CURSUL V

5. Microfiltrarea şi ultrafiltrarea
Microfiltrarea (MF) şi ultrafiltrarea (UF) sunt procese tehnologice bazate pe utilizarea
membranei, procese care separă un lichid, ce trece printr-o membrană, în permeant, care trece
prin membrană, şi în concentrat, care este reţinut. Forţa motoare a procesului este diferenţa de
presiune de-a lungul membranei. Ambele sunt tehnici de filtrare complexe şi speciale.

Membranele folosite pentru MF şi pentru UF sunt membrane „tip poroase” ce funcţionează ca

nişte site. Solventul şi particulele de mărime moleculară pot trece prin pori, în timp ce particulele
în suspensie, particulele coloidale, bacteriile, viruşii şi chiar şi macromoleculele mari sunt
reţinute.

Caracteristicile tipice microfiltrării (MF) şi ultrafiltrarării (UF) sunt prezentate în tabel:

Parametrul Microfiltrare Ultrafiltrare

Diametrul porilor [μm] 0,1 – 1 0,001 – 0,1
Presiunea de funcţionare [MPa] 0,02 – 0,5 0,2 – 1
10 – 100, include macromolecule,
<100, include şi
Mărime prag [nm] viruşi, particule colodiale
bacteriile
1.000 – 100.000 g/mol pentru soluţii
Flux permeat [l m-2 h-1] 50 – 1.000 <100
Viteza fluxului de întretăiere [m/s] 2–6 1–6
Ceramică sau polimerică
Tipul de membrană simetrică, Ceramică sau polimerică asimetrică
10 – 150 μm în grosime
Bobinat în spirale Bobinat în spirale
Configuraţia membranei Fibre tubulare Fibre tubulare
Tubular Tubular

Membranele pentru MF şi pentru UF sunt disponibile în game diferite de materiale şi de

configuraţii. Modificarea optimă pentru o aplicaţie specială va depinde de natura apei reziduale,
de vreme ce diferite materiale au rezistenţe variabile la substanţele dizolvate. Materialele din
care sunt alcătuite membranele pentru MF sunt, de exemplu:
 fibră de sticlă;
 policarbonaţi;
 PVDF (poliflorură de viniliden);
 acetat de celuloză;
 poliamide.

1
Materialele potrivite pentru UF sunt de obicei polimerii organici, de exemplu:
 acetat de celuloză;
 poliamide;
 poliimide;
 policarbonaţi;
 policlorură de vinil;
 polisulfonat;
 polietersulfonat;
 poliacetat;
 copolimeri ai acrilonitrilului şi a clorurii de vinil;
 complecşi polielectrolitici;
 alcool polivinilic legat între catene sau poliacrilaţi.
Membranele PVDF au avantajul că pot fi curăţate cu acizi puternici, sodă caustică şi înălbitori.
Procesul de filtrare prin membrană este de obicei aplicat cu ajutorul unui flux tangenţial, adică
fluxul permeabil este direcţionat perpendicular spre fluxul de alimentare. Impurităţile rămân în
alimentare care, reducându-se în volum, părăseşte sistemul membranei sub formă de flux
rezidual concentrat.
Pentru concentrat ar trebui să fie disponibile utilaje pentru depozitare.
Aplicatii
Filtrarea prin membrană (MF şi UF) este aplicată când se doreşte o apă reziduală fără solide în
instalaţiile din aval, de exemplu osmoza inversă sau îndepărtarea completă a agenţilor
contaminanţi de tipul metalelor grele. Alegerea între MF şi UF depinde de mărimea particulei.
Aplicaţiile MF obişnuite includ:
 procese de degresare
 recuperarea particulelor metalice
 epurarea apei reziduale din procesele de acoperiri metalice
 separarea şamului după etapa prelucrării nămolului activ din staţia centralǎ de epurare
biologică, înlocuind un proces de decantare secundar (proces ce foloseşte membrană activă),
deşi UF poate fi de asemenea utilizată.
Aplicaţiile UF obişnuite includ:
 îndepărtarea poluanţilor degradabili netoxici, cum ar fi proteinele şi alţi compuşi
macromoleculari şi componente nedegradabile toxice, de exemplu coloranţi şi vopsele, care
au mase moleculare mai mari de 1.000.
 separarea emulsiilor ulei/apă
 separarea metalelor grele după complexare sau precipitare
 separarea componentelor greu degradabile din efluenţii de epurare, din canalizare, care
ulterior vor fi reciclulaţi în etapa biologică
 etapă de preepurare, înainte de osmoza inversă sau de schimbul ionic.
2
 Restricţii şi limite în aplicare:
Limite / restricţii
Materialul membranei vulnerabil la atacul chimic, depinzând de conţinutul apei reziduale

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
 Eficienţa separării ridicată.  Sunt posibile procesele de colmatare, depunere şi
 Sisteme modulare, adică sunt cimentare.
flexibile în exploatare.  În prezenţa emolienţilor are loc compactarea.
 Presiune ridicată în timpul funcţionării determină
consum ridicat de energie pentru pompare.
 Nu există stabilitate mecanică.

Nivelele de emisii atinse / Randament

Randament Nivelul emisiei

Parametru Observaţii
[%] [mg/l]
TSS aproximativ 100 Aproape de zero

Efecte asupra mediului

Epurarea cu ajutorul membranelor produce un reziduu (un concentrat) în procent de aproximativ

10% din volumul iniţial de alimentare, în care substanţele ţintă sunt prezente în concentraţii de
aproximativ 10 mai mari, decât concentraţia lor din fluxul de alimentare iniţial. O evaluare
trebuie făcută pentru a şti dacă acest reziduu poate fi îndepărtat.

În cazul substanţelor organice în suspensie, creşterea concentraţiei ar putea să îmbunătăţească

condiţiile necesare procesului de oxidare ulterior, pentru distrugere. În cazul substanţelor
anorganice în suspensie, etapa concentrării poate fi utilizată ca parte a procesului de recuperare.
În ambele cazuri, apa din permeat dintr-un proces ce foloseşte o membrană are potenţialul de a fi
reutilizată sau recirculată în cadrul procesului tehnologic industrial, reducându-se astfel
alimentarea cu apă şi deversarea.

Consumabile ar fi:

Consumabile MF UF
Material pentru membrană -
Produse chimice (antidepunere, antistratificare, -
spălare în contracurent etc.)
Energie [kWh/m3] 2 – 20 1 – 10
Cădere de presiune
Pare surprinzător faptul că MF, procesul care are cădere de presiune cea mai mică, consumă
mai mult energie decât procesele cu cădere de presiune ridicată. În cadrul MF şi în mai mică
măsură UF, acest fenomen este extrem de sever şi rezultă într-un scădere drastică a debitului.

3
Consumul de energie este direct legat de debitul fluxului tangenţial şi de presiunea necesară. În
general este asociat cu menţinerea unei viteze minime de aproximativ 2 m/s de-a lungul
suprafeţei membranei.
O sursă de zgomot este echipamentul de pompare ce poate fi izolat (staţii ȋnchise).
Monitorizare
Pentru a asigura o funcţionare corespunzătoare, diferenţa de presiune pe membranǎ trebuie
monitorizată continuu.
Aspecte economice
Costurile de capital, inclusiv instalaţiile pentru curăţirea automată, pot fi împărţite aproximativ,
după cum urmează:
pompe 30%
componente ale membranei ce pot fi înlocuite 20%
module ale membranei (carcase) 10%
sisteme de conducte, valve 20%
sistemul de control 15%
altele 5%
Costurile de funcţionare sunt derivate din:
 costul energiei folosite la menţinerea presiunii hidrostatice şi a debitului sistemelor
 durata de viaţă aşteptată a membranei
 regimul necesar pentru curăţare
 factori specifici amplasamentului, cum ar fi, de exemplu, necesarul de forţă de muncă.
O clasificare aproximativă, a putea fi următoarea:
componente ale membranei ce pot fi înlocuite 35 – 50%
curăţire 12 – 35%
energie 15 – 20%
forţă de muncă 15 – 18%

6. Separarea ulei - apă

Separarea uleiului şi a apei, respectiv îndepărtarea ulterioară a uleiului poate fi divizată în:
 separare gravitaţională a uleiului liber, folosind echipamente speciale de separare
 dezemulsionare, folosind produse chimice pentru dezemulsionare, cum ar fi:
- sărurile metalelor polivalente, cum ar fi: alaunul, triclorură de aluminiu, clorură feroasă,
sulfat feros;
- acizi minerali de tipul: acidului sulfuric, acidului clorhidric, acidului azotic;
- adsorbanţi, de tipul: argilei pulverizate, var;
- polimeri organici, de tipul: poliaminelor, poliacrilaţilor şi o etapă ulterioară de
dezemulsificare a uleiului prin coagulare/floculare şi flotaţie cu aer.
4
Separatoarele ulei-apă cele mai întâlnite sunt:
 separatorul Institutului American al Petrolului (API) este cel mai simplu tip de separator,
fiind alcătuit dintr-un bazin rectangular deschis şi un transportor cu racleţi, ultimul ducând
şlamul la fosa de colectare şi uleiul la dispozitivul de îndepărtare a spumei („de separare”)
care este capabil să preia cantităţi mari de şlam petrolier;
 separatorul cu plăci paralele (PPI) – după cum spune şi denumirea sa este echipat cu plăci
paralele faţă de curent, care măresc aria activă foarte mult şi cu un dispozitiv de îndepărtare a
spumei, care nu poate intercepta cantităţi mari de şlam;
 separatorul cu plăci ondulate (CPI) – echipat cu pachete de plăci ondulate plasate în
contracurent şi cu un dispozitiv de îndepărtare a spumei pentru ulei, care nu poate intercepta
cantităţi mari de şlam, dar având o eficienţă bună a separării;

Dig reglabil
Racleta rotativa Unitate de
Efluent pentru crusta actionare Influent
Nivelul apei

Deflector
Adancime variabila a
apei

Colector mobil

Sina Conducta de
namolPalnie namol

Separatorul Institutului American al Petrolului (Separator API)

Pentru a colecta uleiul şi pentru al îndepărta, fie pentru recuperare, fie pentru epurare ulterioară,
se utilizează câteva tipuri de echipamente de separare:
 separatoare cu conducte fixe
 separatoare cu canale rotative
 separatoare cu tambur sau disc rotativ.
Sunt necesare depozite pentru uleiul separat şi pentru şlam, dacă nu se poate recicla imediat
uleiul.

5
 Racleta de ulei Ulei separat Opritor ulei

Amestec de Clapeta de
afluent apa iesire
- ulei
Efluent de
apa curata

Drenaj

Drenaj
Clapeta intrare Ansamblu de placi

pentru coalescenta

Separator cu plăci paralele (PPI)

Clapeta Intrare reglabila a

Racleta de ulei Strat ulei
reglabila de Globule ulei apei
iesire

Intrare

Ciment

Iesire
Canal de iesire a
apei curate Sediment Captare sedimente

Ansamblu de placi ce contine 24

Ciment sau 48 placi paralele, ondulate
Namol

Groapa de
namol

Separator cu plăci ondulate (CPI)

Aplicatii
Separarea ulei-apă se aplică pentru îndepărtarea uleiului şi a altor lichide insolubile mai uşoare
decât mediul apos, apa rezidualǎ, în principal în cadrul amplasamentelor petrochimice şi a
rafinăriilor. În mod normal nu este un proces singular, el fiind urmat de flotaţie (IAF sau DAF)
sau coagulare/floculare. API este folosit de asemenea ca un dispozitiv de control pentru a proteja
utilajele din aval împotriva resturilor uleioase (petroliere), care pot apărea, spre exemplu, dintr-o
defecţiune în funcţionare, în timp ce PPI şi CPI prezintă o mai mare eficienţă în ceea ce
înseamnă îndepărtarea picăturilor mici de ulei.
6
 Avantaje şi dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
 Uleiul poate fi recuperat şi reciclat în cadrul  Numai API-ul poate separa cantităţi mari de
unităţilor din proces. şlam alcătuit din ulei liber şi solide (cum este
 Creşterea eficienţei în ordinea API – PPI – cazul situaţiilor de urgenţă).
CPI în privinţa îndepărtării picăturilor mici  În situaţia PPI-ului şi a CPI-ului plăcile se pot
de ulei şi a raportului aria suprafeţei active / murdări crescând astfel cerinţele în ceea ce
aria de bază. înseamnă întreţinerea.
 Nu se pot separa substanţele solubile.

Nivelele de emisii atinse / Randamente

Performanţă Nivelul emisiei
Parametru Observaţii
[%] [mg/l]
90-95
Ulei 6-90 mg/L API, rafinărie
40-70 mg/L API, industria chimică
Solid 90-95

Efecte asupra mediului

Uleiul separat este de obicei trimis înapoi la unităţile de preparare, unde este reutilizat după
aplicarea unor operaţiuni minore de epurare. Dacă nu, atunci el este considerat reziduu chimic şi
trebuie îndepărtat în mod corespunzător, alături de solidele separate.
Separatoarele ulei-apă, când nu sunt acoperite, sunt principalii factori determinanţi ai eliberărilor
VOC-urilor din cadrul sistemelor de epurare ale apei reziduale din care fac parte şi astfel, fiind
principala sursă de miros şi riscuri asupra sănătăţii. Acoperirea suprafeţei implică o reducere a
eliberărilor VOC-urilor în valoare de 95%. Pe de altă parte, acoperirea poate cauza probleme în
cadrul procesului de separare, iar funcţionarea echipamentului nu poate fi verificată uşor. Situaţia
de la faţa locului va determina aplicarea uneia dintre opţiuni. Dacă separatorul este acoperit,
gazul rezidual trebuie captat spre un sistem de epurare (diminuare) care să dispună de un sistem
adecvat de siguranţă, cum ar fi azot sub presiune, pentru a evita riscul apariţiei exploziei.
Pompele sunt surse de zgomot, ele fiind în mod normal închise, iar dispozitivele de separare
constituie surse de zgomot. Unde este cazul, trebuie aplicate măsuri de control.

Consumabile ar fi:
Consumabil API PPI CPI
Azotul din sistemul aflat sub presiune este 0,05 m/h
folosit drept dispozitiv de siguranţă

Monitorizare

Gura de evacuare trebuie monitorizată vizual, în mod regulat, pentru a se asigura funcţionarea
corectă, de exemplu verificarea acumulărilor uleioase. Dispozitivul de separare şi
colectrea/îndiguirea uleiului trebuie supuse întreţinerii permanente.

7
 Eliminarea agenţilor contaminanţi nebiodegradabili solubili
sau inhibitori / epurarea fizico – chimică
Agenţii contaminanţi ai apei reziduale ce sunt solubili, nebiodegradabili sau inhibitori pot fi
împărţiţi în trei clase de compuşi:
 compuşi anorganici: săruri sau compuşi ai metalelor grele;
 compuşi organici ca sursă pentru TOC refractar;
 compuşi inhibitori organici sau anorganici care dereglează procesul biologic din cadrul unei
staţii centrale de epurare biologică.
Compuşii anorganici nu sunt afectaţi de epurarea biologică şi au, ca şi TOC refractar, tendinţa să
deregleze procesul biologic din cadrul staţiei centrale de epurare biologică. Ambele au de obicei
nevoie de preepurare specială, în amonte de staţia centralǎ de epurare centrală. Operaţiile de
preepurare sunt:
 transformări chimice pentru formarea produselor solide, care sunt separate într-un proces
ulterior (decantare, flotaţie, filtrare);
 procese de degradare chimică, pentru formarea agenţilor contaminanţi biodegradabili;
 procese de eliminare fizică;
 procese de incinerare pentru formarea reziduurilor gazoase şi solide care pot fi separate de
fluxul de apă reziduală.
În Germania, în cadrul noilor amplasamente chimice, este o practică obişnuită utilizarea
operaţiilor de preepurare (sau în locul lor se aplică măsuri de procese integrate) asupra fluxurilor
secundare ce au o încărcare relevantă nebiodegradabilă (de exemplu randamentele de eliminare
TOC sub 80% şi încărcarea TOC refractară de aproximativ 20 Kg/zi, 300 Kg/an şi 1 Kg/tonă de
produs, independent de situaţia de la faţa locului). Asupra celor existente sunt aplicate acele
măsuri care pot atinge un randament optim, luând în considerare raportul dintre beneficiile şi
costurile implicate de mediu.

1. Precipitarea
Descriere
Precipitarea este o modalitate de formare chimică a particulelor ce pot fi separate printr-un
proces adiţional, cum ar fi sedimentarea, flotaţia cu aer, filtrarea şi, dacă este nevoie, urmată de
MF sau UF. Separarea fină, prin tehnici de separare cu ajutorul membranei, ar putea fi necesare
pentru a proteja amenajările situate în aval sau pentru a preveni deversarea de particule
periculoase. De asemenea, ar putea fi o tehnică utilă pentru îndepărtarea precipitatelor coloidale
(de exemplu sulfuri ale metalelor grele).
O instalaţie pentru precipitare este alcătuită în mod normal din unul sau două recipiente de
amestecare prevăzute cu agitatoare, unde este adăugat agentul sau sunt adăugate alte produse
chimice posibile, apoi un bazin pentru sedimentare şi recipiente pentru depozitarea agenţilor
chimici. Dacă este nevoie – după cum s-a menţionat mai sus – sunt adăugate utilaje pentru

8
epurare ulterioară. Bazinul pentru sedimentare ar putea fi înlocuit în aval prin alte sisteme de
colectare a şlamului.

Produse chimice tipice precipitării sunt:

 var (cu lapte de var, dispozitivele de preparare fac parte din unitatea de epurare) (pentru
metale grele)
 dolomit (pentru metale grele)
 hidroxid de sodiu (pentru metale grele)
 sodă calcinată (carbonat de sodiu) (pentru metale grele)
 săruri de calciu (altele decât varul) (pentru sulfaţi, fosfati şi fluoruri)
 sulfură de sodiu (pentru mercur)
 sulfuri poliorganice (pentru mercur).
Aceste produse chimice sunt adeseori însoţite de floculanţi pentru a ajuta separarea ulterioară,
floculanţi de tipul:
 săruri feroase şi ferice
 sulfat de aluminiu
 polimeri
 sulfuri poliorganice.

Aplicare
Precipitarea se poate aplica în diferite etape de evoluţie ale fluxului rezidual, de exemplu:

 direct la sursă, pentru îndepărtarea mai eficientă a metalelor grele, pentru a evita diluţia
datorată fluxurilor neîncărcate
 ca tehnică de epurare centrală pentru îndepărtarea fosfaţilor, sulfurilor şi fluorurilor, cu
condiţia ca să nu fie de aşteptat apariţia diluţiei inadecvate
 pentru îndepărtarea fosfatului, după etapa biologică din cadrul staţiei centrale de epurare
biologicǎ, în care nămolul este colectat în bazinul de decantare final.

Performanţa avută de separările lichid/solid ulterioare depind de factori ca pH-ul, calitatea

amestecului, temperatura sau timpul staţionării în cadrul etapei de precipitare, de condiţiile reale
ce se pot determina printr-un studiu făcut de la caz la caz.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restricţii
Ajustarea pH-ului intervalul optim al pH-ului pentru metale grele, fosfaţi, fluoruri:
pH 9-12, când sunt utilizate sulfurile, apare hidrogenul sulfurat în
condiţii acide
Substanţe ce formează complecşi pot preveni precipitarea metalelor grele, ca nichelul, cuprul

9
 Avantaje şi dezavantaje
Avantaje
Cu varul ca agent
 Prevenirea creşterii conţinutului de sare din apa
reziduală.
 Creşterea capacităţii tampon a staţiei centrale de
epurare biologică.
 Îmbunătăţirea sedimentării şlamului.
 Îngroşarea şlamului.
 Îmbunătăţirea capacităţii de deshidratare mecanică a
şlamului.
 Reducerea timpului ciclului deshidratării.
 Costuri scăzute.
Pentru sulfura de sodiu
 Scăderea cantităţii de şlam (aproximativ 30% în
volum, comparat cu tratarea cu var).
 Scăderea cantităţii de produse chimice utilizate
(aproximativ 40%, comparat cu tratarea cu var).
 Produce nivele mai scăzute ale metalelor în cadrul
efluentului tratat.
 Nu sunt necesare pre- sau posttratări.
 Foarte eficientă în îndepărtarea metalelor dizolvate
sau în suspensie din fluxul de apă reziduală.
Dezavantaje
Cu varul ca agent
 Probleme de funcţionare asociate
cu manevrarea, depozitarea şi
alimentarea cu var.
 Creşterea cantităţii de şlam datorită
excesului de hidroxid de calciu.
 Probleme de întreţinere.
Pentru sulfura de sodiu
 Generarea de hidrogen sulfurat în
momentul în care amestecul devine
acid din cauza unei defecţiuni.
 Probleme cu mirosurile asociate cu
sulfura de sodiu.

Nivelele de emisii atinse / Randamente

Nivelul emisiei
Parametrul Agent Observaţii
[mg/l]
Mercur
Cadmiu
Cupru
Nichel
Plumb
Crom (III)
Crom (VI)
Zinc
Staniu
Aluminiu
Fier (III)
Fier (II)
Sulfură
Fosfat
Fluorură

10
Nivelele ce pot fi atinse pentru metale grele variază foarte mult, în funcţie de situaţia particulară,
cum ar fi:

 îndepărtarea unei singure specii de metali greu din matricea apei reziduale anorganice;
 îndepărtarea amestecului de metale grele din matricea apei reziduale anorganice;
 îndepărtarea metalelor grele din matricea apei reziduale organice, cu tendinţă spre formarea
de complecşi metalici, de exemplu agenţi coloranţi.

Efecte asupra mediului

De obicei precipitatele trebuie să fie îndepărtate sub formă de şlam. Adeseori acest şlam este
reziduu chimic, cel puţin dacă sunt implicate metalele grele. Acest reziduu ar putea conţine
carbonaţi, fluoruri, hidroxizi (oxizi), fosfaţi, sulfaţi, sulfuri ale metalelor grele.

Sursele de zgomot sunt: pompele şi utilajele pentru îndepărtarea şlamului. Trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru controlul zgomotului.

Dacă este de aşteptat apariţia substanţelor volatile şi mirositoare, precipitarea trebuie aplicată în
recipiente închise sau în bazine acoperite prevăzute cu conducte care duc la instalaţiile pentru
epurarea gazului.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Agent pentru precipitare (var, dolomit, săruri ferice Depinde de încărcarea cu
sau feroase, sulfat feros / sulfură de sodiu, sulfat agent contaminant
de aluminiu, polimeri, sulfuri poliorganice)
Energie [kWh/m 3]

Monitorizare

În timpul procesului de precipitare valoarea pH-ului şi dozarea agenţilor, floculanţilor şi/sau a

coagulanţilor trebuie reglat cu grijă.

11