1.

Compozitie
Componentele de baza a unei polysulfide sunt formate din polimeri , plastifianti,agenti de umplere , agent de intarire , acceleratori /intarzietori ,promoteri de adeziune (->Cauciuc, 3. Sintetic 5.3.1.2 Grade). Catena polimera , ar putea avea mai multe structuri , dar majoritatea agentilor de cele mai multe ori vindeca prin reactii la capete cu terminale de mercaptan. Cateva tipuri de polimeri polisufati sunt ilustrati in figura 1. Conventional , polisulfida polimera este valabila in masele molecolare intre 1000 pana la 8000 , cu legatura incrucisata ce are densitatea de 0.05-2.0 mol%. Coeficientul si valoarea tari ei unei sari de polisulfide este controlat in principal de o legatura incrucisata intinsa. Desi condensarea sau reactia de aditie poate fii folosita si pentru a vindeca polisulfida, in cele mai multe cazuri oxidarea estes olutia abordata. Mai multi agenti de oxidare sunt dioxidul de plumb , perexidul de calciu , peroxidul de zinc , dioxidul de nichel , si cumenul. Alegerea unui oxidant specific , este adeseori dictat de aplicatia unde estefolosit , cum este prezentat si in Tabelul 1. Unii agenti de curatare , provoaca efecte secundare nedorite care pot afecta proprietatile mecanice ale polimerului , care necesita un control de catre un al doilea aditiv . De exemplu , punctul de intarire a dioxidului poate duce la formarea de o specie nedorita de plumb mercadipant, dar acest lucru poate fi eliminate prin incalzire sau prin introducerea unei mici cantitati de sulf. Rata de intarire a unui material al polisulfidei poate fi influentata prin utilizarea de acceleratori sau intarzietori . Rata de vindecare la astfel de modificari , lucreaza de obicei prin modificarea PH-ului de etansare , si se poate modifica timpul de intarire pentru un material de etansare cu doua component de cateva minute sau chiar zile.

In general , acizii sunt utilizati pentru a reduce rata de vindecare, in timp ce baza accelereaza procesul. Tabelul (2) enumera cateva din agenti cu rata de intarirecumuna .Substante de umplere sunt adaugate la amestecurile de polisulfati pentru a consolida, extinde , si pentru a controla sistemul. Substantele de umplutura comune includ bazele de carbonat de calciu , carbonat de calciu precipitat, negru de fum termic , si argila calcinata. Marimea particulelor de material de umpluturajoaca un rol important in determinarea gradului de armare si vascoziatea rezultata. PHul de umplutura este , de asemenea un factor important deoarece acesta poate avea un impact asupra ratei de intarire si stabilitate finala a materialului de etansare. Unele materiale de umplutura , cum ar fi carbonatii de calciu , sunt deseori acoperiti cu agenti de tratare , ca o modalitatea de reducere a efectului lor asupra pH-ului. Plastifiantii , se adauga la amestecurile de polisulfuri pentru a extinde sistemul si a scadea modulul. Acestea trebuie sa fie compatibile cu plomerii de polisulfuri , si de a scade volatilitatea pentru a micsoracontractiile de etansare a amestecului. Pastifiantii utilizati in mod obisnuit include benzylbutilftalat, octilbenzilftalat , dibutilftalat, hidrogentate de terfeni, hidrocarburi clorurate si stiren modificat. Desi polisulfida afiseaza unele substraturi de aderenta inerenta comune de constrcutie , aditivii sunt de obicei introdusipentru a genera un nivel ridicat de adeziune necesara intr-o etansare moderna.

2. Proprietati

Modulul de elasticitate. Polisulfurile etansate sunt spuse unui grad ridicat de relaxare. Ca urmare , modulul de elasticitate al valorilor masurate depind de formatul de test-speciment si rata de testare. Relaxarea poate fi benefica , deoarece poate permite etansarea polisufurii de a se intinde fara a transmite forta excesiva a liniei de etansare pentru interfata de obligatiuni. Cu toate acestea ,de asemenea , reduce capacitatea polisulfurii de a se recupera dupa ce relaxarea a fost eliminata. Aceasta caracteristica de recuperare lenta poate compresiune. duce la probleme in ciclurile rapide ale articulatiilor . Relaxarea limiteaza , de asemenea , utilizarea de polisulfuri in garnituri de

Miscarea. Cu formularea corecta , multe polisulfide se pot acomoda cu miscarea comuna de +/25%,ceea ce este sufficient pentru cele mai multe rosturi. Articulatiile supuse miscarilor ciclice rapide , pot constitui o problema pentru polisulfide in cazul in care rata de ciclism depaseste rata la care solutia de etansare se poate recupera.Miscarea rapida in acest sens poate conduce la sifonarea sau esecul coeziv de etansare.[3]. Adeziune. Ca i n cazul altor materiale izolatoare obinuite, aditivi sunt de obicei introdui n polisulfuri pentru a asigura aderena la substraturile specifice. Rini fenolice, i rini epoxidice sunt aditivi tipici care mbuntesc aderena la sticl, aluminiu, si otel. Fiecare dintre aceti promotori are capacitatea de a lega chimic de grupe mercaptan n polimer i sa reactiveze la interfaa substratului [4]. Alte substraturi, cum ar fi zidrie sau lemn, de multe ori necesita amorse. Stabilitatea impermeabilitatii si a UV-ului. Performantele in acest sens pot varia foarte mult intre diferitele forme si marci, ceea ce face dificil de a caracteriza stabilitatea unui polisulfid tipic. Cantitati mici de polysulfide arata microfisuri la suprafata dupa intenperii , in timp ce polisuflidele de calitate superioara au sigilat cu success anumite structure pentru perioade de 10-20 ani. In timp ce impermeabilitatea unei polisulfide nu este la fel de buna ca cea de silicon, aceasta este adecvata pentru multetipuri de expunere in aer liber. Toate polisulfidele sunt supuse unor daune UV desi, ele pot fi folosite pentru aplicatii de vitraj in care linia de legatura este protejata de razele solare cu un montant , acestea nu sunt utilizate in structuri de geam, in cazul in care soarele straluceste prin sticla pe legatura liniara. Stabilitatea la temperature inalte. In general , polisufurile sunt destinate utilizarii la 100C (in mod tipic 70C),iar duritatea lor poatecreste in timpul sau expunerea la caldura. Daca expunerea la temperature ridicate este avuta in vedere testele, trebuiesc realizate pentru a realize stabilitatea termica a unui anumit material de etansare la temperaturi de exploatare anticipate. Flexibilitatea la temperature scazute. Polisulfurile devin mairigide , la temperature scazute, dar intarirea nu este semnificativa sub -34 C. Stabilitate chimic. Polisulfidele prezint rezisten mare la produse chimice, cldur, uleiuri, i solveni, ceea ce duce la aderen sigur pe termen lung n aplicaii care implic expunerea la aceti ageni. Rezistena la solventul de polysulfide este cheia pentru utilizarea lor pescar larg ca

materiale de etanare combustibil-tanc n industria aeronautic i n multe alte aplicaii de izolare pentru combustibil. Colorare. Ptarea nu este, n general, o problem cu polisulfuri. Cu toate acestea, anumiti fenoli care sunt adugati ca promotori de adeziune au cauzat probleme de colorare pe zidrie. Moduri de esec. Modurile tipice de esec pentru etansarea polisulfurii variaza in functie de aplicatie. In aplicatiile de sticla si geam termopan, o cauza comuna de esec este distrugerea legaturii de sticla cu lumina directa de la soare sau reflexia lui .Un al doilea mecanism de esec care afecteaza mai multe material de etansare ale polisulfuri este intarirea datorita oxidarii si pierderea de plastifiant. In articulatiile supuse miscarii considerabile , este o problema serioasa setul de compresie, in special cu polisulfuriile de intarire foarte lente. In aplicatiile din constructii , defectele de instalare , cum ar fii incapacitatea de a utiliza un grund recomandat, sau de curatare slaba a suprafetei , poate duce la esecul adezivului.

3. Avantaje

Un avantaj major al polisulfuri este rezistena lor chimic excelent. Aceast proprietate a condus la aplicaii pentru rezervoarele avioanelor i nrosturile de construcie speciale, n cazul n care rezistena chimic este important. Polisulfidele sunt printer materialele folosite pentru a sigila domenii colaterale de izolare pentru aeroporturi. Industria sticlei izolatoare, n special n Europa, este un alt mare consumator de polisulfuri. Amstecurile polioxipropilen terminate cu mercaptan, o category especial de polisulfide, se gseste, de asemenea, utilizat ca izolant de etanare pentrusticl. Ele prezint caracteristici de impermeabilitate relative bun ei rates czute n general de transport al gazelor inerte in comparaie cu polisulfidele convenionale. Acest lucru este important, deoarece gazelle inerte, cum ar fi arganul isi regasesc utilizarea tot mai mare pentru a mbunti valorile de izolare, n izolarea unitatii de geam.

4. Furnizori majori
Principalii furnizori din SUA de polisulfi de sunt CHEMREX, Morton International, Pecora i Tremco. n Europa, furnizorii majori sunt Chemetal, Evode, Expandite, Kommerling, Le Joint Franais,Produse cercetare chimica, Servicized, iTeroson [5] Agentii polisulfidelor de intarire Tabelul 1 Agent de intarire [1] Agent de intarire Peroxid de plumb Dioxid de mangan Aplicare material izolatoare de construcie mbuntire pentru cldur i rezisten UV-avion i geam termopan Peroxid de calciu amestecuri- un singur component (activat prin expunere la umiditate) Cromatii anorganice rezistenta la caldura imbunatatita la etansarea aeronavelor

Materiale de etansare - Tabelul 2 Modificatori ai vitezei de vindecare a polisulfidelor de etanare [2] Agent de intarire PbO2 Incetinitor Acid stearic Stearat metalic CaO2 Apa Accelerator Sulf

ZnO2 MnO2 Hydroperoxi de Cumen

Sulf Acid stearic

Amine Baze ioni de cupru, baze

Materiale de etansare - Figura 1

5. Utilizarile polisulfurilor

O mare parte a noilor cunotine despre sistemul Na2S din cercetarile despre sodiu celule de

- S menionate mai sus au venit

sulf. Cu toate acestea, compuii Na2Sn care sunt

formati i descompusi n aceste celule sunt iniial produse ale elementelelor de sodiu i sulf, astfel nct bateriile care conin aceste celule nu au implicaii economice pentru producia i utilizarea anhidrului, solventi fr compui cu polisulfuri de sodiu [6] , [7].

O aplicare este stabilita n producerea coloranilor de sulf [8] dou metode ( colorani de sulf): -

, care sunt produsi prin cele

1) Metoda de coacere a polisulfurei unde sulf sau sulf

sulfura de sodiu este nclzit n stare

uscat, cu amino sau nitro compui aromatici sau cu substane organice fr azot, cum ar fi crezol, antracen, sau decaciclen. 2) Metoda topirii polisulfurei, n care compuii organici sunt refluxati cu polisulfuri ntr-un mediu apos sau alcooolic. Coloranii de sulf insolubili n ap pot fi dizolvati prin reducerea la forma leuco, n general, cu sulfur de sodiu. Coloranii leuco devin ataati de fibre, iar vopseaua de sulf este apoi fixat pe fibr prin oxidare cu peroxizi sau perborai [8]. Solvenul anhidru fara tetrasulfur de sodiu este folosit pe scar larg n producia de organosilani, care sunt utilizati n industria cauciucului: 2(RO)3Si (CH2)3Cl + Na2S4 (RO)3Si (CH2)3 S4 (CH2)3 Si(OR)3 + 2 NaCl Derivatul etil bis (trialkoxysilylpropyl) tetrasulfur (Si 69) este unul dintre cei mai importanti silani organo functionali [9]. Organosilani sunt utilizati n industria cauciucului, n asociere cu diferi i ageni de umplere pentru a produce elastomeri cu proprieti vulcanice statice i dinamice mbuntite [10]. Acesti silani au dou grupri reactive diferite, care reacioneaz cu gruprile silanol de materiale de umplutur n timpul compozitiei n role sau malaxoare, i formeaz legturi chimice a polimerului i agenilor de reticulare n timpul vulcanizrii. Si 69 poate fi de asemenea utilizat ca un donator de sulf care da-reversie libera vulcanizarii (sistem al vulcanizarii de echilibru) [10]. Un alt exemplu de utilizare a unei sulfuri anhidre este ntr-un procedeu de obinere a poli (fenilen sulfurat) [11] , [12] , [13] (a se vedea, de asemenea Polymeri de nalt temperatur -5 poli (fenilen sulfurat )). n producia de poli (fenilen sulfurat), 1,4-diclorbenzen i sulfura de sodiu se las s reacioneze la cca. 280 C la presiue ntr-un solvent aprotic polar, de obicei, N-metil-2-pirolidona [14]. In timp ce polisulfurile alifatice pot fi preparate cu uurin prin
7

reacii de schimb nucleofile ale clorurii cu sulfur, reacia cu compuii aromatici este mult mai dificila din cauza reactivitii scazute din clorul legat aromatic [11]. S-a sugerat c formarea de poli (fenilen sulfurat) nu procedeaz ca o policondensare normal [15]. Reacia este un proces de transfer de electroni n care cationii radicali acioneaz ca intermediari reactivi [15]. Poli (fenilen sulfurat) poate fi folosit cu un coninut foarte mare (pn la 70%) de materiale de umplutur, cum ar fi fibr de sticl, fibr de carbon, sau minerale. Rezistena chimic bun (PPS este practic insolubil de obicei n toi solvenii ) i proprietile ignifuge inerente ar putea fi folosite n condiii termice i chimice severe. Otelirea PPS poate nlocui metalele n multe aplica ii, de exemplu, n construcia de maini i echipamente, carcasele de pomp, i roile dinate [16]. Sulfura de sodiu, hidrogenul sulfurat i polisulfurile de sodiu sunt utilizate uneori n aceleai domenii de aplicare [11]. Acest lucru este valabil ntr-o oarecare msur de sulfani, dei instabilitatea lor mpiedic utilizarea pe scar larg [11]. Exemplele sunt producia de polimeri polisulfuri i reducerea sulfurilor de polinitroaromatici, ambele descrise mai jos. Polisulfurile alifatice de tipul Thiokol au formula general (CxH2xSy)n. Acestea si-au gsi aplicarea pe scar larg [15] ca materiale de etanare ( Materiale de etanare - 3 Polisulfide) i n combinaie cu rini epoxidice, n calitate de adezivi i masticuri. Aceste produse au o capacitate pronunat s se extind i s se contracte, sunt elastice ntr-un interval larg de temperatur, i sunt rezistente la apa de mare, solveni, i multe produse chimice. Cele mai cunoscute produse comerciale sunt Thiokolii, care sunt polialchili-i polyalkoxypolysulfide. Ele sunt produse prin condensarea Na2Sn cu formele di-clor alchili i bi-clor alchili [17] Tri-clor alcanii [19], formaldehid [83] epiclorhidrin [20] , [18].

, produii de condensare ai -monoclorohidrin

, i monoclor alcooli [21] sunt, de asemenea, folositi ca modificatori n reac ia

de condensare. Proprietile de baz ale acestor polisulfuri depind n principal de coninutul de sulf [22]. Compuii Na2Sn pot fi obinui prin reacia NaOH cu sulf [23]. La temperaturi mai mari de 110 C i cu concentraii de NaOH mai mari de 30% n greutate sunt formati conform ecuaiei: 10 S+6 NaOH 2 Na2S4 + Na2S2O3 + 3 H2O , polisulfurile i tiosulfatii

n timp ce la concentraii mai mari de NaOH (pn la 35 greutate ridicate (100 320 C) sulfitii sunt de asemenea, formati [23]: 2 Na2Sx + Na2SO3 + 3 H2O.

%) i la temperaturi mai

6 NaOH + (2x+1)S

Autooxidarea soluiilor de polisulfuri apoase n intervalul de temperatur 23 cinetica polisulfurilor tiosulfat disproporionat [22] , [24]

40 C,

, i echilibrele ionilor

polisulfuri n soluie [26] ar trebui menionati n acest sens [25]. Reacia ,de obicei iese foarte rapid de la sulfit pentru tiosulfat, astfel nct rmn numai cantiti mici de sulfit. Cu toate acestea, dup cum sulfitii se cristalizeaz din soluie concentrat de NaOH, cantiti mici de tiosulfat rmn n soluie [27]. Polimerii produi prin reacia clorurilor de alchil cu polisulfuri de sodiu se obin sub form de mas molecular mare, produse asemntoare cauciucului, cu o gam foarte limitat de utilizri. Polimerii pot fi scindati n mod selectiv de ctre aciunea hidrogenului sulfurat de sodiu pe grupele disulfidice, permind ca lungimea medie a lanului s fie controlata [89]

RSSR + NaSH

RSNa + H SR + S

Sulful eliberat n aceast reacie reacioneaz cu sulfitul de sodiu adugat pentru a forma tiosulfat de sodiu [28]: Na2SO3 + S Na2S2O3 , obinute prin reacia clorurii de 4-vinilbenzil cu Na2S -

Polisulfurile Bis (vinilarilalkil) [29]

S, sunt utilizate ca acoperiri i materiale de etanare, sub form de copolimeri cu alcani halogenai. Compuii amino aromatici pot fi preparai prin reducerea poli nitro aromaticilor cu sulfura [30]. Reduceri sulfuroase sunt realizate n industrie cu Na2S, NaHS, Na2S2 urmtoarele ecuaii: 4 Ar NO2 + 6 Na2S + 7 H2O 4 Ar NH2 + 3 Na2S2O3 + 6 NaOH , sau soluii de sulfur de amoniu. Reaciile nu sunt tocmai stoichiometrice, fiind aproximativ n conformitate cu

4 Ar NO2 + 6 NaSH + H2O Ar NO2 + Na2S2 + H2O

4 Ar NH2 + 3 Na2S2O3 Ar NH2 + Na2S2O3

Alte produse importante obinute utiliznd reacia sulfurii sunt 1,2-diamino-4-nitrobenzen de 2,4dinitroanilin i NaSH, 2-amino-4-nitrofenol de la 2,4-dinitrofenol i NaSH, i 4,6 - dinitro-2aminofenol (acid picraminic) din acid picrinic i NaSH [31]. Pentru a reduce frecarea i a crete capacitatea portant, EP (extrem-presiune) i AW (anti-uzura) aditivii de ulei se adaug la uleiurile de motor, uleiurile de transmisie, uleiuri de turbin, uleiuri de prelucrare i emulsii ale acestora [32] , [33 ].

Adecvati, n special sunt acei compui cu punti polisulfurice, n care atomii de sulf ntr-o form labil, activ, sunt eliberati la temperaturi ridicate, i pot forma acoperiri de sulfur de metal pe suprafaa metalic. Aceste acoperiri au de obicei un coeficient mai mic de frecare dect metalul n sine i, astfel rezulta mbuntirea comportamentului la frecare [32] , [33].

Aceti compui care conin sulf pot fi preparai prin reacia epoxizilor cu o disulfur de metal alcalina sau tetrasulfur [32]:

n conformitate cu schema de reacie de mai sus, sulful elementar este eliberat atunci cnd este utilizat Na2S4 [32].

10

Aditivii de ulei pot fi de asemenea produsi prin reacia Na2S sau Na2Sn adugarea unui compus S

, de multe ori n

combinaie cu sulf elementar, cu compui organici clorurai. Aceti compui pot fi formati prin CI (de exemplu, S2Cl2) la o dubl legtur (de exemplu, S [34] [35] [36] [37] [38] [39]. Alte produse pot fi izobutena), i apoi condensat cu Na2S

obinute prin reacia compuilor aromatici hidroxi (de exemplu, 2,6-di-ter-butilfenol sau 2,4,6-triter-butilfenol), cu aldehide sau cetone i Na2S [40]. Reacia de 4-cloro tetra hidropiran cu Na2S ntr-un amestec metanol / etanol, urmat de oxidarea peroxidului de hidrogen rezultat gruprii tiol conduce la bis (tetrahidropiranil) disulfur, care este utilizat ca aditiv lubrifiant [41]. Disulfurile Dialkilbenzil, care sunt utilizate ca aditivi pentru uleiuri, sunt produse dintr-o fracie nafta de cracare catalitic (interval de fierbere 164 -250 C), care este clormetilat cu formaldehid HCl, i apoi reacioneaz cu Na2S2 [42]. 90 C timp de 20 ore

ntr-un proces similar, clorura de benzil i Na2S2 reacioneaz la 80

pentru a produce dibenzil disulfurat, care este folosit ca o component a unui aditiv de ulei [43]. Producerea de aditivi pentru lubrifiani de nalt presiune este descris n [44]. Un amestec de xilol izomeri este clormetilat i apoi reacia cu Na2S3 (un amestec de Na2S2 i Na2S4) pentru a forma o polisulfura. Un grup de silicai microcristalini Al Na cu diferite coninuturi de sulf au fost menionate ca , sugernd

Ultramarine [45]. Analiza ofer o formul aproximativ empiric a (Na8Al6Si6O24S4)n numele de silicat de aluminiu sodiu polisulfid.

S-a raportat producerea unui Ultramarin i a unui pigment verde din zeolii i Na2S5 prin nclzire la peste 300 C [46]. Culoarea Ultramarinului se poate datora polisulfurii ncrcate individual (, [48]. , Ca (OH) 2 , i un agent de floculare

1) ionii radicali [47]

Soluiile de monosulfur de sodiu amestecate cu FeSO4

polimeric sunt utilizate pentru ndeprtarea cuprului din soluii apoase, soluii de proces i a apelor uzate [49]. Plumbul poate fi ndeprtat prin utilizarea unui amestec de soluie de sod caustic, soluie de monosulfur de sodiu, i clorur de aluminiu [50].
11

6. Aspecte economice [51]

Monosulfura de sodiu este furnizata comercial sub form de fulgi care conin 60 Na2S. Marii productori de monosulfur includ Tessenderlo Chemie (Belgia) i Foret (Spania). Exist, de asemenea, productorii din Germania, Italia, i Frana. Exportarea de monosulfur de sodiu n Europa de Vest este estimata la 50 000 t / a. Cu excepia cantitilor considerate exportate la minele de cupru din Africa, acest consum este distribuit ntre urmtoarele domenii de utilizare: Ageni Dehairing pentru industria de piele Precipitarea ionilor de metale grele (industria chimic) Producia Coloranilor de sulf Alte utilizri 40% 30% 62%

20 10

% %

Hidrogenul sulfurat de sodiu este furnizat n urmtoarele forme: 1) n form de pulbere, cu o puritate de 95% 2) n form de fulgi, cu o puritate de 70 3) Ca o soluie de 30% Hidrogenul sulfurat de sodiu este fabricat de ctre productorii de monosulfur de sodiu menionati mai sus, i, de asemenea, de ctre Goldschmidt, Rhodanid Chemie, i Leuna. Principalii productori din Statele Unite sunt Jupiter Chemical, PPG Industries, i etil Corp 74%

12

Ca hidrogen sulfurat de sodiu este utilizat n aceleai zone ca Na2S, nu sunt disponibile informaii fiabile privind producia i consumul de NaHS din Europa de Vest. In Statele Unite, aproximativ dou treimi din producia anual (de exemplu, aproximativ 180 inferioar (grad sczut, 20 000 t / a.) este de calitate 30% NaHS) i este utilizat n industria bumbacului.

Timp de muli ani, polisulfura de sodiu a fost disponibila numai n soluie. Soluia polisulfurii de sodiu este furnizata de Goldschmidt (Germania), Witton (Marea Britanie), PPG (Statele Unite), i Sankyo Kasei (Japonia). Aproximativ 25 000 t / din soluia de polisulfur, produs n principal de Morton International

(Statele Unite), Toray Thiokol (Japonia), i Akcros (Greiz-Dlau, Germania), este utilizat n producerea de elastomeri polisulfuri. Polisulfurile de sodiu sunt de asemenea disponibile n form anhidr i fr solvent, dar preul acestui material este considerat mai mare dect cel al soluiei apoase.

13

BIBLIOGRFIE: 1. J. Cook, J. Panek: Construction Sealants and Adhesives, 2nd ed., J. Wiley & Sons, New York 1984, p. 109. 2. L. Boller: "polisulfidEtanani," n J. Panek (ed.): ConstruidizolatiiiEtanani, SocietateaAmericanpentruTestareiMateriale, Baltimore 1976, p.. 45. 3. J. Cook: constructiiIzolantisiadezivi, J. Wiley & Sons, New York, 1970, p.. 81. 4. E. Peterson: "Formularea de etanare cu Polymers Mercaptannceteaz,"Izolare , Curs Rapid, adeziviichituriConsiliului, Rosemont, Ill, 4- 6 mai 1992. 5. R. Giangiordano, C. Sorensson: "Polysulfides," in [1], p. 196.[1]: L. Carbary: "Types of Sealants," in Engineered Materials Handbook, vol. 3, ASM International, Materials Park, Ohio 1990, p. 188. 6. Henkel, DE 3 604 793 A1, 1986 (G. Borggrefe). 7. Ullmann, 4th ed., 20, 552. 8. E. Cooper, EP 32 281, 1981 (A. G. Papay, J. P.O'Brien). 9. Mobil Oil, EP 7 735, 1980 (A. G. Horodysky, S. Landis). 10. Lubrizol, US 4 119 549, 1978[10] W. Fischer: "Die Natrium-Schwefel-Batterie," Elektrochem. Energietech. Entwicklungsstand Aussichten 1981, 185 205. 11. J. L. Sudworth, A. R. Tilley: "The Sodium-Sulfur Battery with -Alumina Electrolyte," in R. P. Tischer (ed.): The Sulfur Electrode, Fused Salts and Solid Electrolytes, vol. VII, Academic Press, New York 1983, pp. 235 325. 12. Winnacker-Kchler, Chemische Technologie, 4th ed., 7, 41.Kirk-Othmer, 3rd. ed., 22, 168. 13. U. Deschler, P. Kleinschmit, P. Panster, Angew. Chem. 98 (1986) 237 253.
14

14. Degussa AG, Geschftsbereich AC; Company brochures:Organosilane fr die Gummiindustrie" Jan.1994/Nr. 6000.0.Schriftenreihe Pigmente, Nr. 75, Degussa-Silane" Pig. 75-2-3-1087 DD, Okt. 1987."Si 69X 50-SX50" Verstrkungsadditiv, Information fr die Gummiindustrie PT68-2-3-691 Ha. 15. M. Schmidt, Inorg. Macromol. Rev. 1 (1970) 101 113. 16. Kirk-Othmer, 3rd ed., 18, 793. 17. Ullmann, 5th ed., 21, 429. 18. H. Cherdron, F. Herold, A. Schneller, Chem. Unserer Zeit 23 (1989) no. 6, 181. 19. W. Koch, W. Heitz, Makromol. Chem. 184 (1983) 779 792. 20. Kirk-Othmer, 3rd ed., 21, 256. 21. Ullmann, 4th ed., 17, 167. 22. Societ Nationale des Petroles d'Aquitaine, DE 2 157 575, 1972 (J. B. Signouret, Y. Labat, C. Esclamadon). 23. Societ Nationale Elf Aquitaine S.A., DE 2 757 148, 1978. 24. J. Kausch, DD 156 709, 1982. 25. K. Negoro, T. Watanabe, Nippon Gomu Kyokaishi 43 (9), 743 752;Chem. Abstr. 73 (1970) : 121333 b. 26. Toray Industries, JP 46 014 671, 1971 (S. Tanemoto, M. Takahashi). 27. L. Hockenberger, Chem. Ing. Tech. 36 (1964) no. 10, 1046. 28. Thiokol Chem. Corp., US 2 796 325, 1951 (E. R. Bertozzi). 29. W. Schulz, Universitt Frankfurt/Main 1979, Ph. D. Thesis: "Untersuchungen an Verbindungen mit verschiedenartigen Sulfidbrcken" 30. W. F. Giggenbach, Inorg. Chem. 13 (1974) 1730. 31. W. F. Giggenbach, Inorg. Chem. 13 (1974) 1724. 32. R. Steudel, G. Holdt, R. Nagorka, Z. Naturforsch. B: Anorg. Chem. Org. Chem. 41B (1986) 1519 1522. 33. M. B. Berenbaum: Encylopedia of Polymer Science and Technology, vol. 11, WileyInterscience pp. 425 447. 34. G. Wilhelm, Adhsion 5 (1976) 156. 35. Dow Chemical, US 4 438 259, 1984 (V. E. Meyer, T. E. Dergazarian). 36. Winnacker-Kchler (K. E. Davis).
15

37. E. Cooper, US 4 563 302 A, 1986 (P. G. Griffia, W. Y. Lam). 38. Mobil Oil, US 4 123 372, 1978 (R. F. Bridger, P. S. Landis). 39. Institut Franais du Ptrole, FR 2 588 881 A1, 1987 (M. Born, L. Briquet, G. Parc). 40. Lubrizol, US 86-838 234, 1986 (C. P. Bryant, S. Q. A. Rizvi, K. B. Grover, J. N. Vinci). 41. Phillips Petroleum, US 3 759 956, 1973 (P. R. Strapp). 42. A. M. Kuliev, F. I. Gasanov, F. N. Mamedov, Prisadki Smaz. Maslam 2 (1969) 27 9;Chem. Abstr. 72 (8) : 33982m. 43. A. M. Kuliev, K. I. Sadykhov, R. K. Mamedova, N. S. Kerimov, S. M. Abutalybova, Azerb. Neft. Khoz. 53 (1973) 40;Chem. Abstr. 80 (10) : 50087 f. 44. Magyar Asvanyolai Es Foldgaz Kiserleti Intezet, GB 2 193 957 A1, 1988 (R. Csikos, S. Borzsonyi, P. L. Farkas). 45. R. Bttcher, S. Wartewig, W. Windisch, A. Zschunke, Z. Naturforsch. A: Astrophys. Phys. Phys. Chem. 23A (1968) 1766 1770. 46. Toyo Soda Mfg., JP 55 071 761, 1980;Chem. Abstr. 93 (16) : 151794h. 47. F. Seel, H. J. Gttler, Angew. Chem. 85 (1973) 416. 48. F. A. Cotton, J. B. Harmon, R. M. Hedges, J. Am. Chem. Soc. 98 (1976) 1417. 49. [Nitto Chemical Industry Co., JP 50 060 050, 1975 (I. Watanabe); Chem. Abstr. 83 (12) : 102984w. 50. Yuasa Battery, JP 56 058 582, 1981;Chem. Abstr. 95 (16) : 138034g 51. H. W. Sonntag, company report, Degussa AG, Frankfurt/Main 1994.

16