masurare etc.) sau de natura subiectiva.
Pentru caracterizarea rezultatelor obtinute n procesul de masurare se
definesc urmatoarele valori:

Valoarea adevarata (reala), X
a
a unei marimi este valoarea
exacta a marimii respective n conditiile existente la un moment dat. De
obicei, valoarea adevarata a unei marimi nu poate fi determinata
experimental, ea nlocuindu-se cu o valoare conventional adevarata, X
care se obtine cu ajutorul unor mijloace de masurare deosebit de
precise; practic, se considera ca diferenta dintre valoarea adevarata si
valoarea conventional adevarata este neglijabila si deci, cele doua
notiuni sunt echivalente.

Rezultatul unei masurari individuale, x care se obtine cu ajutorul
unor mijloace de masurare obisnuite, reprezinta valoarea masurata .

Abaterea valorii masurate fata de valoarea adevarata a
masurandului constituie eroarea de masurare.
Cum pot fi clasificate mijloacele de masurare dupa modul n
care furnizeaza informatia la iesire?
Exemplificati cteva marimi care se masoara prin metode
indirecte.
Enumerati unele metode de comparatie simultana.
Din ce cauza la metodele de comparatie succesiva este necesar sa
existe o memorie?
Cum se realizeaza la ampermetru comparatia succesiva?

Modulul 1
5

Intervalul n care se estimeaza, cu o anumita probabilitate
numita nivel de ncredere, ca se afla valoarea adevarata a masurandului
se numeste incertitudine de masurare; incertitudinea de masurare
estimeaza limitele erorilor de masurare. Pentru o estimare obiectiva este
necesar ca mpreuna cu rezultatul masurarii sa se specifice att erorile,
ct si incertitudinea de masurare. n figura 1.1 sunt reprezentate
schematic notiunile prezentate anterior.
( )
x Valoare masurata

Eroare de masurare
Xa Valoare adevarata
0
)(
Incertitudine de msurare
Diferenta neglijabila
X Valoare conventional adevarata

Fig. 1.1. Explicativa privind valoarea adevarata, valoarea masurata,
valoarea conventional adevarata, eroarea de masurare si incertitudinea
de masurare.

Dupa modul de reprezentare, erorile se clasifica n:

a) Eroare absoluta, definita ca diferenta algebrica dintre
valoarea masurata si valoarea (conventional) adevarata. Este o marime
cu semn si unitate de masura identica cu cea a masurandului:

x X .
(1.1)

Eroarea absoluta cu semn schimbat reprezinta corectia masurarii, c:

c = - . (1.2)

b) Eroarea relativa, se defineste ca raport dintre eroarea
absoluta si valoarea adevarata. Este o marime adimensionala cu semn:

X x
. (1.3)

c) Eroarea raportata ,
r
se exprima prin raportul dintre eroarea
absoluta si o valoare conventionala Xc:

r
c
X
. (1.4)

Modulul 1
6
d) Eroarea tolerata reprezinta eroarea maxima cu care este
cunoscuta valoarea indicata de un mijloc de masurare ce functioneaza
corect; ea reprezinta o eroare limita maxima admisa pentru valoarea
indicata si se foloseste la unele mijloace de masurare la definirea clasei
de precizie (c.p.); n acest caz, ca valoare conventionala, se considera
intervalul de masurare al mijlocului de masurare:

c p
x x
. .
max
max min
100 . (1.5)

Dupa modul de manifestare a erorilor la repetarea masurarilor
care au loc n conditii practic identice, ele se clasifica n:
1) Erori aleatoare ce variaza imprevizibil n timp ca valoare si
ca semn; ele pot fi pozitive sau negative; cele mici au o probabilitate de
aparitie mai mare dect cele mari, iar valoarea lor medie tinde spre zero
daca numarul de masurari tinde spre infinit.

2) Erorile sistematice, care se caracterizeaza prin aceea ca nu
variaza n timp sau au o variatie lenta la repetarea masurarilor; ele pot
avea o lege de variatie cunoscuta, nsa pentru determinarea lor sunt
necesare masurari suplimentare, n afara procesului de masurare.

Observatie: Rezulta ca principala diferenta ntre erorile
aleatoare si cele sistematice consta n viteza lor de variatie n raport
cu intervalul de timp n care se efectueaza masurarea (observarea).

3) Erorile grosolane conduc la obtinerea unor rezultate aberante
n procesul de masurare si au, de regula, cauze subiective legate de
utilizarea gresita a mijloacelor de masurare sau a metodelor de
masurare.

1.4.1. Erori aleatoare

Se considera ca n cazul unor masurari repetate asupra aceluiasi
masurand, n conditii practic identice, erorile ntmplatoare apar
datorita unor cauze independente ntre ele, adica procesele aleatoare
sunt necorelate ntre ele, nsa stationare si ca au urmatoarele proprietati:

Care este diferenta esentiala ntre eroaresi incertitudinea de
masurare?
Care sunt sursele care produc erori n procesul de masurare?
n ce unitati de masura se pot exprima erorile relative?
Ce tip de erori produc modificarile de temperatura ale
mediului ambiant? Dar fluctuatiile de temperatura ce sunt
datorate curentilor de aer?
Exemplificati cteva erori grosolane.

Modulul 1
7
1) probabilitatea aparitiei unor valori mai apropiate de valoarea
adevarata este mai mare dect probabilitatea aparitiei unor valori mai
departate de aceasta;
2) valorile cu abateri pozitive fata de valoarea adevarata au
aceeasi probabilitate de aparitie ca si valorile cu abateri negative.

Conditiile prezentate presupun ca erorile sistematice au fost
eliminate, fiecare masurare individuala fiind afectata de o eroare
aleatoare astfel nct multimea valorilor individuale este grupata n
jurul valorii adevarate cu o anumita repartitie a probabilitatii.

Aceste erori nu pot fi eliminate si nici corectate, nsa nivelul lor
poate fi redus pr in prelucrarea rezultatelor unui sir de masurari.

Se demonstreaza ca cea mai buna estimare a valorii adevarate a
masurandului o reprezinta media aritmetica, x , definita cu relatia:
x
x
n
i
i
n
1
. (1.7)

mprastierea rezultatelor se caracterizeaza prin eroarea medie
patratica experimentala, s, definita prin relatia:

s
x x
n
i
i
n
( )
2
1
1
. (1.8)

Prin prelucrarea statistica, n conditiile folosirii acelorasi
mijloace si metode de masurare, este posibila o crestere a preciziei prin
reducerea efectului erorilor aleatoare de 2 - 7 ori.

O problema legata de prelucrarea rezultatelor masurarilor
afectate de erori ntmplatoare, o constituie cunoasterea legii de
repartitie probabilistica a acestora. n tehnica masurarilor se considera
ca erorile aleatoare au o lege de repartitie normala (figura 1.2).
Densitatea de probabilitate, y pentru repartitia normala are expresia:

,
2
) (
exp
2
1
2
2
1
]
1
x
y (1.9)

Maximul densitatii de probabilitate are loc pentru x = , iar
gradul de mprastiere se apreciaza prin . Legea de repartitie se
considera normala daca numarul de masurari este mai mare de 200;
daca aceasta conditie nu este ndeplinita, se realizeaza o selectie,
urmnd a fi estimate: valoarea medie, x si eroarea medie patratica
experimentala, s.
Modulul 1
8

Fig. 1.2. Densitatea de probabilitate la doua repartitii normale
caracterizate prin erori medii patratice
1
si
2
diferite.

Probabilitatea ca o valoare masurata sa fie cuprinsa ntre limitele
x t ts, numite limite de ncredere, unde t este coeficientul de
amplificare, se determina cu ajutorul integralei functiei densitatii de
probabilitate:

. : unde
, dz )
2
exp(
2
2
) (
0
2
x
z
z
t P
t
(1.10)

Valorile coeficientului de amplificare, t se gasesc tabelate; n
practica metrologica se ia P 0,9.

1.4.2. Erori sistematice

Caracteristic pentru erorile sistematice este faptul ca au o sursa
cunoscuta care le genereaza si deci este posibil ca legea lor de variatie
sa fie data, putnd fi aplicate anumite corectii n procesul de masurare.
Determinarea erorilor sistematice presupune nsa cunoasterea unor
informatii adiacente care nu rezulta direct din procesul de masurare si
care necesita efectuarea unor masurari suplimentare asupra surselor
care le produc. Din punct de vedere practic, determinarea erorilor
sistematice nu este ntotdeauna justificata sub aspectul cunoasterii fizice
Cum interpretati notiunea de mprastiere a rezultatelor? Are
mprastierea rezultatelor vreo legatura cu valoarea medie?
Din ce cauza se considera ca erorile aleatoare au o distributie
normala?
Probabilitatea de aparitie a unei valori masurate n intervalul
s x 3 este de 99,73%; care este numarul de masurari pentru ca
un rezultat sa fie n afara intervalului?
Din ce cauza n practica metrologica se ia un nivel de ncredere
mai mare dect 90%?
y(x)

2
>
1

Aria =1
Modulul 1
9
a surselor de erori, pret de cost, timp de masurare, efectuarea calculelor
pentru determinarea corectiilor etc.

Rezulta ca din punct de vedere practic erorile sistematice pot fi
determinabile, daca se justifica determinarea lor, si respectiv,
nedeterminabile, n caz contrar; pentru eliminarea sau reducerea
efectelor erorilor sistemtice se folosesc doua procedee:

a) Stabilirea corelatiei dintre eroarea sistematica si factorul
care o produce, adica determinarea legii de dependenta a erorii de sursa
ce o genereaza. Aceasta metoda se aplica n cazul n care factorii
exteriori sunt usor controlabili (temperatura mediului ambiant,
rezistenta interioara a unor instrumente sau aparate de masurat etc.),
valoarea lor rezultnd n urma unor masurari suplimentare.

b) Aleatorizarea erorilor sistematice se aplica pentru erorile
nedeterminabile, de obicei, lent variabile n timp, ceea ce presupune
repetarea masurarilor n momente necorelate cu modificarea factorilor
de influenta. Trebuie subliniat faptul ca n urma aleatorizarii erorilor
sistematice se realizeaza o estimare a acestora, adica stabilirea unei
valori aproximative pe baza unui criteriu probabilistic. Deoarece n
majoritatea cazurilor se poate aprecia ca eroarea sistematica este
cuprinsa ntre limitele t a, distributia de probabilitate poate fi
considerata ca o distributie echiprobabila avnd o densitate de repartitie
rectangulara (figura 1.3). Eroarea medie patratica se determima cu
relatia:

3
2
2
a
(1.11)

Fig. 1.3. Densitatea de probabilitate n cazul
distributiei echiprobabile.

n cazul n care n procesul de masurare intervin erori aleatoare,
ce stabilesc incertitudini de tip A, dar exista si incertitudini de tip B
(erori ce pot fi stabilite pe seama unor prescriptii tehnice), se calculeaza
incertitudinea compusa :

+
A B
2 2
, (1.12)

care este o incertitudine de nivel 1.

y
x
1/2a
-a +a
Aria =1
Modulul 1
10
Rezultatul corectat si creditat al masurarii se exprima n forma:
, U c x t + unde: c reprezinta corectia - provenita din erorile
sistematice calculabile, iar U - incertitudinea de masurare globala
pentru un nivel de ncredere P(t) dat.

Observatie: O problema importanta la exprimarea
rezultatelor masurarilor este legata de rontunjireaacestora. Pentru
aceasta se considera urmatoarele principii:
a) numarul de cifre certe este corelat cu precizia de
masurare (de exemplu voltmetrele numerice cu 3 1/2 cifre - ce
afiseaza maximum 1999 - au eroarea tolerata de 0,1%);
b) daca se indica incertitudinea de masurare, rangul ultimei
cifre a numarului trebuie sa fie egal cu rangul ultimei cifre a
incertitudinii (de ex. 2,00 0,05 kg );
c) la prelucrarea statistica se re tine un numar mai mare de
cifre (cu una-doua), media fiind afectata de o incertitudine de
masurare mai mica dect masurarile individuale.
n conformitate cu principiile expuse cifrele incerte ale
rezultatului unei masurari trebuie sa fie eliminate deoarece nu
contin informatie de masurare.

De retinut: n cadrul masurarilor electrice curente, de obicei
erorile aleatoare sunt reduse, ponderea cea mai mare avnd-o erorile
instrumentale- care reprezinta erori sistematice ce se aleatorizeaza.

1.4.3. Prelucrarea rezultatelor pentru masurarile
indirecte

Daca marimea de masurat se obtine pe baza unei expresii
explicite:

( ) y f x x x
n
1 12
, , ... , , (1.13)

Ce se ntelege prin stabilirea corelatiei dintre eroarea
sistematica si sursa care o produce? De ce sunt necesare, n
acest caz si efectuarea unor masurari suplimentare?
Care este eroarea sistematica de metoda la masurarea unei
rezistente prin metoda amonte (voltmetrul conectat
naintea ampermetrului) ?
n practica metrologica, la verificarea instrumentelor de
masurat, acestea se compara cu un instrument etalon avnd o
clasa de precizie de 5 ori mai mica, ceea ce conduce la un
nivel de ncredere de 95%; din cte instrumente verificate s-
ar putea ca unul sa fie defect?
Cum interpretati expresia R = 1,00 + 0.01 0,008 ?
Modulul 1
11
unde marimile x
i
provin din masurari directe cunoscute cu anumite
erori, pentru determinarea erorii se poate folosi metoda bazata pe
dezvoltarea n serie Taylor. Aceasta metoda presupune considerarea
situatiei celei mai dezavantajoase care poate sa apara la determinarea
valorii masurandului. n acest caz, considernd ca marimile sunt
afectate de erorile absolute
i
, eroarea relativa pentru marimea y va fi o
suma ponderata a erorilor relative de determinare a marimilor x
i
:

.

...

2
2
2
1
1
1
n
n
n
y
x
c
x
c
x
c
y
+ +
(1.14)

Valoarea coeficientilor de ponderare, c
i
se stabileste presupunnd ca
toate erorile absolute sunt nule, cu exceptia lui
i
:

, /
y
x
x
y
x y
c
i
i i
i
y
i
,
_
,
_

(1.15)

de unde rezulta:
y
i
i
i
i
n
f
x
x
y

.
1
(1.16)

Observatie: n relatia prezentata, semnul derivatelor se va
lua n asa fel nct sa rezulte situatia cea mai defavorabila din
procesul de masurare, fara a neglija nsa eventualele corelatii ce pot
exista ntre marimile x
i
.

Aplicatie:
Pentru masurarea unei surse de tensiune se compara valoarea acesteia
cu o sursa de tensiune etalon avnd tensiunea nominala de 1,018 V,
cunoscuta cu o eroare tolerata de t0,1% si se constata ca este mai mica
cu 2 mV. Stiind ca milivoltmetrul masoara cu o eroare tolerata de t2%,
sa se determine eroarea de masurare a tensiunii necunoscute.
Solutie:Tensiunea necunoscuta are valoarea:
Ux=Ue Uv = 1,018 - 0,002=1,016 V.
Aplicnd formula de la propagarea erorilor se obtine:
( ) ( ) . 1 1
v
v E
v
e
v E
e
y
U U
U
U U
U
+
n relatia de mai sus trebuie considerata situatia cea mai defavorabila,
adica prima eroare pozitiva, iar cea de-a doua - negativa, obtinndu-se:
. 104 , 0 004 , 0 1 , 0 2
002 , 0 018 , 1
002 , 0
1 , 0
002 , 0 018 , 1
018 , 1
+

y

Din rezultatul obtinut se constata ca milivoltmetrul are o contributie
foarte redusa n eroarea finala.
Concluzie: La masurarile diferentiale, daca una dintre marimi este
mult mai mica dect cealalta marime, contributia acesteia la
eroarea finala este foarte redusa si deci nu prea conteaza ct de
precis este cunoscuta!

Modulul 1
12
1.5. Semnale si perturbatii

n acceptiunea cea mai larga, prin semnal se ntelege o
manifestare fizica care se poate propaga printr-un mediu dat. Semnalele
care se suprapun n mod nedorit peste semnalul util se numesc
perturbatii.

Dupa modul de aparitie, semnalele se clasifica n:
a) semnale singulare;
b) semnale periodice;
c) semnale alea toare.

Semnalele singulare sunt acele semnale care au un caracter unic;
ele se folosesc n transmiterea informatiilor, n analiza sistemelor, n
testari etc. Pot fi descrise n domeniul timp, functia de timp fiind
caracterizata prin: momentul trecerilor prin zero, valorile de vrf,
durata, energie etc. n domeniul frecventa, analiza semnalelor singulare
se face cu ajutorul transformatei Fourier, ele avnd, de regula, un
spectru de frecvente continuu si infinit.

Semnalele periodice sunt acele semnale care se reproduc n
forma identica dupa un interval de timp numit perioada. Ele pot fi
descrise n domeniul timp ca functii de amplitudine, frecventa, perioada
si faza. Analiza n domeniul frecventa a acestor semnale se face cu
ajutorul seriei Fourier, rezultnd un spectru de frecvente discret.

Pentru semnalele periodice sunt caracteristici urmatorii
parametri:

a) perioada, T - intervalul de timp ntre doua reproduceri n
forma identica;
b) frecventa, f - numarul de perioade n unitatea de timp;
c) valoarea medie, V
m
- definita cu relatia:

( ) ; d
1
0
t t f
T
V
T
m
(1.17)

Observatie:Valoarea medie reprezinta componenta continua a
semnalului.

d) valoarea medie a modulului, V
m
'
- definita prin:

( )
T
m t t f
T
V
0
'
; d
1
(1.18)

e) valoarea (amplitudinea) maxima/minima;
f) valoarea (amplitudinea) vrf la vrf - diferenta dintre valoarea
maxima si valoarea minima a semnalului;
Modulul 1
13
g) valoarea efectiva, V
ef
- definita prin relatia:

( ) . d
1
0
2
T
ef
t t f
T
V (1.19)

Daca se cunosc valorile efective ale componentelor armonice
ale semnalului V
ief
, valoarea efectiva a semnalului este data de relatia
(teorema lui Parseval):

V V
ef ief
2
. (1.20)

Pentru procesul de masurare prezinta, de asemenea, importanta
urmatorii factori:
a) factorul de forma, k
f
definit prin relatia:

k
f
= V
ef
/V
med
; (1.21)

b) factorul de umplere, D definit ca raport dintre durata unui
impuls t
0
si perioada acestuia, T:

D = t
0
/T; (1.22)

c) factorul de creasta, CF definit prin relatia:

CF = V
max
/V
ef
. (1.23)

Daca un semnal sinusoidal trece printr-un sistem liniar se
schimba amplitudinea si faza acestuia; la trecerea prin sisteme neliniare
apar si componente armonice superioare inexistente n semnalul initial,
rezultnd distorsiuni de neliniaritate. Aprecierea gradului de
distorsionare a semnalului se face cu ajutorul gradului de distorsiuni
armonice (de neliniaritate), definit de expresia:

+ +
+ + +
+ + U U
U U U
U U
U
2
2
3
2
1
2
2
2
3
2
2
2
3
2
1
...
....
...
, (1.24)

unde U
i
reprezinta valoarea efectiva a componentei armonice de ordinul
i; daca < 0,3 cele doua expresii sunt echivalente cu o eroare mai mica
dect 1,5%.

Semnalele singulare si cele periodice sunt semnale deterministe
deoarece pot fi exprimate printr-o lege de variatie cunoscuta.

Semnalele aleatoare sunt acele semnale care au un caracter
ntmplator, imprevizibil n timp; valoarea instantanee a acestor
semnale este caracterizata prin functii de probabilitate. Ele au un spectru
continuu ntr-o banda de frecvente data.
Modulul 1
14

Pentru procesul de masurare prezinta importanta modul de
reprezentare a semnalelor n timp, ele putnd fi (figura 1.4):

a) semnal analogic continuu n timp;
b) semnal analogic discret n timp;
c) semnal discret n amplitudine si continuu n timp;
d) semnal discret n amplitudine si n timp.

1.6. Esantionarea semnalelor

Prin esantionare se ntelege operatia de transformare a unui
semnal continuu variabil, s(t) ntr-un semnal discret n timp, format
dintr-o succesiune de impulsuri foarte scurte numite esantioane, ale
caror amplitudini sunt egale cu valoarea semnalului din momentul de
esantionare (figura 1.4). Prin urmare, esantionarea reprezinta modularea
impulsurilor n amplitudine si se realizeaza prin nmultirea semnalului
cu o succesiune de impulsuri foarte scurte, n cazul ideal - impulsuri
Dirac (cu durata 0 si amplitudinea infinita).

Din punct de vedere practic esantionarea trebuie sa fie astfel facuta nct
sa permita reconstituirea semnalului initial pe baza esantioanelor. Pentru
a stabili n ce conditii este posibila reconstituirea semnalului intial se
considera spectrul semnalului esantionat (figura 1.5).
Pornind de la spectrul unui semnal, avnd frecventa maxima din
spectrul sau, f
m
, spectrul semnalului esantionat se obtine multiplicnd
Exemplificati cteva semnale deterministe ce reprezinta
perturbatii.
Ct este valoarea medie a unui semnal sinusoidal?
Cum trebuie realizat amplificatorul unui voltmetru electronic de
valori medii n cazul masurarii unui semnal avnd un factor de
umplere mic?Ce tip de factor ar caracteriza cel mai bine
semnalul n acest caz?
Din ce cauza distorsiunile de neliniaritatederanjeaza o auditie
muzicala?

t t t t
a) b) c) d)
Fig.1.4. Diferite semnale si reprezentarea lor n functie de timp.
Modulul 1
15
pe axa frecventelor spectrul semnalului de baza n dreptul frecventelor
multipli ai frecventei de esantionare, f0.

Din figura 1.5 rezulta ca daca doua spectre adiacente
(consecutive) nu se suprapun, exista posibilitatea reconstituirii
semnalului, extragnd spectrul de baza al semnalului cu ajutorul unui
filtru trece jos, FTJ cu frecventa de taiere, f
T
.

n acest caz trebuiesc satisfacute conditiile:

f
T
> f
m
si f
T
f
o
- f
m
,

de unde rezulta:

f
0
2 f
m.
(1.25)

Rezultatul dat de relatia (1.25), cunoscut ca teorema Wiener-
Shannon-Hincin sau teorema esantionarii, indica faptul ca pentru a
putea reconstitui un semnal din esantioanele sale este necesar ca
frecventa de esantionare sa fie de cel putin doua ori mai mare ca
frecventa maxima continuta n semnal.

Conditiile prezentate mai sus corespund esantionarii ideale; n
practica apar o serie de abateri fata de cazul ideal. Prima problema a
esantionarii o reprezinta stabilirea momentului n care are loc acest
proces, ceea ce permite si stabilirea amplitudinii esantionului; o decalare
a momentului de esantionare atrage dupa sine o modificare a
amplitudinii, fenomen ce poarta denumirea de efect de jitter.

Nerespectarea conditiei impuse de teorema Wiener - Hincin
conduce la suprapunerea spectrelor adiacente, dnd nastere erorilor de
tip alias (n cinematografie acestea sunt vizibile n cazul filmarii rotilor
de la caruta, care, la proiectare, se rotesc invers).

Daca frecventa de taiere a filtrului este mai mica dect frecventa
maxima continuta n semnal, apar erori de trunchiere care se manifesta
prin pierderea detaliilor fine.

FTJ
-f
m
f
m
f
0
2f
0
f
f
T
Fig.1.5. Spectrul semnalului esantionat.
Modulul 1
16

1.7. Cuantizarea semnalelor

Orice masurare numerica presupune discretizarea valorii
masurandului. Prin cuantizare se ntelege operatia de transformare a
unui semnal analogic, s(t) ntr-un semnal ce poate lua numai valori
dintr-o multime discreta; fiecare valoare a functiei ce reprezinta
semnalul analogic se nlocuieste cu cea mai apropiata valoare discreta
(figura 1.4.c.) si d)).

Intervalul dintre doua niveluri de cuantizare consecutive poarta
denumirea de cuanta ; daca cuantele sunt egale ntre ele cuantizarea se
numeste uniforma si este neuniforma, n caz contrar.

Pentru o cuantizare uniforma cu cuanta q, semnalul cuantizat
poate fi scris n forma:

s
c
(t) = k(t).q, (1.26)

n timp ce semnalul real este:

s(t) = k(t).q +(t).q, (1.27)

unde: k(t) este un numar ntreg, iar (t) este o functie ce poate apartine
intervalelor [0,1], [-1,0] sau[-0,5,+0,5], ea depinznd de modul n care
se face aproximarea.

Dispozitivul care realizeaza cuantizarea se numeste cuantizor.
Caracteristica de transfer a unui cuantizor este prezentata n figura 1.6
mpreuna cu eroarea de cuantizare numita si zgomot de cuantizare.
Deoarece zgomotul de cuantizare are o repartitie de probabilitate
echiprobabila, eroarea media patratica, care are semnificatia valorii
efective a zgomotului, are valoarea:

Exemplificati procedee de esantionare din viata de zi cu zi
(medicina, metrologie, arheologie etc.).
Cum se explica rotirea inversa a rotilor carutelor la
cinematograf?
Pentru o imagine cu pureci la TV, solutia pentru reducerea
acestora este sa privim cu ochii mici; cum se explica, n acest
caz, mbunatatirea calitatii imaginii?
Deoarece peste orice semnal se suprapun si zgomote de banda
largarezulta ca este foarte greu de aplicat teorema
esantionarii; cum se poate limita banda de frecvente a
semnalelor?
Modulul 1
17

.
12
q
s
ef
(1.28)

Rezulta ca zgomotul de cuantizare poate fi redus numai prin
reducerea cuantei.

Dati exemple de masurari n care se realizeaza cuantizari
uniformesi respectiv, cuantizari neuniforme.
Ce avantaje prezinta cuantizarea neuniforma si unde se
utilizeaza?
solutie posibila de reducere a zgomotului de cuantizare consta
n suprapunerea peste semnal a unui zgomot aleator si
medierea rezultatului. Cum se explica reducerea nivelului
zgomotului de cuantizaren acest caz?

s
c

3

2

1

q
1 2 3 s +q/2
-q/2
Fig.1.6. Caracteristica de transfer a unui
cuantizor.
Modulul 1
18

Rezumat

Procesul de masurare implica existenta masurandului,
adica a unei anumite proprietati a obiectului supus masurarii, a
unui mijloc de masurare, care sa preia informatia de masurare si
sa o transforme ntr-o marime utilizabila operatorului, a unei
metode de masurare si de regula, a unui etalon.

Sistemul de marimi fiziceeste format din marimi
fundamentale, alese arbitrar si marimi derivate, definite pe baza
legilor din fizica si a marimilor fundamentale.

Ansamblul de unitati de masura asociat sistemului de
marimi fizice formeaza sistemul de unitati de masura.n
prezent, n majoritatea tarilor din lume, se foloseste Sistemul
international SI.

Abaterea valorii masurate fata de valoarea adevarata
ca marime si semn se numeste eroare, n timp ce estimarea
unui interval, n interiorul caruia se gaseste cu o anumita
probabilitate valoarea adevarata, se numeste incertitudine.

Dupa modul de reprezentare, erorile pot fi: absolute,
relative sau raportate; dupa modul de manifestare la repetarea
masurarilor, erorile pot fi: aleatoare, sistematice sau grosolane.

Semnalele deterministepot fi caracterizate n domeniul
timp sau n domeniul frecvente; semnalele aleatoarese
caracterizeaza prin legi statistice.

Cele mai importante procedee de prelucrare a
semnalelor pentru tehnica masurarilor sunt: esantionarea
operatie de discretizare n timp si cuantizarea operatie ce
presupune discretizarea semnalelor n amplitudine.
Modulul 1
19

NTREBARI SI PROBLEME
1. Cum se defineste masurarea?
2. Care sunt unitatile de masura fundamentaledin SI?
3. Care este diferenta dintre masuri si masurari?
4. Ce semnificatie are semnul de la eroarea absoluta si
relativa?
5. Din ce cauza se considera ca erorile ntmplatoareau o
distributie de probabilitate normala?
6. Cnd se aleatorizeaza e rorile sistematice ?
7. La masurarea volt-ampermetrica a unei rezistente s -au
obtinut valorile U = 5 V 2% si I = 2 mA 1,5%; care este
valoarea rezistentei si cu ce eroare a fost determinata?
8. Prin ce metode se poate obtine valoarea medie, valoarea de
vrf si valoarea efectiva a unui semnal?
9. Care dintre cele doua relatii de calcul pentru distorsiunile
de neliniarite se poate mai usor implementa n practica si de
ce?
10. Care este rolul filtrului trece-josla refacerea semnalului
esantionat?
11. n cazul prelucrarii numerice a unui semnal care operatie
se executa mai nti: esantionarea sau cuantizarea si de ce?
12. Ce semnificatie fizica are zgomotul de cuantizare?

TEMA: Erori si incertitudini de masurare
-Definirea celor doua notiuni
- Diferenta dintre cele doua notiuni
- Transformarea erorilor n incertitudini de masurare (de
exemplu, n cazul erorii instrumentale)
Modulul 2
Caracteristici generale ale mijloacelor electronice de masurare
20
CARACTERISTICI GENERALE ALE
MIJLOACELOR ELECTRONICE DE
MASURARE

2.1. Generalitati

Procesul de masurare presupune un fenomen de preluare a
informatiei de la masurand sub forma unei energii, transmiterea
acesteia la o unitate de prelucrare ce stabileste valoarea marimii
masurate prin comparatie cu un etalon sau cu o scara si care o aplica
unui bloc de iesire care poate avea si rol de indicator.

Marimile pot fi active, daca sunt purtatoare de energie (forta,
curentul electric etc.) sau pasive, daca informatia este continuta n
structura masurandului (masa, rezistivitatea etc).

Preluarea informatiei de la masurand se face de catre traductor,
un dispozitiv care, pe baza unei legi fizice, realizeaza transformarea
unei marimi fizice n alta sauaceeasi marime fizica, diferita de prima
calitativ sau cantitativ. Traductorul care transforma marimea de
masurat provenita de la masurand ntr-o alta marime, adecvata unei
prelucrari ulterioare, se numeste traductor de intrare sau senzor, iar
traductorul care transforma semnalul prelucrat, purtator de informatie
de masurare, ntr-un semnal ce poate fi folosit la locul de utilizare, se
numeste traductor de iesire.
ntre traductorul de intrare si cel de iesire pot exista
traductoare intermediare si de asemenea, blocuri de prelucrare si/sau
modificare a semnalelor (blocuri de conditionare a semnalelor).

Subiecte
2.1. Generalitati
2.2. Caracteristici metrologice
2.3. Caracteristici constructive
2. Discutie pe tema: Criterii de alegere a mijloacelor de
masurare

Exemplificati cel putin cte trei traductoare pentru fiecare
dintre tipurile de traductoare prezentate n clasificare, att
pentru marimi active ct si pentru marimile pasive.
Cum pot fi puse n evidenta marimile pasive?
Modulul 2
21
2.2. Caracteristici metrologice

Mijloacele de masurare trebuie sa realizeze o corespondenta
biunivoca ntre marimea de masurat x si rezultatul mas urarii y. Legea
de corespondenta este descrisa de o ecuatie integro-diferentiala care
permite caracterizarea dependentei pentru orice valoare a marimii de
intrare, n regim permanent, dar si n regim tranzitoriu. Pentru un
regim stationar independent de timp, dependenta celor doua marimi
este descrisa de caracteristica de transfer statica (figura 2.1) . Limitele
de masurare sunt valorile extreme care pot fi masurate, intervalul
dintre ele reprezentnd intervalul de masurare (domeniul de
masurare). Din caracteristica de transfer statica rezulta o serie de
caracteristici metrologice:

a) Rezolutia unui mijloc de masurare reprezinta cea mai mica
variatie a masurandului care poate fi apreciata la iesirea acestuia.
Astfel, pentru mijloacele de masurare analogice aceasta este o
fractiune dintr-o diviziune, n timp ce pentru cele numerice este de un
bit. Rezolutia se exprima de obicei n unitati de masura a
masurandului.

b) Sensibilitatea, S a unui mijloc de masurare se defineste ca
raport al variatiei marimii de iesire, y si variatia masurandului, x
care o produce:
S
y
x
D
=

. (2.1)
Pentru mijloacele de masurare cu scara liniara sensibilitatea
este constanta; inversul sensibiltatii reprezinta constanta mijlocului de
masurare.
c) Sensibilitatea relativa, S
r
se defineste ca raport al variatiilor
relative ale marimilor de iesire si de intrare:
S
y y
x x
r
D
=

/
/
. (2.2)

y
Fig.2.1. Caracteristici de transfer pentru: a) aparat analogic si
b) aparat numeric.
x x
min
x
max

y
min

y
max

y
x
min
x
max

y
min

y
max

x
a).
b).
Modulul 2
22
d) Pragul de sensibilitate este cea mai mica variatie a
masurandului care poate fi pusa n evidenta de catre mijlocul de
masurare.
Observatie: Rezolutia este o marime ce caracterizeaza
iesirea, pragul de sensibilitate - intrarea, iar sensibilitatea
reprezinta o caracteristica de transfer a mijlocului de masurare.

O alta categorie de caracteristici metrologice evidentiaza
efectul erorilor ce intervin n procesul de masurare:

Prin precizie sau precizie instrumentala a unui mijloc de
masurare se ntelege proprietatea acestuia de a da rezultate ct mai
apropiate de valoarea adevarata a masurandului. Precizia este
caracterizata prin eroarea instrumentala egala cu abaterea indicatiei
mijlocului de masurare fata de valoarea adevarata; deoarece aceasta
este, de obicei, necunoscuta, att ca valoare ct si ca semn, n practica
se considera un interval n care se gaseste, cu o anumita probabilitate.
Rezulta ca eroarea instrumentala reprezinta incertitudinea de
masurare. Eroarea tolerata este eroarea instrumentala maxima
permisa pentru un mijloc de masurare ce functioneaza corect.

Precizia unui mijloc de masurare se garanteaza numai pentru
anumite valori impuse conditiilor exterioare care pot influenta procesul
de masurare numite conditii de referinta (temperatura, presiune,
umiditate, tensiune de alimentare etc). n acest caz apar erorile de baza
ale mijlocului de masurare. Nerespectarea conditiilor de referinta
conduce la aparitia unor erori suplimentare.

Clasa de precizie reprezinta simbolic, prin indicii de clasa,
anumite caracteristici metrologice ce trebuie sa le ndeplineasca
mijlocul de masurare. Trebuie remarcat faptul ca prin clasa de precizie
nu se indica direct eroarea de masurare. De regula, prin clasa de
precizie se exprima eroarea tolerata fie prin eroarea raportata, fie prin
eroarea relativa sau o combinatie a acestora. De exemplu, la
instrument ele electrice indicatoare este normata eroarea raportata, la
masuri - eroarea relativa, iar la aparatele electronice numerice o
combinatie a acestora. Indicii de clasa sunt standardizati pentru tipuri
de mijloace de masurare; de exemplu, pentru aparatele electrice
indicatoare, clasele de precizie standardizate sunt: 0,05; 0,1; 0,2; 0,5;
1; 1,5; 2,5; 5; 10 - clasa de precizie fiind definita ca eroare raportata
maxima n procente, raportarea facndu-se la intervalul de masurare
(c.p.=[|
max
| /(X
max
- X
min
)]100). Modul de calcul al erorilor pe baza
clasei de precizie pentru mijloacele de masurare complexe rezulta din
cartea tehnica a acestora.

Exemplificati cteva mijloace de masurare cu scara liniara.
Care este diferenta dintre rezolutie si pragul de sensibilitate?
Se poate stabili o corelatie ntre ele?
Daca un mijloc de masurare are scara liniara, ct este
sensibilitatea relativa?
Modulul 2
23

Prin repetabilitate (fidelitate) se ntelege calitatea unui mijloc
de masurare de a da valori apropiate ntre ele la repetarea unor
masurari asupra aceluiasi masurand. Aceasta proprietate admite
existenta erorilor sistematice, dar nivelul erorilor ntmplatoare este
redus.

Justetea reprezinta caracteristica unui mijloc de masurare de a
da valori apropiate de valoarea adevarata la repetarea masurarilor si
presupune un nivel redus al erorilor sistematice, dar admitnd prezenta
erorilor ntmplatoare. Din cele doua definitii rezulta ca precizia este
rezultatul nsumarii celor doua proprietati (figura 2.2).

O alta caracteristica metrologica este finetea, caracterizata prin
calitatea mijlocului de masurare de a perturba ct mai putin
masurandul. Strns legata de aceasta este puterea consumata , adica
puterea absorbita de mijlocul de masurare de la masurand.

Fara a fi epuizate toate caracteristicile metrologice ale
mijloacelor de masurare, mai trebuie amintita fiabilitatea metrologica
- care reprezinta probabilitatea ca mijlocul de masurare sa functioneze
corect, fara depasirea erorilor garantate prin clasa de precizie, un
interval de timp determinat, cu respectarea conditiilor tehnice impuse
de constructor. Din punctul de vedere al fiabilitatii, mijloacele de
masurare sunt sisteme reparabile.

Ce corelatie exista ntre precizie si nivelul erorilor, respectiv
cu incertitudinea de masurare?
Din ce cauza trebuiesc precizate conditiile de referinta?
Exemplificati cteva erori de baza si erori suplimentare
pentru mijloacele de masurare.
n ce masura clasa de precizie ne permite sa stabilim eroarea
de masurare ?
Cum poate fi interpretata imaginea din figura 2.2?
Ce corelatie exista ntre finete si puterea consumata?

+ =
Repetabilitate Justete Precizie
Fig.2.2. Exemplificativa pentru repetabilitate, justete si precizie.
Modulul 2
24

2.3. Caracteristici constructive

Conditiile efective de utilizare a mijloacelor de masurare
impun o anumita realizare constructiva a acestora care sa tina seama
de problemele legate de montare, exploatare, ntretinere si reparare.
Asigurarea acestor cerinte pentru mijloacele de masurare electrice este
impusa prin norme ale Comisiei Internationale de Electrotehnica (CEI)
si standarde interne.

Mentinerea performantelor statice ca si dinamice ale unui
mijloc de masurare n conditii de variatie a factorilor de mediu, a
parametrilor surselor de alimentare, a masurandului etc. se numeste
robustete.

Dintre caracteristicile constructive ale mijloacelor de masurare
se pot mentiona:

a) Capacitatea de suprasarcina (suparancarcare) este
proprietatea unui mijloc de masurare de a suporta valori ale
masurandului care depasesc intervalul de masurare, fara ca prin
aceasta sa se modifice performantele functionale sau sa sufere
deteriorari de natura constructiva; se exprima ca raport ntre valoarea
maxima nedistructiva si limita superioara a domeniului de masurare.

Dupa intervalul de timp n care se aplica suprasarcina se
deosebesc suprasarcini de scurta durata (socuri) si suprasarcini de
lunga durata; dupa ncetarea actiunii acestora, mijlocul de masurare
trebuie sa revina la caracteristicile initiale.

b) Protectia climatica caracterizeaza comportarea mijlocului de
masurare la actiunea agentilor climatici. Deoarece pentru orice zona
pot fi stabilite anumite limite de variatie a factorilor climatici, s-au
stabilit zone terestre caracterizate prin macroclime (foarte rece, rece,
temperata, tropical-umeda, tropical-uscata, unele putnd fi si cu
caracter marin). n cadrul acestor zone sunt indicate limitele de variatie
ale temperaturii, ale umiditatii relative a aerului, ale nivelului de
radiatii etc.

c) Influenta perturbatiilor de natura electrica,care pot fi
exterioare, dar si produse de mijlocul electric de masurat, se manifesta
att asupra mijlocului de masurare, ct si asupra masurandului si
informatiilor ce se propaga pe liniile de transmisiune dintre
subansamble. Capacitatea mijloacelor de masurare de a nu produce un
nivel al perturbatiilor care sa deranjeze functionarea altor echipamente,
precum si de a nu raspunde imprevizibil la perturbatiile din mediul
ambiental n care lucreaza, tine de domeniul compatibilitatii
electromagnetice.

Modulul 2
25
Semnalele pot fi transmise n forma analogica sau numerica; de
obicei, semnalele analogice se transmit ca semnale unificate de
tensiune (0 - 10 V) pna la maxim 30 m sau semnale unificate de
curent (4 mA - 20 mA) - pna la maxim 3000 m. n practica se prefera
utilizarea semnalelor unificate de curent, deoarece:
- asigura o buna imunitate la perturbatii si nu sunt afectate de
caderile de tensiune de pe linie;
- permite distinctia ntre 0 echivalent cu 4 mA si lipsa
informatiei cauzata de o defectiune;
- necesita doar doua conductoare prin care se poate face si
alimentarea unor subansamble (de exemplu, traductorul), permitnd
totodata si conectarea n serie a mai multor sarcini.
Semnalele numerice pot fi transmise teoretic la orice distanta,
ele prezentnd erori de interferenta mai reduse si pot fi folosite direct
n procesul de prelucrare numerica.

De ce elemente constructive depinde capacitatea de
suprasarcina a instrumentelor electrice de masurat?
Cum poate fi asigurata protectia climatica pentru mijloacele
de masurare electronice ?
De ce este necesar sa existe si caracteristici referitoare la:
e fectul vibratiilor si socurilor, protectia mpotriva coroziunii, a
exploziilor, a patrunderii corpurilor straineetc. ?
Din ce cauza s-au standardizat semnalele electrice folosite la
telemasurari si cum se explica diferentele n ceea ce priveste
distanta maxima transmisa?
Aplicatie
Un ampermetru are intervalul de masurare 0-5 A si clasa de precizie
1. Sa se reprezinte grafic variatia erorii relative (eroarea tolerata) n
functie de valoarea masurata.
Solutie : Conform definitiei clasei de precizie rezulta ca eroarea
absoluta maxima n modul, pe care poate sa o comita ampermetrul,
este:
,
100
min max
max
X X
c

=
de unde rezulta ca eroarea relativa de masurare a marimii x va avea
un caracter de eroare limita maxima:
[ ]; %
max
x
X X
c
x
min max max
lim
100

=
=
Prin urmare, deoarece clasa de precizie este definita pe baza
erorii absolute maxime, n modul, care poate sa apara n oricare
punct al intervalului de masurare, rezulta ca eroarea relativa limita
maxima are un caracter de incertitudine de masurare si reprezinta
practic un interval n interiorul caruia se gaseste, cu o anumita
probabilitate, eroarea relativa de masurare (vezi figura 2.3).
Modulul 2
26

REZUMAT
Din punct de vedere energetic marimile pot fi activesau
pasive.
Principalele caracteristici metrologice care rezulta pe baza
caracteristicii de transfer statice sunt: rezolutia,
sensibilitatea (inclusiv sensibilitatea relativa) si pragul de
sensibilitate.
Evidentierea efectului erorilor ce apar n procesul de
masurare se realizeaza prin caracteristicile: repetabilitate si
justete, caracteristici care mpreuna reprezinta precizia.
Clasa de precizieeste o caracteristica metrologica ale
mijloacelor de masurare care reprezinta , de regula
simbolic, eroarea tolerata (eroarea instrumentala).
Dintre caracteristicile constructive se pot mentiona:
capacitatea de suprasarcina, protectia climatica, influenta
perturbatiilor de natura electrica (compatibilitatea
e lectromagnetica).
Aplicatie continuare

1 2 3 4 5 I[A]
Fig.2.3.Graficul erorilor relative limita

Modulul 2
27

TEMA: Criterii de alegere a mijloacelor de masurare
- Criterii tehnice
- Criterii metrologice
- Criterii economice
1. Care sunt marimile active si respectiv, pasive din
electrotehnica?
2. Din ce cauza la masurarea marimilor pasiveeste
necesara o sursa suplimentara de energie?
3. Explicati cum poate fi crescuta rezolutia la un mijloc de
masurare cu ac indicator; dar pragul de sensibilitate?
4. Din ce cauza se recomanda ca masurarea cu aparatele
electrice indicatoare sa se faca astfel nct indicatia sa fie
n ultima treime a scarii gradate?
5. Un multimetru are domeniile de tensiune de 1, 3 si 10 V;
sa se reprezinte grafic dependenta erorii relative n
functie de valoarea masurata n cazul cel mai favorabil,
6. Ce importanta practica are capacitatea de suprasarcina?
7. Cum se justifica faptul ca semnalele numericepot fi
transmise la distante orict de mari fara a fi afectate de
perturbatii?
8. La masurarea stofe i cu ajutorul unei rigle gradate apar
erori de fidelitate sau de justete?
9. Ce criterii trebuie sa avem n vedere la alegerea clasei de
precizie a mijlocului de masurare ?
10. Care este unitatea de masura a constantei unui mijloc de
masurare si la ce poate fi folosita?

Modulul 3
Dispozitive electrice indicatoare
28
DISPOZITIVE ELECTRICE INDICATOARE

3.1. Dispozitive indicatoare electromecanice

Dispozitivele indicatoare servesc la transformarea rezultatului
masurarii ntr-o forma accesibila simturilor omenesti, de regula,
vizuala.

Dispozitivele indicatoare electromecanice au n compunerea
lor un echipaj mobil ce se poate deplasa (roti) de-a lungul unei scari
gradate ca urmare a actiunii unor forte sau momente de natura electrica
sau mecanica.

n cazul unei miscari de rotatie, ecuatia miscarii echipajului
mobil este de forma:

,
d
d
d
d
M D
t
A
t
J = +
2
2
(3.1)

unde: reprezinta unghiul de rotire al echipajului mobil, J -
momentul de inertie, A - factorul de amortizare, D - cuplul antagonist
specific, iar M - cuplul activ care depinde de marimea masurata si
uneori de unghiul de rotatie.

Din ecuatia (1) rezulta ca dispozitivele indicatoare
electromecanice sunt sisteme mecanice de ordinul II (oscilatoare);
deviatia permanenta
p
, pentru cazul D 0 si A 0 va fi:

D
M
p
= . (3.2)
Subiecte
3.1. Dispozitive indicatoare electromecanice
3.2. Dispozitivul magnetoelectric
3.3. Dispozitivul electrodinamic
3.4. Dispozitive indicatoare electrooptice

Evaluare: 1. Raspunsuri la ntrebarile finale
2. Discutie pe tema: Comparatie ntre dispozitivele
electromecanice

Modulul 3
29

3.2. Dispozitivul magnetoelectric

Dispozitivele magnetoelectrice pot fi realizate n doua variante:

a) dispozitiv magnetoelectric cu bobina mobila;
b) dispozitiv magnetoelectric cu magnet mobil.

Schema de principiu a unui dispozitiv magnetoelectric cu
bobina mobila este prezentata n figura 3.1.

Magnetul permanent 1 mpreuna cu piesele polare 2 si miezul
central 3 realizeaza n ntrefier un cmp magnetic de inductie
constanta, B. n ntrefier se poate roti o bobina mobila 4 parcursa de
curentul de masurat I ce poate fi adus prin intermediul unor resoarte
spirale 5, care realizeaza si cuplul antagonist. Solidar cu bobina este
pus un ac indicator 6 ce se deplaseaza de-a lungul unei scari gradate
7. Pentru echilibrarea echipajului mobil se folosesc doua tije pe care se
pot deplasa contragreutatile 8.

Amortizarea miscarii echipajului mobil, la dispozitivele mai
putin sensibile, se realizeaza de carcasa din aluminiu pe care este
plasat bobinajul bobinei mobile si care joaca rolul unei spire n
Cum este de dorit sa depinda momentul activ de marimea
masurata?
n ce se transforma dispozitivul de masurat daca lipseste
cuplul antagonist?

7
1
6
2
5 4

8
I
Fig.3.1. Dispozitivul magnetoelectric.
3
Modulul 3
30
scurtcircuit; la galvanometre, amortizarea se realizeaza pe cale
electrica prin circuitul electric exterior, a carui rezistenta electrica se
alege convenabil.

Pentru determinarea cuplului activ se tine seama de cuplul ce
actioneaza asupra unei spire, cuplul produs de forta electromagnetica
F; daca lungimea bobinei mobile este l, iar latimea acesteia este 2r,
rezulta ca valoarea cuplului Msp ce actioneaza asupra unei spire
parcursa de curentul I, este:

r l I B r F M
sp
2 2 = = . (3.3)

Deoarece l r 2 reprezinta aria S a spirei, iar bobina este
formata din N spire, rezulta ca valoarea cuplului M ce actioneaza
asupra echipajului mobil va fi:

I N S B M = , (3.4)

de unde rezulta ca deviatia permanenta,
p
este:

D
BSNI
p
= . (3.5)

Sensibilitatea dispozitivului magnetoelectric, S
e
va fi data de
expresia:

D
BSN
I
S
p
e
=
= . (3.6)

n curent alternativ indicatia dispozitivului magnetoelectric
pentru >>
0
(pulsatia proprie de rezonanta) este nula, deoarece
valoarea medie a unui semnal sinusoidal este nula.

Dispozitivele magnetoelectrice sunt deosebit de sensibile,
putnd masura curenti de ordinul nA, au consumuri reduse de ordinul
mW si sunt precise. Dispozitivele magnetoelectrice cu bobina mobila
nu rezista la suprasarcini.

Dispozitivele magnetoelectrice cu magnet mobil sunt desebit de
rezistente la suprasarcini si la socuri, motiv pentru care se folosesc la
constructia aparatelor de bord. Dintre dezavantajele prezentate de
aceste dispozitive pot fi citate: sensibilitatea la influenta cmpurilor
magnetice exterioare (care poate fi diminuata prin ecranare) si unghiul
de deschidere mic al scarii gradate (circa 60). Prin constructii
speciale, unghiul de deschidere poate fi marit la 90, iar mecanic,
folosind angrenaje cu roti dintate, pna la 240 sau chiar mai mult.

Modulul 3
31
Daca cuplul antagonist este produs de o alta bobina mobila 2
prinsa solidar de bobina 1, se obtine un logometru magnetoelectric cu
bobine mobile ( figura 3.2).

La echilibru, cuplurile ce actioneaza asupra celor doua bobine
sunt egale:

B1S1N1I1 = B2S2N2I2. (3.7)

Pentru ca indicatia sa fie dependenta de unghiul de deviatie ,
este necesar ca inductia n ntrefier sa fie variabila, adica:

B=B(), (3.8)

de unde rezulta:
) (
1 1
2 2
2
1
= f
N S
N S
I
I
, (3.9)

unde f() depinde de neuniformitatea inductiei n ntrefier; pentru a
realiza o inductie neuniforma, piesele polare au o forma ovalizata.

Logometrele se folosesc pe scara larga la masurarea electrica
a marimilor neelectrice mpreuna cu traductoarele rezistive, ele
prezentnd avantajul ca valoarea indicatiei este independenta de
tensiunea de alimentare a schemei de masurare.
Ce reprezinta fiecare termen din ecuatia miscarii?
Dati exemple de sisteme de ordinul I I (de oscilatoare).
Cum se explica amortizarea miscarii la galvanometre prin
intermediul rezistentei din circuitul exterior?
Cum poate fi crescuta sensibilitatea dispozitivelor
magnetoelectrice?
Din ce cauza dispozitivele magnetoelectrice indica zeron
curent alternativ?
Cum se explica rezistenta la suprasarcina la dispozitivele
magnetoelectrice cu magnet mobil?
De ce la logometrese realizeaza un ntrefier neuniform?

ntrefier
neunifor
B
1
B
2
N S
Fig.3.2. Logometru magnetoelectric.
Modulul 3
32

3.3. Dispozitivul electrodinamic

Functionarea dispozitivului electrodinamic se bazeaza pe
aparitia unui cuplu activ ca urmare a interactiunii dintre conductoarele
parcurse de curenti electrici.

Constructiv (figura 3.3), dispozitivul electrodinamic este
realizat dintr-o bobina fixa sectionata, 1, parcursa de curentul I
A
, n
interiorul careia se deplaseaza o bobina mobila, 2, parcusa de curentul
I
B
; curentul este adus prin intermediul a doua resoarte spirale, 3, care
realizeaza si cuplul antagonist. Pe bobina mobila este prins solidar un
ac indicator, 4 care se deplaseaza de-a lungul unei scari gradate, 5.
Pentru asigurarea amortizarii miscarii echipajului mobil se foloseste un
dispozitiv de amortizare pneumatic format dintr-o tija, 6, de care se
prinde un piston, 7, ce se deplaseaza ntr-un cilindru, 8. n vederea
echilibrarii echipajului mobil se folosesc doua tije pe care se pot
deplasa contragreutatile, 9.

Energia de interactiune, W dintre cele doua bobine este:

W = I
A
I
B
L
AB
. , (3.10)

unde L
AB
este inductivitatea mutuala dintre cele doua bobine.

Folosind teorema fortelor generalizate rezulta ca valoarea
cuplului activ , M, este:

=
=
AB
B A I
L
I I
W
M
ct
| . (3.11)

5
6
4 3
I
A
7 8
I
B
2

9
1
Fig.3.3. Dispozitivul electrodinamic.
Modulul 3
33

Daca iA si iB sunt variabili n timp, se obtine expresia cuplului
momentan, m(t):

=
AB
B A
L
i i t m ) ( . (3.12)

Prin urmare, cuplul activ al dispozitivului electrodinamic
depinde de produsul dintre curentii ce parcurg cele doua bobine i
A
si i
B
,
ct si de variatia inductantei mutuale n functie de ; aceasta variatie
este functie de dimensiunile geometrice ale bobinelor, pozitia lor
initiala si unghiul .

Daca pulsatia proprie de rezonanta a dispozitivului,
0
este
mult mai mica dect pulsatia a curentilor i
A
si i
B
, deviatia
permanenta va fi data de valoarea medie a cuplului:

= =
T
B A
AB
T
t i i
T
L
t t m
T
M
0 0
, d
1
d ) (
1
(3.13)

unde T este perioada comuna celor doi curenti.

Pentru: i
A
= I
A
sint si i
B
= I
B
sin(t +), rezulta:

= cos
2
B A AB
I I L
M . (3.14)

Deviatia permanenta se obtine cnd momentul activ devine
egal cu momentul antagonist:

= =
=
cos
2
|
B A AB
p
I I L
M D
p
,
de unde:

=
=
cos
2
|
1
B A AB
p
I I L
D
p
. (3.15)

Dispozitivul electrodinamic poate fi utilizat n constructia
ampermetrelor, voltmetrelor sau a wattmetrelor, el functionnd att n
curent continuu ct si n curent alternativ. Clasa de precizie poate
atinge 0,1, nsa consumul este destul de ridicat (2...10 W); el este
influentat de cmpurile electromagnetice exterioare.

Pentru cresterea sensibilitatii se introduce un circuit magnetic
obtinnd dispozitivul ferodinamic (figura 3.4) Prin aceasta creste
/
AB
L si deci, cuplul activ, se mbunatateste stabilitatea la
cmpurile electromagnetice perturbatoare exterioare, nsa prezenta
Modulul 3
34
fierului face ca precizia sa fie limitata, n special n curent continuu,
din cauza caracteristicii de histerezis a miezului.

3.4. Dispozitive indicatoare electro -optice

Dispozitivele indicatoare electro-optice convertesc informatia
electrica ntr-o informatie de natura luminoasa. n cadrul acestor
dispozitive, o importanta deosebita o prezinta dispozitivele de afisare
alfa -numerice, dezvoltarea acestora fiind impusa de extinderea
masurarilor numerice.

Exista o gama larga de dispozitive de afisare alfa-numerica,
nsa pentru aparatura de masurat prezinta importanta numai unele
tipuri, care vor fi prezentate n continuare.

De ce se sectioneaza bobina fixa dispozitivului
e lectrodinamic?
Pentru ce pozitie a celor doua bobine, fixa si mobila, L
AB

este maxim? dar minim? Justificati raspunsul.
Explicati cum poate fi folosit dispozitivul electrodinamic la
masurarea puterii electricen curent alternativ.
Din ce cauza dispozitivul ferodinamic are o sensibilitate mult
mai mare?

Circuit magnetic
I
A
I
B
Fig.3.4. Dispozitivul ferodinamic.
Modulul 3
35
Dupa modul de realizare a cifrelor sau a altor caractere se
disting:
a) dispozitive fara sintetizarea caracterelor;
b) dispozitive cu sintetizarea caracterelor, care la rndul lor pot
fi cu segmente sau cu matrici.

Dispozitivele cu sintetizarea caracterelor cu segmente pot fi
cu: 7, 9 14 sau 16 segmente (figura 3.5). Dispozitivele cu sintetizarea
caracterelor cu matrici contin matrici cu: 35 puncte, 47 puncte sau
57 puncte (figura 3.6). Prin iluminarea diferentiata a segmentelor sau
punctelor din matrici pot fi sintetizate diferite caractere alfa-numerice.

Dintre cerintele impuse dispozitivelor de afisare alfa-numerice
se pot cita:
a) - pretul de cost/digit mic;
b) - compatibilitate cu circuitele logice;
c) - putere consumata mica;
d) - tensiuni mici de alimentare;
e) - citirea la ntuneric si/sau n conditii de iluminare;
f) - distanta si unghi de observare mari;
g) - durata mare de viata.

Principalele tipuri de dispozitive de afisare alfa-numerice sunt:

1. Tuburile Nixie sunt dispozitive de afisare fara sintetizarea
caracterelor; ele permit vizualizarea diferitelor simboluri prin comanda
descarcarii ntr-un gaz inert (neon). Constructiv sunt realizate din 10
catozi avnd forma cifrelor 0...9 si un anod sub forma de plasa ce
nconjoara catozii. Daca ntre catod si anod se aplica o diferenta de

Fig.3.5. Sintetizarea caracterelor cu segmente.
Fig.3.6. Sintetizarea caracteror cu matrici.
Modulul 3
36
potential mai mare dect o valoare numita tensiune de aprindere
(60...70 V) se amorseaza descarcarea, intensitatea maxima fiind n
jurul catodului. Principalul lor dezavantaj este tensiunea mare de
alimentare.

2. Afisajele cu diode electroluminiscente (LED). Diodele
electro-luminiscente sunt realizate cu arseniura de galiu, fosfor,
eventual alte substante si au proprietatea ca n cazul n care sunt direct
polarizate (U=1,6...3 V) emit unde luminoase de culoare rosie, galbena
sau verde dupa compozitia materialului din care sunt confectionate. Cu
ajutorul lor se pot realiza sisteme de afisare cu segmente sau matrici
(de regula de culoare rosie).

3. Afisajele fluorescente cu vid sunt realizate cu tuburi cu vid
cu mai multi anozi acoperiti de un luminofor de culoare verde si un
catod cald, ntre care se dispune o grila de comanda. Daca pe grila se
aplica o tensiune de circa 20 V, electronii ajung la anod, iar stratul de
luminofor emite lumina verde (ochiul omenesc are sensibilitate
maxima la verde).
Acest sistem de afisare se construieste cu segmente.

4. Afisaj cu cristale lichide nematice. Anumite substante
organice avnd molecule n forma de bare, care pot fi ntr-o stare
stabila ntre starea solida si lichida, se numesc cristale lichide. n
aceste conditii ele au anumite proprietati electrice si optice.

n straturi subtiri (10 m), daca sunt polarizate electric cu
tensiuni de ordinul voltilor, ele se ordoneaza prezentnd transparenta
optica, putnd fi astfel folosite n sisteme de afisare pasiva (cu lumina
exterioara), cu segmente sau mai nou, matricial.
Au un consum energetic foarte redus (de ordinul W).

5. Afisajul cu tub catodic/cinescop se foloseste de obicei la
sistemele complexe. Prin utilizarea unor generatoare de caractere sau
editoare grafice care aplica simultan tensiuni pe intrarile x, y si z ale
osciloscoapului, pe ecran pot fi obtinute diferite caractere prin
sintetizare. Acest sistem de afisare are un grad de complexitate mare si
se utilizeaza mpreuna cu sisteme de calcul.

Comentati cerintele impuse sistemelor de afisare alfa-
numerice.
Ce sistem de sintetizare a caracterelor se foloseste la
monitoarele calculatoarelor?
De ce se prefera afisajele cu cristale lichide?
Pot fi realizate monitoare cu cristale lichide? Ce probleme
ridica realizarea acestor monitoare?
Modulul 3
37

REZUMAT
Principiul de functionare al dispozitivelor electromecanice
indicatoare are la baza producerea unor forte sau momente de
catre marimile electrice care se masoara.
Dispozitivele electromecanice indicatoaresunt, din punct de
vedere al echipajului mobil, sisteme de ordinul II, deviatia
permanenta a acestora obtinndu-se la egalitatea dintre
momentul activ, creat de marimea masurata si
momentul/cuplul antagonist.
Functionarea dispozitivului magnetoelectricse bazeaza pe
interactiunea ce are loc ntre un conductor parcurs de
curentul de masurat si cmpul magnetic produs de catre un
magnet permanent.
Functionarea dispozitivului electrodinamic se bazeaza pe
interactiunea produsa ntre doua conductoare parcurse de
curenti electrici.
Dispozitivele indicatoare electro-opticesi anume, cele de afisare
alfa numerica, convertesc informatia de masurare ntr-o
informatie de natura luminoasa.
Dispozitivele indicatoare de afisare alfa numerica realizeaza
caracterele fie direct, fie prin sintetizarea caracterelor, care
poate fi cu segmente sau matriciala.
Modulul 3
38

NTREBARI FI NALE
1. De ce dispozitivele electromecanice sunt considerate ca
sisteme de ordinul I I ?
2. Cum se poate transforma dispozitivul magnetoelectric n
dispozitiv ferodinamic?
3. Din ce cauza dispozitivele electromecanice cu bobina mobila
au capacitatea de suprasarcina redusa?
4. Cum se modifica scara unui dispozitiv magnetoelectric daca
ntrefierul este neuniform?
5. Cum se aduce curentul n bobinele logometrului?
6. De ce nu se foloseste s i la dispozitivul electrodinamic acelasi
sistem de amortizare ca la dispozitivul magnetoelectric?
7. Cum se poate folosi dispozitivul electrodinamic pentru
analiza armonica a unui semnal?
8. Care este rolul tijelor cu contragreutati?
9. Comparati avantajele si dezavantajele sistemelor de afisare
cu LED-uri si respectiv, cu cristale lichide.
10. De cine considerati ca depinde dimensiunea caracterelor
alfa-numerice ce trebuie sa fie afisate?
TEMA: Comparatie ntre dispozitivele electromecanice
- Forma constructiva, elemente comune si specifice
- Cuplul activ, sensibilitate
- Utilizare si performante
Modulul 4
Circuite electronice anologice folosite n aparatele electronice de masurat
39
CIRCUITE ELECTRONICE ANALOGICE
FOLOSITE N APARATELE ELECTRONICE
DE MASURAT

4.1. Generalitati

Folosirea circuitelor electronice ca blocuri componente ale
aparatelor electronice de masurat creeaza o serie de avantaje n ceea ce
priveste modalitatile de prelucrare a semnalelor, mbunatatirea
performantelor si cresterea nivelului de precizie, n conditiile unei
fiabilitati si sigurante n functionare ridicate si a unui pret de cost
scazut.

Extinderea gamei de masurare, n special spre valorile mici ale
marimilor masurate, nu se poate concepe fara folosirea unor
amplificatoare cu performante deosebite; cresterea preciziei de
masurare presupune utilizarea unor circuite speciale care sa
mbunatateasca raportul semnal-zgomot, ca de exemplu, filtrele sau
detectia sincrona. Folosirea pe scara tot mai larga a sistemelor
complexe de masurare, conducerea proceselor industriale asistata de
calculator, nu poate fi conceputa fara utilizarea unor circuite
electronice adecvate prin care sa se asigure interfatarea acestora n
punctele de intrare si iesire, precum si prelucrarea optima a
semnalelor.

Subiecte
4.1. Generalitati
4.2. Amplificatoare de masurare
4.2.1. Caracteristici de baza ale amplificatoarelor
4.2.2. Reactia la amplificatoare
4.2.3. Amplificatorul operational
4.2.4. Conexiuni de baza ale amplificatorului operational
4.3. Filtre
4.4. Circuite de esantionare si memorare

Evaluare: 1. Raspunsuri la ntrebarile finale
2. Discutie pe tema: Caracteristici specifice ale
amplificatoarelor de masurare

Modulul 4
40
Avnd n vedere cele de mai sus, n continuare, vor fi
prezentate principalele circuite electronice ce se folosesc n constructia
aparatelor electronice de masurat.

4.2. Amplificatoare de masurare

Nivelul semnalelor electrice obtinute la iesirea traductoarelor si
a circuitelor de masurare este de ordinul (10
-2
...10
-12
)

W sau chiar mai
mic, ceea ce face necesara amplificarea acestora pentru a putea fi
folosite n procesul de masurare. Dispozitivul care realizeaza cresterea
nivelului energetic al semnalului, fara a modifica forma sau structura
acestuia se numeste amplificator. Principalul parametru al
amplificatoarelor este amplificarea (sau cstigul) definita ca raportul
dintre marimea de iesire si marimea de intrare.

Deoarece marimile de intrare/iesire pot fi tensiuni, curenti sau
puteri rezulta ca se pot defini: amplificarea n tensiune, amplificarea
n curent, amplificarea n putere, amplificatoare de transimpedanta
sau amplificatoare de transconductanta . n practica se foloseste, de
obicei, amplificarea n tensiune, care n continuare, va fi numita
amplificare. Daca tensiunea de intrare este U
1
, iar tensiunea de iesire
este U
2
, amplificarea va fi:

[dB]. log 20 sau
1
2
1
2
U
U
A
U
U
A = = (4.1)

Amplificarea este o caracteristica de transfer.

Considernd marimile U
1
si U
2
complexe, rezulta ca si
amplificarea este o marime complexa, ceea ce se traduce, din punct de
vedere electric, prin existenta unui defazaj ntre tensiunea de iesire si
tensiunea de intrare. Exprimarea amplificarii n decibeli este
avantajoasa la calculul amplificarii totale a unui set de amplificatoare
legate n cascada, amplificarea totala fiind n acest caz, egala cu suma
amplificarilor exprimate n dB.

n functie de natura fiecarei aplicatii, de caracterul semnalului,
de forma si nivelul perturbatiilor, se alege tipul amplificatorului,
conditiile impuse amplificatoarelor de masurare fiind, n general, mai
severe dect cele impuse altor tipuri de amplificatoare.

Exemplificati cteva moduri de prelucrare a semnalelor n cazul
proceselor de masurare.
Cum se defineste amplificarea n puteren dB?
Din ce cauza se prefera amplificarea n tensiune si nu
amplificarea n curent sau n putere?
Cum interpretati caracterul complex al amplificarii?
Modulul 4
41

4.2.1. Caracteristici de baza ale amplificatoarelor

O prima caracteristica, pe baza careia se stabileste
corespondenta ntre semnalul de intrare n amplificator si semnalul de
iesire din amplificator, este caracteristica de transfer statica, care n
cazul ideal este o dreapta ce trece prin origine (figura 4.1). n realitate,
aceasta caracteristica nu este o dreapta, ci o curba, n cadrul careia se
disting trei regiuni:

- regiunea I-a, corespunzatoare nivelurilor mici ale semnalului
de intrare, se caracterizeaza prin faptul ca tensiunea de iesire depinde
foarte putin de tensiunea de intrare, valoarea ei fiind data n primul
rnd de tensiunea de zgomot propriu a amplificatorului si tensiunea de
deriva de zero (pentru amplificatoarele de curent continuu);

- regiunea a II-a este o regiune utila de lucru a
amplificatorului, pentru care exista o relatie de proportionalitate ntre
tensiunea de iesire si tensiunea aplicata la intrare. Abaterea de la
caracteristica ideala liniara se apreciaza cu ajutorul erorii de
neliniaritate,
e
definita ca fiind raportul dintre abaterea maxima a
tensiunii de iesire U si valoarea maxima a acestei tensiuni U
max
:

% 100
max
=
U
U
e
. (4.2)

Pentru amplificatoarele de masurare aceasta eroare de
neliniaritate este cuprinsa ntre 0,1 si 1%;

- n regiunea a III-a, caracteristica pentru semnale de nivel
mare, apare o aplatizare a caracteristicii de transfer statice ceea ce se
manifesta printr-o crestere usoara sau nula a tensiunii de iesire la
cresterea tensiunii de intrare. Aplatizarea caracteristicii apare ca
urmare a limitarii semnalului de iesire din cauza dispozitivelor
Fig.4.1. Caracteristici statice ale amplificatorului de tensiune.
I II III
U
e

U
i

U
emax

U
max

U
emin

Caract.
ideala
Caract.
reala
U
imin
U
imax
Modulul 4
42
electronice si/sau a tensiuniilor finite de alimentare si se manifesta prin
aritia distorsiunilor de neliniaritate ca urmare a limitarii semnalului de
iesire.

Banda de frecvente a amplificatoarelor se stabileste pe baza
caracteristicii amplificare-frecventa; ea reprezinta intervalul de
frecvente pentru care amplificarea A nu se modifica cu mai mult dect
o valoare prestabilita A; neuniformitatea caracteristicii de frecventa
se exprima sub forma unei abateri relative maxime admise n banda de
frecvente. n figura 4.2 este reprezentata caracteristica amplificare-
frecventa a unui amplificator; considernd amplificarea la frecvente
medii A
0
, neuniformitatea caracteristicii de frecvente va fi:

100
| |
0
max
=
A
A
[%] (4.2)
sau:

[ ] [ ] [ ] dB dB dB
A A
0 min max/
= . (4.3)

Pentru amplificatoarele de masurare, neuniformitatea admisa
este de 5...10% (0,5...1 dB), n timp ce pentru amplificatoarele de
audio-frecventa si respectiv, pentru alte aplicatii, este de 3 dB (circa
30%).

Din combinatia celor doua caracteristici prezentate anterior se
stabileste domeniul de amplitudine si frecvente al tensiunii de intrare
pentru care amplificatorul poate fi folosit (figura 4.3).

U
inmin
f
min
f
max
f
U
inmax
U
in
A
[dB]
A
0
+A
B
f
min f
max
f
Fig.4.2. Caracteristica amplificare-frecventa a unui amplificator.
A0-A
A
0

Modulul 4
43

O alta caracteristica deosebit de importanta a amplificatoarelor
de masurare este insensibilitatea la semnale perturbatoare. Semnalele
perturbatoare pot sa apara mpreuna cu semnalul util, pe lantul de
amplificare, prin circuitele de alimentare sau prin alte tipuri de cuplaje.

Amplificatorul diferential (figura 4.4), este prevazut cu doua
borne de intrare, una marcata cu +, numita intrare neinversoare,
deoarece semnalul de iesire este n faza cu cel de intrare, iar cealalta
marcata cu -, numita intrare inversoare, deoarece semnalul de iesire
are faza opusa (antifaza), n raport cu cel de intrare.

Fig.4.4. Amplificatorul diferential.

Se considera ca semnalul util, U
u
este aplicat ntre cele doua
intrari ale amplificatorului (modul diferential - MD), iar semnalul
perturbator, U
p
apare ntre borne si masa (modul comun - MC). Din
figura, rezulta ca se pot scrie relatiile:

U
+
= U
u
+U
p
,
U- = Up .

Se defineste amplificarea diferentiala, A
d
ca fiind raportul
dintre tensiunea obtinuta la iesire, U
2
si diferenta tensiunilor aplicate la
bornele de intrare:

u
d
U
U
U U
U
A
2 2
=
=
+
. (4.4)

Se defineste ca fiind amplificarea de mod comun sau de nivel
mediu, A
MC
, raportul dintre tensiunea obtinuta la iesire U
2
si
semisuma tensiunilor aplicate la intrare:

2
'
2
'
2 2
u
p
MC
U
U
U
U U
U
A
+
=
+
=
+
. (4.5)
+
U
u

Up
U+
U
-

AD
U
2

Modulul 4
44

Daca Up>>Uu, caz frecvent ntlnit n practica, relatia (4.5)
devine:

p
MC
U
U
A
2
'
= . (4.6)
Pentru a caracteriza insensibilitatea la semnalele perturbatoare
se defineste factorul de rejectie a modului comun R ca raportul dintre
amplificarea diferentiala si amplificarea pe modul comun:

MC
d
A
A
R = sau
[ ]
MC
d
dB
A
A
R lg 20 = . (4.7)

Pentru amplificatoarele folosite n practica amplificarea
diferentiala este de circa 10
4
...10
6
sau mai mare, iar amplificarea de
mod comun este de ordinul unitatilor, rezultnd pentru factorul de
rejectie valori mai mari de 40...80 dB.

Zgomotu l propriu al amplificatoarelor poate avea diferite cauze
si se traduce, la iesire, prin prezenta unui semnal perturbator,
determinist sau aleator, chiar si atunci cnd semnalul de intrare este
zero. De obicei zgomotul propriu si are originea n circuitele de
intrare (n primele etaje de intrare), ntr-o gama larga de frecvente si cu
caracter aleator. El poate sa provina si din sursele de alimentare
insuficient de bine filtrate sau prin cuplaje parazite de la retea, cnd un
caracter de brum.

Deriva de zero apare la amplificatoarele ce pot amplifica si
tensiunea continua si consta n aparitia unei tensiuni continue la iesirea
amplificatorului, atunci cnd tensiunea de intrare este zero. Este
datorata variatiilor de temperatura interne sau externe, modificarilor
tensiunilor de alimentare si mbatrnirii pieselor.

Zgomotul propriu si deriva de zero se exprima, de obicei, prin
semnal echivalent la intrare; reducerea acestor marimi, care limiteaza
nivelul minim al semnalului ce se poate aplica la intrare, se poate face
utiliznd amplificatoare de constructie speciala.

n afara acestor caracteristici mai prezinta importanta pentru
unele aplicatii, curentii de polarizare de intrare, impedantele de
intrare, respectiv, de iesire, gama dinamica a semnalului de iesire,
viteza de variatie a tensiunii de iesire etc.

Din ce cauza nu se pot amplifica semnalele foarte mici,
respectiv, foarte mari?
Daca produsul amplificare-banda este o marime constanta
pentru un amplificator dat, cum pot fi realizate amplificari
foarte mari ntr-o banda larga de frecvente?
De ce se considera ca semnalele perturbatoare apar pe
modul comun, iar semnalele utile, pe modul diferential?
Explicati de ce este preponderent zgomotul/ deriva de zero
produse de etajele de intrare.
Ce se ntelege prin gama dinamica a unui semnal?
Modulul 4
45

4.2.2. Reactia n amplificatoare

Obtinerea unor performante superioare pentru amplificatoare se
poate realiza prin introducerea acestora n bucle de reactie negativa.
Utilizarea reactiei negative n cadrul amplificatoarelor conduce la o
serie de avantaje, ca:

a) mbunatatirea liniaritatii caracteristicii de transfer statice si
deci, reducerea distorsiunilor de neliniaritate;
b) asigurarea constantei amplificarii la mbatrnirea dispoziti-
velor electronice sau schimbarea acestora;
c) cresterea benzii de frecvente a amplificatorului;
d) micsorarea nivelului de zgomot si a derivei de zero;
e) cresterea impedantei de intrare si micsorarea impendantei
de iesire (n anumite cazuri) etc.

Folosirea reactiei n amplificatoare presupune readucerea la
intrarea amplificatorului a unei parti din semnalul de iesire prin bucla
de reactie, n scopul modificarii caracteristicilor acestuia; daca
semnalul adus prin bucla de reactie produce cresterea semnalului de
intrare, reactia este pozitiva, iar n caz contrar, negativa. Reactia
pozitiva este folosita la oscilatoarele electronice, n timp ce reactia
negativa se foloseste pentru mbunatatirea performantelor
amplificatoarelor.

n figura 4.5 este prezentata schema bloc a unui amplificator
cu reactie, format dintr-un amplificator cu amplificarea A si un circuit
de reactie avnd functia de transfer . Din figura, rezulta ca pot fi
scrise relatiile:

e i
e
r e
U U U
U
U
U
U
A = =
= ; ; .

Rezulta ca amplificarea amplificatorului cu reactie , A
r
va fi:

A
A
U U
U
U
U
A
r
e
i
e
r
+
=
+
= =
1
. (4.8)

U
i

A
U
e

U
r

Fig. 4.5. Schema bloc a unui amplificator cu reactie.
U
Modulul 4
46
Daca amplificarea A a amplificatorului de baza este suficient
de mare, astfel nct A>>1, rezulta ca amplificarea amplificatorului
cu reactie devine:

1
r
A , (4.9)

ceea ce arata ca, n acest caz, valoarea amplificarii amplificatorului cu
reactie este independenta de valoarea amplificarii amplificatorului de
baza si depinde numai de circuitul de reactie care se poate realiza cu
elemente pasive precise.

Att la constructia amplificatoarelor, ct si n timp, pot avea loc
modificari ale amplificarii amplificatorului de baza sau ai parametrilor
retelei de reactie; n practica intereseaza n ce masura se modifica
amplificarea amplificatorului cu reactie n aceste cazuri.

Fie A/A variatia relativa a amplificarii amplificatorului de
baza si / eroarea relativa de determinare a factorului de reactie
pentru reteaua de reactie; folosind relatia determinata la propagarea
erorilor la masurarile indirecte, rezulta ca variatia relativa a
amplificarii amplificatorului cu reactie va fi:

+
=
A
A
A
A
A A
A
r
r
1 1
1
. (4.10)

Din relatia (10) se constata ca variatia amplificarii
amplificatorului de baza este redusa de (1+A) ori, n timp ce eroarea
relativa de determinare a factorului de reactie este transmisa aproape
integral (A/(1+A)1) n variatia relativa a amplificarii
amplificatorului cu reactie.

Observatie: Din relatiile (9) si (10) rezulta ca pentru a avea
amplificare constanta, cunoscuta cu precizie, este necesar ca
amplificarea amplificatorului de baza sa fie ct mai mare, iar
reteaua de reactie sa fie construita cu elemente de circuit ct mai
precise si stabile n timp.

Explicati, pe baza formulei amplificarii amplificatorului cu
reactie, ca reactia pozitiva conduce la regim de oscilator (cazul
1+A=0).
Din ce cauza creste banda de frecventela amplificatoarele cu
reactie?
Cum se explica faptul ca desi dispozitivele electronice au o
dispersie larga a parametrilor de amplificare, amplificatoarele
realizate cu acestea au amplificarea constanta?
De ce se reduce zgomotul/deriva de zero la amplificatoarele cu
reactie?
Modulul 4
47

4.2.3. Amplificatorul operational

Amplificatorul operational (AO) are o larga utilizare n cadrul
schemelor electronice, principalele caracteristici ale sale fiind:

- este un amplificator diferential;
- amplificarea n tensiune este foarte mare;
- rezistenta de intrare este foarte mare (n cazul ideal -
infinita);
- rezistenta de iesire este foarte mica (n cazul ideal - zero).

Schema echivalenta a AO este data n figura 4.6 unde se
disting: intrarea inversoare, intrarea neinversoare, iesirea si bornele de
alimentare. AO poate avea si borne suplimentare pentru introducerea
unor circuite de corectie.

Amplificatorul prezinta la intrare o impedanta de intrare pe
mod diferential, Z
D
(ntre cele doua intrari) si impedantele de intrare
pe mod comun, Z
MC
si Z
MC
(ntre fiecare intrare si masa).

Aplicati e:
Un amplifificator cu reactie este compus dintr -un amplificator avnd
amplificarea A=60 dB si (/) = 10% si un circuit de reactie
negativa al carui coeficient de reactie poate fi cunoscut cu o eroare
(/) = 1%. Sa se determine valoarea coeficient ului de reactie
pentru ca amplificatorul cu reactie sa aiba o amplificare de 50; Cu ce
eroare relativa este cunoscuta amplificarea amplificatorului cu
reactie?
Solutie: Amplificarea amplificatorului de baza ca raport este:

[ ]
. 1000 10 10
20
60
20
= = =
dB A
A
Pentru amplificatorul cu reactie pot fi scrise relatiile:
A
A
A
r
+
=
1
si
+
=
A
A
A
A
A A
A
r
r
1 1
1
.
nlocuind valorile cunoscute n relatiile de mai sus, din prima
ecuatie se obtine: =0,019.
Deoarece A=1000 >>1, daca se calculeaza cu formula aproximativa,
se obtine: =0,02
Din cea de-a doua ecuatie, rezulta:
(/)=0,05.10+0,95.1=1,45.
Se observa ca ponderea variatiei amplificarii amplificatorului de
baza este redusa,n timp ce eroarea retelei de reactie este introdusa
aproape integral.
Modulul 4
48

Fig.4.6. Schema echivalenta a AO.

Schema echivalenta a iesirii amplificatorului contine:
- un generator de tensiune corespunzator amplificarii modului
diferential, A
0
U;
- un generator de tensiune corespunzator amplificarii pe modul
comun, A
MC
(U
1
+U
2
)/2;
- impendanta de iesire, Z0.

Pentru un amplificator real, impedanta diferentiala de intrare
este de ordinul sutelor de M, iar impendantele de mod comun sunt de
ordinul M sau zecilor de M. Amplificarea diferentiala este de
ordinul zecilor sau sutelor de mii, n timp ce amplificarea de mod
comun este cel mult de ordinul unitatilor; impedanta de iesire poate
avea valori de ordinul zecilor de ohmi.

Tinnd seama de datele de mai sus se poate considera ca
amplificatorul operational este un amplificator ideal pentru cele mai
multe aplicatii, avnd:

- impedanta de intrare infinita;
- amplificare diferentiala infinita;
- amplificare pe mod comun nula;
- impedanta de iesire nula.

Din ce cauza la amplificatoarele de tensiunese doreste ca
impedanta de intrare sa fie ct mai mare, iar impedanta de
iesire sa fie ct mai mica?
Ct sunt curentii de intraren AO daca impedanta de intrare
este infinita?
Ct este tensiunea diferentiala de intrare la un AO daca
amplificarea pe modul diferential este infinita, iar tensiunea de
iesire este finita?
+E
A

U0
U
1

U
Z
MC

Z'
MC

ZMD
-E
A

A
0
U
Z
0

U
2

2
2 1
U U
A
MC
+

+
_
Modulul 4
49
4.2.4. Conexiuni de baza ale AO

Denumirea de amplificator operational provine de la faptul ca
el poate fi folosit n cadrul unor circuite care efectueaza operatii
matematice. Conexiunile de baza ale AO reflecta aceste posibilitati.

Fig.4.7. Amplificatorul inversor.

a) Amplificatorul inversor are schema din figura.4.7.
Considernd AO ideal, Z
in
, Z
out
0, A
0
, rezulta ca tensiunea de
intrare este foarte mica (U0) si prin rezistenta R
m
nu circula curent
(I
+
=I
-
=0 deoarece Z
in
). n aceste conditii, borna inversoare a
amplificatorului, M are potentialul nul, ea reprezentnd un punct de
masa virtual. Daca n nodul M punctul de masa virtual - se aplica
teorema I a lui Kirchhoff si se tine seama ca I
-
=0, se poate scrie:

, 0
1
1
0 1
= + = +
r
e
R
U
R
U
I I
de unde rezulta:

1 1
R
R
U
U
A
r e
= = . (4.11)

Pentru a avea tensiune de offset (deriva de nul) ct mai mica,
este necesar ca:

r
r
m
R R
R R
R
+
=
1
1
. (4.12)

Deoarece punctul M este un punct de masa virtual, ntreaga
tensiune de intrare se aplica pe rezistenta R
1
si deci aceasta rezistenta
constituie rezistenta de intrare echivalenta amplificatorului inversor.

Un caz particular al conexiunii AO n montaj inversor l
prezinta integratorul Miller avnd schema din figura 4.8.a. Se poate
scrie teorema I a lui Kirchhoff n punctul M:

( ) ( )
, 0
d
d
2
1
1
= +
t
t u
C
R
t u
(4.13)
U
1

U
R
1

R
m

R
r

-

+
U
e
AO
Modulul 4
50

Fig.4.8. Integratorul Miller: a) schema de principiu, b) varia tia n
timp a tensiunii de iesire functie de un semnal treapta la intrare.

De unde rezulta:

= dt u
RC
u
i e
1
(4.14)

adica, circuitul se comporta ca un integrator. Daca la intrare se aplica
un semnal treapta , la iesire se va obtine o tensiune liniar variabila
(figura 4.8.b.). Acest circuit are importante aplicatii la construirea unor
generatoare de tensiune liniar variabila folosite n osciloscopie,la
convertoarele analog-numerice, dar si la medierea semnalelor.

Deoarece borna inversoare a AO este un punct de masa virtual,
daca se conecteaza mai multe tensiuni de intrare U
1
,...,U
n
prin
rezistentele R
1
,...,R
n
(figura 4.9), prin suprapunerea efectelor rezulta:

Fig.4.9. Sumator cu amplificator operational.

+ + + =
n
n
r r r
e
U
R
R
U
R
R
U
R
R
U ...
2
2
1
1
. (4.15)

U
1

U
3

R
1

R
3

R
r

+
U
e

AO
U
2

R2
U
1

C
R
1

U
R
_

+
U
e

U
i

Ue
t
0

t
t
a) b)
t
0

AO
Modulul 4
51
Schema prezentata realizeaza un sumator ponderat a
tensiunilor aplicate la intrare. Daca toate rezistentele de intrare sunt
egale ntre ele R
i
=R, se obtine un circuit sumator:

) ... (
2 1 n
r
e
U U U
R
R
U + + + = . (4.16)

b) Amplificatorul neinversor are schema din figura 4.10, n
care R
1
este legat la masa. Considernd AO ideal, cele doua intrari vor
avea acelasi potential (U
R1
=U
1
) si aplicnd teorema I a lui Kirchhoff n
punctul M, rezulta:

1 1
1
R
R
U
U
A
r e
+ = = . (4.17)

Deoarece impedanta de intrare n amplificator este foarte mare
(Z
in
), rezulta ca prin ochiul respectiv nu avem curent si deci
impedanta de intrare n AO neinversor este infinita (n realitate este
impedanta de intrare pe modul comun).

Daca R20, Rr0 si R1, rezulta A = Ue /U1 = 1 adica Ue =
U
1
, montaj ce poarta denumirea de repetor (figura 4.11). Repetorul are
impedanta de intrare foarte mare si impedanta de iesire foarte mica si
din aceasta cauza este folosit ntr -o serie de aplicatii la amplificarea n
putere.

Fig.4.10. Amplificator neinversor
U
1

R
2

R
1

+

R
r

U
e

AO U
Fig.4.11. Repetor cu amplificator operational
U
1
U
+

U
e

AO
Modulul 4
52
c) Amplificatorul diferential are schema din figura 4.12, unde
se noteaza: U2 - U1 = Ud.. Daca se presupue ca AO este ideal,
potentialele punctelor A si B sunt egale, de unde rezulta:

1 1 2
R
R
U
U
U U
U
A
r
d
e e
= =
= . (4.18)

Pentru ca relatia de mai sus sa fie valabila este necesar ca
rezistentele perechi sa fie riguros egale ntre ele.

O categorie speciala de amplificatoare diferentiale o constituie
comparatoarele, schema bloc a acestora fiind cea din figura 4.13.a.
Daca U1>U2 tensiunea de iesire este mica (0 logic), iar daca U1<U2
tensiunea de iesire este mare (1 logic), caracteristica de transfer
avnd forma din figura 4.13.b. Pragul de sensibilitate al
comparatoarelor este de regula mai mic dect 5 mV. Unele
comparatoare pot functiona comandate logic prin intrarea "strobe" .

U
1
R
1
R
m
_
+

U
e
AO U
Fig.4.12. Amplificatorul diferential.
U
2
R
r
a) b)

Fig.4.13. Functionarea comparatorului cu intrare de strobe.
U
2
U
1
t
R
2
_
+
U
e
AO

U strobe
U
1
U
2
strobe
U
e
R
1
t
t
Modulul 4
53

4.3. Filtre

Prin filtru se ntelege acel circuit care are rolul de a prelucra n
mod diferentiat semnalele dintr-o banda de frecvente n comparatie cu
cele din afara benzii. De regula, filtrele "lasa sa treaca" sau "opresc"
semnalele dintr-o banda de frecvente, "oprind" sau "lasnd sa treaca"
semnalele din afara benzii.

Clasificarea filtrelor dupa banda de frecvente este urmatoarea:

a) filtrul trece jos, FTJ are caracteristica de frecvente
prezentata n figura 4.14.a, din care rezulta ca toate semnalele avnd
frecventa mai mica dect f
1
, numita frecventa de taiere a filtrului, sunt
prezente la iesire neatenuate, n timp ce semnalele cu frecventa mai
mare dect f
1
sunt blocate. n realitate, caracteristica reala a filtrului,
prezinta o zona de tranzitie n regiunea frecventei de taiere, separarea
celor doua benzi nefiind neta ca n caracteristica ideala;

Fig.4.14. Diferite tipuri de filtre: a) filtrul trece jos, b) filtrul trece sus,
c) filtrul trece banda, d) filtrul opreste banda.

Care sunt elementele AO ideal care permit stabilirea unor
performante ale schemelor cu AO fara a cunoaste schema
electrica detaliata a acestora?
Comparati performantele AO n regim inversor, neinversor si
diferential.
n ce conditii nu se poate folosi conceptul de AO ideal?
Ce utilizari poate avea amplificatorul repetor?
Din ce cauza la AO n regim diferential este necesar ca
perechile de rezistente sa fie riguros egale ?
f
f2
1
A
c)
f f
2
1
A
b)
f f1
1
A
d)
f f
1
1
A
a)
f
1
f
2
Modulul 4
54

b) filtrul trece sus, FTS (figura 4.14.b) permite trecerea numai
a semnalelor avnd o frecventa mai mare dect frecventa de taiere f
2
;

c) filtrul trece banda, FTB (figura 4.14.c) lasa sa treaca numai
semnalele din interiorul unei benzi de frecvente ( f
1
- f
2
), numita banda
de frecvente a filtrului;

d) filtrul opreste banda FOB (figura 4.14.d) blocheaza toate
semnalele a caror frecventa este cuprinsa n banda de frecvente a
filtrului.

Dupa modul de realizare, filtrele se clasifica n:

1. Filtre pasive - construite numai cu elemente pasive de
circuit: rezistoare, condensatoare, bobine; constructia lor este simpla,
nsa performantele realizate sunt modeste.

2. Filtrele active au n compunerea lor elemente active de
circuit (tranzistoare, tuburi, amplificatoare operationale); ele permit
obtinerea unor performante superioare, inclusiv amplificarea
semnalelor din banda de trecere a filtrului.

3. Filtrele numerice - realizate pe baza principiilor de
prelucrare numerica a semnalelor, au n compunerea lor convertoare
analog-numerice, circuite logice, inclusiv tehnica de calcul si,
respectiv, convertoare numeric-analogice. Caracteristicile lor pot fi
foarte apropiate de caracteristicile unor filtre ideale.

Pentru sinteza unui filtru se porneste de la caracteristica ideala
a acestuia care se aproximeaza dupa diferite metode ca: aproximarea
de tip Butterworth, aproximare de tip Cebsev etc., astfel nct
performantele obtinute sa fie optime pentru aplicatia dorita. Pentru
obtinerea unor performante superioare, filtrele se pot lega n cascada.

Dati exemple de circuite electrice, respectiv de echipamente
e lectronice, care au proprietati de filtrare.
Cum poate fi sintetizatun FTB din FTJ si FTS? dar un
FOB?
Din ce cauza, din punct de vedere practic, nu poate exista
un FTS?
Ce tip de filtre sunt urechea si ochiul?
Banda de frecvente a unui filtru se poate defini pentru o
atenuare de 3 dB a semnalului din banda de oprire fata de
banda de trecere; cu ce reducere a puterii semnalului este
echivalenta aceasta atenuare ?

Modulul 4
55

4.4. Circuite de esantionare si memorare

Circuitele de esantionare si memorare au rolul de a extrage la
anumite momente de timp, esantioane din semnalul de masurat si a le
memora n vederea prelucrarii ulterioare. Comanda pentru esantionare,
respectiv, pentru memorare este data de obicei n forma binara.

Principalele conditii ce se impun circuitelor de esantionare si
memorare sunt:
- realizarea prelevarii esantionului ntr-un interval de timp ct
mai scurt;
- mentinerea n forma nealterata a valorii esantionului pe o
durata de timp ct mai mare, necesara n procesul de prelucrare.

n figura 4.15 este reprezentata schema de principiu a unui
circuit de esantionare si memorare. La nchiderea comutatorului K se
ncarca condensatorul C la valoarea tensiunii de intrare. Dupa
deschiderea comutatorului, tensiunea cu care este ncarcat
condensatorul se pastreaza (este memorata), deoarece amplificatorul A
este n montaj repetor si are impedanta de intrare foarte mare; la iesirea
acestuia se va obtine tensiunea U
m
, egala cu tensiunea de la bornele
condensatorului.

n procesul de esantionare si memorare apar o serie de erori;
astfel, ncarcarea condensatorului nu se face la valoarea instantanee a
tensiunii aplicate din cauza rezistentei sursei de semnal r
i
si a
rezistentei cheii n stare de conductie r
c
. Constanta de timp de
ncarcare,
i
, va fi:

) (
c i i
r r C + = . (4.19)

O alta eroare apare pe durata memorarii datorita rezistentei de
pierderi a condensatorului, rezistentei comutatorului n stare de
blocare si a rezistentei de intrare n amplificator.

Pentru reducerea erorilor de mai sus este necesar ca sa se
foloseasca un condensator de valoare nu prea mare, cu pierderi mici,
celelalte elemente parazite putnd fi reduse folosind scheme
electronice corespunzatoare.
U
m
K
C
+

Fig. 4.15. Circuit de esantionare si memorare.
AO

U
i
Modulul 4
56

Din ce cauza este necesar procesul de esantionare? dar de
memorare?
De ce este necesar ca prelevarea esantionului sa se faca
ntr-un timp ct mai scurt?
Din ce cauza tensiunea de la bornele condensatorului nu
ajunge la valoarea corespunzatoare amplitudinii
esantionului si nu se pastreaza n timp?

REZUMAT
Pentru amplificatoare se poate defini amlificarea, ca
raport ntre marimea de iesiresi marimea de intrare.
Amplificarea poate fi n tensiune, n curent sau n putere,
prima fiind cea mai des utilizata.
Dintre caracteristicile amplificatoarelor de masurarepot fi
evidentiate:
1. caracteristica de transfer statica, la care pot fi evidentiate
zonele: de semnal mic, de lucru si de semnal mare,
2. caracteristica amplificare frecventa, pe baza careia se
stabileste banda de frecvente,
3. insensibilitatea la semnalele perturbatoareetc.
Reactia negativa permite obtinerea unor performante
superioare, dintre care cele mai importante sunt :
constanta amplificarii si cresterea benzii de frecvente.
Amplificatorul operationaleste un amplificator diferential
care n cazul ideal are amplificarea pe modul diferential
infinita, zero pe modul comun, impedanta de intrare
infinita si valoare nula pentru impedanta de iesire.
Conexiunile de baza ale amplificatorului operational sunt:
amplificator inversor, cu cazurile particulare de
integrator si respectiv, sumator ponderat, amplificator
neinversor, cu cazurile particulare: amplificator repetor
si amplificatorul diferential.
Filtrelepot fi , dupa banda de frecvente de trecere, de
urmatoarele tipuri: trece jos, trece sus, trece banda sau
opreste banda. Dupa modul de realizare pot fi: pasive,
active si numerice.
Circuitele de esantionare si memorare, folosite la
masurarile numerice au rolul de a preleva si pastra n
timp valoarea amplitudinii semnalului din momentul
aparitiei unei comenzi.
Modulul 4
57

1. Dati exemple de semnalecare trebuie sa fie amplificate.
Care este ordinul de marimeal amplificarii necesare pentru
aceste semnale?
2. Care sunt limitarile pentru care amplificarea are sens ?
3. Aparatele electronice care preiau semnalul prin cabluri
coaxialeau intrare diferentiala?
4. Att la reactia n amplificatoare, ct si la aplicatiile AO,
amplificatoarele au fost considerate ca black box (cutie
neagra); n ce masura, n aceste cazuri, se reduce
generalitatea problemei?
5. Cu un amplificator operational avnd amplificarea de
100dB 26dB se realizeaza un amplificator cu reactie
avnd amplificarea de 100 1%. Care sunt parametrii
retelei de reactie ?
6. Care este legatura dintre AO ideal si punctul de masa
virtual?
7. Proiectati un amplificator cu AO n regim inversor,
neinversor si diferential care sa aiba amplificarea 20, stiind
ca rezistenta conectata la masa, n toate cele trei cazuri,
este de 10k.
8. Ce se ntmpla daca i se introduce unui circuit comparator
o reactie (negativa) ?
9. Dati exemple de aplicatii care necesita FTJ, FTS, FTB si
FOB.
10. n cazul prelucrarii numerice a semnalelor este posibil sa
nu se foloseasca esantionarea si memorarea semnalelor?

Modulul 4
58

TEMA: Caracteristici specifice ale amplificatoarelor de masurare
- Tipuri de amplificatoare de masurare
- Caracteristici ale amplificatoarelor de masurare
- Comparatie ntre amplificatoarele de masurare si
amplificatoarele utilizate n alte aplicatii
- Amplificatorul de instrumentatie (figura 4.16);
caracteristici.

U
e
Fig.4.16. Amplificatorul instrumental.
R
2
_
+
AO
2
U
2
R
3
U
1
R
R
g
+
_
AO
3
R
3
R
1
+
_
AO
1
R
R
1
R
2

+
Modulul 5
Sisteme de achizitie de date
59
SISTEME DE ACHIZITII DE DATE

5.1. Generalitati

Extinderea masurarilor numerice este strns legata de cresterea
preciziei de masurare, ct si de posibilitatile de prelucrare numerica a
semnalelor si a fost posibila ca urmare a progreselor nregistrate n
tehnica de realizare a circuitelor integrate care ofera:

- cresterea complexitatii si fiabilitatii circuitelor;
- realizarea unor componente cu parametri foarte apropiati
(pentru rezistente, diferente mai mici de 1%, pentru condensatoare,
diferente mai mici de 0,1%, iar pentru tranzistoarele bipolare, diferente
ale tensiunilor baza -emitor mai mici de 1 mV etc.);
- masurarea timpului (a frecventei) cu o incertitudine de
ordinul 10
-6
etc.

Masurarile numerice sunt strns legate de esantionare si
cuantizare - procedee de prelucrare a semnalelor prezentate n
Modulul 1 - concluziile referitoare la aceste procedee aplicndu-se n
totalitate, att pentru realizarea unor precizii ridicate, ct si pentru
reconstituirea semnalelor masurate. n figura 5.1 este prezentata
caracteristica de transfer statica si erorile caracteristice ale unui
cuantizor a) - ideal si b) - real, de unde rezulta urmatoarele tipuri de
erori:

- eroare de decalaj (off -set), de natura aditiva (caracteristica 1);
- eroarea de proportionalitate (amplificare), cu caracter
multiplicativ (caracteristica 2);
- eroarea de neliniaritate (caracteristica 3).
Subiecte
5.1. Generalitati
5.2. Convertoare numeric-analogice
5.2.1. CNA cu retea R-2R
5.3. Convertoare analog-numerice directe
5.3.1. CAN paralel
5.3.2. CAN serie -paralel
5.3.3. CAN cu aproximatii succesive
5.4. Convertoare analog-numerice indirecte
5.4.1. CAN cu dubla integrare
5.5. Sisteme de achizitii de date
5.6. Sisteme de distributie a datelor

2. Discutie pe tema: Alegerea unui sistem de achizitii de
date
Modulul 5
60

Pentru asigurarea monotoniei este necesar ca eroarea de
neliniaritate sa fie mai mica dect o cuanta. Se constata ca eroarea de
cuantizare nu este corelata cu semnalul, are o distributie de
probabilitate uniforma n cazul ideal, de la care se abate din cauza
erorilor prezentate mai sus.

n masurarile numerice informatia se prezinta, de obicei, n
forma binara sau un cod binar (BCD, complementul lui doi sau unu
etc.).

Dispozitivul care realizeaza conversia unei marimi analogice
ntr -un numar sau invers, se numeste convertor.

Convertorul analog-numeric (CAN) transforma informatia
analogica ntr-un numar, n timp ce convertorul numeric-analogic
(CNA) transforma un numar ntr-un semnal analogic proportional cu
numarul considerat.

Forma caracteristicii de transfer statica este similara cu cea a
cuantizorului att pentru convertoarele analog-numerice ct si pentru
cele numeric-analogice. n continuare, se presupune ca numarul N<1
este reprezentat n cod binar:

=

= + + + =
n
i
i
i
n
n
a a a a N
1
2
2
1
1
2 2 ... 2 2 , (5.1)

unde bitul de ordinul i a
i
0,1, iar semnalul analogic reprezinta, n
afara altor precizari, o tensiune electrica; a
1
- reprezinta bitul cel mai
semnificativ (engleza - most significant bit - MSB), iar a
n
- bitul cel
mai putin semnificativ (engl. - least significant bit - LSB).
Caaracteristica
ideala
U
i

Ue
1
2
3
Fig. 5.1. Caracteristica de transfer statica si
eroarea de cuantizare pentru un cuantizor.
Modulul 5
61

Convertoarele pot fi: directe, daca transformarea se face fara
marimi intermediare, sau indirecte, n caz contrar, ca marimi
intermediare folosindu-se frecventa sau timpul. Dupa modul de
transmitere a informatiei numerice, convertoarele pot fi de tip paralel
sau serie , primele fiind rapide si complexe, n timp ce ultimele sunt
mai simple si mai lente.

Principalele caracteristici ale convertoarelor sunt:

a) Gama dinamica reprezentata prin numarul de nivele de
discretizare (cuante) sau numarul de biti;
b) Viteza sau timpul de conversie;
c) Precizia absoluta prin care se compara valoarea reala
obtinuta la iesire cu cea teoretica sau precizia relativa care depinde de
nelinearitate, fara sa includa eroarea de amplificare (cstig) sau cea de
decalaj.

O caracteristica ce tine seama de regimurile tranzitorii ce apar
n timpul comutarilor la schimbarea de cod o reprezinta aparitia unor
impulsuri scurte (engl. glitch) care au energia maxima aproximativ la
jumatatea domeniului de conversie (comutarea 011...1100...0).

5.2. Convertoare numeric-analogice
5.2.1. CNA cu retea R-2R

O retea rezistiva n scara are schema electrica prezentata n
figura 5.2, careia i se impun urmatoarele conditii:
- rezistenta vazuta n fiecare nod spre dreapta sa fie R;
- raportul de divizare a curentului din fiecare nod sa fie n.

Din ce cauza masurarile numerice sunt legate de procesul de
esantionare si cuantizare?
Cum se explica erorile care apar n cazul caracteristicii de
transfer reala? puteti sa le identificati n cazul balantei?
Din ce cauza se considera pentru convertoare N<1?
Ce importanta practica au caracteristicile convertoarelor?

U
Fig. 5.2. Retea rezistiva n scara.
I R I/4 R I/8 R
I/4

2R
I/8

2R
2R
I/2

2R

Modulul 5
62
Daca se impune conditia ca n fiecare nod curentul injectat sa
fie divizat cu 2 (n = 1) rezulta R1 = 2R si R2 = R, obtinndu-se reteaua
rezistiva R-2R. Proprietatea acestei retele, de a diviza cu 2 curentul ce
intra n fiecare nod se foloseste la realizarea CNA cu retea R-2R a carui
schema de principiu este prezentata n figura 5.3.

Presupunnd amplificatorul operational ideal, conectat n regim
inversor, rezulta ca borna inversoare M reprezinta un punct de masa
virtual. Prin urmare, indiferent de pozitia cheilor K
i
, rezistentele 2R
sunt conectate la masa.

Valoarea tensiunii de iesire se poate deduce usor, curentii
injectati prin comutatoare regasindu-se n rezistenta R din reactie:

+ + + =
n
i
i
i r
r
n
n r r
e
k U
R
U k
R
U k
R
U k
R U
1
2
2 1
2
2
...
2 2
. (5.2)

Precizia realizata de acest convertor este superioara altor
variante de CNA deoarece foloseste doar doua valori ale rezistentelor
R si 2 R, iar comutatoarele conectate la potential scazut se nseriaza la
aceeasi rezistenta 2R. Pentru viteze mari de lucru este necesar ca
rezistentele retelei sa fie de valoare redusa.

Ct este rezistenta de intraren reteaua R-2R? dar curentul
absorbit de la sursa de tensiune ?
Cum se asigura echipotentialitatea pentru terminalele
inferioare ale rezistentelor 2R la CNA cu retea R-2R?
Cum se poate realiza acest convertor folosind o singura valoare
a rezistentei?

I R I/2 R I/4 I/2
n-1
I/2
n

1 2 3 n-1 n
U
r

2R

I/2
K1
2R

I/4
K2
2R

I/8
K
3

2R

I/2
n

K
n

2R
2R

I/2
n-1

K
n-1

R
U
e

AO
+
Fig. 5.3. CNA cu retea R-2R.
M
1 0 1 0 1 0
Modulul 5
63

5.3. Convertoare analog-numerice directe
5.3.1. CAN paralel

La convertoarele analog-numerice de tip paralel valorile bitilor
corespunzatori reprezentarii numerice se obtin simultan prin
compararea instantanee a tensiunii masurate cu tensiunile
corespunzatoare fiecarui nivel de discretizare. Schema de principiu a
CAN paralel este prezentata n figura 5.4. Tensiunea de referinta se
aplica unui divizor rezistiv format din n+1 rezistoare, ceea ce permite
aplicarea la intrarea inversoare a fiecarui comparator, a unei tensiuni:

( )
r
r
i
U
n
i
iR
R n
U
U
1 1 +
=
+
= , (3)

cu care se compara simultan tensiunea necunoscuta U
x
.

n functie de marimea acestei tensiuni (Ux<Ur) un numar de
comparatoare, ncepnd cu C
1
vor fi n stare"1", daca U
x
>U
i
, n timp
ce ncepnd cu C
i+1
vor fi n stare "0". Aceasta informatie este
decodificata n cod binar de catre decodor. Pentru n biti sunt necesare
2
n
-1 comparatoare. De exemplu, pentru 8 biti sunt necesare 255
comparatoare, iar pentru 10 biti - 1023 comparatoare, ceea ce
presupune o complexitate deosebita a schemei convertorului.

Viteza de conversie este limitata de timpul de propagare a
tensiunii la comparatoare prin reteaua rezistiva si schema logica de
decodare, obtinndu-se frecvente de lucru de ordinul 80MHz (8 biti)
sau chiar 100MHz (6 biti).

CAN de tip paralel si gaseste aplicatii, cu precadere, atunci
cnd se cer viteze foarte mari de lucru ca, de exemplu, la prelucrarea
U
x

U
r

R

R

R
.
.
.

R
C
0

C
1

C
2

.
.
.
C
n

Semn.
depasire
Decodor
a
1

a
2

.
.
.
a
n-1
a
Fig. 5.4. CAN paralel.
Modulul 5
64
semnalelor video. Cresterea numarului de biti ai convertorului ridica
probleme deosebite legate de rejectia modului comun pentru
comparatoarele corespunzatoare bitilor cei mai semnificativi, ct si ca
urmare a cresterii puterii disipate pe capsula.
Din cauza vitezei mari de lucru, CAN paralel nu necesita
circuite de esantionare si memorare, conversia realizndu-se practic
instantaneu.

5.3.2. CAN serie-paralel

Desi realizeaza viteze maride lucru, CAN de tip paralel este
greu de realizat cu un numar prea mare de biti. O solutie de reducere a
numarului de comparatoare este oferita de CAN de tip serie-paralel
(figura 5.5).

CAN serie-paralel este compus celule formate din perechi CAN
paralel si CNA de 4 biti, conectate ntre ele printr-o schema adecvata.
Conform figurii, semnalul U
x
este aplicat primului CAN paralel care
realizeaza conversia primilor 4 biti; acesti 4 biti sunt convertiti ntr-o
tensiune de catre CNA, tensiune care este aplicata, mpreuna cu
tensiunea de intrare, unui bloc de diferenta. Tensiunea de intrare este
aplicata prin intermediul unui circuit de ntrziere , pentru a
compensa eventualele ntrzieri produse de propagare si procesul de
conversie.

Pentru a se putea folosi aceeasi celula, semnalul diferenta este
amplificat de catre amplificatorul A cu 2
4
=16, dupa care este aplicat
celulei urmatoare.

Trebuie remarcat faptul ca n acest caz, pentru un convertor de
8 biti sunt necesare 30 de comparatoare, comparativ cu 255 de
comparatoare pentru un CAN paralel, evident cu o scadere a vitezei de
conversie.

Cu ce mijloc de masurare, din punctul de vedere al principiului,
se poate compara CAN paralel?
De ce este necesar blocul de semnalizare a depasirii?
Ce solutie sugerati sa fie aplicata pentru ca tensiunea U
x
sa fie
aplicata fara ntrzieri la toate comparatoarele?
CAN CNA CAN CNA

_
A

_
A
U
x
Fig.5.5. CAN de tip serie-paralel.
Modulul 5
65

5.3.3. CAN cu aproximatii succesive

CAN cu aproximatii succesive este cel mai raspndit tip de
convertor n masurarile numerice datorita preciziei ridicate si timpului
de conversie scazut. Schema de principiu a convertorului este indicata
n figura 5.6.a, iar diagrama de tensiuni n figura 5.6.b.

La aparitia primului impuls de tact dat de oscilatorul pilot OP,
sistemul de logica de comanda si transfer BLCT, activeaza bitul cel
mai semnificativ - MSB, care produce la iesirea CNA tensiunea
U
CNA(1)
=1/2 U
r
, cu care se compara U
x
; daca U
x
> U
CNA(1)
; a
1
- MSB,
ramne cu nivelul "1" logic si "0" logic n caz contrar. Urmatorul
impuls de tact activeaza cel de-al doilea bit, determinnd la iesirea
acestuia tensiunea U
CNA(2)
= (a
1
2
-1
+2
-2
)U
r
, cu care se compara din nou
Ux. n functie de iesirea comparatorului, n BLCT se ia decizia
referitoare la valoarea celui de-al doilea bit a
2
. Procesul continua pna
la epuizarea tuturor bitilor corespunzatori CNA.

Precizia convertorului este data de erorile CNA si ale
comparatorului C, timpul de conversie fiind proportional cu numarul
de biti (T
0
=nT
0
, unde T
0
reprezinta perioada semnalului de tact). n
Este posibil ca celulele sa contina convertoare de 6 biti?
n aceasta aplicatie, se poate folosi CNA cu retea R-2R?
Ce se ntmpla daca lipseste circuitul de ntrziere?
Din ce cauza este necesara amplificarea semnalului diferenta?
Cum se poate explica cresterea timpului de conversie n
comparatie cu CAN paralel?

U
+
C

BLCT
CNA
U
r

u
8V
4V
6V
7V
6,5V
U
x
=6,23 V
U
r
=16 V
6,25V
a1=0 a2=1 a3=1 a4=0 a5=0 a6=0 a7=1 a8=1 t
n=01100011
a) b)
Fig. 5.6. a - CAN cu aproximatii succesive; b - Diagrama de tensiuni.
a2
a1
a3

an
OP
. .
6,22V
6,23V
Modulul 5
66
prezent se realizeaza CNA cu aproximatii succesive de 14 biti ce
realizeaza 10
5
conversii pe secunda.

5.4. Convertoare analog-numerice indirecte
5.4.1. CAN cu dubla integrare

Datorita preciziei ridicate pe care poate sa o asigure, CAN cu
dubla integrare este unul dintre cele mai utilizate CAN n practica.
Schema CAN cu dubla integrare este prezentata n figura 5.7.

Aplicatie:
Sa se traseze diagrama temporala pentru secventa de masurare a
unui CAN cu aproximatii succesive de 8 biti, care masoara o
tensiune U
x
=6,23 V, stiind ca tensiunea de referinta a CNA eate de
16 V. Care este valoarea lui N?
Solutie: -Dupa primul impuls de tact, N=10000000, iar
x
ref
CNA
U
U
U > = = 8
2
1 , de unde rezulta a
1
=0;
- Dupa cel de-al doilea impuls de tact, N=01000000, iar
x
ref ref
CNA
U
U U
U < = + = 4
4
1
2
2
=1;
- Dupa cel de-al treilea impuls de tact, N=01100000, iar
x
ref ref ref
CNA
U
U U U
U < = + + = 6
8
1
4
1
2
3
=1;
- Dupa cel de-al patrulea impuls de tact, N=01110000, iar
x
ref ref ref ref
CNA
U
U U U U
U > = + + + = 7
16
1
8
1
4
1
2
0 , de unde
rezulta a
4
=0; etc.

Diagrama temporala este reprezentata n figura 5.6.b, iar
N=01100011

U
x

+U
r
-Ur
K
R
DC OP
C
0

_
AO
+
C
P N
u
T
0
T
1
T
2
t
U
x1

U
x2
> U
x1

U
m

a) b)
Fig. 5.7. a - CAN cu dubla integrare; b - Diagrama de tensiuni.
Modulul 5
67
Procesul de conversie este realizat n minimum doua etape: n
prima etapa se nchide comutatorul K si se aplica la intrarea
integratorului realizat cu amplificatorul operational AO, tensiunea
necunoscuta continua U
x
, o perioada de timp T
1
. n functie de
polaritatea tensiunii ce se obtine la iesirea integratorului, generatorul
secventei de masurare comanda comutatorul K astfel nct tensiunea de
referinta sa fie aplicata cu semn contrar fata de U
x
(n acest mod se
stabileste si polaritatea tensiunii de intrare). Condensatorul C0 din
integratorul Miller ncepe sa se descarce liniar spre "0 V" cu o panta
constanta; trecerea prin zero este sesizata de comparatorul C. Poarta
logica P a fost deschisa la sfrsitul perioadei T
1
si se blocheaza dupa
un interval de timp T
2
de catre comparator. n acest interval de timp
prin poarta au trecut spre numaratorul N un numar de N
x
impulsuri
furnizate de oscilatorul pilot CP. Pentru perioada T
1
se poate scrie
(Ux > 0):

1
0 0 0 0
1
1
T
RC
U
dt
RC
U
C
u
x
T
x
c
= =
, (5.4)

iar pentru perioada T
2
:

0
1
2
0
1
0 0
1 2
1
= + = =
+
T
RC
U
T
RC
U
dt
R
U
C
u
R x
T T
T
R
c
, (5.5)

de unde:

x
e
R R
x
N
f T
U
T
T
U
U
= =
1
2
1
. (5.6)

Din relatia (5.6) se constata ca numarul continut n numarator
este proportional cu tensiunea necunoscuta si este independent de
elementele integratorului.

Conform acestui principiu de functionare, CAN cu dubla
integrare efectueaza o esantionare periodica cu mediere care n
anumite conditii si anume, daca perioada de esantionare este multiplu
al perioadei semnalului perturbator, permite reducerea tensiunilor
perturbatoare continue. Aceste convertoare se folosesc numai pentru
masurarea tensiunilor continue si realizeaza erori tolerate mai mici de
0,1%.
Din ce cauza tensiunea de referinta trebuie sa fie de semn
contrar fata de tensiunea necunoscuta?
La acest CAN este necesara conditia U
x
U
R
?
Ce conditii se impun stabilitatii frecventei oscilatorului pilot? dar
preciziei cu care sunt cunoscute componentele R si C ale
integratorului?
Demonstrati ca daca perioada de integrarea tensiunii
necunoscute este multiplu al perioadei semnalului integrator,
e roarea datorata acestuia este nula.
Cum pot fi convertite numeric semnalele alternative?
Modulul 5
68
5.5. Sisteme de achizitii de date

n procesele de supraveghere, control si reglare ale sistemelor
automate este necesara preluarea unui volum mare de informatii de
provenienta diferita, precum si stocarea, transmiterea si prelucrarea
acestora, n vederea luarii unor decizii sau interventii efective. Cea mai
convenabila forma de preluare, transmitere, stocare si prelucrare a
acestor informatii este cea numerica (digitala). Sistemele care
ndeplinesc aceste functii se numesc sisteme de achizitii de date -
SAD.

Ele pot fi clasificate dupa numarul de canale prin care se
preiau informatiile n:

a) SAD monocanal, unde se preia o singura informatie de la un
masurand;
b) SAD multicanal, unde se preiau mai multe informatii de la
mai multi masuranzi.

Dupa modul n care se face preluarea informatiei provenite din
canale diferite, SAD multicanal se clasifica n:

1) SAD multicanal cu multiplexare analogica, la care se face
direct comutarea semnalelor analogice de intrare;
2) SAD multicanal cu multiplexare numerica, pentru care
comutarea semnalelor de intrare se face dupa ce acestea au fost
convertite n forma numerica.

Performantele ce trebuie sa fie asigurate de sistemele de
achizitii de date se refera la: precizia realizata, viteza de lucru, numarul
de canale si pretul de cost, obtinerea uneia dintre performante la un
nivel ridicat facndu-se, de obicei, n detrimentul alteia.

Cel mai simplu sistem de achizitii de date este SAD monocanal
a carui schema bloc este prezentata n figura 5.8. n principiu, orice
voltmetru electronic numeric reprezinta un SAD monocanal.

Semnalul s(t), provenit de la mas urand n mod direct sau prin
intermediul unui traductor, este aplicat unui bloc de conditionare a
s(t)
BC EM CAN I
DC
Fig. 5.8. SAD monocanal.
Modulul 5
69
semnalului, BC care are rolul de a aduce nivelul semnalului de intrare
n zona de lucru a CAN n vederea convertirii acestuia n forma
numerica. Prin urmare, n cadrul BC, se realizeaza o operatie de
preprocesare a semnalului de intrare care poate fi: amplificare,
atenuare, axare sau chiar prelucrari primare ale semnalului, cum ar fi:
conversie, integrare, derivare, filtrare etc.

De la iesirea blocului de conditionare, semnalul este aplicat
unui circuit de esantionare si memorare, EM care are rolul de a
preleva esantioane din semnal si a memora valoarea lor n vederea
realizarii conversiei numerice de catre convertorul analog-numeric,
CAN. Frecventa de esantionare trebuie astfel aleasa nct sa fie
ndeplinita conditia impusa de teorema esantionarii n vederea
reconstituirii semnalului.

Dupa convertirea semnalului n forma numerica, acesta se
aplica unui circuit de interfata, I, prin care SAD comunica cu
exteriorul.

Sincronizarea si controlul asupra tuturor operatiilor ce au loc
n SAD se realizeaza cu ajutorul unui dispozitiv de comanda, DC care
are rolul de a stabili modul de lucru al blocului de conditionare,
momentele n care se face esantionarea si dur ata memorarii, momentul
la care ncepe conversia, respectiv, transmiterea datelor spre interfata;
dispozitivul de comanda poate comunica prin interfata cu exteriorul
pentru a primi sau a da comenzi suplimentare prin intermediul unei
magistrale de date.

Pe baza schemei descrise mai sus a SAD monocanal se poate
realiza un SAD multicanal cu multiplexare numerica, avnd schema
bloc din figura 5.9.

Din figura rezulta ca acest sistem de achizitii de date se obtine
prin repetarea de n ori, corespunzator numarului de canale, a SAD
monocanal, singurul element ce apare n plus fiind un multiplexor
numeric, MN care realizeaza si functia de interfatare cu exteriorul; n
acest caz creste complexitatea dispozitivului de comanda deoarece
acesta va avea rolul de a comanda un numar mult mai mare de
elemente.
Multiplexorul numeric este un bloc prevazut cu comutatoare
care au n intrari si o singura iesire, n cadrul lui realizndu-se legatura
de la una dintre intrari la iesire, n functie de comanda data de catre
dispozitivul de comanda.

Schema prezentata, desi poate asigura performante optime,
prezinta dezavantajul unui pret de cost extrem de ridicat, deoarece
foloseste un numar mare de blocuri (dintre toate blocurile componente,
CAN are cel mai mare pret de cost).

Modulul 5
70

O schema mai economica, care are performante mai reduse din
punctul de vedere al vitezei de lucru si al preciziei este cea prezentata
n figura 5.10, care reprezinta un sistem de achizitii de date cu
multiplexare analogica.

n cadrul acestei scheme, se realizeaza o multiplexare analogica
a semnalelor de la intrare cu ajutorul multiplexorului analogic, MA. n
functie de comanda primita de la dispozitivul de comanda
multiplexorul analogic selecteaza unul dintre semnalele de la intrare si-
l aplica unui SAD monocanal.

Desi schema este cu mult mai economica dect cea precedenta,
apar limitari datorate multiplexorului analogic si a convertorului
analog-numeric, ce afecteaza precizia si n special viteza de lucru a
sistemului de achizitii de date.
s
1
(t)

s
n
(t)
BC
1
EM
1
CAN
1

BC
n
EM
n
CAN
n

D
MN
Fig. 5.9. SAD multicanal cu multiplexare numerica.
MA BC EM CAN I
DC
s
1
(t)

s
2
(t)

.
.
.
s
n
(t)
Fig. 5.10. SAD multicanal cu multiplexare analoaga.
Modulul 5
71

5.6. Sisteme de distributie a datelor

Sistemele de distributie a datelor, SDD realizeaza operatia
inversa achizitionarii datelor; dupa prelucrarea informatiilor si
adoptarea unor decizii, datele numerice sunt transformate n semnale
electrice (tensiuni), care se transmit spre locul de utilizare, prin
intermediul SDD. Schema bloc a unui sistem de distribuire a datelor
este prezentata n figura 5.11.

Dupa prelucrarea informatiilor si luarea deciziilor, semnalele
de comanda, n forma numerica, sunt transmise prin interfata, unor
registre tampon, RT care au rolul de a memora datele numerice
primite.

Interfata are aici si rolul unui dispozitiv de comanda ce asigura
ncarcarea sau stergerea continutului unui anumit registru, ct si
transmiterea informatiilor spre convertoarele numeric-analogice, CNA
care transforma datele numerice n semnale analogice ce sunt furnizate
la bornele de iesire ale SDD.

Exemplificati, pentru diferite tipuri de semnale specifice
procesului de masurare, moduri de prelucrare n circuitul de
conditionare.
Care este diferenta ntre un multiplexor analogic si unul
numeric?
Din ce cauza la un SAD cu multiplexare analogica scade banda
de frecvente a semnalelor aplicate fiecarui canal, proportional
cu cresterea numarului de canale?

Care este rolul registrelor tampon?
Ce legatura exista ntre numarul de biti ai CAN si factorul de
distorsiuni de neliniaritate a semnalului de iesire?
De cine este limitata frecventa maxima a semnalului de iesire a
unui SDD?
I+DC
RT
1
CNA
1
s
1
(t)
RT
n
CNA
n
s
n
(t)

Fig. 5.11. Sistem de distributie a datelor.
Modulul 5
72

REZUMAT
Convertoarele analog-numerice transforma un semnal
analogic ntr-un numar, iar convertoarele numeric-
analogice transforma un numar ntr-un semnal
analogic.
Functionarea CNA cu retea R-2R se bazeaza pe
proprietatea retelei R-2R de a diviza curentii care ies din
fiecare nod cu doi.
CAN de tip paralel realizeaza comparatia simultana a
tensiunii necunoscute cu o scara de tensiuni furnizata
de un divizor de tensiune format din rezistente egale.
CAN de tip serie-paralel este format dintr-o serie de
celule ce contin CAN paralel si CAN, inclusiv schema de
procesare a semnalelor de diferenta, n scopul
simplificarii constructive a CAN paralel pentru acelasi
numar de biti.
CAN cu aproximatii succesiverealizeaza testarea
fiecarui bit, ncepnd cu cel mai semnificativ, urmnd
ca n blocul de decizie si transfer sa se stabileasca
valoarea fiecarui bit testat.
CAN cu dubla integrare realizeaza integrarea tensiunii
necunoscute o perioada de timp bine determinata,
urmata de o descarcare a tensiunii de la bornele
condensatorului din integrator, cu panta constanta;
intervalul de timp corespunzator descarcarii, este
proportional cu tensiunea necunoscuta.
Sistemele de achizitii de date, realizate n varianta
monocanal sau cu mai multe canale, cu multiplexare
analogica sau numerica, au rolul de a prelua, procesa si
converti numeric semnalele ce provin de la unul sau mai
multi masuranzi.
Sistemele de distributie a datelor servesc la
transformarea datelor numerice n semnale analogice.
Modulul 5
73

ntrebari si probleme
1. Ct este eroarea de cuantizarela CAN paralel, cu
aproximatii succesive si cu dubla integrare?
2. Desenati o schema de decodor pentru un CAN paralel de 3
biti.
3. Daca ntr-un SAD se foloseste un CAN paralel, de ce nu
mai este necesar circuitul de esantionare si memorare?
4. Din ce cauza la CAN serie-paralel se folosesc CAN de tip
paralel si nu alte tipuri de CAN?
5. Ct este timpul de conversie al CAN cu aproximatii
succesive?
6. Sa se determine rezultatul conversiei si sa se deseneze
diagrama temporala pentru un CAN cu aproximatii
succesive de 8 biti, daca U
x
=12,84 V, iar U
R
= 16 V.
7. n ce s-ar transforma un CAN cu dubla integraredaca se
inverseaza locurile pentru sursa de tensiune necunoscuta
si sursa de referinta?
8. Cum trebuie sa fie numarul continut n numarator, pentru
ca eroarea de conversie a CAN cu dubla integrare sa fie
ct mai mica?
9. Care este rolul circuitului de esantionare si memorare ntr-
un SAD?
10. Exemplificati cteva aplicatii practiceale SDD.
Discutie pe tema: Alegerea unui sistem de achizitii de date
- precizarea numarului de masuranzi si a
caracteristicilor acestora
- caracteristicile blocului de conditionare
- tipul si caracteristicile CAN
- sistemul de multiplexare
- tipul SAD care corespunde aplicatiei
Modulul 6
Masurarea marimilor electrice active
74
MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE
ACTIVE

6.1. Masurarea intensitatii curentului electric

Masurarea intensitatii curentului electric se face cu ajutorul
metodelor de masurare directe sau indirecte ntr-o gama de valori
cuprinsa ntre 10
-12
si 10
4
A. Pentru masurarea intensitatii curentului
electric dintr-o latura a unui circuit electric este necesara introducerea
n latura de circuit respectiva, a unui ampermetru sau a unui traductor
de curent (figura 6.1), rezultnd o perturbare a functionarii circuitului
respectiv.
Fig. 6.1. Schema pentru masurarea intensitatii curentului
electric

Daca se considera rezistenta ampermetrului, R
a
si R rezistenta
totala a circuitului, eroarea suplimentara ce apare ca urmare a
introducerii ampermetrului n schema este:

a
a
s
R R
R
+
= , (6.1)

de unde rezulta ca pentru erori mici, este necesar ca R
a
<<R.

Subiecte
6.1. Masurarea intensitatii curentului electric
6.2. Masurarea tensiunii electrice
6.3. Compensatoare de masurare
6.4. Osciloscopul catodic
6.4.1. Tubul catodic
6.4.2. Schema bloc a osciloscopului catodic
6.5. Masurarea puterii electrice
2. Discutie pe tema: Masurarea valorii efective a
semnalelor
R
a
A
+
E =
-
I
R
Modulul 6
75
Metodele si mijloacele de masurare a intensitatii curentului
electric prezinta particularitati n functie de nivelul semnalului
(intensitati mici sau mari) si de forma curentului electric masurat
(curent continuu sau alternativ, de joasa sau nalta frecventa).

Masurarea curentilor electrici de intensitate mica n c.c. se face
cu ajutorul galvanometrelor magnetoelectrice cu bobina mobila, avnd
constanta de curent mai mica dect 10
-6
A/div.

n curent continuu, n domeniul 10
-6
...10
-1
A, se folosesc
ampermetre magnetoelectrice. Deoarece indicatia acestora este
proportionala cu valoarea medie a curentului ce strabate bobina
instrumentului, ele nu pot fi folosite direct si n c.a.

Extinderea domeniului lor de masurare si n c.a. este posibila
daca sunt nseriate cu un element redresor. n figura 6.2 este
reprezentata schema electrica a unui ampermetru cu redresor si
diagramele corespunzatoare ale curentilor.
Fig. 6.2. a) Schema electrica a unui ampermetru cu redresor si
b) diagramele corespunzatoare ale curentilor).

Valoarea medie a curentului redresat monoalternanta, pentru un
curent sinusoidal, este data de relatia:

= =
2 /
0
2
sin 2
1
T
ef ef med
I dt t I
T
I , (6.2)

relatie ce permite etalonarea scarii gradate direct n valori efective ale
curentului masurat. n acest caz, se constata o scadere a sensibilitatii de
masurare la mai putin de 1/2 din sensibilitatea de curent continuu.
Dioda D
2
este introdusa n circuit pentru a permite nchiderea
semialternantei negative prin sarcina.

n curent alternativ de joasa frecventa pna la 10...20A pot fi
folosite si ampermetrele electrodinamice (care functioneaza si n
curent continuu); ampermetrele electromagnetice se folosesc la
masurarea curentilor alternativi pna la 300A n scheme directe.

D
1
D
2
A
I
med
I I
t
I
t
I
b)
a)
Modulul 6
76
Extinderea domeniului de masurare n c.c. pna la niveluri de
ordinul 10
4
A se poate face cu ajutorul sunturilor; schema unui
ampermetru cu sunt este reprezentata n figura 6.3. Daca rezistenta
ampermentrului este R
a
si I
a
este curentul nominal, atunci valoarea
rezistentei suntului, R
s
necesar pentru masurarea unui curent I, este
data de relatia:

1
=
n
R
R
a
s
, (6.3)

unde n=I/I
a
este raportul de suntare.
Fig. 6.3. Schema unui ampermetru cu sunt.

n cazul n care I>>I
a
se foloseste o metoda indirecta de
masurare n care se masoara caderea de tensiune la bornele unei
rezistente de valoare mica numita, de asemenea, sunt (figura 6.4).
Pentru a reduce influenta rezistentelor de contact, sunturile se
construiesc cu 4 borne (B
I
- borne de curent, B
U
- borne de tensiune).
Fig. 6.4. Schema de masurare indirecta a curentului.

Caderile de tensiune nominale ce se obtin la bornele suntului
cnd acesta este parcurs de curentul nominal, sunt standardizate, de
obicei, la 60 sau 75 mV.
Extinderea domeniului de masurare n c.a. se face cu ajutorul
transformatoarelor de masurare de curent, deoarece sunturile ar avea
consumuri energetice prea mari.

Transformatoarele de masurare de curent se caracterizeaza
printr-un raport de transformare nominal:

s
p
I
I
k = , (6.4)

unde: I
p
reprezinta curentul din primarul transformatorului, iar I
s
-
curentul din secundarul transformatorului.
Schema de conectare a unui ampermetru cu transformator de
curent, este prezentata n figura 6.5. Pentru ca erorile introduse de
I
I
a
I
s
A R
a
R
s
I
mV R
v
B
I R
s
B
U B
I
B
U
Modulul 6
77
transformatorul de curent sa fie minime, este necesar ca impedanta de
sarcina a acestuia, n acest caz, Za sa fie ct mai mica, adica sa lucreze
ct mai apropiat de conditii de scurtcircuit n secundar. Uneori, pentru
masurarile operative n instalatiile electrice de curent alternativ, se
folosesc transformatoare de masurare de tip cleste, care se conecteaza
direct pe cablul parcurs de curentul care se doreste a fi masurat.

Fig. 6.5. Schema de conectare a unui ampermetru cu transformator de
curent.

Masurarea curentilor alternativi de nalta frecventa se face, de
obicei, folosind metode indirecte, traductoarele folosite fiind sunturile
de constructie speciala sau traductoarele complexe formate din
rezistente si traductoare de temperatura.

De ce este necesar ca rezistenta interioara a ampermetrului sa fie
ct mai mica?
Din ce cauza n electronica se prefera masurarea tensiunii
electrice, n timp ce n retele le electrice predomina masurarea
curentului electric?
Ce erori pot sa apara la masurarea curentului electric o data cu
cresterea frecventei semnalului?
Aplicatia 1:
Se considera un dispozitiv magnetoelectric cu curentul nominal, I0
=100 si rezistenta interioara, R
a
= 400.
Sa se dimensioneze un sunt multiplu care sa permita extinderea
domeniilor de masurare la: I
1
= 1 mA, I
2
=10mA si I
3
=100 mA.
Solutie: Schema ampermetrului cu sunt multiplu este prezentata n
figura 6.6. Pentru cele trei noi domenii de masurare se poate scrie:
. , , : unde
,
1
,
1
,
1
0
3
3
0
2
2
0
1
1
1
0
1 2 3
2
1 0
2 3
3
1 2 0
3
I
I
n
I
I
n
I
I
n
n
R
R R R
n
R R
R R
n
R R R
R
s s s
s
s s
s s
s
= = =
= + +
+
= +
+ +
=

Rezolvnd sistemul de mai sus se obtine: R
s1
= 40 , R
s2
= 4 ,
Rs3= 0,44 ,
I
1
I
0
A R
a
R
s1
I
2 I
3
R
s2
R
s3

Fig. 6.6. Ampermetru cu sunt multiplu.
K
L
R
k
l
A
I
p
I
s
E
Modulul 6
78
6.2. Masurarea tensiunii electrice

n cadrul masurarilor electrice, masurarea tensiunii are cea mai
mare pondere, datorita faptului ca n acest caz nu se modifica structura
cons tructiva a circuitului electric. Masurarea tensiunii electrice se face
cu metode directe, nsa sunt posibile si metode indirecte de masurare.
n toate masurarile de tensiune se urmareste ca prin introducerea
mijlocului de masurare - n paralel ntre doua puncte din circuit
(figura 6.7) - sa nu se perturbe functionarea acestuia.
Fig. 6.7. Schema de masurare a tensiunii.

Considernd o sursa de tensiune E, cu rezistenta interioara ri
1
,
eroarea suplimentara ce apare ca urmare a introducerii voltmetrului n
schema de masurare, este:

v i
i
v
R r
r
+
= , (6.5)

de unde rezulta ca pentru a avea erori minime este necesar ca R
v
>>r
i
.

n circuitele de curent continuu si alternativ, unde nu sunt
necesare precizii prea mari, pentru masurarea tensiunii se utilizeaza
aparatele cu citire directa. Astfel, n circuitele de curent continuu se
folosesc voltmetre construite pe baza dispozitivului magnetoelectric,
masurarea tensiunii facndu-se prin intermediul curentului ce parcurge
bobina instrumentului. ntr-adevar, daca I este curentul ce parcurge
bobina si R
0
rezistenta sa interioara, caderea de tensiune de la bornele
instrumentului va fi U=IR
0
, iar deviatia permanenta:

kU
DR
BSNU
D
BSNI
p
= = =
0
. (6.6)
Fig. 6.8. Extinderea domeniului de masurarela voltmetre.

1
Pentru un circuit complex se poate obtine schema echivalenta de mai
sus pe baza teoremei lui Thevenin.
V
R
v
U
+
E =
_
r
i
V
R
v
R
a
U
0
U
Modulul 6
79
Extinderea domeniului de masurare se face conectnd
rezistente aditionale n serie cu dispozitivul, conform figura 6.8;
voltmetrul V, cu tensiunea nominala, U
0
si rezistenta interioara, R
v
,
este nseriat cu rezistenta aditionala, R
a
pentru extinderea domeniului
de masurare pna la tensiunea, U. n acest caz, rezistenta aditionala se
poate calcula cu relatia:

) 1 ( = n R R
v a
, (6.7)

unde n=U/U
0
.

Ca si la ampermetrele magnetoelectrice, extinderea domeniului de
masurare n c.a. se face cu ajutorul unor circuite redresoare.

Dispozitivele electromagnetice si electrodinamice se folosesc la
construirea unor voltmetre, n special pentru curent alternativ, pna la
1000V.

Pentru masurarea tensiunilor alternative de frecvente mai
ridicate se folosesc:
a) voltmetre electronice de valori efective;
b) voltmetre electronice cu diode n clasa B (de valori medii);
c) voltmetre electronice cu diode n clasa C (de vrf).

Aplicatia 2
Se considera un dispozitiv magnetoelectric care are curentul
nominal I
0
= 50 A si rezistenta interioara R
0
= 400 ; sa se
dimensioneze un voltmetru avnd domeniile de masurare: U
1
= 1 V,
U
2
= 10 V si U
3
= 100 V.
Solutie: Tensiunea nominala a dispozitivului este:
V. 0,02
0 0 0
= = R I U
Daca se considera rezistentele aditionale nseriate, se poate scrie:
( )
( )
( ) . M 1,8 1
02 , 0
100
400 1
. k 180 1
02 , 0
10
400 1
. k 6 , 19 1
02 , 0
1
400 1
2 1 2 1 2 0 3
1 1 2 0 2
1 0 1
=
= =
=
= =
=
= =
a a a a a
a a a
a
R R R R m R R
R R m R R
m R R
Observatie: Pentru primul domeniu de masurare se poate scrie:
( )
;
1
unde de ,
0 1
0
1
1 0 0 1
R U
I
R
R R I U
a
a
=
+ =

Marimea (1/I0) este o constanta a voltmetrului si se numeste
numarul de ohmi/volt.

Modulul 6
80
a) Voltmetrele electronice de valori efective permit masurarea
directa a valorii efective a tensiunii pe baza definitiei termice a valorii
efective sau a relatiei:

=
T
ef
t t u
T
U
0
2
d ) (
1
. (6.8)

Voltmetrele electronice bazate pe definitia termica a valorii
efective au n compunerea lor dispozitive de masurare a temperaturi la
care ajung unele rezistoare din schema de masurare ca urmare a puterii
disipate de catre acestea, proportionala cu valoarea efectiva a tensiunii
necunoscute. Cele bazate pe relatia de definitie a valorii efective au n
compunerea lor dispozitive de ridicare la patrat, mediere si extragerea
radacinii patrate. Voltmetrele electronice de valori efective sunt
aparate complexe, utilizarea lor practica fiind redusa numai pentru
unele aplicatii speciale.

Fig. 6.9. Voltmetru electronic cu dioda n clasa B.

b) Voltmetrele electronice cu diode n clasa B (de valori medii)
au schema din figura 6.9 si se caracterizeaza prin aceea ca dioda
conduce o jumatate de perioada dintr-un semnal sinusoidal (numai
semialternanta pozitiva). Indicatia acestor voltmetre este proportionala
cu valoarea medie si ele sunt etalonate direct n valori efective pentru
forme de unda sinusoidale, conform relatiei:

ef
T
ef med
U t t U
T
U
= =
2
d sin 2
1
2 /
0
. (6.9)

Masurarea altor forme de unda nesinusoidale sau cu un continut
bogat n armonici cu faze diferite, conduce la aparitia unor erori
suplimentare.

c) Voltmetrele electronice cu diode n clasa C (de vrf) sunt
caracterizate prin aceea ca dioda conduce mai putin dect o jumatate
de perioada a unui semnal sinusoidal ca urmare a ncarcarii
condensatorului la valoarea de vrf a tensiunii de intrare. Schema de
principiu a unui voltmetru cu dioda n clasa C este prezentata n figura
6.10, mpreuna cu diagramele de tensiuni.
V
R
v
U
D
Modulul 6
81

Fig. 6.10. Schema de principiu a voltmetrului cu dioda n clasa C.

Pentru a explica principiul de functionare al voltmetrelor cu
diode n clasa C se presupune ca dioda D este ideala si condensatorul C
are conditii initiale nule; daca la intrare se aplica o tensiune
sinusoidala, pentru semialternanta pozitiva, dioda D este direct
polarizata, permitnd ncarcarea condensatorului cu polaritatea din
figura, si deci, tensiunea la bornele condensatorului va urmari
tensiunea de intrare. La un moment dat, dupa ce tensiunea de intrare a
atins valoarea de vrf (punctul A din figura), dioda devine invers
polarizata deoarece tensiunea de la bornele condensatorului este mai
mare dect tensiunea aplicata la intrare; n aceste conditii,
condensatorul ncepe sa se descarce dupa o exponentiala pe rezistenta
R
v
a voltmetrului. Descarcarea are loc pna n momentul n care
tensiunea de la intrare devine mai mare dect tensiunea de la bornele
condensatorului (punctul B din diagrama de tensiuni); din acest
moment, dioda se redeschide si permite rencarcarea condensatorului la
valoarea de vrf a tensiunii (portiunea BC), dupa care procesul se
repeta.

Daca se alege constanta de timp a circuitului CR
v
>>T
0
, unde
T
0
=1/f
0
este perioada semnalului aplicat la intrare, durata de deschidere
a diodei va fi foarte mica si deci tensiunea la bornele condensatorului
se mentine aproximativ constanta, egala cu valoarea de vrf a tensiunii
aplicate la intrare, de unde provine si denumirea de voltmetru de vrf.

Pentru o tensiune sinusoidala se poate scrie:

ef m
U U 2 = , (6.10)

relatie pe baza careia se etaloneaza voltmetrul. n cazul masurarii altor
forme de unda, diferite de cea sinusoidala, apar erori de masurare ce
depind de amplitudinea si faza armonicelor deoarece nu mai este
valabila relatia de etalonare a scarii. La toate tipurile de voltmetre
prezentate, pentru extinderea domeniului de masurare se folosesc
amplificatoare de masurare - pentru masurarea unor tensiuni mici si
divizoare de tensiune (atenuatoare) - pentru masurarea unor tensiuni
mari.

V
R
v
+
C
-
D
U
a)
b)
U
m
t
0
A
B
C
u
c
(t)
u(t)
u
Modulul 6
82

Fig. 6.11. Schema unui divizor de tensiune compensat n frecventa.

Pentru a nu introduce erori suplimentare la modificarea
frecventei semnalului de intrare sau a structurii acestuia, divizoarele de
tensiune sunt compensate n frecventa, adica au raportul de divizare
independent de frecventa. Schema unui divizor de tensiune compensat
n frecventa este prezentata n figura 6.11; C
0
reprezinta capacitatea de
intrare n circuitul ce se conecteaza la iesirea divizorului, iar C
1
este
capacitatea de compensare. Se poate scrie:

1 1
1
0 0
0
0 0
0
1
2
1 1
1
R C j
R
R C j
R
R C j
R
U
U
+
+
+
+
= . (6.11)

Din expresia (6.11) se observa ca raportul de divizare devine
independent de frecventa daca:

1 1 0 0
C R C R = , (6.12)

si are valoarea ca si n curent continuu:

1 0
0
1
2
R R
R
U
U
+
= , (6.13)

U
2
U
1
R
2
C
1
C
2
R
1
Modulul 6
83

6.3. Compensatoare de masurare

Compensatoarele de masurare se folosesc la masurarea
tensiunilor pe baza unei metode de comparatie, ele asigurnd un grad
de precizie superior aparatelor analogice, n special n cazul masurarii
tensiunilor de nivel mic. Compens atoarele pot fi de curent continuu sau
de curent alternativ, ultimele fiind mai putin utilizate n practica.

Dupa modul n care se realizeaza compensarea, ele pot fi cu
compensare manuala sau automata. Compensatoarele automate se
clasifica n:

a) compensatoare de tip integral, care contin n cadrul buclei
de reactie un bloc integrator, ceea ce conduce la erori statice foarte
mici;
b) compensatoare de tip proportional, la care marimea de
comanda a compensarii este direct proportionala cu eroarea absoluta.

n continuare se prezinta principiul de masurare al unui
compensator de curent continuu care are schema din figura 6.12.
Schema de masurare contine doua circuite; n circuitul I, format dintr-o
sursa de tensiune etalon, E
N
si potentiometrul de reziste nta R, se
stabileste curentul de lucru, I al compensatorului. Cel de -al doilea
circuit contine sursa de tensiune necunoscuta a carei tensiune
electromotoare, E
X
este comparata cu ajutorul unui indicator de nul, cu
Aplicatia 3
Sa se proiecteze un divizor de tensiune cu raportul de divizare 1:10
pentru un osciloscop (sonda cu divizor), stiind ca impedanta de
intrare n osciloscop este formata dintr-o rezistenta R
0
= 1M n
paralel cu o capacitate C
0
= 30 pF, iar capacitatea cablului coaxial
este Cp= 70 pF. Care este impedanta de intrare a sondei n acest
caz?
Solutie: Conform relatiilor (6.12) si (6.13) se poate scrie:

( )
1 1 0 0
C R C C R
p
= + ,
1 0
0
1
2
R R
R
U
U
+
= .
Dupa nlocuire se obtine: R
1
= 9 M si C
1
= 11,1 pF.
Impedanta de intrare va fi formata dintr-o rezistenta:
, M 10
0 1
= + = R R R
in

n paralel cu un condensator echivalent capacitatilor C1 nseriat cu
C
0
n paralel cu C
p
:
( )
( )
pF. 10
0 1
0 1
=
+ +
+
=
p
p
in
C C C
C C C
C
Modulul 6
84
caderea de tensiune dintre punctul de referinta A si cursorul B al
potentiometrului.
Fig. 6.12. Schema compensatoruli de curent continuu.

La echilibru, atunci cnd indicatorul de nul indica zero, se
poate scrie:

N
N
X
E
R
r
R
E
r rI E = = = , (6.14)

de unde rezulta ca potentiometrul R poate fi etalonat direct n valori ale
tensiunii necunoscute.

Din analiza schemei prezentate se constata ca masurarea se
face fara consum de energie de la sursa E
X
(I
X
= 0) si deci, tensiunea
masurata este chiar tensiunea electromotoare, independenta de
valoarea rezistentei interne a sursei, R
X
.

Schema prezinta dezavantajul ca sursa de tensiune etalon
trebuie sa debiteze n permanenta un curent prin rezistenta
potentiometrului; nlaturarea acestui dezavantaj se poate face folosind
compensatoare de curent constant, la care masurarea se face n doua
etape: n prima etapa, se calibreaza ntr-un timp scurt curentul de lucru
pe baza unei surse de tensiune etalon, iar n etapa a doua se realizeaza
masurarea propriu-zisa.

Functionarea compensatorului poate fi automatizata daca
cursorul potentiometrului este deplasat de catre un servomotor
comandat de tensiunea de eroare U n sensul minimizarii acestei
erori; deoarece servomotorul ndeplineste n acest caz rolul unui
integrator (deplasarea cursorului conduce la o nsumare n timp),
rezulta ca se obtine un compensator automat de tip integral.

Erorile de masurare pentru compensatorele de curent continuu
pot fi mai mici de 0,1%. Compensatoarele de curent alternativ sunt mai
putin folosite n practica, deoarece necesita reglarea a doua marimi:
amplitudinea si faza tensiunii de comparatie.

E
X
+ -
E
N
+ -
R
r
A
B
R
x
IN
I
U
Modulul 6
85

6.4. Osciloscopul catodic

Cu toate ca osciloscoapele catodice asigura precizii relativ
modeste, erorile de masurare fiind de ordinul 10%, ele au o utilizare
deosebit de larga n practica datorita faptului ca permit vizualizarea
unui semnal n functie de timp sau n functie de un alt semnal.
Elementul principal al osciloscoapelor catodice l constituie tubul
catodic, de obicei cu deflexie electrostatica, datorita faptului ca
permite vizualizarea unor semnale de frecventa mult mai mare dect
tubul catodic cu deflexie magnetica.

6.4.1. Tubul catodic

Tubul catodic cu deflexie electrostatica este compus dintr-un
tub de sticla cilindric, terminat n partea frontala cu un trunchi de con
(figura 6.13), vidat n interior. n partea cilindrica a tubului se gasesc:
tunul electronic - cu ajutorul caruia se produce un fascicul de electroni,
dispozitive de accelerare si focalizare si placile de deflexie ale
fasciculului de electroni pe orizontala si verticala.
Fig. 6.13. Tubul catodic cu deflexie electrostatica

Tunul electronic este format dintr-un filament F, ce produce
ncalzirea unui catod K la o temperatura de ordinul a 1000...1500C.
Ca urmare a ncalzirii catodului, prin efect termoemisiv , sunt emisi
electroni care formeaza n jurul catodului un nor de electroni. Pentru a
se obtine un randament emisiv ridicat la temperaturi nu prea nalte,
catodul este acoperit cu anumiti oxizi cu proprietati temoemisive foarte
bune. Peste catod se gaseste un cilindru prevazut cu un orificiu axial,
numit grila Wehnelt, GW; acest electrod are rolul de a lasa sa treaca
numai un fascicul ngust de electroni n directie axiala. ntruct grila
Wehnelt este legata la un potential mai negativ dect catodul, prin
modificarea polarizarii acesteia, este posibil sa se controleze numarul
Din ce cauza compensatoarele masoara tensiunea
electromotoare si nu tensiunea de la bornelesursei?
Care sunt erorile ce apar la compensator?
Din ce cauza, prin introducerea reglarii automate,
compensatorul proportionaldevine compensator de tip integral?
Y
1
Y
2
X
1
X
2
A
1
A
2
K
F
GW
-E
A
A
pa
Ecran
Luminofor
Modulul 6
86
de electroni emisi si prin aceasta, intensitatea spotului de pe ecranul
tubului catodic.

Electronii emisi de tunul electronic sunt accelerati de cmpul
electric format de anozii de accelerare si focalizare A
1
si A
2
, legati la
potentiale diferite, de ordinul sutelor de volti; anozii au forma unor
cilindri goi n interior. Cei doi anozi formeaza o lentila electrostatica.
Reglnd diferenta de potential dintre cei doi anozi, se modif ica
distributia cmpului electric, facnd astfel posibila focalizarea spotului
pe ecranul tubului catodic.

n continuare, fasciculul de electroni trece printre placile de
deflexie pe verticala P
y
si placile de deflexie pe orizontala P
x
; daca
ntre aceste placi se aplica o diferenta de potential, cmpul electric
creat produce devierea fasciculului de electroni, n directie verticala si
respectiv, orizontala. Ca urmare a deviatiei fasciculului de electroni se
produce si deviatia spotului pe ecranul tubului catodic. Pentru o
pereche de placi, aceasta deviatie este direct proportionala cu tensiunea
aplicata placilor, lungimea acestora si distanta dintre placi si ecran si
invers proportionala cu distanta dintre ele.

Pentru ca electronii sa aiba o energie ct mai mare, pe partea
conica interioara a tubului catodic este depus un anod de
postaccelerare A
pa
n forma de spirala, cu rezistenta electrica de circa
10 M, alimentat la tensiuni de ordinul kV sau zeci de kV fata de
masa.

Pe partea frontala a tubului catodic, n interior, se afla o
depunere de luminofor, o substanta cu proprietati fotoemisive (sulfura
de zinc cu cupru, aluminiu etc.). Pentru ca circuitul electric format cu
fasciculul de electroni sa se nchida, peste stratul de luminofor se
depune o folie de aluminiu sau un strat de acvadag (solutie coloidala
de grafit) care este legata electric la anodul de postaccelerare.

De obicei, tuburile catodice cu deflexie electrostatica pot
functiona pna la frecvente de circa 10 MHz din cauza timpului finit
de trecere (timpul de tranzit) a electronilor printre placi; pentru
frecvente mai nalte (peste 50 MHz) se construiesc tuburi speciale, cu
placile de deflexie sectionate si linii de ntrziere.

n urma bombardarii luminoforului cu electroni au loc doua
fenomene: fluorescenta - care presupune emisia luminii numai pe
perioada bombardarii si fosforescenta - adica emisia luminii dupa
ncetarea acesteia. Timpul de persistenta (intervalul de timp n care
exista intensitatea luminoasa dupa ncetarea bombardarii ecranului cu
electroni) depinde de luminoforul utilizat (care stabileste si culoarea
spotului); persistenta poate fi cuprinsa ntre cteva milisecunde si zeci
de secunde. Exista constructii speciale de tuburi catodice cu
memorie, la care imaginea nregistrata pe ecran poate fi reprodusa
chiar dupa cteva zile.
Modulul 6
87

6.4.2. Schema bloc a osciloscopului catodic

Schema bloc a osciloscopului catodic este prezentata n figura
6.14; osciloscopul catodic permite vizualizarea unui semnal n functie
de timp sau vizualizarea unui semnal n functie de un alt semnal,
(exista si osciloscoape care permit vizualizarea concomitenta a mai
multor semnale - osciloscoape cu 2 sau cu 4 canale). Semnalele
aplicate la intrarile osciloscopului sunt de regula tensiuni, nsa,
folosind traductoare adecvate, pot fi vizualizate si alte marimi electrice
sau neelectrice.
Fig. 6.14. Schema bloc a osciloscopului.

Pentru vizualizarea unui semnal n functie de timp, astfel nct
axa timpului sa fie orizontala si uniforma, este necesar ca pe placile de
deflexie pe orizontala sa se aplice o tensiune liniar variabila care sa
produca deplasarea spotului (baleierea) de-a lungul ecranului cu viteza
constanta. ntruct se doreste ca aceasta imagine sa apara n
permanenta pe ecran si totodata sa fie stationara, este necesar ca
aceasta tensiune sa se repete dupa anumite intervale de timp, corelata
ca frecventa si faza cu frecventa si faza semnalului vizualizat,
obtinndu-se astfel o tensiune avnd forma unor dinti de fierastrau
(figura 6.15).
De ce trebuie ca grila Wehnelt sa fie mai negativa dect catodul?
Pe unde se nchide curentul electric creat de fascicul?
Cum se explica efectul de lentila electrostatica?
Din ce cauza la tuburile moderne se folosesc trei anozi de
accelerare si focalizare?
Care e ste motivul pentru care placile de deflexie pe verticala sunt
mai departate de ecran dect placile de deflexie pe orizontala?
Ce reprezinta timpul de tranzit?
Exemplificati cteva aplicatii unde se cere un timp de persistenta
ridicat.
CI L A
z
CS
BT
A
x
Int
Ext
U
y
Sincro
U
x
U
z
GW
P
x
P
y
Modulul 6
88
Fig. 6.15. Tensiunea generata de baza de timp.

Aceasta tensiune este furnizata de baza de timp, BT a
osciloscopului. Ea este formata dintr-o tensiune liniar crescatoare cu o
buna liniaritate, pe durata careia se realizeaza cursa directa, adica
baleierea ecranului de la stnga la dreapta si dintr-o tensiune, de obicei
avnd forma exponentiala, care formeaza cursa inversa, pe durata
careia se realizeaza ntoarcerea spotului din partea stnga n partea
dreapta a ecranului. Pe durata cursei inverse, baza de timp transmite un
impuls negativ pe grila Wehnelt care blocheaza fasciculul de electroni,
astfel nct spotul sa nu se observe.

Deoarece semnalul furnizat de baza de timp a osciloscopului
este destul de mic, el este amplificat de amplificatorul pe orizontala A
x

pna la o tensiune suficient de mare, necesara pentru comanda placilor
de deflexie pe orizontala Px; amplificatorul pe orizontala este prevazut
cu iesire simetrica pentru comanda placilor de deflexie pe orizontala.
Acest amplificator are si rolul de a amplifica semnalele aplicate la
intrarea U
x
n cazul vizualizarii unui semnal n functie de un alt
semnal.

Pentru ca imaginea sa fie stationara pe ecranul osciloscopului
este necesar ca ntre perioada si faza semnalului de vizualizat si
perioada si faza bazei de timp sa existe o buna corelatie, adica raportul
perioadelor sa poata fi exprimat prin numere ntregi, iar diferenta de
faza sa fie constanta. Aceasta cerinta este asigurata de blocul de
sincronizare, BS care primeste semnalul de comanda fie din exterior,
fie din interior, de la canalul Y, n functie de pozitia comutatorului
K
1
. n cadrul acestui bloc se produce un semnal de comanda a
declansarii bazei de timp astfel nct sa se obtina o imagine stationara
si de asemenea, se stabileste frontul semnalului pe care are loc
declansarea bazei de timp.

Semnalul de intrare, U
y
care urmeaza a fi vizualizat, este aplicat
unui circuit de intrare, CI care este un divizor de tensiune compensat
n frecventa , ce are rolul de a asigura o impedanta de intrare mare si
constanta (valori tipice - rezistenta de intrare: 1 M n paralel cu o
capacitate de intrare de 30 pF) si un raport de atenuare constant,
independent de frecventa.

Cursa
inversa
Cursa
directa
t
U
BT
T
BT
Modulul 6
89
De la iesirea circuitului de intrare, semnalul este aplicat (uneori
printr-o linie de ntrziere, L), unui amplificator de banda larga -
amplificatorul pe verticala, A
y
care l amplifica pna la un nivel
suficient de mare pentru a asigura o deflexie pe verticala
corespunzatoare. Acest amplificator este prevazut cu iesire simetrica
pentru comanda placilor de deflexie pe verticala.

Deoarece declansarea bazei de timp prin blocul de sincronizare
se face cu o oarecare ntrziere, la unele osciloscoape exista o linie de
ntrziere prin care se aplica semnalul la intrarea amplificatorului pe
verticala pentru redarea si a detaliilor de nceput ale semnalului
vizualizat.

Daca se realizeaza vizualizarea unui semnal n functie de un alt
semnal, atunci la intrarea amplificatorului pe orizontala se aplica si
semnalul U
x
prin intermediul comutatorului K
2
.

La unele osciloscoape este accesibila grila Wehnelt, careia i se
poate aplica o tensiune U
z
prin care se comanda intensitatea
luminozitatii spotului, realiznd astfel modulatia z a imaginii (principiu
folosit n televiziune).

Suplimentar osciloscoapele pot fi prevazute cu circuite de
calibrare a amplificarii pe verticala sau de calibrare a bazei de timp
(calibrare n amplitudine si respectiv, n durata).

Prin adaugarea unor blocuri suplimentare se pot obtine
osciloscoape cu performante superioare; astfel, prin introducerea unui
comutator la intrarea canalului Y pot fi obtinute osciloscoape cu 2 sau
4 canale, imaginea obtinndu-se prin modulare (chopper) la joasa
frecventa sau prin comutarea alternativa a canalelor pe durata a cte
unei perioade a bazei de timp, la frecvente nalte. n scopul vizualizarii
unor detalii ale imaginii, unele osciloscoape sunt prevazute cu lupe de
timp realizate prin introducerea unor baze de timp suplimentare
rapide.

Vizualizarea unor semnale de frecvente foarte nalte, mergnd
pna la ordinul gigahertzilor, se poate face cu osciloscopul cu
esantionare. Performante superioare, n special n ceea ce priveste
precizia si posibilitatile de prelucrare a semnalelor, se pot obtine cu
ajutorul osciloscoapelor numerice.

Modulul 6
90

6.5. Masurarea puterii electrice

Puterea electrica este una dintre marimile relativ frecvent
masurata n circuitele de curent continuu, de curent alternativ de joasa
si nalta frecventa sau n circuite n impuls, ntr-un domeniu de valori
de la 10
-16
la 10
9
W.

n curent continuu puterea care se dezvolta n rezistenta de
sarcina R se determina prin produsul dintre curentul I stabilit prin
rezistenta de sarcina si caderea de tensiune U de la bornele acesteia:

R U R I I U P /
2 2
= = = . (6.15)

n curent alternativ se defineste o putere momentana p(t)=ui,
ca produs dintre valorile momentane ale tensiunii si curentului.
Puterea activa apare ca valoarea medie pe o perioada a puterii
instantanee:

= =
T T
t i u
T
t t p
T
P
0 0
d
1
d ) (
1
. (6.16)

n curent alternativ sinusoidal t U t u = sin 2 ) ( ,
) sin( 2 ) ( = t I t i se va masura o putere activa:

R I UI P
2
cos = = , (6.17)

o putere reactiva:

X I UI Q
2
sin = = , (6.18)
Care sunt erorile ce apar din cauza neliniaritatii tensiunii produse
de baza de timp?
Explicati din ce cauza sincronizarea se realizeaza n functie de
frontul si nivelul semnalului.
De ce este necesara blocarea spotului pe durata cursei de
ntoarcere?
Din ce cauza amplificatoarele pe orizontala si pe verticala trebuie
sa aiba intrare asimetrica si iesire simetrica?
Ct este frecventa minima a benzii de frecventea celor doua
amplificatoare si cum se poate face pozitionarea imaginii pe
ecranul osciloscopului?
Din ce cauza se afirma ca masurarile facute cu osciloscopul sunt
masurari geometricesi ce importanta are grosimea spotului n
cadrul acestor masurari?
Care este figura obtinuta pe ecranul osciloscopului daca
t U U t U U
y x
2 sin , sin = = iar ?
Modulul 6
91

si o putere aparenta:

Z I UI S
2
= = , (6.19)

unde U si I sunt valorile efective alte tensiunii si curentului, este
unghiul de defazaj dintre tensiune si curent, iar R, X si Z reprezinta
parametrii sarcinii.

Metodele utilizate la masurarea puterii, directe sau indirecte,
depind de circuit, de valoarea puterii masurate si de frecventa
semnalelor.

n circuitele de c.c. sau c.a. monofazat, cu sarcina pur rezistiva,
pentru masurarea puterii se poate utiliza metoda voltampermetrica cu
aceleasi scheme ce se aplica la masurarea rezistentelor. Daca se
neglijeaza consumul propriu al aparatelor, puterea ce se dezvolta n
rezistenta de sarcina este evident egala cu produsul indicatiilor
voltmetrului si ampermetrului; P=UI. n caz ca acest consum propriu
nu poate fi neglijat apare o eroare sistematica de metoda a carei
valoare absoluta este egala cu aceea ce se dezvolta n aparatul care
masoara corect. Prin urmare, pentru a avea erori sistematice de metoda
mici, schema "amonte" se va utliza la masurarea puterilor mult mai
mari dect cele ce se consuma n ampermetru, iar schema "aval", n
cazul n care puterea consumata de voltmetru este neglijabila. Aceasta
duce de fapt la aceleasi conditii ca la masurarea volt-ampermetrica a
rezistentelor.

Masurarea directa a puterilor att n c.a. ct si n c.c. se face
cu wattmetrul. Pentru constructia de wattmetre se utilizeaza dispozitive
indicatoare de produs ca cel electrodinamic si ferodinamic si mai rar,
cel de inductie.

La un wattmetru electrodinamic (ferodinamic), bobina fixa A
se face din conductor cu sectiune mare, corespunzatoare curentului
sarcinii si astfel I
A
=I. Bobina mobila se confectioneaza cu multe spire
si conductor subtire si se conecteaza la tensiunea ce alimenteaza
consumatorul n serie cu o rezistenta, astfel ca circuitul acestei bobine
sa aiba caracter pur rezistiv. Datorita acestui fapt I
B
=U/R
B
va fi n faza
cu tensiunea U (RB fiind rezistenta ntregului circuit de tensiune al
wattmetrului). Ca urmare unghiul dintre cei doi curenti devine
identic cu unghiul dintre tensiune si curent si deviatia dispozitivului
este:

KP I U
R
C
I CI
B
B A
= = = cos cos , (6.20)

scara dispozitivului putndu-se grada direct n W.

Modulul 6
92
Un wattmetru se caracterizeaza prin curentul nominal, I
n
al
bobinei de curent, tensiunea nominala, Un a bobinei de tensiune si prin
valoareaa nominala, cos
n
, astfel ca domeniul nominal al wattmetrului
este P
n
=I
n
U
n
cos
n
. Astfel, constanta wattmetrului devine:

max
cos
a
U I
C
n n n
W
= , (6.21)

a
max
fiind numarul maxim de diviziuni.

La majoritatea wattmetrelor cos
n
= 1. Se construiesc nsa si
wattmetre cu cos
n
<1 (de ex.: 0,8; 0,2 sau chiar 0,1), care de fapt sunt
wattmetre mai sensibile pentru circuite reactive, la aceleasi marimi
nominale de curent si tensiune.
Fig. 6.16. Schemele de conectare ale unui wattmetru.

Schemele de conectare ale unui wattmetru pentru masurarea
puterii n c.c. sau n c.a. sunt prezentate n figura 6..16, deosebindu-se
o schema "amonte" (figura 6.16.a) si o schema "aval" (figura 6.16.b).
Utilizarea uneia sau a alteia dintre cele doua scheme se face urmarind
ca eroarea sistematica de metoda datorata consumului propriu sa fie
minima, la fel ca la schemele volt-ampermetrice de masurare a
rezistentelor. Voltmetrul si ampermetrul din schemele prezentate au
rolul de verificare ca nu se depasesc domeniile circuitelor de tensiune
si de curent ale wattmetrului. Cnd exista certitudinea ca aceste
domenii nu sunt depasite, aceste aparate pot sa lipseasca.

Daca impedanta de sarcina este pur rezistiva si cunoscuta ca
valoare descrieti o metoda indirecta de masurare a puterii.
Din ce cauza daca un wattmetru deviaza spre valori negative
(sub zero) se recomanda inversarea bornelor de curent si nu a
bornelor de tensiune?
Cum se poate face extinderea domeniului de masurarepentru
wattmetre ?
R
A
*
W
*
V
a)
R
A
W
*
*
V
U
b)
U
Modulul 6
93

Rezumat
Masurarea curentului electric necesita conectarea
ampermetrului n serie cu sarcina, iar pentru ca erorile de
masurare sa fie ct mai reduse este necesar ca rezistenta
interioara a ampermetrului sa fie ct mai mica.

Masurarea tensiunii electrice necesita conectarea voltmetrului
n paralel cu sarcina, iar pentru ca erorile de masurare sa fie
ct mai reduse este necesar ca rezistenta interioara a
voltmetrului sa fie ct mai mare.

Masurarea valorii efectivea curentului si a tensiunii se face, de
obicei, cu aparate de masurat de curent continuu prevazute cu
redresor sau detector si care sunt etalonate n valori efective
numai pentru forme de unda sinusoidal.

Extinderea domeniului de masurare pentru ampermetre si
voltmetre se realizeaza cu sunturi si respectiv, cu rezistente
aditionale; n curent alternativ, daca consumurile sunt prea
mari, se folosesc transformatoarele de masurare de curent si
respectiv, de tensiune.

Pentru ca raportul de divizare al divizoarelor rezistive de
tensiune sa nu depinda de frecventa se realizeaza compensarea
cu frecventa a raportului de divizare.

Metodele de compensare sunt metode de zero si permit
masurarea cu precizie ridicata a tensiunii electromotoare,
independent de valoarea reziste ntei interioare a sursei de
tensiune masurata.

Osciloscopul catodic permite vizualizarea unui semnal n
functie de timp sau n functie de un alt semnal; masurarile cu
osciloscopul analogic se fac asupra imaginii geometricede pe
ecranul osciloscopului.

n tehnica predomina masurarea puterii electrice active, care n
circuitele de joasa frecventa se face cu ajutorul wattmetrului,
iar n circuitele de frecventa ridicata, cu ajutorul unor metode
indirecte, de obicei, folosind o sarcina artificiala.

Modulul 6
94

1. Ce se ntelege prin rezistenta interioara mica la
ampermetre si respectiv, rezistenta interioara marela
voltmetre?
2. Din ce cauza aparatele electrice de masurat cu redresor
masoara corect numai valoarea efectiva a semnalelor
sinusoidale?
3. Cum explicati faptul ca pentru semnalele de frecventa
ridicata se folosesc numai voltmetrele de vrf?
4. Un dispozitiv magnetoelectric are curentul nominal de
50A si rezistenta interioara de 500 .
a) Sa se dimensioneze un sunt multiplu pentru extinderea
domeniului de masurare la 1, 3 si 10 mA.
b) Sa se dimensioneze rezistentele aditionale pentru
extinderea domeniului de masurare la 1, 3 si 10 V.
c) Aceeasi problema pentru masurarea unor marimi
sinusoidale.
5. Evaluati eroarea introdusa n procesul de masurare de
indicatorul de nul al compensatorului.
6. Sa se deduca expresia sensibilitatii tubului catodic.
7. Stiind ca n timpul cursei inversese produce descarcarea
unui condensator, care este motivul pentru care durata
acestei curse nu trebuie sa fie foarte mica?
8. Din ce cauza la vizualizarea unui semnal dreptunghiular
portiunile orizontale ale imaginii sunt intense, iar cele
verticale, cu stralucire redusa si ce importanta are
grosimea spotului?
9. Desenati schema de masurare a puterii cu extinderea
domeniilor de masurare pentru circuitul de tensiune
cu rezistente aditionale, iar pentru circuitul de curent
cu transformator de masurare de curent.
10. Stiind ca unitatea de masura dBV sedefineste cu
relatia: ( ) V 1 lg 20 = U L , sa se determine puterea
consumata de o rezistenta de 50 , la bornele careia se
masoara un nivel de 26 dBV.
TEMA: Masurarea valorii efective a semnalelor
- definirea valorii efective a unui semnal
- formule de calcul pentru valoarea efectiva si
posibilitati de implementare a acestora
- stabilirea relatiei de legatura ntre valoarea
efectiva si valoarea medie/de vrf pentru diferite
tipuri de semnale
- posibilitati de masurare a valorii efective pe baza
definitiei termice
- erori ce apar la masurarea valorii efective

Modulul 7
Masurarea marimilor electrice pasive
95
MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE
PASIVE

7.1. Masurarea frecventei

Dintre toate marimile ce se masoara n prezent, cea mai mare
precizie de masurare este obtinuta la masurarea frecventei si timpului,
erorile de determinare a frecventei putnd atinge 10
-14
. De remarcat ca
n aceste domenii de masurare se asigura cele mai mari precizii si
pentru mijloacele de masurare ce constituie bunuri de larg consum, un
ceas electronic putnd asigura erori tolerate de ordinul 1 p.p.m.
1

Pentru masurarea frecventei pot fi folosite:
a) metode analogice, care constau n calibrarea n durata si
amplitudine a semnalului a carui frecventa se masoara urmata de
medierea acestuia, valoarea medie fiind proportionala cu frecventa;
b) metode de rezonanta, ce folosesc punti de curent alternativ
pentru care conditia de echilibru este dependenta de frecventa;
c) metode numerice.

Schema de principiu a unui frecventmetru numeric este
prezentata n figura 7.1. Semnalul x(t) a carui frecventa f
x
se masoara,
este aplicat unui circuit formator de impulsuri FI, care are rolul de a
genera cte un impuls pentru fiecare perioada T
0
a semnalului. Pentru
ca tensiunea de zgomot sa aiba un efect minim asupra semnalului, n
compunerea formatorului de impulsuri se afla un trigger Schmidt,
caracterizat prin cele doua praguri de basculare: nivel superior si nivel
inferior.

Baza de timp a frecventmetrului se compune dintr-un
oscilatorul etalon, OE realizat cu cristal de cuart, care are frecventa de
oscilatie, de obicei de 10
7
Hz; masurarea frecventei presupune
numararea impulsurilor corespunzatoare perioadei semnalului
necunoscut ntr-un interval de timp dat T=10; 1; 0,1 sau 0,01 secunde.

1
1 p.p.m. = 10
-6
parti per milion
Subiecte
7.1. Masurarea frecventei
7.2. Masurarea perioadei
7.3. Masurarea impedantelor
7.3.1. Ohmmetre
7.3.2. Punti de curent alternativ
7.3.3. Punti de curent continuu
2. Discutie pe tema: Numaratoare universale
Modulul 7
96
Pentru a obtine aceste intervale de timp, frecventa semnalului produs
de oscilatorul etalon este divizata de catre un divizor de frecventa, DF.

Cele doua semnale provenite de la iesirea formatorului de
impulsuri si a divizorului de frecventa sunt aplicate unui circuit SI care
va lasa sa treaca spre numaratorul N un numar N
x
de impulsuri. Se
poate scr ie:

x
x
x
f T
T
T
N . (7.1)

Din relatia (7.1) rezulta ca numarul de impulsuri nscris n
numarator va fi proportional cu frecventa necunoscuta. Eroarea de
masurare a frecventei depinde de stabilitatea intervalului de timp T,
deci de stabilit atea oscilatorului etalon, precum si de o eroare de
masurare de t1 impuls, eroare datorata dependentei aleatorii
(necorelarii) ntre perioada semnalului si perioada oscilatorului etalon.
Rezulta o eroare absoluta de masurare a frecventei:

1 t
x
f T N ,

de unde se poate obtine eroarea relativa de masurare:

x
OE
x x
N f T T
T
N
N 1 1
t
(7.2)

unde OE este eroarea relativa de determinare a frecventei etalon si
este de ordinul 10
-6
...10
-7
.

Din relatia (7.2) rezulta ca numarul de impulsuri din numarator
trebuie sa fie ct mai mare pentru ca eroarea relativa de masurare sa fie
ct mai mica. Acest deziderat poate fi realizat prin cresterea timpului
de masurare, solutie nu ntodeauna acceptata tehnic. De exemplu, daca
timpul de masurare este T=1s, la masurarea frecventei retelei f
0
=50 Hz
se va obtine N = 50t1, rezultnd o eroare de t2%; n cazul n care
timpul de masurare creste la T=10s, se obtine N = 500t1, eroarea de
masurare devenind t0,2%.

s(t) FI
OE DF
SI N AF
Fig.7.1. Schema de principiu a unui frecventmetru numeric.
Modulul 7
97
Daca n schema 7.1 se nlocuieste oscilatorul etalon cu o alta
sursa de semnal cu frecventa fy aplicata de la un formator de impulsuri,
se obtine un dispozitiv ce permite masurarea raportului a doua
frecvente. ntr-adevar, daca r este raportul de divizare a frecventei,
relatia (7.1) devine:

r
f
f
N
y
x
0
. (7.3)

Pentru ca erorile sa fie ct mai mici este necesar ca f
x
>> f
y
.
Erori suplimentare apar si n cazul n care peste semnalele utile se
suprapun perturbatii care sunt mai mari dect diferenta dintre nivelurile
superior si inferior ale triggerului Schmidt.

7.2. Masurarea perioadei

Masurarea numerica a perioadei unui semnal se poate realiza
cu ajutorul unei scheme asemanatoare cu schema frecventmetrului
numeric la care se schimba ntre ele pozitiile oscilatorului etalon cu a
sursei de semnal (figura 7.2).

Formatorul de impulsuri, FI genereaza cte un impuls pentru
fiecare perioada T
0
a semnalului x(t), rezultnd ca poarta SI este
deschisa pe durata unei perioade, permitnd trecerea impulsurilor date
de oscilatorul etalon spre numaratorul N.

Daca N
x
este numarul continut n numaratorul N, corespunzator
trecerii impulsurilor cu frecventa f
e
generate de oscilatorul etalon n
perioada T
0
a semnalului, se poate scrie:

Explicati grafic cum creste imunitatea la perturbatii n cazul
folosirii detectiei cu doua praguri.
Din ce cauza eroarea de numarare este 1?
Cum trebuie modificata schema frecventmetrului pentru a
permite masurarea diferentei a doua frecvente? Ce conditii se
impun frecventelor si respectiv, diferentei acestora, pentru ca
eroarea de masuraresa fie redusa?
s(t)
FI SI
OE
N AF
Fig.7.2. Masurarea numerica a perioadei.
Modulul 7
98

e x
f T N
0
. (7.4)

Deorece n cadrul for matorului de impulsuri nu se foloseste, de
aceasta data un trigger Schmidt, ci doar un detector de nivel, rezulta ca
tensiunile perturbatoare pot produce erori suplimentare, numite erori
de basculare,
basc
; eroarea de masurare a perioadei va avea expresia:

Din relatia (7.4) rezulta ca pentru a se obtine erori de masurare
reduse este necesar ca frecventa oscilatorului etalon si perioada
semnalului necunoscut sa fie ct mai mari. De exemplu, pentru un
semnal cu frecventa de 50Hz (T
0
=20ms), daca frecventa oscilatorului
etalon este de 1MHz, se obtin N=20000t1 impulsuri; prin urmare, la
frecvente joase este mai convenabila masurarea numerica a perioadei
dect a frecventei deoarece asigura precizii mai mari. Frecventa
semnalului care se masoara cu aceeasi eroa re ca si perioada sa se
numeste frecventa critica.

Avnd n vedere faptul ca la masurarea frecventei si perioadei
n schema bloc se folosesc aproximativ aceleasi blocuri componente,
n practica se realizeaza numaratoarele numerice care, pe lnga cele
doua functii, permit si masurarea raportului frecventelor sau
perioadelor, a diferentei acestora etc.

(7.5) .
1
0 basc
x
T
N
+ +
Aplicatie
Un numarator universal contine un oscilator etalon de 10 MHz, cu
o stabilitate de 10
-7
si o baza de timp ce furnizeaza intervale de
timp de 0,1-1 si 10 s.
a. Sa se determine, pentru cele trei domenii ale bazei de timp,
eroarea de masurare a unei frecvente de 2 kHz.
b. Care este eroarea de masurare a perioadei daca raportul semnal
/zgomot este de 40dB?
c. Sa se determine frecventele critice.
Solutie:a. Eroarea de determinare a frecventei se calculeaza cu
expresia (7.2):
% 0051 , 0 100
20000
1
10 10
% 05 , 0 100
2000
1
10 10
% 5 , 0 100
200
1
10 10
2 6
1
2 6
2
2 6
1
t +
t +
t +
f
f
f

b. Pentru a se obtine precizii superioare, la masurarea perioadei se
considera punctele de trecere prin zero.
Modulul 7
99

7.3. Masurarea impedantelor

Impedanta este o caracteristica a elementelor de circuit electric
care permite determinarea raspunsului circuitelor n curent alternativ.
n complex, impedanta se exprima prin relatia:

, jX R Z + (7.6)
unde: R reprezinta rezistenta electrica si caracterizeza elementul de
circuit n ceea ce priveste puterea activa disipata (pierderile), X
reactanta electrica si caracterizeza elementul de circuit n ceea ce
priveste puterea reactiva (energia acumulata n cmp electric sau
magnetic), iar . 1 j Daca rezistenta electrica este ntotdeauna
pozitiva, reactanta poate fi pozitiva, n cazul inductivitatilor sau
negativa, n cazul capacitatilor.

Inversul impedantei l reprezinta admitanta electrica:

,
1
jB G
Z
Y + (7.7)
unde: G reprezinta conductanta electrica, iar B - susceptanta electrica.

Masurarea elementelor de circuit se poate face n curent
continuu cnd se determina numai rezistenta (conductanta) electrica
Aplicatie - continuare
Presupunnd ca semnalul de masurat este sinusoidal (Usint)
si aproximnd functia sin, la trecerea prin zero, cu o dreapta, rezulta
ca o tensiune de zgomot cu amplitudinea U
zg
poate sa produca, n
situatia cea mai dezavantajoasa, o decalare a momentului de trecere
prin zero cu:
.
2
T
T
U
zg

Deoarece ntr-o perioada aceasta eroare poate sa apara de doua ori,
rezulta ca eroarea de basculare va fi:
%. 3 , 0 10
1 1 2
20
40

U
U
T
T zg
basc

Rezulta ca eroarea de masurare a perioadei va fi:
%. 3201 , 0 100
5000
1
10 10
2 6
t +

T

d. Frecventa critica se determina cu relatia:
,
0
0
T T
f
f
BT
cr

de unde rezulta: f
cr1
= 10kHz; f
cr2
= 3,3kHz; f
cr3
= 1kHz.
Modulul 7
100
sau n curent alternativ, cnd pot fi determinate ambele componente
ale impedantei (admitantei).

7.3.1. Ohmmetre

Principiul de functionare al ohmmetrelor deriva din metodele
volt-ampermetrice de masurare a rezistentelor, metode ce au la baza
legea lui Ohm. Ideea de baza la constructia ohmmetrelor consta n
faptul ca pentru unele elemente galvanice, cum sunt bateriile de tip
Leclanche, tensiunea electromotoare ramne aproximativ constanta,
consumul si respectiv, mbatrnirea bateriei conducnd, n special, la
cresterea rezistentei interioare.

Dupa modul de conectare al sursei de tensiune, al
ampermetrului si al rezistentei necunoscute, ohmmetrele pot fi; serie
sau paralel.

a) Ohmmetrul serie are schema din figura 7.3, n care rezistenta
variabila Rv are rolul de a compensa eventualele modificari ale
rezistentei interne a sursei de alimentare r
i
sau rezistenta cablurilor de
legatura. Pe baza schemei se poate scrie:

.
x a v i
x
R R R r
E
I
+ + +
(7.8)

Din relatia (7.8) se observa ca pentru R
x
= 0 curentul din
circuit are valoarea maxima si trebuie sa fie egala cu valoarea
nominala a curentului dispozitivului (relatie ce foloseste si la
calibrarea ohmmetrului), iar pentru R
x
= curentul prin dispozitiv
devine nul; o valoare importanta, care indica domeniul de masurare, o
reprezinta valoarea rezistentei masurate la mijlocul scarii gradate si
Sa se stabileasca relatiile de legatura dintre parametrii
impedantei si parametrii admitantei.
Cum se defineste factorul de calitateal unui element de
circuit si care este semnificatia acestuia?
E
x
, r
i
R
v
A, R
a
R
x
Fig.7.3. Ohmmetrul serie.
Modulul 7
101
care este egala cu rezistenta vazuta dinspre exterior la bornele
ohmmetrului.

b) Ohmmetrul paralel are schema din figura 7.4, n care
rezistenta variabila are acelasi rol ca n schema precedenta. Pe baza
schemei se poate scrie:

.
x a
x
x a v i
x
R R
R
R R R r
E
I
+
+ +
(7.9)

Se observa ca n acest caz rezistenta necunoscuta joaca rolul
unui sunt pentru instrumentul de masurat, rezultnd ca 0 va fi la
nceputul scarii gradate, iar la sfrsitul scarii gradate; si n acest
caz, o valoare importanta, care indica domeniul de masurare, o
reprezinta valoarea rezistentei masurate la mijlocul scarii gradate si
care este egala cu rezistenta vazuta dinspre exterior la bornele
ohmmetrului.

n practica se prefera folosirea ohmmetrelor serie deoarece
daca nu se masoara, nu se consuma energie de la sursa de alimentare.

Explicati din ce cauza clasa de preciziepentru ohmmetre se
defineste prin raportarea erorii absolute, considerata n
unitati de lungime, la lungimea scarii gradate.
n ce zona a scarii ohmmetrului se recomanda sa se
efectueze citirea pentru ca eroarea de masurare sa fie ct
mai mica?
Ce conditii trebuie sa ndeplineasca un ohmmetru pentru a
putea masura rezistente foarte mari? Dar foarte mici?
Indicati o solutie pentru ohmmetrul serie pentru a avea mai
multe domenii de masurare.

E
x
, r
i
R
v
A, R
a
R
x
Fig.7.4. Ohmmetrul paralel.
Modulul 7
102

7.3.2. Punti de curent alternativ

Pentru a deduce conditia de echilibru a unei punti electrice se
considera o schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni, ca n
figura 7.5.

Fig. 7.5. Schema de masurare prin comparatie a doua tensiuni.

Caderea de tensiune la bornele indicatorului de nul, considerat
cu impendanta de intrare infinta, este:

4 3
4
2
2 1
2
1
Z Z
Z
E
Z Z
Z
E U
AB
+
+
. (7.10)

Fiind o metoda de comparatie, care poate fi si metoda de nul,
schema permite obtinerea unei precizii ridicate. Daca n locul celor
doua surse se foloseste o singura sursa, se obtine schema unei punti
electrice (figura 7.6) formata din patru impedante.

Fig. 7.6. Schema unei punti electrice.

Puntea are doua diagonale: diagonala CD, la care se conecteaza
sursa de alimentare U, se numeste diagonala de alimentare, iar
E
1
E
2

Z1 Z3
Z
2

Z
4

IN
C
A
B
D
Z1
Z
2

Z3
Z
4

IN
U
Modulul 7
103
diagonala AB, n care se conecteaza indicatorul de nul IN, se numeste
diagonala de masurare.

Tensiunea de dezechilibru ce apare n diagonala de masurare se
obtine din relatia:

)
) )( (
( ) (
4 3 2 1
4 1 3 2
4 3
4
2 1
2
Z Z Z Z
Z Z Z Z
E
Z Z
Z
Z Z
Z
E U
AB
+ +
+
. (7.11)

La echilibru U
AB
= 0, de unde rezulta:

0
4 1 3 2
Z Z Z Z , (7.12)

relatie independenta de tensiunea de alimentare, n care intervin numai
impedantele din punte; rezulta ca, daca una dintre impedante este
necunoscuta, ea poate fi determinata n functie de celelalte impedante
(cunoscute) din punte, din conditia ce rezulta de la echilibru. n
practica, puntea se foloseste la masurarea impedantelor necunoscute
folosind, de obicei, o impedanta dintr-un brat al puntii reglabila, cu
ajutorul careia se realizeaza echilibrarea.

Daca se presupune ca impedanta necunoscuta este Zx=Z1, si se
alege Z
3
ca referinta, se poate scrie:

3
4
2
Z
Z
Z
Z
x
. (7.13)

Puntea obtinuta pe baza relatiei (7.13) se numeste punte de
raport. Daca Z
2
si Z
4
sunt rezistente pure, pentru ca n conditia de
echilibru sa nu apara si frecventa tensiunii de alimentare, este necesar
ca Z
x
si Z
3
sa fie de acelasi tip (ambele inductive sau ambele
capacitive).

Daca se alege impedanta Z
4
ca referinta, din relatia (7.13) se
obtine:

4
3 2
1
Z
Z Z Z
x
, (7.14)

relatie ce reprezinta conditia de echilibru pentru puntea de produs;
daca impedantele Z
2
si Z
3
sunt rezistente pure, pentru ca echilibrul sa
nu depinda de frecventa, este necesar ca Zx si Z4 sa fie impedante de
natura diferita (una inductiva si cealalta capacitiva).

De remarcat faptul ca relatia corespunzatoare conditiei de
echilibru nu se schimba daca se inverseaza ntre ele cele doua
diagonale ale puntii.

Modulul 7
104
Impedantele complexe Z
i
, pot fi exprimate n forma:

i i
j
i i
jX R e Z j Z
i
+

| | ) ( , (7.15)

de unde rezulta ca expresia (7.13) poate fi scrisa n forma:

3 2 4 1
| | | | | | | |
3 2 4 1

j j j j
e Z e Z e Z e Z (7.16.a)
sau:
) )( ( ) )( (
3 3 2 2 4 4 1 1
jX R jX R jX R jX R + + + + . (7.16.b)

Pentru ca cele doua relatii complexe sa fie ndeplinite este
necesar ca:

'
+ +

3 2 4 1
3 2 4 1
| | | | | | | | Z Z Z Z
(7.17)
sau:

'
+ +

3 2 3 2 4 1 4 1
3 2 3 2 4 1 4 1
R X X R R X X R
X X R R X X R R
. (7.18)

ntruct trebuiesc ndeplinite practic doua conditii simultan,
rezulta ca pentru echilibrarea puntilo r de curent alternativ sunt
necesare doua elemente reglabile, de obicei, unul rezistiv si unul
reactiv (reglaj de amplitudine si faza). Alegerea elementelor reglabile
se face astfel nct sa se asigure o viteza de realizare a echilibrarii
maxima (se spune ca unghiul de convergenta al puntii sa fie /2).

n general, puntile de raport si cele de produs prezentate
anterior necesita att rezistente ct si condensatoare reglabile n limite
largi, ceea ce constituie un dezavantaj din punctul de vedere al
preciziei si respectiv, al pretului de cost. Realizarea unor precizii
superioare la preturi de cost acceptabile este posibila utiliznd punti cu
transformatoare, care provin din puntile de raport la care doua brate
alaturate au fost nlocuite cu doua bobine ce constituie secundarul unui
transformator (figura 7.7).

Z
X

E
Ze
IN
U
2

U
2

I
X

I
R

Fig. 7.7. Punte cu transformator.
*
*

*
Modulul 7
105

La echilibru, trebuie sa avem I
X
=I
R
sau:

2
'
2 2
Z
U
Z
U
x
. (7.19)

Deoarece (U
2
/U
2
)=(N
1
/N
2
) rezulta ca:

2
2
1
Z
N
N
Z
x
, (7.20)

adica echilibrarea puntii se poate realiza prin modificarea raportului
numarului de spire (reglaj brut), respectiv a impedantei Z
2
(reglaj fin).
Performante superioare pot fi obtinute daca si indicatorul de nul se
conecteaza n punte prin intermediul unui transformator suplimentar.

Pentru punti se pot defini sensibilitatea diferentiala S
d
si
sensibilitatea relativa S
r
, cu relatiile:

1
Z
U
S
BA
d
, (7.21)

1 1
/
/
Z Z
E U
S
BA
r
. (7.22)

n expresiile de mai sus s-a considerat ca Z
1
este impedanta
variabila. Aceste sensibilitati se calculeaza n jurul punctului de
echilibru al puntii. Pentru masurarea marimilor neelectrice intereseaza
mai mult sensibilitatea relativa; daca se noteaza F=Z
1
/Z
2
, efectund
calculele n relatia (7.22) se obtine:

( )
2
4 2 3 1 1
4 1 1
1
1
) 1 ( ) ( F
F
Z Z Z Z Z
Z Z E
E
Z
Z
U
E
Z
S
BA
r
+
+ +

. (7.23)

Fig. 7.8. Dependenta sensibilitatii relative n functie de frecventa.

Dependenta sensibilitatii relative n functie de F este
reprezentata n figura 7.8; din figura rezulta ca sensibilitatea maxima
|Sr|
-1 +1 Re{F}
1/4
Modulul 7
106
se obtine pentru Re{F} = 1, adica Z
1
=Z
2
si este egala cu 1/4. Conditia
de mai sus implica de altfel egalitatea tuturor impedantelor din punte.
Pentru Re{F}= -1, sensibilitatea relativa a puntii tinde catre infinit;
acest caz este ntlnit la puntile de rezonanta pentru care conditia de
echilibru este dependenta si de frecventa.

Puntile de curent alternativ se folosesc n practica att ca punti
echilibrate, ct si n regim neechilibrat, pentru masurarea impedantelor
sau, respectiv, a variatiilor de impedanta ; puntile neechilibrate se
folosesc, cu precadere, la masurarea electrica a marimilor neelectrice.

Indicatoarele de nul sunt voltmetre electronice; n unele
aplicatii, de obicei la puntile capacitive, se prefera si ampermetrele.
Pentru reducerea influentei perturbatiilor se folosesc voltmetre cu
proprietati selective. n multe aplicatii, pentru masurarea tensiunii de
dezechilibru a puntii se folosesc aparate de masurat cu detectoare
sincrone (sensibile la faza) care prezinta avantajul, pe lnga eliminarea
sau reducerea efectului perturbatiilor, si al indicarii sensului de variatie
a impedantelor din punte n raport cu valoarea corespunzatoare
echilibrului.

7.3.3. Punti de curent continuu

Aplicatie:
Se considera puntea Sauty avnd schema din figura 7.9, la care
echilibrul se obtine pentru R
2
=1k; R
4
=5k; R
2
=0,1k si
C
2
=20nF. Sa se determine parametrii condensatorului masurat.
Solutie:Din conditia de echilibru rezulta ca se poate scrie:
,
j
1
j
1
3
2
2 4
R
C
R R
C
R
x
x

,
_
,
_
+

de unde rezulta:
nF. 100 ; 20
2
3
4
4
3 2
C
R
R
C
R
R R
R
x x

U
U
R
x
C
x
R3
R
4
R
2
C
2
Fig.7.9. Puntea Sauty.

Modulul 7
107
Daca toate impedantele din punte sunt nlocuite cu rezistente,
puntea poate fi alimentata si n curent continuu, obtinndu-se puntea
de curent continuu (puntea Weatstone), reprezentata n figura 7.10; n
acest caz, ca indicator de nul se poate folosi si un galvanometru.

Tensiunea din diagonala de masurare a puntii este:

) )( (
4 2 3 1
3 2 4 1
R R R R
R R R R
E U
AB
+ +
. (7.24.a)

Din conditia de echilibru a puntii, U
AB
= 0, rezulta:

3 2 4 1
R R R R , (7.24.b)

si deci, pentru echilibrarea acestei punti este necesar un singur
element reglabil.

Daca se presupune ca puntea este de sensibilitatea maxima
(toate rezistentele sunt egale cu R) si se produce variatia rezistentei R
1

cu R, tensiunea de dezechilibru ce se obtine va fi:

) 2 ( 2 R R
R
E U
AB
+
. (7.25)

Daca expresia (7.25) se dezvolta n serie Taylor si se neglijeaza
termenii de ordin superior, se obtine:

)
2
1 (
4 R
R
R
R
E U
AB

. (7.26)

Pentru variatii relative (R/R)<1%, cu o neliniaritate mai mica
dect 0,5%, se poate scrie:

D
C
A B
IN
R
1

R
2

R
3

R
4

E
Fig. 7.10. Punte de curent continuu.
I
+

Modulul 7
108

R
R E
U
AB

4
. (7.27)

n aceste conditii rezulta ca n diagonala de masurare se obtine
o tensiune de dezechilibru proportionala cu variatia relativa a
rezistentei. mbunatatirea liniaritatii puntii de c.c. este posibila prin:
a) alimentarea puntii de la o sursa de curent constant;
b) folosirea puntilor cu brate neegale;
Pentru unele aplicatii se pot folosi puntile active care au n
compunerea lor amplificatoare operationale..

n primul caz, pentru un curent I de alimentare a puntii,
tensiunea de dezechilibru este:

4 3 2 1
3 2 4 1
R R R R
R R R R
I U
AB
+ + +
. (7.28)

Considernd de asemenea, puntea de sensibilitatea maxima, n
care R
1
variaza cu R, se obtine:

R R
R R
I U
AB
+

4
. (7.29)

Pentru variatii mici ale rezistentei R
1
, dupa dezvoltarea n serie
Taylor si neglijarea termenilor de ordin superior, rezulta:

)
4
1 (
4 R
R R
I U
AB

, (7.30)

ceea ce conduce la o scadere a neliniaritatii de 2 ori n comparatie cu
cazul precedent.

n cazul puntii cu brate neegale, se va considera R
1
=R
2
=R si
R
3
=R
4
=kR. Procednd analog ca n cazurile precedente, se obtine:

1
]
1
) 1 (
1
) 1 (
2
k k
R
R k
R k
E U
AB
, (7.31)

de unde rezulta o scadere a neliniaritatii de (1+k ) ori, concomitent nsa
cu o reducere n acelasi raport a sensibilitatii puntii.
La masurarea impedantelor cu ajutorul puntilor, ce parametri
ai indicatoarelor de nul prezinta importanta?
Din ce cauza la puntile de curent alternativ este necesara
reglarea a doua elemente independente pentru obtinerea
echilibrului?
De ce este de dorit ca n conditia de echilibru sa nu intervina
frecventa?
Ce importanta are liniaritatea puntilor n regim dezechilibrat?
De ce se prefera folosirea puntilor de sensibilitate maxima?
Modulul 7
109

Rezumat
Masurarea numerica a frecventei si perioadei are la baza
stabilirera raportului a doua intervale de timp, dintre care
unul este un interval de timp etalon.

ntruct principiul de masurare este acelasi, n practica se
folosescnumaratoare universale, la care, printr-o alegere
convenabila a schemei de masurare, se poate masura
frecventa, perioada, raportul a doua frecvente etc.

Impedanta electrica este o marime pasiva care poate fi pusa
n evidenta numai cu ajutorul unor surse suplimentare de
energie.

Metodele de masurare a impedantei au la baza fie metodele
voltampermetrice - mijlocul de masurare cel mai
reprezentativ fiind ohmmetrul -, fie proprietatile circuitelor
electrice, ca n cazul metodelor n punte, a Q-metrului etc.

Ohmmetrele se folosesc la masurarea rezistentelor electrice
si pot fi realizate n varianta serie sau paralel; scara este
neliniara, iar precizia de masurare este redusa.

Masurarea impedantelor cu ajutorul puntilor are la baza
proprietatea acestora de a putea fi aduse la echilibru, fapt
ce se poate constata masurnd tensiunea sau curentul din
diagonala de masurare; la echilibru, ntre impedantele din
punte se stabileste relatia ca produsele impedantelor din
laturile opuse sunt egale, conditie independenta de sursa de
alimentare.

Puntile pot fi alimentate n curent continuu, cnd se pot
masura numai rezistentele sau n curent alternativ; pentru
ultimul caz, schemele se aleg astfel nct n conditia de
echilibru sa nu intervina frecventa.

Pentru unele aplicatii, n special la masurarea electrica a
marimilor neelectrice, puntile se folosesc n regim
dezechilibrat, tensiunea de dezechilibru fiind proportionala
cu variatia unei impedante fata de valoarea acesteia la
echilibru; pentru obtinerea unei sensibilitati maxime este
necesar ca toate impedantele din punte sa fie egale.

Efectuarea echilibrarii puntilor de curent alternativ
presupune doua elemente reglabile independente, n timp
ce pentru puntile de curent continuu, este necesar numai un
element reglabil.
Modulul 7
110

1. Ce definitii se folosesc pentru masurarea numerica a frecventei
si perioadei?
2. Dacas-ar corela faza secventei de masurare cu
frecventa/perioada ce se masoara, ct ar fi eroarea de
numarare?
3. Din ce cauza n formatorul de impulsuri pentru masurarea
perioadei exista un divizor de frecventa cu doi?
4. Cum poate fi folosit un circuit serie R, L , C pentru masurarea
frecventei? Dar pentru masurarea impedantelor (Q-metru)?
5. Demonstrati ca eroarea de masurarela ohmmetre este minima
la mijlocul scarii gradate.
6. Concepeti o schema de masurare numerica a rezistentei; de
cine depinde rezolutia si care este valoarea maxima a
rezistentei masurate?
7. De ce se doreste ca n conditia de echilibru a puntilor sa nu
intervina frecventa?
8. Pentru masurarea rezistentelor foarte mici se folosesc punti
speciale (puntea dubla); care sunt problemele ce apar la
masurarea rezistentelor foarte mici pentru puntea Weatstone?
9. Explicati convergenta puntilor cu ajutorul diagramei fazoriale.
10. Se considera puntea Maxwell-Wien cu schema din figura 7. 11
la care echilibrul se obtine pentru R2= 1 k, R3= 10 k, R4=
30 k si C
4
= 25 nF. Sa se determine parametrii bobinei
masurate.
U
U
Lx, Rx
R3
R4
R2
Fig.7.11. Puntea Maxwell-Wien
C4

TEMA: Numaratoare universale
- definirea frecventei si perioadei unui semnal
- elemente comune si specifice din schema bloc pentru
masurarea celor doua marimi
- erori comune si specifice la masurarea celor doua
marimi
- alte functii ale numaratoarelor universale

Capitolul 8. SENZORI I TRADUCTOARE

8.1. Generaliti

Procesul de msurare presupune un fenomen de preluare a informaiei de la
msurand sub forma unei energii, transmiterea acesteia la o unitate de prelucrare ce
stabilete valoarea mrimii msurate prin comparaie cu un etalon sau cu o scar i care
o aplic unui bloc de ieire care poate avea i rol de indicator. Mrimile pot fi active,
dac sunt purttoare de energie (de ex.: fora, curentul electric etc.) sau pasive, dac
informaia este coninut n structura msurandului (de ex.: masa, rezistivitatea etc).
Preluarea informaiei de la msurand se face de ctre traductor, un dispozitiv
care, pe baza unei legi fizice, realizeaz transformarea unei mrimi fizice ntr-o mrime
fizic, diferit de prima calitativ sau cantitativ. Traductorul care transform mrimea
de msurat provenit de la msurand ntr-o alt mrime, adecvat unei prelucrri
ulterioare, se numete traductor de intrare sau senzor, iar traductorul care transform
semnalul prelucrat, purttor de informaie de msurare, ntr-un semnal ce poate fi
folosit la locul de utilizare, se numete traductor de ieire.
ntre traductorul de intrare i cel de ieire pot exista traductoare intermediare
i de asemenea, blocuri de prelucrare i/sau modificare a semnalelor (blocuri de
condiionare a semnalelor).
Din punctul de vedere al mrimii de ieire, traductoarele se clasific n:
- traductoare parametrice sau modulatoare, dac mrimea de ieire este un
parametru de circuit electric (rezisten, capacitate, inductivitate);
- traductoare generatoare sau energetice dac mrimea de ieire este tensiune,
curent sau sarcin electric.
Dup numrul transformrilor energetice din cadrul traductorului,
traductoarele pot fi: directe, dac realizeaz o singur transformare i complexe, dac
n cadrul lor se realizeaz mai multe transformri. O variant constructiv deosebit de
important din punctul de vedere al performanelor o reprezint traductoarele
difereniale, realizate din dou traductoare identice asupra crora msurandul
acioneaz cu semne contrare. Aceast variant asigur o dublare a sensibilitii,
creterea liniaritii i a benzii de frecvene, precum i o micorare a efectului
perturbaiilor de mod comun.

8.2.1. Traductoare rezistive de deplasare

Traductoarele rezistive bobinate sau cu pist conductoare fac parte din
categoria traductoarelor parametrice i se folosesc la msurarea unor deplasri liniare,
de ordinul centimetrilor, sau unghiulare, n domeniul 0-240(360), respectiv n360
pentru traductoarele multitur, unde n reprezint numrul de ture. Forma constructiv a
unui traductor rezistiv bobinat de deplasare este prezentat n fig. 8.1. Pe un suport
izolator cu proprieti constante n timp i la aciunea agenilor exteriori este dispus,
spir lng spir, o nfurare dintr-un conductor cu rezistivitate mare (Ni-Cr, Ni-Cu,
Ni-Cr-Fe etc.); spirele sunt izolate ntre ele prin oxidare i au partea superioar polizat
pentru a face contact cu un cursor ce se poate deplasa de-a lungul traductorului.

Cursorul realizeaz legtura ntre nfurare i o pist de contact; el trebuie s
prezinte o rezisten mic, s fie rezistent la uzur i aciunea vibraiilor i s nu aib
tensiune termoelectromotoare fa de nfurare sau pista de contact. Valoarea
rezistenei cursorului depinde de starea suprafeelor materialului din care se
confecioneaz (grafit, cupru grafitat sau bronzuri elastice). Variaia aleatoare a
rezistenei de contact este o surs de zgomot care afecteaz n special montajele
reostatice de msurare. Dependena rezistenei traductorului de poziia cursorului este
de obicei liniar, ns poate fi i de alt natur (sinusoidal, logaritmic, exponenial
etc.), n funcie de forma suportului izolator, respectiv de caracteristicile depunerii.

Rezistena total a traductoarelor rezistive de deplasare poate fi cuprins ntre
100 i 100 k, cu tolerane de ordinul a 10% i o liniaritate ce poate fi cuprins ntre
0,1 i 1%; neliniaritile sunt mai mari la nceputul i sfritul cursei traductorului.
Rezoluia obinut de aceste traductoare depinde de diametrul conductorului, respectiv
de dimensiunea granulelor. Diametrul minim al conductorului nu scade sub 0,05 mm
deoarece pentru conductoare mai subiri uzura poate deveni foarte important. Viteza
maxim de deplasare a cursorului este indicat de fabricant i este de circa 1m/s.
Dintre avantajele traductoarelor rezistive de deplasare pot fi citate: rezoluie i
liniaritate bune, pre de cost redus i circuite de msurare simple. Ca dezavantaje, se
pot meniona: fora de acionare mare, prezena frecrilor, care reprezint i o surs de
zgomot i o cauz a uzurii (care afecteaz i liniaritatea, mai ales dac funcioneaz pe
poriuni limitate); traductorul este influenat de umiditate, praf, vibraii i ocuri.
Numrul maxim de acionri pentru traductoarele bobinate este de ordinul 10
6
, dar
pentru construciile speciale poate atinge i 10
8
. Circuitele de msurare pentru
traductoarele rezistive de deplasare pot fi reostatice sau poteniometrice.

8.2.2. Traductoare tensometrice rezistive

Efectul tensorezistiv, adic dependena rezistenei de tensiunea mecanic, a
fost descoperit de lordul Kelvin n anul 1856 ns utilizarea practic a efectului n
tensometrie ncepe din anul 1920. Pentru majoritatea materialelor solide, limita de
elasticitate pentru care nu apare o deformaie permanent este corespunztoare unei
alungiri relative de 0,2 % (2000 m/m); aceast limit corespunde unei solicitri de:
Pist de
contact
Suport
izolator
Bobinaj
rezistiv
Cursor
Fig. 8.1. Traductor rezistiv de deplasare.
l
x

200...800 N/mm
2
la oel, 30...120 N/mm
2
la cupru etc. O dat cu modificrile de
natur mecanic ale unui corp metalic sau semiconductor supus unei solicitri
mecanice, are loc i o modificare a rezistivitii acestuia; de exemplu, la metale,
rezistena crete o dat cu creterea presiunii, deoarece se micoreaz volumul, ceea ce
conduce la apropierea reelei cristaline, scderea amplitudinii de vibraie a atomilor din
reea i n final, scderea probabilitii de difuzie a electronilor.
Funcionarea traductoarelor tensometrice rezistive (numite i timbre
tensometrice dup forma i modul de aplicare a acestora) se bazeaz pe modificarea
rezistenei unui material conductor sau semiconductor cnd acesta este supus unei
deformaii.Constructiv, un timbru tensometric metalic este realizat printr-o depunere n
form de zig-zag a unui fir conductor sau folie, pe un suport izolator (fig.8.2.a), el
lipindu-se pe piesa a crei deformaie se msoar conform fig.8.2.b. Materialul conduc-
tor trebuie s prezinte o rezistivitate mare i un coeficient mic de variaie a rezistivitii
cu temperatura, stabilitate la aciunea agenilor corozivi i n timp.
Suportul trebuie s aib proprieti elastice i izolatoare bune, s fie insensibil
la variaiile de temperatur i umiditate, stabil n timp i la aciunea agenilor exteriori.
Se realizeaz din folie de hrtie, mtase, mase plastice etc. n mod normal, firele,
respectiv folia metalic au grosimi de ordinul zecilor de m, iar grosimea suportului
este de circa 0,1 mm pentru hrtie i 0,05 mm pentru materialele plastice.

Fig .8.2. Traductoare tensometrice metalice rezistive: a) construcie; b) lipirea
timbrelor tensometrice; c) detaliu conexiune folie.
Rezistena nominal a timbrelor tensometrice metalice este cuprins ntre 100
i 500 , iar lungimea acestora ntre civa milimetri i civa centimetri, cele mici
fiind folosite la msurarea deformaiilor materialelor omogene, n timp ce cele de
dimensiuni mari - pentru materialele neomogene. Pentru unele msurri speciale se
folosesc i ansambluri formate din mai multe nfurri dispuse pe acelai suport sub
form de rozete tensometrice.
Adezivul folosit la lipirea timbrelor tensometrice trebuie s ndeplineasc
urmtoarele cerine: s aib o ntrire rapid, s fie elastic, stabil n timp i la aciunea
agenilor exteriori. Dintre adezivii folosii pot fi citai: rinile expoxidice - sub 150C,
rinile fenolice - pn la 250C, iar la temperaturi mai nalte - cimenturi i ceramici.
De reinut c n urma lipirii sensibilitatea scade cu 1 pn la 5%.

n urma deformrii, rezistena R a timbrelor tensometrice se modific att din
cauza modificrii lungimii l, a seciunii S i a rezistivitii ; pentru a deduce
sensibilitatea acestor traductoare se aplic difereniala total a logaritmului rezistenei
(trecndu-se concomitent la diferene finite):

S
S
l
l
R
R
(8.1)
Dac se consider conductorul rotund de diametru d, variaia seciunii are loc
prin intermediul diametrului, care depinde de variaia lungimii conform relaiei:
l
l
d
d
=
(8.2)
unde este coeficientul lui Poisson avnd valoarea cuprins ntre 0,2 i 0,4. Termenul
/ reprezint fenomenul piezorezistiv i este proporional cu variaia volumului:
V
V
c

=
, (8.3)
unde c este constanta lui Bridgman, aproximativ egal cu unitatea pentru metale, cu
+100 pentru semiconductoarele de tip "p" i - 100 pentru semiconductoarele de tip "n".
Dac se ine seama c: V = d
2
l/4, nlocuind toi termenii din relaia (8.1) n funcie
de l/l se obine:
( ) [ ]
l
l
K
l
l
c
R
R
=
+ + =
2 1 2 1 , (8.4)
unde s-a notat cu K sensibilitatea relativ a traductorului. Pentru valorile lui i c
date, rezult c pentru traductoarele metalice K2, iar pentru cele semiconductoare
K100, semnul fiind dat de tipul semiconductorului.
n ceea ce privete influena temperaturii, au loc concomitent trei fenomene:
dilatarea piesei, dilatarea firului traductorului i modificarea rezistenei traductorului.
n principiu, printr-o alegere convenabil a materialelor, este posibil compensarea
efectelor amintite, condiie greu de realizat n practic; se prefer compensarea erorilor
cu temperatura folosind montaje difereniale sau montaje compensate termic. Mai
suprtor este faptul c modificrile de temperatur produc o deformaie aparent (de
exemplu, pentru o pies de oel i un traductor din karma (l/l)
aparent
=10
-5
/ C),
deformaie ce trebuie compensat prin mijloace electronice. Pentru traductoarele
tensometrice ce funcioneaz n regim dinamic, nu este necesar compensarea la
variaia de temperatur a mediului ambiant.
n ceea ce privete traductoarele tensometrice semiconductoare, sensibilitatea
acestora este dat n primul rnd de efectul piezoelectric, efect ce depinde de
concentraia de impuriti a semiconductorului; la creterea concentraiei impuritilor
scade sensibilitatea relativ a traductorului, dar crete liniaritatea i stabilitatea termic.
De reinut c traductoarele cu semiconductoare de tip "p" sunt mai liniare la traciune,
n timp ce traductoarele cu semiconductoare de tip "n" sunt mai liniare la compresiune.
Numrul de cicluri la care pot fi supuse timbrele tensometrice depinde de
natura materialului din care sunt confecionate i scade o dat cu creterea amplitudinii
deformaiei; de exemplu, pentru o deformaie de 210
-3
, limita de oboseal este de 10
4

cicluri pentru traductoarele din constantan i 10
8
cicluri pentru traductoarele din

izoelastic. Circuitele de msurare pentru timbrele tensometrice metalice sunt punile
alimentate n curent continuu, curent alternativ sinusoidal sau dreptunghiular simetric;
pentru timbrele tensometrice semiconductoare pot fi folosite i montajele poteniome-
trice alimentate la curent constant sau convertoare de rezisten. n ceea ce privete
circuitele n punte, se folosesc puni Wheatstone, de obicei cu dou sau patru timbre
tensometrice. Trebuie amintit faptul c efectele corespunztoare braelor adiacente din
punte se scad, n timp ce efectele produse de braele opuse se adun; de asemenea,
sensibilitatea maxim a unei puni se obine n cazul n care la echilibru toate
rezistenele din braele punii sunt egale.

8.2.3. Termorezistoare metalice

O dat cu modificarea temperaturii, din cauza variaiei energiei interne proprii,
materialele sufer o serie de schimbri privind structura reelei cristaline, agitaia
termic etc., efecte care n final conduc la dependena rezistenei de temperatur.
Rezistena electric apare, n primul rnd, din cauza agitaiei termice i ea
depinde, pentru o temperatur dat, de natura materialului, precum i de prezena
impuritilor, respectiv a defectelor din reeaua cristalin, de lungimea i de seciunea
materialului; la modificarea temperaturii are loc att o modificare a mobilitii
purttorilor de sarcin, ct i o modificare a dimensiunilor geometrice ale materialului.
Prin urmare, variaia rezistenei electrice se datoreaz pe de o parte modificrii
rezistivitii, iar pe de alt parte, modificrii dimensiunilor geometrice (dilatare).
Deoarece coeficientul de variaie al rezistivitii cu temperatura este la metale cu dou
ordine de mrime mai mare dect coeficientul de dilatare, ultimul efect este neglijabil.
Considernd numai mobilitatea electronilor, ar rezulta c pentru metale,
rezistivitatea este direct proporional cu temperatura. Din cauza dilatrii reelei i
respectiv, a modificrii energiei electronilor, n realitate, dependena de temperatur
este neliniar, astfel nct rezistena poate fi aproximat polinomial:
R
(T)
= R
(T
o
)
(1+A.T + B.T
2
+ C.T
3
+ ... ) , (8.10)
unde R
(T
o
)
reprezint valoarea rezistenei la temperatura de referin T
0

.
Prezena impuritilor n metale crete numrul de coliziuni ntre electroni i
reeaua cristalin, conducnd i la creterea rezistivitii; la temperaturi nu prea nalte,
termenul corespunztor rezistivitii proprii metalului este comparabil cu termenul
corespunztor rezistivitii datorat impuritilor, ceea ce conduce la scderea
sensibilitii. Din acest motiv, la construirea termorezistoarelor metalice se folosesc
numai metale cu puritate ridicat.
Criteriile privind alegerea metalelor pentru realizarea termorezistoarele sunt:
- rezistivitate mare, pentru obinerea unor traductoare de dimensiuni reduse;
- coeficient de variaie a rezistivitii cu temperatura ridicat, pentru a avea o
sensibilitate ridicat;
- o bun liniaritate a caracteristicii de transfer, pentru a nu necesita circuite de
liniarizare suplimentare;
- asigurarea unei puriti ct mai ridicate, pentru reproductibilitate i
sensibilitate sporite;

- stabilitate n timp i la aciunea agenilor chimici;
- pre ct mai sczut.
ndeplinirea simultan a condiiilor enumerate anterior nu poate fi realizat; n
prezent, ca materiale pentru realizarea termorezistoarelor metalice se folosesc: platina,
nichelul, cuprul i wolframul.
Dintre metalele enumerate, platina se apropie cel mai mult de cerinele impuse,
cu excepia preului de cost; platina se realizeaz cu o puritate de 99,999% - de unde
rezult o bun reproductibilitate, este inactiv chimic i nu prezint modificri
cristaline n timp. Termorezistoarele din platin se folosesc n intervalul de temperatur
(-180C - +600C), eventual extins ntre -200 i +1000C. De remarcat c
termorezistoarele din platin se folosesc ca etaloane de temperatur n intervalul
cuprins ntre 0 i 600C.
Dei prezint o sensibilitate mai ridicat dect a platinei, nichelul este mai
puin folosit la construcia termorezistoarelor att din cauza oxidrii la temperaturi
ridicate, ct i din cauza unei tranziii ce are loc la 350C, tranziie care modific
puternic rezistivitatea. Termorezistoarele din nichel se folosesc n domeniul -100C -
+250C, principalul lor dezavantaj fiind legat de neliniaritatea pe care o prezint.
O liniaritate foarte bun i o mare sensibilitate o au termorezistoarele din
cupru, ns domeniul lor de msurare se limiteaz la intervalul -50C - +180C din
cauza activitii chimice pronunate; un alt dezavantaj este datorat rezistivitii reduse,
care conduce la gabarite i greuti mari ale traductorului.
Dei wolframul are o sensibilitate i liniaritate superioare platinei, el este
relativ puin folosit la construcia termorezistoarelor, datorit modificrilor pe care le
sufer structura cristalin n timp.
Rezistena nominal a termorezistoarelor metalice la 0C poate fi 25, 50, 100,
500 sau 1000 , ultimele fiind folosite n special pentru temperaturi joase; pentru a
reduce influena conductoarelor de legtur, termorezistoarele se construiesc n
variante cu 3 sau 4 borne de conectare.
Constructiv, termorezistoarele trebuie s asigure protecia la aciunea agenilor
exteriori, preluarea rapid a temperaturii mediului n care sunt introduse (inerie
termic mic), s nu fie influenate de fenomenele de dilatare i s permit msurarea
att n curent continuu, ct i n curent alternativ. Forma constructiv cea mai
rspndit este prezentat n figura 8.6.b; pe un suport izolator, realizat de obicei din
dou plci din mic n form de cruce, se realizeaz o nfurare neinductiv dublu
elicoidal (iniial se spiraleaz conductorul cu spire de 1 - 2 mm n diametru, dup care
se nfoar pe suport cte dou spire, ncepnd din vrf, cu mijlocul conductorului).
Aceast construcie nu este afectat de fenomenele de dilatare. ntreaga nfurare este
introdus ntr-un tub de protecie nchis la un capt i terminat la cellalt cu o flan de
fixare i o cutie n care se afl blocul bornelor (fig. 8.6.a). Timpul de rspuns al acestor
traductoare este de ordinul secundelor n lichide i de ordinul zecilor de secunde n aer.
La termorezistoarele din platin firul are diametrul de ordinul zecilor de
micrometri i o lungime de civa zeci de centimetri; firele de legtur de la
termorezistor la blocul de borne sunt din nichel, cu diametru mult mai mare pentru ca
variaia rezistenei acestora cu temperatura s fie neglijabil. O alt variant
constructiv se poate realiza prin depunere; astfel, pe o plac din aluminiu oxidat se

depune un film din platin, obinndu-se un termorezistor cu o inerie termic de cteva
ori mai mic dect la varianta precedent ns i cu o scdere a sensibilitii cu circa
50%. De asemenea, n practic se folosesc sonde termorezistive de suprafa,
asemntoare timbrelor tensometrice, confecionate de obicei din nichel; ineria lor
termic este redus (de ordinul milisecundelor) ns sunt sensibile i la deformaii.

Legarea termistoarelor la circuitele de msurare se face printr-o linie bifilar
sau coaxial cu rezistena total a conductoarelor de 10 sau 20 (dac rezistena
conductoarelor este mai mic, se introduc rezistene de egalizare).
Circuitele de msurare pentru termorezistoare sunt circuite specifice pentru
msurarea rezistenelor (eventual a variaiilor de rezisten, pentru eliminarea
componentei de offset), singura cerin fiind aceea ca valoarea curentului de msurare
s fie sub o valoare impus (10 - 20) mA - pentru ca nclzirea proprie s nu introduc
erori importante; uneori, n cadrul circuitelor de msurare, se folosesc i circuite de
liniarizare, ns prin liniarizare scade sensibilitatea traductorului.
Cel mai simplu circuit de msurare este circuitul de msurare cu logometru
magnetoelectric care poate asigura erori maxime de ordinul de 1 2%. O larg
rspndire n practic o au punile de rezistene (Wheatstone) care conin ntr-unul din
brae un termorezistor; deoarece n majoritatea cazurilor termorezistorul este plasat la o
distan apreciabil de punte, pentru a reduce influena rezistenelor de linie, el se
conecteaz prin 3 fire. n cazul n care termorezistorul se conecteaz numai prin dou
conductoare, pentru simetria montajului este bine ca ntr-un bra adiacent s se
introduc o rezisten de compensare, eventual chiar dou conductoare identice cu cele
de legtur, att ca form, ct i ca geometrie, scurtcircuitate la unul dintre capete.

Termorezistoare semiconductoare

n principiu, i materialele semiconductoare pot fi folosite la realizarea
termorezistoarelor ns fenomenele de conducie la acestea sunt mult mai complexe.
Iniial, materialele semiconductoare au fost folosite la construcia traductoarelor pentru
msurarea temperaturilor foarte joase (germaniul pentru msurarea temperaturilor
cuprinse ntre 1 i 35 K, respectiv carbonul - pentru msurarea temperaturilor mai mici
de 20 K). Datorit dezvoltrii tehnologiei siliciului, n ultima vreme, n special n
Teac de
protecie
Flan
cu borne
Suport
izolator
nfurare
neinductiv
a) b)
Fig. 8.6. Termorezistor metalic.

cadrul traductoarelor integrate, se folosete siliciul, de regul, dopat cu impuriti de tip
"n"; pentru siliciu, dependena de temperatur a rezistenei are expresia:
R
(T )
= R
25

[ 1 + ( T - 25 ) + (T- 25 )

2

] (8.11)
unde: T este temperatura n C, R
25
- valoarea rezistenei la 25C, iar constantele au
valorile: =7,12.10
-3
K
-1
i = 18,4.10
-6

K
-2
. Termorezistoarele din siliciu au o
dispersie sub 1%, ceea ce le asigur interanjabilitatea i o stabilitate bun n intervalul
-50 - +120C. Pn la 120C, n mecanismul de conducie conteaz dopajul, care scade
mobilitatea purttorilor de sarcin, n timp ce la temperaturi ridicate rezistena
descrete cu temperatura din cauza ionizrilor termice.
Cea mai mare rspndire o cunosc termistoarele, dispozitive care realizeaz
sensibiliti mai mari cu circa un ordin de mrime dect termorezistoarele metalice. Ele
sunt structuri amorfe, realizate din amestecuri de oxizi metalici (MgO, MgAl
2
O
4
,
Mn
2
O
3
, Fe
3
O
4
, Co
2
O , NiO) sau sruri (ZnTiO
4
, BaTiO
3
) cu liani, supuse apoi unor
procese de sinterizare. Au forme miniaturale de discuri, cilindri, perle etc., permind
msurarea cvasipunctual a temperaturii cu un timp de rspuns de ordinul ms.
Domeniul de msurare se poate ntinde de la -200C pn la circa 400C.
Termistoarele sunt ns sensibile la ocurile termice (care pot distruge materialul
protector) i au tolerane de ordinul 10%, ceea ce pune probleme la nlocuirea
termistorului (practic, termistoarele nu sunt interanjabile).
n funcie de natura materialelor utilizate, termistoarele pot avea coeficient de
variaie al rezistivitii negativ - numite termistoare NTC (engl.- Negative Temperature
Coefficient) sau pozitiv - numite termistoare PTC (engl.- Positive Temperature
Coefficient); n msurri, ca traductoare de temperatur se folosesc termistoarele NTC.
Mecanismele de conducie n materialele semiconductoare se explic prin
generarea purttorilor de sarcin perechi (electron/gol), generare dependent de
temperatur. Se poate demonstra c dependena de temperatur a rezistenei
termistoarelor poate fi exprimat printr-o relaie de forma:
R(T) = A exp (B / T), (8.12)
unde: T reprezint temperatura absolut, iar A i B sunt constante ce depind de
dimensiunile termistorului i natura materialului; n practic se prefer o formul ce
deriv din relaia (8.12), n care apare valoarea rezistenei termistorului R(T
0
) la
temperatura de referin T
0
:
R(T ) = R(T
0
) exp B(1/T - 1/T
0

) . (8.13)
Ca temperatur de referin pentru termistoare se consider de obicei 25C, iar
B(2700 5400)K; n fig. 8.8.a este prezentat dependena de temperatur a
rezistenei termistorului pentru putere disipat zero; aceast caracteristic se poate
obine n practic numai prin extrapolare.
Dac puterea disipat de termistor este diferit de zero, din cauza nclzirii
proprii, rezistena termistorului se modific; n fig. 8.8.b este prezentat caracteristica
tensiune/curent pentru un termistor avnd ca parametru temperatura exterioar. Din
figur rezult c pentru ncrcri mici (P
dmax
<10 mW), la o temperatur constant,
caracteristica este liniar, pentru ca - la ncrcri mari - s ating un maxim, dup care
ncepe s scad.

Din caracteristica R
(T)
rezult c sensibilitatea termistoarelor este variabil, crescnd o
dat cu scderea temperaturii; pentru anumite intervale de msurare este posibil s se
liniarizeze caracteristica de transfer, conectnd rezistene suplimentare n serie, paralel
sau serie-paralel. Liniarizarea se poate realiza i cu transformatoare funcionale,
multiplicatoare analogice etc.
Rezistena nominal a termistoarelor la 25C poate fi cuprins ntre sute de
ohmi i sute de kiloohmi; deoarece variaia rezistenei este foarte rapid, o atenie
deosebit trebuie acordat circuitului de msurare, astfel nct nclzirea proprie s fie
neglijabil n orice condiii. Schemele de msurare sunt similare celor cu termorezis-
toare metalice, cu diferena c valoarea curentului prin termistoare este de ordinul
zecilor de A. Datorit sensibilitii lor foarte mari, termistoarele sunt indicate la
msurarea diferenial a temperaturii, atingnd rezoluii de ordinul 0,01C.

8.3.1. Traductoare de inductivitate proprie

Prin definiie, inductivitatea proprie reprezint raportul dintre fluxul magnetic
pe conturul circuitului bobinei i curentul care l produce; inductivitatea este
proporional cu ptratul numrului de spire N i invers proporional cu suma
reluctanelor magnetice din circuit - R
m
:

L
i
N
R
m
= =
2
, (8.19)
unde: reluctana magnetic este l
S
R
l
L
m
d
1
=
2
1

, l
1
i l
2
fiind limitele conturului ntre
care se definete R
m
, iar - permeabilitatea magnetic a mediului dintre cele dou
limite, circuitul magnetic avnd seciunea S.
R(T)
T I
P
d
=0

1

2
3
P
dmax
3
>
2
>
1

U
a) b)
Fig. 8.8. Caracteristici ale termistoarelor NTC.

Dup modul de realizare practic, exist dou variante constructive de
traductoare inductive de inductivitate proprie de deplasare: cu armtur mobil i cu
miez mobil.
Traductorul inductiv cu armtur mobil (fig. 8.8.a) se compune dintr-un
circuit magnetic format dintr-o armtur fix n form de U, pe care sunt plasate N
spire i o armtur mobil n fom de I, ce poate fi deplasat de msurand. Poziia
iniial, pentru x = 0, corespunde ntrefierului iniial 2. Cu notaiile din figur, se
poate scrie:
( )
( )
r
Fe
Fe r
l
x
S N
x L
+ +

=
2
2
0
, (8.20)

unde: S
Fe
reprezint seciunea miezului, iar l
Fe
lungimea circuitului magnetic.
Din graficul reprezentat n figura 8.8.b se constat c variaia inductivitii n
funcie de deplasare este neliniar, iar sensibilitatea traductorului depinde de ntrefierul
iniial; n cazul n care se dorete obinerea unei sensibiliti mari, ntrefierul iniial
trebuie s fie mic (sub 1 mm) , ceea ce reduce domeniul de msurare la maximum (0,1-
0,5)mm. Liniarizarea caracteristicii traductorului se poate face prin utilizarea variantei
difereniale cu dou traductoare identice care folosesc aceeai armtur mobil.

Traductorul inductiv cu miez mobil - varianta diferenial, este prezentat n
figura 8.9; pe un suport izolator sunt plasate dou bobinaje identice, separate ntre ele
printr-un inel magnetic cu rolul de reducere a inductivitii de cuplaj mutual dintre cele
dou bobine. n interiorul celor dou bobine se poate deplasa un miez magnetic i prin
aceasta se pot modifica n sens contrar valorile inductivitilor celor dou bobine.
Pentru reducerea perturbaiilor de natur electromagnetic, se ecraneaz magnetic
ntreaga construcie.

Spre deosebire de traductoarele inductive cu armtur mobil care au un factor
de calitate ridicat, aici, din cauza circuitului magnetic redus, factorul de calitate este
sczut, de ordinul unitilor. Cu toate acestea, traductoarele inductive cu miez mobil
sunt preferate n practic, deoarece prezint o serie de avantaje, ca: a) domeniul de
msurare poate fi de ordinul centimetrilor; b) prezint o rezoluie i reproductibilitate
ridicat; c) au frecri reduse i sunt insensibile la deplasrile radiale; d) exist
posibilitatea de protecie a traductorului la medii corozive, presiune i temperatur
ridicate etc. Pentru aceste traductoare se recomand ca lungimea miezului s
Fig 8 9 Traductor inductiv cu miez mobil
L(x)
N spire x

L(x)

L
max

L
min
- 0 x
a) b)
Fig.8.8. Traductor inductiv cu armtur mobil.

reprezinte (0,2-0,8) din lungimea bobinei; pentru a avea o bun liniaritate, excursia
miezului se limiteaz la (0,1-0,4) din lungimea acestuia.
Forele de acionare pentru traductoarele inductive pot fi determinate cu relaia:

x
L
I F
ef
d
d
2
1
2
= , (8.21)

unde: I
ef
este valoarea efectiv a curentului ce trece prin traductor.
Principalele elemente parazite ale traductoarelor inductive sunt rezistena
nfurrii i capacitatea parazit proprie, care poate fi de ordinul sutelor de picofarazi;
apare, de asemenea i capacitatea parazit a cablului de legtur a traductorului la
circuitul de msurare care, pentru lungimi mari, poate deveni destul de important.
Circuitele de msurare pentru traductoarele inductive pot fi bazate pe
metodele de msurare a inductivitii (inductanmetre, Q-metre, puni de curent
alternativ) sau oscilatoare LC. Dintre punile de curent alternativ folosite ca circuite de
msurare pentru traductoarele inductive se prefer punile Sauty n regim dezechilibrat
mpreun cu detectoare sincrone, pentru care n condiia de echilibru nu intervine
frecvena. Dac stabilitatea frecvenei nu reprezint o cerin de prim importan
pentru oscilator, stabilitatea tensiunii la bornele de alimentare ale punii trebuie
asigurat riguros deoarece, n caz contrar, apare o eroare cu caracter multiplicativ. n
ceea ce privete detecia sincron, pe lng avantajul indicrii sensului de deplasare, se
asigur i o bun imunitate a schemei la aciunea tensiunilor perturbatoare.

8.4. Traductoare capacitive de deplasare

Prin definiie, capacitatea reprezint raportul dintre cantitatea de sarcin
electric Q acumulat pe una din armturile condensatorului i diferena de potenial
dintre ele:
U
Q
C = .

Traductoarele capacitive pentru msurarea deplasrilor au la baz
condensatorul plan i, respectiv, condensatorul cilindric. Principalele forme
constructive ale acestor traductoare sunt prezentate n tabelul 8.3 din care se constat
c variantele 1 i 3.b au caracteristica neliniar, ceea ce conduce la limitarea
intervalului de msurare la 0,1...0,3 din valoarea corespunztoare poziiei iniiale.
Pentru a reduce efectul capacitilor parazite ce apar n raport cu alte
conductoare aflate n apropiere, traductoarele capacitive se ecraneaz; i n acest caz
apar capaciti parazite ntre armturi i ecran, ns acestea sunt constante ca valoare, i
deci, controlabile n cadrul circuitelor de msurare. Dei, n principiu, efectul de
margine cauzat de prezena cmpului electric i n afara zonei de suprapunere a
armturilor apare la toate traductoarele, el are totui importan, n special, la variantele
2 i 4, unde introduce neliniariti pentru valori mici ale suprapunerilor.

Cu excepia variantei 3.b, toate celelalte traductoare pot fi realizate diferenial,
ceea ce conduce la creterea sensibilitii i reducerea neliniaritilor.
Traductoarele capacitive de deplasare sunt robuste i fiabile; ele pot fi sensibile
la temperatur datorit dilatrii, ns prin alegerea corespunztoare a materialelor se
poate reduce acest efect. Traductoarele capacitive pot fi influenate de praf, coroziune,
umiditate i de radiaiile ionizante. Forele de acionare a prii mobile pentru
traductoarele capacitive sunt deosebit de reduse, ele putnd fi determinate cu relaia:

dx
dC
U F
2
2
1
= , (8.33)

unde: U reprezint tensiunea de alimentare a traductorului, iar dC/dx - variaia
capacitii n funcie de deplasare.
Referitor la metodele de msurare, trebuie precizat faptul c, n general,
rezistenele i inductivitile parazite ale acestor traductoare sunt neglijabile, ns
capacitile parazite pot reduce puternic sensibilitatea; considernd sensibilitatea rela-
tiv a traductorului S
r
, capacitatea traductorului C i capacitatea parazit C
p
ce apare n
paralel pe traductor, sensibilitatea relativ efectiv va fi:

p
r
p
ef
C C
C
S
x
x
C C
C
S
+
=
= . (8.34)

Pentru ca influena capacitilor parazite s fie ct mai redus este necesar ca
traductoarele s nu aib nici o armtur la mas.
Tabelul 8.3
Nr.
crt.
Tipul constructiv Caracteristica de transfer Funcia de transfer
1.

x
ab
x C
0
) ( =
2.

x
xb
x C
0
) ( =

d
ab
C
a
x
C x C
r
0 0
0

) 1 ( 1 ) (
+ =

3.

d
ab
C
a
x
C
x C
r
0 0
0

) 1 ( 1
) (
=
+
=

8.5. Traductoare cu radiaii

Principala proprietate a radiaiilor este aceea de propagare, care se face n timp
i n care radiaiile interacioneaz cu mediile prin care se propag; aceste proprieti
pot fi folosite la realizarea unor traductoare pentru msurarea distanelor sau
deplasrilor. Radiaiile pot fi: electromagnetice, optice, acustice sau nucleare. n
continuare vor fi tratate, n special, traductoarele cu ultrasunete, iar la sfritul
paragrafului i unele aplicaii pentru traductoarele de proximitate cu radiaii.
Principiul de funcionare a traductoarelor cu ultrasunete se bazeaz pe efectul
piezoelectric sau magnetostrictiv. Ultrasunetele sunt unde acustice avnd frecvena mai
mare de 20 kHz; ele se pot propaga numai prin medii materiale, legile propagrii fiind
identice cu legile din optic. Spre deosebire de lumin, viteza de propagare a undelor
acustice este mult mai redus, fiind de ordinul sutelor de m/s n gaze, pn la 2000 m/s
n lichide i de maxim 6000 m/s n solide.
Funcionarea traductoarelor piezoelectrice se bazeaz pe fenomenul
piezoelectric descoperit de fraii Curie la sfrsitul secolului trecut. Fenomenul
piezoelectric direct const n proprietatea unor cristale fr centru de simetrie, ca
atunci cnd sunt supuse unor solicitri de ntindere sau compresiune dup o anumit
direcie, pe unele dintre feele acestora s apar sarcini electrice; cantitatea de sarcin
electric Q generat este proporional cu mrimea forei F ce produce deformaia
reelei cristaline. Fenomenul piezoelectric este reversibil, adic, aplicnd un cmp
electric asupra cristalului, se produce o deformare a acestuia care depinde de mrimea
i sensul cmpului electric.
Iniial, fenomenul a fost observat la cristalele de cuar (SiO
2
) care au forma
unor prisme hexagonale terminate prin dou piramide; axa ce unete vrfurile
piramidei se numeste axa optic (z, z'), axele ce unesc vrfurile opuse ale seciunii
hexagonale sunt axe electrice (x, x') , iar axele perpendiculare pe laturile seciunii
hexagonale sunt axe mecanice (y, y'). Pentru schematizare, se poate reprezenta
proiecia pe un plan perpendicular pe axa optica Oz a 3 molecule de SiO
2
care

constituie o structur elementar de form hexagonal, specific acestui sistem cristalin
(fig. 8.14). n absena unor fore exterioare, centrul de greutate al sarcinilor pozitive
coincide cu centrul de greutate al sarcinilor negative, rezultnd un moment dipolar nul.
Dac apar fore exterioare, de exemplu, dup Oy, n urma deformrii structurii, cele
dou centre de greutate ale sarcinilor electrice se distaneaz, conducnd la apariia
unui moment electric dipolar i, deci, a unor sarcini electrice superficiale.

Fig. 8.14. Explicativa la fenomenul piezoelectric.

Dac dintr-un cristal de cuar se taie plci dreptunghiulare sau cilindrice, astfel
nct feele mari ale acestora s fie orientate perpendicular pe axele electrice (tietura
Curie sau X), iar pe aceste fee se depun electrozi metalici, se obine un traductor care
este sensibil la aciunea presiunii sau care poate produce unde longitudinale (fig. 8.15).
Acionnd asupra traductorului cu fora F
x
dup direcia xx', se constat
apariia unei sarcini electrice Q pe electrozi:
, dF Q
x
= (8.36)
unde d este modulul piezoelectric longitudinal.

Fig. 8.15. Traductor piezoelectric.

n cazul n care se acioneaz dup direcia yy' cu fora F
y
, cantitatea de sarcin
obinut este:
,
y
F
h
d Q =

(8.37)
rezultnd i o dependen de dimensiunile geometrice ale traductorului.
Undele recepionate sau produse de traductoarele piezoelectrice pot fi
longitudinale, transversale, de ncovoiere, de forfecare, de suprafa etc., n fiecare caz
folosindu-se pentru traductor o construcie optim care s-i asigure sensibilitatea
maxim. Temperatura modific proprietile piezoelectrice ale materialelor (efect
piroelectric), aceste proprieti putnd s dispar peste o anumit temperatur numit
temperatura Curie. De exemplu, pentru cuar, modulul piezoelectric longitudinal d se
modific cu -0,016%/C n domeniul -20...+200C, iar temperatura Curie este de
576C. Trebuie menionat c pentru tieturi speciale (de exemplu, tietura AT),
dependena proprietilor piezoelectrice de temperatur este foarte redus, permind
utilizarea acestora la construcia oscilatoarelor etalon.
n afara cuarului, proprieti piezoelectrice mai au i alte cristale, ca: turmalina,
oxidul de zinc, niobatul de litiu etc., dar i unele substante amorfe (ceramice), ca:
titanatul de bariu, titanatul de plumb si zirconiu (PZT), polifluorura de viniliden etc.
Spre deosebire de cristale, unde efectul piezoelectric este liniar, la materialele amorfe
acest efect este ptratic; liniarizarea efectului piezoelectric pentru materialele amorfe se
face prin prepolarizarea electric iniial sau prin tensionarea lor mecanic.
Din punct de vedere electric, la joas frecven, un traductor piezoelectric
"blocat" mecanic, se prezint ca o capacitate (capacitatea de blocare ) - C
0
, n paralel
cu o rezisten de pierderi n dielectric - R
p
. Din punct de vedere mecanic, traductorul
se comport ca un sistem oscilant de ordinul II, avnd o frecven proprie de rezonan
ce depinde de natura materialului piezoelectric i de unele dimensiuni geometrice ale
acestuia; trebuie remarcat faptul c n funcie de modul de vibrare, pot fi mai multe
frecvene proprii de rezonan i, de asemenea, traductorul poate oscila i pe orice
component armonic superioar impar, ns cu un factor de calitate mai sczut. De
exemplu, pentru un traductor piezoelectric din cuar care vibreaz n modul
longitudinal, frecvena proprie de rezonan f, este:
,
2880
l
f = (8.38)
unde: l este grosimea plcii n mm, iar f este dat n kHz.
innd seama de observaiile anterioare, dac se realizeaz o analogie
electromecanic, rezult c schema electric echivalent a unui traductor piezoelectric
se prezint ca n fig. 8.16 a, unde r, L, C sunt: rezistena, inductana si capacitatea
echivalente prii mecanice; pentru frecvene joase pot fi folosite schemele din fig.
8.16 b, respectiv, fig. 8.16 c.

Fig. 8.16. Schema electrica echivalenta a unui traductor piezoelectric.

Traductoarele piezoelectrice sunt reversibile, ele putnd fi folosite pentru
emiterea unor radiaii ultrasonore, precum i la recepionarea acestora. Forma
constructiv a traductoarelor piezoelectrice depinde de natura aplicaiilor. Astfel, un
traductor piezoelectric de ultrasunete folosit la msurarea distanelor (fig.8.17), este
compus dintr-o carcas metalic 1 n care se plaseaz o pastil din material
piezoelectric 2 pe care sunt dispuse dou armturi metalice 3.Placa izolatoare 3 are
rolul de a proteja traductorul fa de mediul cu care vine n contact, dar poate avea i
rolul de transformator acustic pentru adaptarea impedanei acustice a traductorului la
mediul de propagare. La alimentarea traductorului cu o tensiune alternativ ntre
conductorul 5 i carcas, pastila piezoelectric este supus unui cmp electric
alternativ, care, prin efect piezoelectric, o deformeaz. Vibraiile produse n pastil se
pot propaga prin mediul cu care pastila se afl n contact. Invers, dac pastila piezo-
electric este excitat printr-o und acustic, ntre cele dou plci ale traductorului se
obine o tensiune a crei amplitudine este proporional cu amplitudinea vibraiei.
Eficiena acustic a traductorului este maxim atunci cnd frecvena ultrasunetelor
emise sau recepionate este egal cu frecvena proprie de rezonan mecanic a pastilei.

Fig. 8.18. Traductor piezoelectric cu ultrasunete.

Deoarece din punct de vedere mecanic pastila piezoelectric se comport ca un
sistem de ordinul II cu o slab amortizare, pentru a obine un rspuns rapid al
traductorului, n partea din spate se introduce un material cu impedan acustic mare,
6 (pulbere de titan nglobat ntr-un liant solidificat), care are rolul de amortizor
mecanic. Amortizarea se poate realiza i pe cale electric, plasnd n paralel cu
traductorul o rezisten electric de valoare mic.

8.8. Traductoare termoelectrice generatoare (termocupluri)

Principiul de funcionare al traductoarelor termoelectrice generatoare
(termocupluri) are la baz efectul termoelectric direct (efectul Seebeck), care const n
apariia unei tensiuni termoelectromotoare ntr-un circuit format din dou conductoare
de natur diferit, atunci cnd cele dou jonciuni se afl la temperaturi diferite.
Valoarea tensiunii termoelectromotoare poate fi exprimat printr-o aproximare
polinomial de forma:

E = a(T
1

- T
2
) + b(T
1

- T
2
)
2
+ c(T
1

- T
2
)
3
+..., (8.49)

unde: a,b,c sunt constante, iar T
1
i T
2
reprezint temperaturile celor dou jonciuni.
Explicaia fizic a fenomenului termoelectric const n faptul c o dat cu
creterea temperaturii, crete n mod diferit mobilitatea purttorilor de sarcin liberi n
cele dou conductoare, conducnd la un fenomen de migrare a purttorilor de sarcin
de la zonele mai calde spre zonele mai reci. Trebuie amintit i fenomenul invers -
efectul Peltier: dac un termocuplu este parcurs de un curent injectat din exterior de o
anumit polaritate, are loc un fenomen de transport de cldur de la jonciunea mai
rece la jonciunea mai cald (pomp de cldur), fenomen ce i gsete aplicaii la
realizarea minifrigiderelor.
Att construcia ct i utilizarea traductoarelor termogeneratoare se realizeaz
pe baza urmtoarelor legi:
1. Legea circuitului omogen (Thomson): ntr-un circuit format dintr-un
material omogen nu apare tensiune termoelectromotoare indiferent de diferena de
temperatur care exist ntre punctele sale. Aceast lege permite utilizarea unor
conductoare de legtur (cabluri de extensie) ntre termocuplu i circuitul de msurare.
2. Legea metalelor intermediare (Volta): ntr-un circuit izoterm nu se
genereaz tensiune termoelectromotoare, indiferent de natura elementelor care
formeaz circuitul. Consecinele imediate ale acestei legi sunt:
- termocuplurile nu au tensiune de offset (dac T 0 i E 0);
- lipirea conductoarelor ce formeaz jonciunea se poate face cu ajutorul
oricrui material;
- jonciunea "rece" poate fi format i din circuitul de msurare cu condiia ca
toate elementele acestuia s aib aceeai temperatur.
3. Legea metalelor succesive (n paralel): tensiunea termoelectromotoare
generat de un termocuplu format din conductoarele A i B este egal cu diferena
tensiunilor termoelectromotoare generate de termocuplurile formate din conductoarele
A i C, i, respectiv, din conductoarele C i B, dac diferena de temperatur dintre
jonciuni este aceeai.
Pe baza acestei legi se poate face etalonarea termocuplurilor lundu-se, de
obicei, ca material de referin plumbul sau platina.
4. Legea temperaturilor intermediare: tensiunea termoelectromotoare
echivalent diferenei de temperatur T
2
- T
1
este egal cu suma tensiunilor

termoelectromotoare obinute pentru diferenele de temperatur T
2
- T
3

i, respectiv, T
3

- T
1
. Aceast lege permite realizarea coreciilor la schimbarea temperaturii de referin.
n fig.8.27 este prezentat schema de principiu a unui termocuplu mpreun cu
schema derivat pe baza legilor termocuplurilor.
Materialele folosite la construcia termocuplurilor pot fi conductoare sau
semiconductoare; ele trebuie s asigure o sensibilitate ridicat i s aib stabilitate n
timp i la aciunea agenilor exteriori. Realizarea jonciunii se face prin rsucire, sudur
sau lipire, eventual, folosind cel de-al treilea material.
Pentru confecionarea termocuplurilor se folosesc perechi de metale care
produc tensiuni termoelectromotoare mari.
Termocuplul realizat din aliajul Pt 90% + 10% Rh cu platin este un
termocuplu etalon avnd o bun stabilitate i reproductibilitate. El poate fi folosit la
msurarea temperaturilor pn la 1300
0
C n regim de durat. Sensibilitatea lui nu este
constant, variind ntre 6 V/K, la 25
0
C i 11,5 V/K, la 1000
0
C. Pentru temperaturi
mai mari se folosesc termocupluri din iridiu, rheniu i aliaje pe baz de wolfram cu
care pot fi msurate temperaturi pn la 3000
0
C.
Termocuplul realizat din aliajele chromel (90 % Ni + 10 % Cr) i alumel (94 %
Ni + 3 % Mo +
2 %Al + 1 % Si) se poate folosi ntre 50C i 1000C, cu o sensibilitate medie de
circa 40 V/K. Pentru temperaturi de pn la 800C se pot folosi termocupluri
fier/constantan cu o sensibilitate de 50 V/K; la temperaturi mai joase, cuprinse ntre
200C i 350C se folosesc termocupluri cupru/constantan avnd sensibiliti cuprinse
ntre 15 V/K, la 200C i 60 V/K, la 350C.
Termocuplurile se protejeaz n carcase de oel sau ceramici speciale,
prevzute cu cutii de borne unde se realizeaz legturile la schema de msurare.
Rezult c termocuplurile prezint o anumit inerie termic, care este de obicei de
ordinul minutelor. Utilizarea corect a termocuplurilor presupune meninerea
terminalelor libere ale termocuplului la temperatur constant, de obicei, la 0C sau
T
1
T
2

M
1

M
2

E
T
1
M
1
M
3

Termocuplu Fire de extensie Circuit de msurare
T
2
a) b)
Fig. 8.28. a) Schema de principiu a termocuplului; b) schema folosit n

20C, n caz contrar rezultnd erori sistematice. n vederea eliminrii acestor erori se
pot realiza scheme de compensare a temperaturii sudurii reci. Circuitele de msurare
ale termocuplurilor pot fi milivoltmetre, compensatoare de curent continuu sau sisteme
de achiziie de date (cu circuite de condiionare corespunztoare).
Msurarea electric a temperaturii prezint importan nu numai n ceea ce
privete mrimile termice, indirect putnd fi folosit la msurarea debitelor, a
presiunilor joase, a valorii efective a tensiunilor i a curenilor.
Msurarea temperaturii n tehnic se face ntr-o gam larg de valori, de la
zecimi de kelvin pn la mii sau zeci de mii de kelvini, msurrile curente fiind situate,
de regul, n intervalul 70 - 4000 K.
Trebuie observat c n majoritatea cazurilor temperatura de msurat nu este
identic cu temperatura msurat din cauza efecturii unor schimburi de cldur ntre
mediu i traductor. Evaluarea erorii de msurare se face prin calculul rspunsului
traductoarelor de temperatur folosind analogiile electrice.

Curs Masurari PTM

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Masurari PTM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modulul 1

Consideratii generale privind procesul de masurare

S-ar putea să vă placă și