Unirea bucovinei cu

românia
• Impropriu denumita Bucovina, „cheia
Moldovei”, avea sa fie timp de aproape un
secol si jumatate sub ocupatie habsburgica. In
jurul toponimului Bucovina s-au vehiculat
diverse supozitii. Unele surse considera ca
denumirea tinutului ar avea la baza germanul
Buche, Buken′land sau Bukowina – „Tara
fagilor” .
• Ocuparea nordului Moldovei,
in 1775, dupa Pacea de la
Kuciuk Kainargi, s-a produs
intr-un moment dintre cele mai
dificile si complexe ale istoriei
romanilor. Anexarea viza in
fapt continuarea planurilor
imperiale, expansioniste si
totodata, incerca sa
zadarniceasca acapararea
Principatului de catre Rusia.
Habsburgii s-au instalat aici,
inca din septembrie 1774,
chiar inainte de a primi
incuviintarea oficiala a Portii
otomane.
• Revolutia de la 1848 avea produca schimbari
importante pentru Bucovina. La 26 iunie 1848, la
Viena, in Adunarea Constituanta, bucovinenii au
obtinut 8 mandate si au cerut, printre alte revendicari,
separarea Bucovinei de Galitia si constituirea ei in
tara de coroana, autonoma. Prin constitutia austriaca
din 4 martie 1849, Bucovina a fost declarata
provincie autonoma a Casei de Austria, cu titlul de
Ducat. Dupa aceasta perioada de timp Bucovina a fost
condusa de contele Rudolf Meran.
• Romanii din Bucovina au beneficiat de o viata
politica, nationala, religioasa si culturala proprie.
Fruntasii politici bucovineni, incepand cu Dosoftei
Herescu, Isaia Balosescu, urmand cu Hurmuzachi,
mitropolitul Silvestru si intreaga generatie a marii
Uniri, au practicat totdeauna fata de Viena o politica
protestatara.
• Pe plan cultural, in toata
aceasta perioada, s-au
afirmat personalitati de
marca, precum istoricii
Eudoxiu Hurmuzachi si
Dimitrie Onciul, Teodor
Stefanelli, folcloristul
Simion Florea Marian,
scriitorii Iraclie Porumbescu
si Constantin Morariu,
poetul Dimitrie Petrino,
pictorul Epaminonda
Bucevschi si compozitorii
celebri Ciprian Porumbescu,
Tudor Flondor, Eusebiu
Mandicevschi.
• Alaturi Ciprian Porumbescu
Dimitrie Onciul
Simion Florea
Eudoxiu Hurmuzachi
 Evenimentele din octombrie –
decembrie 1918
• Context: apar divergenţe între Rusia Sovietică şi
Rada Ucrainiană în această situaţie de prăbuşire
a frontului răsăritean, România este nevoită să
încheie pace separată cu puterile centrale în mai
1918. Teritoriul bucovinean, stăpânit de
austrieci, urma să fie mărit cu ţinutul Hoetinului,
o parte din judeţul Dorohoi şi din judeţul
Fălticeni. Situaţia se schimba când Puterile
Centrale sunt înfrânte de Aliaţi cu ajutorul
forţelor americane şi sunt nevoite să capituleze.
• La Cernăuţi ia naştere, la
27 octombrie Adunarea
Constituantă sub
preşedinţia lui Dionisie
Bejan, care a stabilit ca
scop primordial unirea
Bucovinei cu celelalte ţări
româneşti într-un stat
naţional independent. Ca
organ central s-a creat
Consiliul Naţional şi un
birou Executiv condus
deIancu Flondor;
• "Glasul Bucovinei" –
Sextil Puşcariu, Isidor
Bodea, A. Propoviciu; ziar
aparut in acele luni
• Iancu Flondor, conducătorul Consiliului
Naţional Român, cere sprijin armetei române,
încercând să contracareze acţiunile ucrainiene
ce vroiau să acapareze teritoriul bucovinean
• La 9 noiembrie , Divizia a 8 a română sub
comanda gen. Iacob Zadic, intra în Bucovina:
" Trecând hotarul pus între noi de o soartă
vitregă acum o sută de ani şi mai bine, trupele
române sosesc mijlocul vostru , aducându-vă
dragostea şi srpijinul lor, pentru libera
împărţire a dorinţelor născute din dreptul
legitim al poparelor de a dispune de soarta
lor"
Iancu Flondor
• La 11 noiembrie 1918 trupele române ajung în
Cernăuţi şi înaintează până la graniţa de nord a
Bucovinei;
• Pe 27 noiembrie 1918, tricolorul este arborat pe
clădirea Universităţii şi a doua zi este convocat
Congresul General al Bucovinei pentru “stabilirea
relaţiilor politice ale Bucovinei cu faţa de Regatul
Român”. Au participat reprezentanţi ai Consiliului
Naţional Român, dar şi delegaţii ale germanilor şi
ucrainienilor din Bucovina. Lucrările Congresului au
fost conduse de Iancu Flondor. A fost citită Declaraţia
de Unire:
• Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 1
   "Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi
în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din
Cernăuţi, consideră că: de la fundarea
Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde
vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut
pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a
închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei
ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la
Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi,
Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi
amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii
acestei tări, umăr la umăr cu fratii lor din Moldova
şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat
de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor
împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a
cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug
Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu
de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de
ani poporul bucovinean a îndurat suferintele unei
acârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile
• că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au
luptat ca nişte mucenici pe toate cămpurile de
bătaie din Europa sub steag străin pentru
menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că
ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea
drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din
viata publică, din şcoală şi chiar din biserică;
• că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost
împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi
izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în
mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu
toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea
că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi
suferintă va sosi, şi că moştenirea lor străbună,
tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin
realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au
nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului
se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române
dintre Nistru şi Tisa într-un stat national unitar;
constată că ceasul acesta mare a sunat!
• Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din
partea Romăniei şi a puternicilor şi nobililor ei
aliati s-a întronat în lume principiile de drept şi
umanitate pentru toate neamurile şi când în urma
loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-
a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate
neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat
dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu
gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către
regatul României, de care întotdeauna am legat
nădejdea desrobirii noastre.
   Drept aceea
   Noi,
   Congresul general al Bucovinei,
întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit
singur cu puterile legiuitoare,
   în numele Suveranitătii naţionale,
   Hotărâm:
   Unirea necondiţionată şi pentru vecie a
Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş,
• S-a hotărât în unanimitate Unirea
necondiţionată a Bucovinei, în vechile ei
hotare cu regatul României. Apoi în Piaţa
Unirii s-a încins o horă mare. Un martor ocular
a consemnat: " O sărbătoare cum poate o fi
fost pe timpul lui Ştefan după vreo mare
victorie".
 Membrii grupei
• Anghelus Antonia
• Dinu Alexandra
• Iacob Alina
• Radu Anca, cls a XI a I