Clorura de vinil

y Gubavu Sofia
sign
1531C IEICM
 CUPRINS

• Scurt istoric.
• Utilizări.
• Producători principali pe plan mondial. Normative europene.
• Procedee tehnologice alternative. Prezentare comparativă bazată pe criteriul
sustenabilitatii (regenerabilitatea resurselor, eficienţa economica, impactul
ecologic). Selecţia justificată a unei variante tehnologice.
• Analiza punctelor sensibile din tehnologia de fabricație.
 Scurt istoric
Policlorura de vinil este unul din cele mai importante materiale plastice,
ocupând locul II în ceea ce priveste tonajul după polietilenă . Se obţine prin
polimerizarea clorurii de vinil prin toate procedeele cunoscute: polimerizarea
în bloc, suspensie, emulsie şi soluţie, la nivel industrial aplicându-se numai
primele trei.
Utilizari

Materialele plastice pe bază de policlorură de vinil sunt sisteme

multicomponente care conţin : policlorură de vinil, plastifianţi,
stabilizatori, lubrifianţi, coloranţi, materiale de umplutură etc.
Materialele plastice pe bază de policlorură de vinil pot fi clasificate
în trei grupe:
• Materiale plastice solide
• Amestecuri fluide
• Spume pe baza de policlorură
 Producători principali pe plan mondial

Industria chimică, şi în cadrul ei industria materialelor plastice a cunoscut unul dintre cele mai înalte ritmuri de
dezvoltare. Fabricarea, şi mai ales , prelucrarea acestui polimer au impus o întreagă industrie de auxiliari, cum ar fi:
plastifianţi, coloranţi, materiale de umplutură.
Principalele domenii de utilizare ale acestui polimer sunt:
 ţevi şi racorduri ( instalaţii sanitare, irigaţii ) 35%,
 filme şi folii pentru ambalaje 15%,

 recipiente, fibre , cablaje, obiecte de larg consum 40%.

În prezent , PVC-ul ocupă locul doi
în producţia mondială de materiale
plastice , după polietilenă.
Polimerizarea clorurii de vinil a
capătat o importanţă industrială prin
dezvoltarea procedeului de
polimerizare în emulsie ( 1928 ), iar
ulterior prin procedeul de
polimerizare în suspensie.
 Normative europene

Caracteristicile fizico-mecanice ale produselor din PVC au fost determinate prin încercări specifice de laborator, ele
corespunzâd condiiţilor formulate în normele europene aferente domeniului de utilizare preconizat, reglementărilor
tehnice româneşti precum şi cerinţelor esenţiale impuse prin Legea nr.10/1995 privind calitatea.

PVC-ul este utilizat în :

 Construcţii ( unde 57% din
PVC este consumat )
 Aplicaţii interne ( 18% )
 Containere ( 9% )
 Electricitate / Electronică ( 7% )
 Transport ( 7% )
 Mobilier ( 1% )
 Altele ( 8% )
 Procedee tehnologice alternative

Policlorura de vinil se poate obţine industrial prin polimerizarea în bloc, polimerizarea în emulsie
şi polimerizarea în suspensie care este cea mai răspândită.

 Polimerizarea in bloc
Din punct de vedere tehnologic polimerizarea clorurii de vinil în bloc prezintă avantajul obţinerii
unui produs de înaltă puritate şi cu structură poroasă, capabil să absoarbă şi să se amestece foarte
bine cu plastifianţi. Monomerul nereacţionat se îndepărteaza uşor la sitare fără să fie necesară
uscarea acestuia.
Cea mai mare dificultate în conducerea procesului o constiue îndepărtarea căldurii de reacţie.
Temperatura ridicată conduce la intense reacţii de transfer cu monomerul şi polimerul.

Avantaje:
utilizeaza cel mai eficient reactorul
eliminarea solventului. Prezinta avantaje
economice şi tehnologice deoarece
elimină operatiile de recuperare -
reciclare a solventului, stocare, etc, prin datorită cantitaţii mari de caldură degajate pe unitatea
aceasta reducandu-se echipamentul
necesar şi deci şi costurile.
produce polimerul cel mai pur - deoarece
nu se adaugă aditivi în mediul de reactie.
se pretează cel mai usor la polimerizarea
în flux continuu.
Limitări:
cantitatea de căldura degajată pe unitatea de volum
este mult mai mare la polimerizarea în blocfată de
oricare alt tip de polimerizare ( unde există şi
substanţa inerta, de. ex. solvent ), ceea ce face ca
transferul termic să fie dificil.
de volum, polimerizarea nu trebuie să meargă foarte
rapid, fie să existe posibilitatea să se elimine cantitatea
foarte mare de caldură ce se degajă.
  Polimerizarea in emulsie
Este o polimerizare heterogena ca şi polimerizarea în
suspensie, dar dimensiunea particulelor este mult mai mică
( 0,1 - 0,3 μm ). Componentele principale ale mediului de
reacţie sunt:
monomerul
mediul de dispersie
emulgatorul
initiatorul
Monomerul trebuie să aibă solubilitate redusă în mediul de
dispersie. El formează faza discontinuă în mediul de reacţie.

Polimerizarea clorurii de vinil în emulsie prezintă următoarele avantaje:

preluarea uşoară a căldurii de reacţie:
posibilitatea asigurării unei temperaturi constante în toată masa de reacţie;
viteza mare de reacţie, chiar şi la temperaturi scăzute, - stabilitate mare a
latexului.
viscozitate scăzută a masei de reacţe
degajare de căldură de reacţie redusă pe unitatea de volum, ceea ce uşureaza
transferul termic

masa moleculară mare a polimerului, simultan cu viteza de polimerizare ridicată

 Polimerizarea clorurii de vinil în emulsie prezintă următoarele
avantaje:
preluarea uşoară a căldurii de reacţie:
posibilitatea asigurării unei temperaturi constante în toată
masa de reacţie;
viteza mare de reacţie, chiar şi la temperaturi scăzute, -
stabilitate mare a latexului.
viscozitate scăzută a masei de reacţe
degajare de căldură de reacţie redusă pe unitatea de volum,
ceea ce uşureaza transferul termic
masa moleculară mare a polimerului, simultan cu viteza de
polimerizare ridicată

Dezavantajele procesului constau în conţinutul mare de emulgator, electroliţi şi alte impurităţi în produsul final,
ceea ce înrăutăţeşte proprietăţile dielectrice ale polimerului, micşorează transparenţa, claritatea, adeziunea faţă de
metale şi măresc capacitatea de absorbţie a apei, ceea ce a dus la nefolosirea pe scară largă a acestui procedeu.
  Polimerizarea in suspensie
Polimerizarea este iniţiată în picăturile de monomer şi decurge la fel ca şi
polimerizarea în masă. De aceea polimerizarea în suspensie se mai
numeşte şi polimerizare în micromasă ( microbloc ). Polimerizarea în
suspensie se conduce la o temperatură mai mică decât temperatura de
fierbere a monomerului pentru a evita spargerea învelişului protector
format din stabilizator al particulelor, care ar conduce la aglomerarea
acestora.

Avantaje
transferul termic se realizează uşor
deoarece degajarea de caldură
/unitatea de volum de reactoreste mai
mică, apa ( mediul de dispersie ) este
un bun agent de transfer termic, iar
viscozitatea redusă a mediului de
reacţie permite o agitare puternică.
Dezavantaje
utilizare mai puţin eficientă a vasului de reacţie, comparativ cu
polimerizarea în bloc.
nu poate fi realizată în sistem continuu, deoarece particulele ( perlele )
de polimer, în lipsa agitării, s-ar depune în conducte şi le-ar infunda.
mediul de reacţie conţine aditivi suplimentari ( ex. stabilizatori ) care
măresc costul produsului - apar operaţii suplimentare care au ca
rezultat costuri suplimentare:
 polimerul trebuie separat de mediul de dispersie, ceea ce implică
operaţii suplimentare de centrifugare ( filtrare) şi uscare şi deci
echipament şi consum energetic suplimentar.
 stabilizatorul trebuie îndepărtat, ceea ce are loc prin spălarea
particulelor de polimer.
 Selecţia justificată a unei variante tehnologice

Polimerizarea în suspensie reprezintă ca pondere procedeul de bază pentru

polimerizarea clorurii de vinil, datorită avantajelor pe care le prezintă: puritatea
relativ ridicată a polimerului, conducerea uşoară a procesului, folosirea unei aparaturi
simple, posibilitatea ca prin mijloace comode ( modificarea recepturii, introducerea în
mediul de reacţie a unor mici cantităţi de adaosuri cu proprietăţi tensioactive,
modificarea parametrilor tehnologici ) să se modifice în mod sensibil structura şi
morfologia produsului, evacuarea bună a căldurii de reacţie, posibilitatea de a obţine
mase moleculare mari şi caracteristici bune ale polimerului, permit obţinerea unor
cantităţi mari de polimer chiar în sistem discontinuu, cu preţuri de cost relativ scăzute.
Toate aceste avantaje şi posibilitatea automatizării şi îmbunătăţirii procesului justifică
folosirea acestui proces pe scară largă.
 Analiza punctelor sensibile din tehnologia de
fabricație

Principala deficiență a acestui procedeu constă în dificultațile extrem de mari care

apar la realizarea sa în sistem continuu. Din acest motiv în ultima vreme tendința
este ca polimerizarea în suspensie a clorurii de vinil să se realizeze în reactoare
foarte mari (reactoare gigant, pana la 200 m 3 ).

Pentru îmbunătăţirea procesului de

polimerizare în suspensie s-au adoptat măsuri
menite să scurteze ciclul de fabricaţie, să
crească productivitatea utilajelor şi să
îmbunătăţescă calitatea produsului. Aceste
măsuri se referă la:
 -folosirea iniţiatorulor rapizi, a amestecurilor de iniţiatori-moderatori;
-folosirea unor agenţi de suspensie nespumanţi care permit o dozare rapidă şi o degazare
uşoară;
-degazarea cu injecţie directă de abur;
-folosirea de reţete anticrustă şi curăţarea prearabilă a autoclavei cu solvenţi şi apă sub
presiunea;
- folosirea unui condensator extern, pentru intensificarea schimbului de căldură,cu condiţia
ca iniţiatorul să nu fie volatil pentru a nu se duce la polimerizări în condensator;
-Şarjarea caldă prin încălzirea fazei apoase şi încărcarea ulterioară a monomerului, sau
dozarea iniţiatorului chiar la temperatura de polimerizare:
conducerea procesului cu încărcarea maximă de monomer;
-folosirea autoclavelor de dimensiuni mari sau a bateriilor de autoclave şi conducerea pe
calculator a procesului.
 Bibliografie/Webografie


HTTPS://PDFCOFFEE.COM/POLIMERIZAREA-N-SUSPENSIE-A-CLORURII-DE-VINIL-PDF
-FREE.HTML
 HTTPS://WWW.SCRIBD.COM/DOCUMENT/100190951/CLORURA-DE-VINIL
 CURS “TEHNOLOGIA MATERIALELOR PLASTICE”
 HTTPS://RO.WIKIPEDIA.ORG/WIKI/CLORUR%C4%83_DE_VINIL
 HTTPS://GIPHY.COM/

 
Click icon to add picture