UNIVERSITATEA FACULTATEA

LUCRARE DE LICEN

COORDONATOR TIINIFIC

ABSOLVENT

IASI

CUPRINS I Delimitari conceptuale a notiunilor de delincventa juvenila si devianta 1.Notiunea de delincventa juvenila 2.Notiunea de devianta II Sistemul de sanctiuni impotriva minorilor delicventi 1.Masuri educative care se aplica infractorilor minori 2.Pedepse care se aplica infractorilor minori 3.Evolutia sistemului de reeducare a minorilor infractori de la adoptarea Codului penal din 1969 pana in prezent III Bazele legislative ale sistemului de reeducare a minorului infractor in Noul Cod penal Sisteml de reeducare prevederile Noului Cod penal Proiectul legii privind sanciunile penale pentru minori Sistemul de reeducare a minorului infractor n documentele interna'ionale
(Regulile de la Beijing, recomandri europene cu privire la minori,)

IV Modalitati de integrare si resocializare a minorilor delicventi Resocializarea minorilor delicventi 1 Procesul de resocializare 2 Principiile procesului de resocializare 3 Serviciul de probaiune i rolul acestora in reintegrare social a infractorilor 4 Metode concrete de resocializare a minorilor delicventi V Concluzii Bibliografie

CAPITOLUL I DELIMITARI CONCEPTUALE ALE NOTIUNILOR DE DEVIANTA SI DELINCVENTA JUVENILA

I.1 Notiunea de delincventa juvenila

Notiunea de delincventa juvenila este o notiune destul de larga si de echivoca pentru a include in continutul ei orice act care incalca exigentele de conformism impuse de catre adulti minorilor si tinerilor. Delincventa juvenila cuprinde acele conduite si actiuni care sunt comise de persoane imature,care nu au atins inca varsta majoratului si nu au responsabilitatea

sociala..Exceptand violarile legii penale,delincventa juvenila cuprinde o serie de acte,care,daca ar fi comise de catre adulti,acestia nu ar fi considerati infractori de catre legea penala.Printre aceste acte se numara

vagabondajul,cersetoria,fuga de acasa si de la scoala,nesupunerea fata de autoritatea parintilor si educatorilor,consumul de alcool,etc.Pentru toate aceste fapte,alaturi de alte fapte mai grave,cu caracter delictual propriu-zis,minorii si tinerii nu pot fi judecati si sanctionati decat in cadrul unui regim juridic special conceput pentru minori si tineri. Trasaturi specifice delincventei: a. Este un fenomen social,obiectiv si material,dar in acelasi timp,antisocial si deosebit de periculos,atat prin consecintele sale negative si distructive ce privesc ordinea sociala si normativa,integritatea si siguranta indivizilor si grupurilor sociale,cat si prin reactia sociala ce o provoaca si prin sanctiunile represive adoptate. b.Delincventa include acele acte si fapte care,violand regulile de drept cu caracter penal impun adoptarea unor sactiuni organizate,de cele mai multe ori,represive,care sunt aplicate prin intermediul agentilor specializati ai controlului social. c.Delincventa este constituita din ansamblul actelor si faptelor antisociale care intra sub incidenta normelor penale savarsite de diferiti

indivizi intr-o anumita societate,intr-un anumit interval de timp.Ea include totalitatea delictelor si crimelor savarsite,care sunt insa diferite ca natura,intensitate si gravitate. Caracteristici ale comportamentului delincvent: a.are o serie de consecinte sociale negative,prin faptul ca prjudiciaza interesele intregii societati; b.face obiectul unor interdictii sau constrangeri formulate de legea penala; c.prezinta o intentie antisociala deliberata,urmand un scop distructiv; d.cuprinde fuzionarea intentiei cu actiunea culpabila; e.fapta este probata juridic si sanctionata ca atare. Fenomenul delincventei include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea,descoperirea,inregistrarea si judecarea delictelor si crimelor,dupa cum urmeaza: a.delincventa reala,denumita in literatura sociologica si criminologica "cifra neagra"a criminalitatii.Ea este constituita din totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate,indiferent daca ele au fost descoperite si inregistrate de organele penale.Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal,insa estimarea ei este aproape imposibila,datorita impedimentelor de natura tehnico-

criminalistice,operationale si statistice; b.delincventa descoperita,care include numai acea parte a actelor savarsite in realitate si care au fost depistate si identificate de catre organele specializate de control social.De regula,cifra delincventei descoperite este inferioara celei reale,intrucat nu toate delictele sunt descoperite si nu toti delincventii sunt identificati;de asemenea,unele delicte nu sunt

reclamate,altele nu sunt inregistrate. c.delincventa judecata,reprezinta acea parte a delincventei descoperita si inregistrata de organele de politie care este judecata si sanctionta de instantele penale;volumul ei este mult diminuat,intrucit nu toate delictele descoperite ajung sa fie judecate.Astfel unele delicte sunt gratiate si amnistiate,altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor legale de prescriptie,in timp ce unele nu se mai judeca datorita decesului delincventului sau sustragerii acestuia de la judecata. 4

I.2 Notiunea de devianta In orice societate umana, exista reguli si cerinte, explicite sau implicite,care solicita indivizilor sa realizeze numai actiuni socialmente dezirabile,sa manifeste numai comportamente admise si sa aleaga,in situatii sociale specifice,numai solutii compatibile cu standardele culturale ale societatii respective. Esenta imperativa a acestor reguli sau cerinte este incorporata in normele sau valorile sociale,care fac parte din cultura oricarei societati si pe care orice individ,membru al societatii respective,este obligat sa le internalizeze in structura personalitati sale,in cursul procesului de socializare.Personalitatea asa cum se stie,nu este doar un produs al caracteristicilor sau al experientelor individuale,ci, in primul rand,o constructie socioculturala,rezultanta a interactiunilor permanente intre individ,mediul social si cultural.De aceea,nici un individ nu reactioneaza in mod instinctual la situatiile de viata cu care este confruntat,ci rezolva aceste situatii utilizand numai solutii compatibile cu standardele de rationalitate,normalitate sau moralitate ale societatii din care face parte,considerate legitime,adica in concordanta cu normele si valorile sociale,cu principiile morale,prescriptiile juridice si definitiile culturale existente.In conditiile in care utilizeaza solutii incompatibile sau contrare acestor standarde,individul respectiv risca sa nu fie inteles de catre ceilalti membrii ai societatii,care-l pot eticheta ca fiind irational,anormal sau diferit de ceilalti. Aceasta este,de fapt,esenta notiunii de devianta,care se refera la orice conduita sociala si orice act social care sunt diferite de comportamentele si actiunile generale ale membrilor unei societati si care risca,prin aceasta diferenta,sa provoace reactii ostile sau sanctiuni din partea colectivitatii. Devianta in ansamblul ei desemneaza o diversitate eterogena de conduite,acte sau actiuni,care reprezinta violari sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,implicite sau explicite , stari care nu sunt conforme asteptarilor , valorilor si regulilor colectivitatii, forme de

nonconformism,marginalitate,criminalitate,etc.,tot ceea ce contrazice imaginea publica asupra ceea ce semnifica sau ar trebui sa semnifice "normalul"si "dezirabilul". 5

Devianta

reprezinta si

un

ansamblu

disparat

de

transgresiuni,conduite in contradictie cu

dezaprobate

indivizi

marginali,care,fiind

asteptarile,normele si valorile grupului, risca sa provoace sanctiuni din partea acestuia. Dintre aceste conduite sau actiuni se pot mentiona urmatoarele: a)infractiuniile si delictele contra proprietatii sau persoanei,comise individual sau in grup,prin violenta,inselaciune,abuz sau prin orice fel de mijloace ilicite sau proscrise; b)delincventa juvenila; c)sinuciderea;I d)toxicomania; e)transgresiunile sexuale; f)devianta religioasa; g)devianta politica; h)nonconformismul; i)bolile si deficientele psihice; j)handicapul fizic; k)maltratarile; l)alte forme de violenta,conduite sau acte prohibitive ori indezirabile. In functie de caracterul voluntar sau involuntar al actului de devianta se pot distinge urmatoarele categorii de devianti: -devianti subculturali-acei care pun in discutie legitimitatea normelor pe care le violeaza,incercand sa promoveze norme si valori substitutive.Printre ei se numara teroristii,revolutionarii,membrii sectelor religioase,toti aceia care isi asuma,in mod deschis,devianta,revendicandu-i legitimitatea si militand activ pentru recunoasterea ei oficiala ca forma normala de comportament; -transgresori-acei indivizi care violeaza,in mod deliberat,o norma sociala,desi ii cunosc validitatea si legitimitatea.Ei nu actioneaza din principiu,asa cum o fac deviantii subculturali,ci din interes,oportunism,pasiune,lacomie,lipsa de scrupule,etc.Dintre ei fac parte,infractorii ori delincventii,toti aceia care incalca normele penale; -indivizi cu tulburari de comportament-cei care nu sunt,propriuzis,bolnavi psihici,ci care sufera de sociopatie sau au tulburari

caracteriale,unde este extrem de dificil a distinge intre constrangere si 6

determinare,intre caracterul voluntar sau dobandit al actului de devianta.De exemplu,toxicomanii in general,alcoolicii,in special,actioneaza voluntar doar intr-o prima faza,starea de dependenta ulterioara impiedicandu-i sa mai fie liberi de as-i decide propria lor conduita. -handicapatii fizic sau mental-printre care se includ

orbii,surzii,estropiatii,toti acei care se disting prin "stigmate"vizibile,datorita unor leziuni organice,debilitati mentale sau altor cauze biologice si psihice.Pentru unii sociologi aceasta categorie nu intra in aria deviantei,in timp ce pentru altii ea reprezinta un subiect de interes pentru cercetarea infractiunilor intre normalitate si devianta.

CAPITOLUL II SISTEMUL DE SANCTIUNI IMPOTRIVA MINORILOR DELICVENTI

II.1Masuri educative care se aplica infractorilor minori A. Prima masura educativa este mustrarea si consta in dojenirea minorului de catre instanta de judecata in sedinta in care se pronunta hotararea, cu explicarea pericolului social al faptei savarsite, cu aratarea modului in care acesta trebuie sa se poarte pe viitor, incat sa dea dovada de indreptari, si din avertizarea ca in cazul cand va mai comite o infractiune se va lua fata de el o masura educativa mai severa sau i se va aplica o pedeapsa (art. 102 Cod Penal). De regula, mustrarea se pronunta in cazul faptelor mai usoare comise de minor reflectand deprinderi si modalitati caracteristice copilariei. O asemenea masura devine eficienta numai daca instanta ii asigura cadrul solemn necesar de natura sa ingreuneze pe minor si, totodata, se adreseaza minorului cu toata seriozitatea urmarind sa influenteze cat mai mult modul de a privi viata si obligatiile sociale de acestuia. In practica judiciara1[2] s-a decis ca masura educativa a mustrarii nu poate fi aplicata deoarece nu este apta sa-si realizeze finalitatea atunci cand datele anchetei sociale sunt defavorabile minorului, iar din dosar rezulta ca minorul a participat la savarsirea unei infractiuni de o gravitate deosebita, avand o contributie importanta la comiterea faptei. Mustrarea fiind o masura care se ia cu privire la faptele comise de minor au in vedere varsta minorului la data comiterii faptei si nu varsta minorului la data pronuntarii hotararii. Sub acest aspect, s-a decis in practica judiciara ca masura educativa mustrarea daca se refera la fapte lipsite de gravitate poate fi luata si cu privire la un minor care la date pronuntarii hotararii.

Potrivit dispozitiei din art. 103 alin. 3 in cadrul termenului de incercare, instanta poate sa impuna poate sa impuna minorului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii: a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;

c) sa presteze o activitate remunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratori si vacanta. Instanta pune in vedere celui caruia i s-a dat incredintat supravegherea indatorirea de a veghea indeaproape asupra minorului in scopul indreptarii lui. De asemenea i se pune in vedere ca are obligatia sa instiinteze instanta de indata daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori a savarsit din o apta prevazuta de legea penala. Legea prevede obligatia instantei de a atrage atentia minorului asupra consecintelor comportarii sale, precum si obligatia de a instiinta scoala unde minorul invata sau unitatea unde este angajat si dupa caz, institutie la care presteaza activitatea stabilita de instanta. Termenul de un an stabilit de catre instanta pentru libertatea supravegheata curge de la date punerii in executare a masurii si, daca minorul are o conduita buna la implinirea termenului cauza sa judiciara este considerata ca fiind definitiv inchisa, iar masura educativa inceteaza de drept. Daca inauntrul termenului de un an minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui, sau are purtari rele ori savarseste o fapta prevazuta de 9

legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii intr-un centru de reeducare pana ce acesta a depasit cu putin varsta de 18 ani. Potrivit art. 487 Codul de procedura penala instanta executa masura mustrarii de indata ce hotararea a ramas definitiva cand datorita unor imprejurari, aceasta masura nu poate fi executata de indata dupa pronuntare se fixeaza un termen pentru aducerea minorului intr-o noua sedinta la care vor fi chemati parintii, sau daca este cazul tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla acesta. In cazul in care minorul nu da semne de indreptare si comite alte infractiuni, instanta va aplica acestuia masuri educative mai severe sau chiar o pedeapsa. B. Libertatea supravegheata Este o masura educativa care se aplica de catre instanta minorului infractor si consta in lasarea acestuia in libertate, pe un timp de incercare de un an, sub supraveghere deosebita. Pentru ca instanta sa aplice o asemenea masura, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: minorul sa fi savarsit o infractiune; minorul infractor sa poata fi supravegheat indeaproape de o persoana de incredere; in termenul de incercare de un an, minorul sa aiba o conduita buna. Supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a infiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate, la cererea acesteia, ori a unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor2[3].

10

Pentru ca instanta de judecata sa aplice masura internarii unui minor infractor intr-o centru de reeducare se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii: in cauza sa fie un minor infractor; acesta sa fie savarsit o fapta prevazuta de legea penala; masura mustrarii sau lasarii in libertatea supravegheata sa fie apreciate ca insuficiente pentru indreptarea minorului; internarea in centrul de reeducare sa fie eficienta, avant in vedere reeducarea minorului si completarea pregatirii sale profesionale si de cultura generala. Potrivit art. 490 Codul de procedura penala in cazul cand unui minor infractor i s-a aplicat masura internarii intr-un centru de reeducare, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare punerea in executare a masurii luate. Punerea in executarea se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului politie de la locul unde se afla minorul. Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului, dupa care centrul de reeducare va comunica instantei despre punerea in executare a hotararii. Actiunea de reeducare si pregatire se infaptuieste intr-un regim adecvat de disciplina, prin care se formeaza la minor un comportament social corespunzator si un sentiment de respect fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala. Potrivit art. 108 alin. 1 Cod Penal masura internarii intr-un centru de reeducare se aplica pe timp nedeterminat dar, de regula, nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Instanta poate totusi, cand minorul devine major sa dispuna prelungirea acestei internari pe o durata de cel mult doi ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii -reeducarea. Daca fapta prevazuta de legea penala constituie o infractiune, instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa.

11

In cazul in care inauntrul termenului de incercare al libertatii supravegheate minorul savarseste o infractiune, aceasta infractiune si aceea pentru care se luase masura libertatii supravegheate se afla in concurs real. Pentru amandoua aceste infractiuni urmeaza fie a se lua masura internarii intr-un centru de reeducare, fie a se aplica o pedeapsa, care se stabileste in limitele speciale prevazute de lege pentru ultima infractiune. Pedeapsa astfel stabilita constituie o sanctiune legala pentru intreaga activitate infractionala a minorului, adica pentru amandoua infractiunile. De asemenea, in practica judiciara s-a decis ca masura educativa a libertatii supravegheate nu poate fi luata fata de infractorul minor care a depasit varsta de 17 ani, deoarece in acest caz nu se poate finaliza masura educativa mentionata, care presupune ca minorul sa fie pus sub supraveghere deosebita timp de un an. Revocarea si inlocuirea masurii libertatii supravegheate pot fi dispuse si dupa expirarea termenului de incercare, pentru fapte savarsite de minor inauntrul acestui termen. C. Internarea intr-un centru de reeducare Masura educativa a internarii minorului intr-un centru de reeducare, prevazuta in art.104 Cod Penal, este o masura mai severa decat cele analizate anterior, intrucat aceasta este privativa de libertate3[4]. De altfel, in art.104 alin.2 se prevede ca masura internarii se ia fata de minorul in privinta caruia celelalte masuri educative sunt neindestulatoare. Masura internarii in centrul de reeducare a unui minor inceteaza de drept cand acesta implineste varsta de 18 ani sau la implinirea termenului de prelungire stabilit de instanta. Exista insa si posibilitatea legala (art.107 Cod Penal) ca masura internarii sa inceteze provizoriu si inainte ca minorul sa devina major. Libertatea conditionata a minorului se acorda de catre instanta atunci cand a trecut cel

12

putin un an de la data internarii sale in centrul de reeducare, timp in care minorul a dat dovezi temeinice de indreptare, sarguinta la invatatura si pregatire profesionala. Daca in timpul liberarii conditionate, minorul are o comportare corespunzatoare, aceasta libertate devine definitiva la implinirea varstei de 18 ani si masura internarii inceteaza de drept. Daca in perioada liberarii conditionate, minorul are comportari rele sau savarseste din nou o infractiune, instanta poate sa revoce aceasta masura si va dispune fie mentinerea masurii internarii in centrul de reeducare, fie aplicarea unei pedepse (situatie in care instanta va revoca si masura internarii, coexistenta celor doua sanctiuni nefiind posibila). In art.110 se prevede ca in caz de suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni. Potrivit art.491 Cod de procedura penala, liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispune din oficiu sau la sesizarea de catre Judecatoria sau Tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor. D. Internarea intr-un institut medical-educativ Masura educativa cu internari intr-un institut medical-educativ se aplica de catre instanta asupra minorului care raspunde penal pentru fapta savarsita de el, dar care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament sau de ingrijiri medicale si implicit de un regim de educatie si instruire adecvat starii sale .

13

Masura internarii intr-un institut medical-educativ va putea fi aplicata de catre instanta doar fata de minorii care prezinta anomalii fizice, infirmitati (surzi, muti, orbi etc.) sau sunt atinsi de anumite maladii grave. Ca si in cazul internarii intr-un centru de reeducare, internarea intr-un institut medical-educativ se aplica pentru o perioada nedeterminata, dar, de regula, nu dureaza decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Avand in vedere caracterul complex al cauzei care a determinat masura internarii intr-un institut medical-educativ a minorului infractor, ridicarea masurii se poate realiza si inainte de implinirea varstei de 18 ani, daca starea fizica sau psihica a minorului a fost remediata iar educatia acestuia a fost realizata. Daca dispare numai cauza referitoare la starea fizica sau psihica a minorului infractor, instanta va inlocui aceasta masura cu cea a internarii minorului intrun centru de reeducare. In cazurile cand cele doua cauze care au determinat masura internarii nu dispar, instanta poate prelungi internarea intr-un institut medical-educativ pe o perioada de cel mult 2 ani si numai dupa aceea intervine in cererea masurii. Daca in timpul internarii in institut, minorul savarseste din nou o infractiune, instanta poate revoca masura si i se va aplica pedeapsa inchisorii (art.108 Cod Penal). Daca se va aprecia ca nu este necesara o pedeapsa, atunci se va mentine internarea intr-un institut medical-educativ.

II.2.Pedepse care se aplica infractorilor minori A.) Inchisoarea este singura pedeapsa privativa de libertate care se poate aplica minorului infractor. Limitele pedepsei sunt cele prevazute de lege pentru infractiunea savarsita. Aceste limite, conform art.109 alin.1 Cod Penal, se reduc la jumatate, insa in urma reducerii, in nici un caz minimul pedepsei nu va depasi 5 ani. Reducerea 14

limitelor pedepsei are in vedere nu numai pedeapsa prevazuta pentru infractiunea in configuratia ei tipica, dar si limitele de pedeapsa prevazute pentru variantele agravate sau atenuate ale infractiunii respective. Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata, aceasta se inlocuieste cu inchisoarea de la 5 la 25 de ani. De regula, pedeapsa detentiunii pe viata care a inlocuit pedeapsa cu moartea este prevazuta ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii4[5]. In aceste situatii, instanta va trebui mai intai sa aleaga intre pedepsele alternative, pe baza criteriilor generale de individualizare si a prevederilor art.72 alin.2 Cod Penal acea pedeapsa pe care considera ca o merita faptele savarsite de minor5[6]. Daca instanta apreciaza ca minorului ar trebui sa i se aplice pedeapsa detentiunii pe viata, va inlocui aceasta pedeapsa, in baza art.109 alin.2 Cod Penal cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani. Daca, dimpotriva, considera aplicabila pedeapsa alternativa a inchisorii, atunci instanta ,facand (aplicabila) aplicarea art. 109 alin.1. Cod Penal va dispune ca minorul se execute inchisoarea, insa in limitele reduse la jumatate si fara ca minimul special sa depaseasca 5 ani . In cadrul aceste limite legale instanta va stabili pedeapsa concreta, tinand seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute in art.72 alin.1 Cod Penal, inclusiv in cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei care ar aparea in speta respectiva. Potrivit art.9 alin.3 Cod Penal, minorului nu i se pot aplica pedepse complimentare, iar potrivit art.109 alin.4 Cod Penal, condamnarile pronuntate pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi. Daca pedepsele complimentare nu sunt aplicabile minorului, in schimb condamnatul minor care executa pedeapsa inchisorii pentru o fapta savarsita in timpul minoritatii va fi supus pedepselor accesorii potrivit art.71 Cod Penal de

[6]

Codul Pnal Roman ; art.99.

15

la data cand a devenit major, iar daca hotararea a ramas definitiva dupa ce a devenit major, de la data definitivarii hotararii. Condamnarea minorului la pedeapsa inchisorii nu poate constitui prin termen al recidivei astfel ca, atunci cand minorul va savarsi o noua infractiune, el nu va deveni recidivist si ni i se va putea agrava sanctiunea ca urmare a starii de recidiva. Condamnarea anterioara reprezinta un antecedent penal de care instanta va trebui sa tina seama la individualizarea pedepsei pentru noua infractiune savarsita de minor. Daca minorul savarseste un concurs de infractiuni vor fi aplicate prevederile art.34 Cod Penal. Daca pentru una din infractiunile concurente s-a luat o masura educativa, iar pentru o alta infractiune concurenta s-a dispus aplicarea unei pedepse, masura educativa va fi revocata deoarece cele doua sanctiuni sunt incompatibile, minorul neputand sa execute, concomitent pedeapsa si masura educativa. Daca minorul savarseste o tentativa la infractiune, are prioritate regimul special de sanctionare a minorului si numai dupa efectuarea reducerilor prevazute de lege pentru pedepsele aplicabile minorilor se va stabili pedeapsa pentru tentativa la infractiunea respectiva. In practica s-au pronuntat solutii contrare, considerandu-se ca au prioritate limitele legale prevazute de tentativa, urmand ca acestea sa fie reduse potrivit dispozitiilor mentionate cand inculpatul este minor. Toate regulile privitoare la cazurile de agravare sau de atenuare a pedepsei opereaza in cazul infractorilor minori asupra limitelor speciale ale pedepselor ce pot fi aplicate minorilor, iar nu asupra limitelor ordinare privind pedepsele prevazute de lege pentru faptele savarsite de infractorii adulti. Executarea pedepsei inchisorii in cazul minorilor se face separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale.

16

Potrivit art.59 alin.3 Cod Penal, minorilor li se asigura posibilitatea de a continua in inchisoare invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor. Condamnatii minori, potrivit art.60 alin.2 Cod Penal, beneficiaza de un regim special si in ce priveste liberarea conditionata. Persoanele condamnate in timpul minoritatii, cand ajung la majorat, pot fi liberate conditionat dupa executarea unei treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau a unei jumatati, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca indeplinesc celelalte conditii prevazute de lege. Daca minorul executa o pedeapsa pentru o infractiune din culpa, fractiunile mentionate sunt si mai reduse o patrime in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani si o treime in cazul inchisorii mai mari de 10 ani. B.) Amenda Aceasta sanctiune este a doua pedeapsa principala care poate fi aplicata minorului. Ea se pronunta in limitele prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, limite care se reduc la jumatate (art.109 alin.1 Cod Penal). Amenda se aplica mai ales in cazul minorului care a savarsit fapte nu prea grave, dar aflandu-se la o varsta aproape de majorat nu este posibila luarea unei masuri educative. Este posibil ca faptuitorul, care la data comiterii infractiunii a fost minor, la data judecarii sa fi depasit varsta minoritatii. Daca faptele comise nu sunt prea grave, instanta va dispune condamnarea sa la o pedeapsa cu amenda. In raport cu un asemenea inculpat masurile educative nu ar mai putea fi luate, insa aplicarea unei amenzi poate sa devina eficienta. Amenda aplicata minorului nu trebuie sa se rasfranga obligatoriu asupra parintilor sau a persoanelor care il intretin, deoarece exista si minori care au bunuri proprii iar, pe de alta parte, orice minor dupa implinirea varstei de 14 ani poate ocupa un loc de munca. Trebuie sa se aiba in vedere si imprejurarea ca, asa cum pentru infractorii adulti neputinta de a plati amenda nu-I exclude

17

pe acestia de la aplicarea amenzii, acelasi tratament din motive de echitate trebuie admis si pentru infractorii minori.

II.3.Evolutia sistemului de reeducare a minorilor infractori de la adoptarea Codului penal din 1969 pana in present La 1 ianuarie 1969 a intrat in vigoare un nou Cod Penal, al treilea in legislatia penala moderna romaneasca. Din materialul normativ al codului rezulta ca minoritatea nu mai este considerata ca o circumstanta personala, ci ca o stare tranzitorie, de devenire faptuitorului cu o problematica specifica, ce reclama o reglementare superioara si un tratament deosebit. Sunt prevazute trei categorii de varste cu dispozitii specifice pentru fiecare dintre ele. Din prima categorie fac parte minorii sub 14 ani, care fiind considerati a nu avea capacitatea psiho-fizica necesara intelegerii consecintelor faptelor lor, nu raspund penal. Aceasta incapacitate constituie o prezumtie absoluta si ca atare ea nu poate fi inlaturata prin proba contrara oricat de dezvoltati fizic si psihic s-ar dovedi unii dintre faptuitorii care nu au implinit varsta 14 ani. A doua categorie priveste minorii in varsta de la 14 la 16 ani a caror responsabilitate penala, fiind conditionata de discernamant beneficiaza de prezumtia legala de incapacitate penala, prezumtie care poate fi inlaturata prin proba contrara demonstrandu-se existenta discernamantului in momentul comiterii faptei. deci, subiectul activ al infractiunii poate fi numai minorul cu discernamant. A treia categorie include pe minorii in varsta de la 16 la 18 ani considerati a avea in mod absolut capacitate penala. Caracterul absolut se limiteaza insa numai la efectele prezumtiei legale (nu se poate face proba contrarie) pe baza

18

careia minorul care a implinit 16 ani este socotit ca avand raspundere penala6[1]. 2.1. Consideratii generale Sistemul sanctionator special prevazut pentru minori in Codul Penal din 1969 (Titlul V, art. 99 100 inclusiv) este un sistem mixt, format din masuri educative (mustrare, libertate supravegheata, internarea intr-un instituit medical educativ, care sunt revocabile sau inlocuibile cu alte masuri in functie de evolutia comportamentului minorului, si pedepse. Printr-o dispozitie explicita (art. 100 alin. 2) s-a acordat prioritate masurilor educative, pedeapsa inchisorii aplicandu-se numai daca se apreciaza ca luarea celor dintai masuri nu este suficienta pentru indreptarea minorului. Superioritatea sistemului sanctionator actual pentru minori mai rezulta si din faptul ca in timp ce in Codul Penal anterior mustrarea era inclusa in randul pedepselor, iar libertatea supravegheaza determina amanarea solutionarii laturii penale a cauzei, noul Cod Penal situeaza mustrarea in randul masurilor educative acordandu-i astfel adevaratul ei caracter de masura menita sa contribuie la reeducarea minorului si sa previna savarsirea unor fapte antisociale de catre acesta. De asemenea, libertatea supravegheata nu mai are ca efect amanarea judecarii cauzei, deoarece pronuntarii, ci constituie insasi solutia data acesteia. Sunt notabile si perfectionarile aduse reglementarilor de drept procesual penal privitoare la urmarirea si judecarea minorilor delincventi, prin Codul Penal de procedura penala adaptat la 12 decembrie 1968. Dispozitiile din acest cod privind procedura in cauzele cu minori asigura in ansamblu garantii procesuale suplimentare, in vederea realizarii unei cercetari temeinice si complete a cauzelor cu minori si a unui climat educativ necesar pe intreg parcursul desfasurarii procesului penal. Este de remarcat si dispozitia

19

care prevede ca actiunea civila se exercita din oficiu in cazul in care cel vatamat este minor (art. 17 alin. fin. Codul de procedura penala). Experienta a demonstrat ca, in procesul complex al recuperarii sociale si morale a minorului delincvent faza de judecata reprezinta un moment care, in fapt, influenteaza in cea mai mare masura etapa care urmeaza executarii hotararii instantei. O sanctiune poate fi la fel de nepotrivita atunci cand este prea severa in raport cu multitudine de factori care definesc personalitatea minorului delincvent, cu gravitatea faptei comise; ca si atunci cand aceasta sanctiune este prea blanda in raport cu aceleasi elemente, solutie care poate duce la subapreciere de catre minor a gravitatii faptelor comise de el. Si, in final, la sanse mai mici de reeducare si de preventie speciala. Putem spune ca opera de individualizare a sanctiunilor de drept penal pentru minori de catre instanta de judecata constituie un factor important in ansamblul masurilor statului in vederea recuperarii morale si sociale a minorului delincvent.

20