Omul in fata mortii

Moartea este o mare incercare pentru noi, oamenii. Ne incearca mai intai de toate durerea despartirii de cei apropiati ai nostri, rude si prieteni, de universul nostru familiar, de tot ce avem, de lucrurile pe care obisnuim sa le facem... Ne incearca apoi teama de cum ne va fi dat sa murim, si cei mai multi oameni nu se tem atat de moarte, cat de chinurile ei. Ne incearca spaima de necunoscut, pentru ca nimeni nu stie ce-l asteapta in lumea de dincolo si, oricat de mari ne-ar fi credinta si nadejdea n-avem de unde sti de vom trece cu bine prin vamile vazduhului si de vom fi aflati curati de pacat inaintea "infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos". Nici un om nu stie care va fi soarta lui in vesnicie. O oarecare alinare aflam la gandul ca pentru starea noastra pacatoasa moartea are si unele foloase. De pilda, cei chinuiti de suferinta asteapta moartea ca pe o izbavire. De multe rele ale trupului si sufletului il scapa moartea pe om, dupa cum spun arintii, si nu trebuie s-o socotim ca lucru de temut, desi a fost rea la inceput, caci a urmat pacatului si este osanda lui. "Desi moartea ne-a adus-o pacatul, Dumnezeu a pus-o in slujba mantuirii noastre", spune !fantul "oan #ura de $ur, care socoteste moartea "mai degraba o purtare de grija decat o pedeapsa". Mort cu sufletul din pricina pacatului, de n-ar fi murit omul si cu trupul, relele izvorate din starea sa pacatoasa s-ar fi inmultit peste masura. Obisnuindu-se cu starea lui pacatoasa, si-ar fi dus viata in deplina nestiinta si orbire. Dar gandul la moartea care vine pe neasteptate il ajuta sa vada scurtimea vietii de aici si sa se pregateasca pentru ceea ce va sa fie, plecandu-l spre o grabnica pocainta. De s-ar sti nemuritori, dupa cum arata !fantul "oan #ura de $ur, "ar fi nespus de mult iubite trupurile si toti nu s-ar ingriji de altceva decat de trup si s-ar face tot mai trupesti si mai ingrosati". De n-ar fi moartea, starea de pacatosenie ar fi vesnica. Moartea a fost data ca leac pentru neputintele trupesti ale omului. $stfel, !fantul %asile cel Mare scrie ca Dumnezeu "n-a impiedicat stingerea noastra pentru ca nu cumva, din pricina nemuririi, neputinta noastra sa fie vesnica." "ngaduind moartea, Dumnezeu pregateste prin pronia !a intoarcerea omului la starea din rai, pe care avea s-o implineasca Hristos, si urcarea lui la starea mai inalta, de nestricaciune si nemurire, binestiind ca samanta nu da rod daca nu moare &cf. "n. '(,()* ' +or. ',, -,-)).. Moartea este leac si pentru neputintele spirituale. Dupa cum arata arintii, prin moarte s-a "impiedicat invesnicirea raului". O data cu moartea, moare si pacatul. !fantul Ma/im Marturisitorul spune ca prin pronia "vii Dumnezeu moartea este o eliberare pentru omul cazut si in

chip intelept s-a dat legea mortii, ca sa se limiteze nebunia mintii, care se misca pururea spre rau. De aceea, spune !fantul Ma/im0 "!farsitul vietii acesteia de aici socotesc ca nu e drept sa se numeasca moarte, ci izbavire de moarte, despartire de stricaciune, slobozire din robie si incetarea tulburarii, 1...2, risipirea intunericului, odihna de osteneli si linistirea fierberii, acoperirea rusinii si scaparea de patimi, disparitia pacatului si, ca sa spun pe scurt, hotarul tuturor relelor." Moartea cea de obste, care-si are obarsia in pacatul dintai, de unde s-a intins la toti oamenii, ca si a fiecarui om in parte, pricinuita de boala, de stricaciunea firii omenesti, ori uneltita cu salbaticie, ramane mereu un rod al rautatii, si Dumnezeu o ingaduie, ca sa nu se incalce libertatea omului, chiar daca e intoarsa spre rau si faptuieste rele. "nsa sta in puterea lui Dumnezeu ca omul sa moara atunci cand ceasul este cel mai prielnic pentru sufletul lui. entru cei drepti, "moartea este o binefacere", pentru ca-i muta la o viata mai buna. +hiar daca talcuiesc cu finete rostul mortii, arintii si intreaga 3raditie spun ca pana sa vina Hristos si sa-i schimbe rostul, moartea nu putea fi socotita decat un lucru rau, "vrajmas", cum o numeste !fantul avel &' +or. ',, (4.. Moartea este de doua ori rea0 izvoraste din pacat si este izvor de pacat. Dupa ce a pacatuit $dam, indata s-a ivit moartea si diavolul a luat-o in stapanirea lui &cf. 5vr. (, '). si se foloseste de ea sa-si astampere ura impotriva omului ucigandu-i trupul si ca sa reverse rele peste intreaga creatie. !e slujeste de ea - ca de toate celelalte afecte firesti, nepatimase, indeosebi de placere si durere - ca sa-i piarda omului si sufletul, manandu-l la pacat si patimi. !fantul avel, vorbind despre "cei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata" &5vr. (, ',., arata ca din pricina mortii "toti au pacatuit" &6om. ,, '(.. Multi dintre arintii rasariteni spun acelasi lucru. $stfel, 3eodor de Mopsuestia scrie ca "o data ce-am ajuns muritori, ni s-a facut mai mare pornirea spre pacat", pentru ca grija pentru viata trupului duce lesne la patimi. !fantul 3eodoret al +irului dezvolta aceasta idee a invatatorului sau si spune ca "fapturile muritoare sunt in chip necesar supuse patimilor si fricii, placerilor si durerii, urii si maniei"* crezand ca astfel ar putea scapa de moarte, omul cazut se deda patimilor celor rele0 "3oti cei iesiti din $dam au primit fire muritoare, care are multe si nenumarate nevoi0 de hrana, de bautura, de haine, de adapost, de felurite mestesuguri spre castigarea vietii. $desea in aceste trebuinte se intrece masura, iar intrecerea masurii naste pacatul. De aceea spune Dumnezeiescul $postol ca, pacatuind $dam si prin pacat ajungand muritor, moartea si pacatul au intrat in neamul omenesc, iar moartea s-a facut pricina de pacat &6om. ,, '(.". +aci isi aduna bani si avutie, nadajduind sa se puna la adapost de saracie si boala, si asa se face iubitor de avutie, lacom si zgarcit, isi hraneste peste masura trupul si-l dezmiarda in tot felul, ca sal tina in putere, ajungand lacom, desfranat si iubitor de sine. !e face

stapan peste lucruri si oameni, crezand ca numai asa e cu adevarat viu si puternic, si iata-' pornit spre manie. "ar straduindu-se in tot chipul sa se faca stiut de toti, pentru ca amintirea sa-i fie vesnica, devine mandru si iubitor de slava desarta. $ceeasi idee o aflam si la alti !finti arinti. $stfel, !fantul "oan #ura de $ur spune ca frica de moarte ii tiranizeaza intr-atat pe oameni, incat ar face orice ca sa scape de ea. !fantul "oan Damaschin, la randul sau, zice ca "moartea il tine pe om in robie prin mijlocirea pacatului". !fantul Ma/im Marturisitorul insa reliefeaza in mod deosebit aceasta idee in invatatura sa cu privire la mantuire. $stfel, spune el, "pacatul stramosesc stapaneste asupra tuturor fapturilor prin frica de moarte". 6od al pacatului, moartea il impinge pe om in pacat. Mai limpede spus, !atana si demonii sai pun stapanire pe latura patimitoare a omului, ivita in urma pacatului stramosesc, si se folosesc de afectele sale firesti si nepacatoase pentru a semana patimile. Or, intre afectele firesti si nepacatoase sta si sila de moarte, pe care diavolul se sileste s-o schimbe in groaza de moarte. infricosat de moarte, omul se arunca in pacate si patimi, crezand in chip desert ca dogoarea placerii il va scapa de frigul mortii. $sa ajunge moartea - alaturi de placere si durere - sa-i stapaneasca si sa-i tiranizeze omului nu numai trupul, ci si sufletul, facandu-' sa voiasca si sa aleaga raul. !ila fireasca de moarte se schimba in teama de moarte, si de aici spaima, nelinistea, melancolia, sila de o viata care "cu moarte se sfarseste", deznadejdea si raul cel mai mare, ura de Dumnezeu si razvratirea impotriva 7ui. Din sila fata de moarte, omul refuza s-o accepte, alipin-du-se tot mai patimas de viata - dar nu de viata cea adevarata, ci de viata acestei lumi. !i cu cat se alipeste mai mult de inselatoarele bunatati pamantesti, cu atat mai mult se revolta impotriva mortii, ca una care il lipseste de ele. !pectrul mortii isca asadar mari ispite, care-l pot duce pe om la pierzare daca nu li se impotriveste. !i nu e om care sa nu treaca prin marea incercare a mortii si sa nu le aiba de infruntat. Hristos insa, prin lucrarea !a mantuitoare, l-a scos pe om din moarte si i-a dat viata vesnica. +aci, spun arintii, pentru aceasta !-a si intrupat. rin credinta in Hristos si prin unirea cu 5l avem, asadar, incredintare puternica si nadejde tare ca vom calca peste moarte si ne vom ridica la viata. entru noi, Hristos primeste de bunavoie moartea -caci nu-i era supus prin fire, ca +el nascut in chip feciorelnic, iar nu din samanta barbateasca, prin care pacatul stramosesc trece la fiecare om* si ramanand neatins de stricaciune - caci in 5l firea omeneasca era strans unita cu firea dumnezeiasca ce lucra in ea -, Hristos inviaza. !i inviind, ne izbaveste de vesnicia mortii si a stricaciunii si ne daruieste puterea de a invia si noi la sfarsitul veacurilor, cand trupurile noastre innoite si de-a pururi nestricacioase vor fi inaltate la o viata lipsita de suferinta si nemacinata de timp.

Moartea lui Hristos este "omorarea mortii", iar invierea !a, biruinta si instapanirea pentru totdeauna a %ietii celei vesnice si nestricacioase. 8iruinta lui Hristos asupra mortii este o realitate fizica, nu doar spirituala. Hristos, in mod real si obiectiv, a nimicit moartea si a inviat cu propria !a omenitate spre folosul intregii umanitati* nu este vorba aici doar de o viziune subiectiva a credintei noastre, asa cum au afirmat in ultimele decenii unii teologi asa-zisi crestini, care pretindeau ca astfel "demitologizeaza" crestinismul. +uvintele $postolului avel sunt foarte limpezi0 "Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta" noastra9 &' +or. ',, ':.. +a izbanda spirituala, ea ne da taria de a birui si noi ispitele si incercarile starnite de frica de moarte. rin moartea !a, Hristos a omorat pacatul si a sters pacatele tuturor oamenilor. +hiar mai inainte de a muri cu trupul, Hristos biruie puterea lui !atan si a demonilor de a-i stapani pe oameni prin frica de moarte, inca fiind pe +ruce, in vremea patimilor, cand in fata 7ui sta deschis haul mortii, iar diavolul il ispitea in felurite chipuri, silindu-se sa-i insufle teama de moarte, sa-7 duca la deznadejde, sa-7 faca sa respinga voia lui Dumnezeu, adica sa !e lepede de 5l si sa !e razvrateasca impotriva 7ui. Nici una din sagetile diavolului nu-7 atinge insa pe Hristos, +are-si pleaca vointa !a omeneasca inaintea vointei dumnezeiesti, iar biruinta !a se face castig al celor care se unesc cu 5l si se impartasesc de harul !au. !uferintele lui Hristos din #hetsimani, cand !-a tulburat si !-a mahnit si !-a intristat cu duhul, sunt punctul culminant al infruntarii mortii, cu care ne-a mantuit pe noi. "n rugaciunea !a cu sudori de sange ni se dezvaluie calea de urmat la vreme de incercare. "spita de a cadea prada fricii, pe care o marturiseste rostind0 " arintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta9", o respinge prin supunerea voii !ale omenesti voii dumnezeiesti a 3atalui0 "insa nu precum voiesc 5u, ci precum voiesti 3u" &Mt. (4, -;.. 8iruind pentru noi, Hristos ne daruieste puterea de a birui si noi, de ne vom uni cu 5l. +aci dupa cum voia !a omeneasca era sprijinita si intarita de firea 7ui dumnezeiasca, cu care firea !a omeneasca era unita in 5l, tot asa slabiciunea noastra omeneasca capata sprijin si tarie din unirea noastra cu Hristos, prin impartasirea de harul Duhului !fant daruit de 5l. 8iruinta lui Hristos asupra mortii este asadar biruire a mortii si stricaciunii ca fenomene fizice* totodata, ea este si biruire a pacatului si patimilor pe care le naste si le sporeste spectrul mortii. De aceea, intelesul ei nu se va limpezi doar la sfarsitul veacurilor, la invierea de obste* ea lumineaza inca de acum viata sufletului nostru si-l scoate din robia +elui-rau, a pacatului si a mortii. rin harul 8otezului, crestinul moare si invie duhovniceste cu Hristos, adica moare omul cel vechi, al pacatului, si se naste omul cel nou, de sub har &cf. ( +or. ,, ':.. 8iruirea mortii de catre Hristos apare in !fintele !cripturi drept o indoita biruinta asupra pacatului, pentru ca moartea nu era doar rod si insemn al pacatului, ci si necurmat izvor de pacatuire si tepusa cu care diavolul

il mana pe om la pacat si-l supunea legii pacatului. !fantul avel spune ca Hristos !-a facut partas firii omenesti, "ca sa surpe prin moartea !a pe cel care are stapanirea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata" &5vr. (, ')-',.. $sadar, Hristos l-a biruit in felul acesta si pe diavol, care prin viclenia lui a facut sa intre moartea in firea omeneasca si se foloseste de ea ca sa-l inspaimante pe om si sa-l impinga la pacat. Moartea, spun arintii, a fost ingaduita de Dumnezeu doar pentru ca raul si starea de pacatosenie a omului sa nu se invesniceasca. Hristos, spun tot ei, nimiceste moartea pentru ca starea de muritor a omului sa nu fie fara sfarsit si nici moartea lui vesnica. +a nu aceasta a fost voia lui Dumnezeu, +are l-a zidit pe om spre viata, iar nu spre moarte, si nu se cuvenea ca "rautatea !arpelui sa biruiasca voia lui Dumnezeu", dupa cum spune !fantul "rineu de 7ugdunum. rin lucrarea mantuitoare a lui Hristos osanda mortii a fost stramutata. %a mai fi inca moarte pana la invierea de obste, la sfarsitul veacurilor, dar ea nu mai domneste peste cei uniti cu Hristos prin !fintele 3aine si prin implinirea dumnezeiestilor !ale porunci. 3rupurile inca mor, dar moartea nu mai e nimicire, ci odihna. "ar cat priveste sufletele, ea nu mai are asupra lor nici o putere, nu le mai stapaneste si nu le mai starneste teama, arun-candu-le in pacat. De aceea, cu adevarat crestinul este inca de aici si inca de acum izbavit de moarte. !fantul $tanasie cel Mare spune0 "Despre faptul ca moartea a fost nimicita si crucea a adus biruinta asupra ei si ca ea nu mai are nici o putere, ci e ea insasi moarta cu adevarat, ne da o dovada si un temei vadit de credinta si aceea ca toti ucenicii 7ui au dispretuit-o si toti pornesc spre ea si nu se mai tem de ea, ci o calca in picioare, ca moarta. 1...2 inainte ca oamenii sa creada in Hristos, vad moartea ca infricosatoare si se tem de ea. Dar dupa ce se muta la credinta in 5l si la invatatura 7ui, dispretuiesc atat de mult moartea 1...2, rad de ea, batjocorind-o cu cuvintele scrise mai inainte impotriva ei de $postol0 "<nde iti este, moarte, boldul tau= <nde iti este, moarte, biruinta=" &' +or. ',, ,,.". in acelasi sens, !fantul "oan #ura de $ur spune si el0 "Moartea nu mai este un lucru de temut. $ ajuns sa fie calcata in picioare, ca ceva vrednic de dispret, un lucru cu totul rau si josnic, un nimic. 1...2 Odinioara, oamenii isi duceau viata in frica de moarte* erau robi ai ei. $stazi, dimpotriva, ei au iesit de sub tirania ei si rad de acest moroi care-i ingrozea pe stramosii lor". Hristos a rasturnat sensul mortii. $stfel, !fantul "oan #ura de $ur spune ca, parado/al0 " rin moarte ne-am facut nemuritori"* "cel mai mare dintre rele, nenorocirea mare care ne pastea, moartea adusa de diavol peste lume, Dumnezeu a intors-o spre slava si lauda noastra". "$ltadata, moartea era nespus de puternica, iar noi cu totul slabi. $cum insa nimic nu intrece taria noastra. %edeti ce minunata schimbare s-a lucrat= %edeti cum Dumnezeu a facut slabe pe cele tari si tari pe cele slabe, aratandu-!i marea 7ui putere si printr-o lucrare si prin cealalta=9"

Moartea nu mai are puterea de a apasa sufletul omului si nu mai e stingere deplina, ci se face inceput al vietii celei nestricacioase. Dupa cum spune !fantul Ma/im Marturisitorul, Hristos a facut din moarte "inceputul prefacerii spre nestricaciune". "n aceasta lume cazuta, moartea are rostul bun de a ne trece la viata nepieritoare, si doar pasind peste pragul ei ajungem in lumea de dincolo, unde vom avea parte, trup si suflet, de un alt fel de vietuire, scoasa din ingustimile de aici. rin lucrarea mantuitoare a lui Hristos, prin portile mortii nu coboram in cele mai de jos ale pamantului, unde parea ca sufletele sunt osandite sa zaca pe vecie, ci ne inaltam la viata cereasca si intram in imparatie, unde, de vom fi aflati vrednici, vom avea parte de gustarea deplina a bunatatilor dumnezeiesti. Moartea nu mai este o intamplare care ne arunca in nefiinta, ci un fapt solemn, inceput al vietii celei adevarate* ea nu mai inseamna injosire si desfiintare, ci, dimpotriva, inaltare la un belsug de fiinta. "Diavolul a adus moartea spre pierzarea noastra, ca sa ne intoarca in pamant si sa ne taie orice nadejde de mantuire. "nsa venind Hristos si luand-o asupra !a, a preschimbat-o cu totul", spune !fantul "oan #ura de $ur. rin harul lui Hristos, crestinul nu se mai teme de moarte si o primeste fara impotrivire, intampinand-o cu credinta si nadejde in Dumnezeu, +are-!i tine fagaduintele !ale. Moartea e pentru el prilej de a vietui vesnic impreuna cu Hristos si de a se uni tot mai mult cu Dumnezeu. regatit prin credinta si nadejde sa infrunte gandul mortii, crestinului ii mai ramane sa iasa nevatamat si din ispitele pe care le aduce ceasul din urma, cand are de indurat durerea despartirii si teama de necunoscut. Omul simte atunci ca a venit vremea sa paraseasca acest taram, sa se desparta de cei dragi, de toata agoniseala sa, ca va fi smuls din locul unde s-a desprins sa traiasca. 3otul ii e nou si strain* n-a mai trait nicicand asa ceva si nu stie ce se va intampla cu el. inaintea lui se casca un hau intunecat, care sta sa-l inghita. 3ulburarea si nelinistea-i cuprind sufletul. !tie prin credinta ca urmeaza o alta viata, insa cum va fi ea, nu stie. +e fel de vietuire poate fi aceea in care este lipsit de trup= !i unde se va salaslui sufletul sau si care-i va fi soarta= 7a loc de fericire ori la loc de osanda= 8oala, neputinta si slabiciunea ii sporesc spaima si suferinta. +at de falsa este afirmatia lui Nietzsche, ca omul a nascocit religia din slabiciune, ca sa-l intareasca si sa-l mangaie la vremea mortii9 7a urmaurmei, e mult mai simplu sa crezi ca moartea nu este altceva decat neant, somn vesnic din care nu ne mai trezim, sfarsit a toate, dincolo de care nu mai e nimic,, decat sa stii ca ei ii urmeaza o alta viata, vesnica, despre care nu cunoastem dinainte cum va fi. "n ceasul mortii, nici sfintii n-au fost toti senini. +ei mai mari sfinti se socoteau cei mai mari pacatosi si se temeau de judecata ce-i asteapta, de iad si de vesnicele chinuri. !cut le era doar nadejdea tare in marea mila a lui Dumnezeu. "n acest ceas de neliniste si spaima, omul are nevoie de intarirea si mangaierea celor din jur. !a nu-i uitam mai ales pe cei singuri, lipsiti sau

uitati de rude si prieteni, care-si sfarsesc viata intre zidurile straine si reci alei vreunui spital. +hiar daca intelegerea lor abia palpaie sau pare ca s-a stins cu totul, simpla noastra prezenta lai capataiul lor, tacuta, iubitoare si veghetoare, le este de mare folos. +u cat mai mult ii va ajuta rugaciunea noastra9 3oti fratii de credinta sunt chemati sa inalte rugaciunii pentru cel aflat pe patul de moarte, iar 8iserica vine in ajutor cu rugaciunile si harul ei. "n 8iserica Ortodo/a e/ista doua slujbe pentru cei ce stau se moara0 !lujba la iesirea cu greu a sufletului si +anonul de rugaciune catre Maica Domnului mai inainte de ceasul mortii. rima consta in rostirea mai intai a psalmilor 4; si ')(, care se citesc si la alte slujbe, dar care sunt deosebit de potriviti in aceasta imprejurare0 "Doamne, spre ajutorul meu ia aminte9 Doamne, sa-mi ajuti mie grabeste-3e9 1...2 "ar eu sarac sunt si sarman, Dumnezeule, ajuta-ma9 $jutorul meu si "zbavitorul meu esti 3u, Doamne, nu zabovi9"* "Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea 1...2 !a nu intri la judecata cu robul 3au, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea 3a. %rajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare* facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. $dusu-mi-am aminte de zilele cele de demult 1...2. "ntins-am catre 3ine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-3i intoarce fata 3a de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant 1...2. $rata-mi calea pe care voi merge, ca la 3ine am ridicat sufletul meu. !capa-ma de vrajmasii mei, ca la 3ine alerg, Doamne. "nvata-ma sa fac voia 3a, ca 3u esti Dumnezeul meu. Duhul 3au cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. entru numele 3au, Doamne, daruies-te-mi viata. "ntru dreptatea 3a, scoate din necaz sufletul meu. >a bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul 3au." <rmeaza apoi un canon, alcatuit de !fantul 3eodor !tuditul, in care se infatiseaza teama celui care va sa stea in fata infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos si rugaciunea lui ca Domnul sa se milostiveasca de el in ceasul judecatii, iertandu-i mai inainte de sfarsit toate pacatele sale. 6ugaciunea aceasta ofera un ultim prilej sufletului aflat pe pragul mortii de a-si e/prima cainta si de a se intoarce la Dumnezeu, de +are s-a instrainat0 "intoarce-te la Dumnezeu cu lacrimi si suspine mai inainte sa se incheie praznicul vietii, mai inainte sa-ti inchida Domnul usa camarii". reotul ii cere apoi lui Dumnezeu ca "dezlegarea de trup a sufletului" sa fie dezlegare "de pacatul sufletesc si trupesc". "ar in alta rugaciune se cere de la +el ce este "odihna sufletelor si trupurilor noastre" sa se faca "fara durere dezlegarea din trup a sufletului", "in pace", sa-' odihneasca "acolo unde sunt sufletele dreptilor" si sa-l dezlege "de aceasta durere de nesuferit si de aceasta neputinta amara" ce-l chinuie. rin +anonul de rugaciune catre Maica Domnului mai inainte de ceasul mortii - rostit in numele celui ce sta sa moara -, i se infatiseaza Maicii Domnului suferinta si chinurile lui si cu glas indurerat i se cer mila si

ajutorul0 ""ata, m-a cuprins frica negraita si cutremur nespus si se sfarseste intru mine duhul meu, vazand ca ceasul meu se apropie si sufletul meu se va desparti de intinatul meu trup 1...2. rea !fanta Maica a lui Dumnezeu, miluieste-ma in ceasul mortii mele9" " entru aceasta s-a mahnit duhul meu, intru mine s-a tulburat inima mea, trupul meu s-a schimbat si madularele mele au inceput a se desface 1...2. +auta cu mila din preainalt scaunul tau si cand vei vedea sfarsitul meu, grabeste, !tapana, de vino intru ajutorul meu si nu ma lasa pe mine, nici te departa de mine, acum si in inspaimantatorul ceas al iesirii mele, Marie, preadulce, nadejdea mantuirii mele9" "+alatorind dintru aceasta lume, cand se vor ridica asupra mea viforul si volbura intunericului 1...2, 3u, nadejdea si scaparea mea, mangaierea si bucuria mea, rea !fanta Maica a lui Dumnezeu, calatoreste cu robul tau9" Dumnezeu n-a ingaduit mortilor sa le descopere celor vii cele de dincolo. $tunci cand bogatul nemilostiv ii cere lui $vraam0 "6ogu-te, parinte, sa-l trimiti &pe 7azar. in casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin", acesta ii raspunde0 "$u pe Moise si pe proroci* sa asculte de ei". !i desi el staruie si spune "Nu, parinte $vraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai", nu primeste alt raspuns decat acesta0 "Daca nu asculta de Moise si de proroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti" &7e. '4, (:--'.. !fantul "oan #ura de $ur, care adesea infatiseaza pe larg chinurile din iad si desfatarile imparatiei, nu da nici o alta lamurire. $stfel, la intrebarea retorica0 "$sadar, unde si in ce loc se afla #heena=", el raspunde0 "7a ce-ti foloseste sa stii aceasta= 1...2 Nu de loc sa ne ingrijim noi, ci cum sa ne ferim de el." Desi diferite, ambele indemnuri au acelasi inteles0 nu ne este de nici un folos sa stim ce se petrece dupa moarte, important este sa ne pregatim pentru moarte si pentru cele ce vor urma. in ceasul din urma, toata intelepciunea noastra se vadeste desarta. in schimb, buna asezare launtrica, pacatele sterse prin cainta, curatia sufletului, saracia de patimi si agonisita virtutilor, ascultarea de Dumnezeu si iubirea de aproapele de care am dat dovada in viata noastra, rugaciunile 8isericii, ale sfintilor si ale celor apropiati ai nostri, acestea toate sunt atunci cu noi si ele ne dau tarie si nadejde. rin ele avem parte de o moarte "buna", de o trecere usoara dincolo si de "raspuns bun la infricosatoarea ?udecata a lui Hristos", dupa cum se cere la !fanta 7iturghie. $tunci cand arintii ne infatiseaza mai limpede ce ne asteapta dupa moarte, vor sa ne invete ca, mai inainte de a ni se pecetlui pe vecie soarta, vom avea de trecut prin multe "vami" si vom da socoteala de toate cate am facut aici, pe pamant. +lipa mortii atarna cat o intreaga vesnicie. Noi insine, din ceasul acela, nu mai putem schimba nimic. De aceea, trebuie sa ne gatim inca de acum pentru plecare si sa ne facem vrednici de soarta dreptilor, iar nu de a celor pacatosi, pe una s-o ravnim, iar de cealalta sa ne temem si sa ne ferim.

!fantul "oan #ura de $ur spune ca e mare primejdie pentru om sa nu stie ca mortii ii urmeaza judecata si e de folos sa i se spuna ca-l asteapta o alta lume0 "+el care nu crede ca va invia intr-o buna zi, cel care nu admite ca va avea intr-o buna zi de dat socoteala de toate cate a facut aici, pe pamant, cel care socoteste ca toate ale noastre sunt ingradite in hotarele vietii de acum si ca dincolo nu este nimic, unul ca acesta nu se va ingriji de virtute. +aci la ce bun straduintele si nevointele daca nu ne asteapta nici o rasplata= !i nici nu se va feri sa faca rau unul ca acesta, de vreme ce nu crede ca este pedeapsa pentru faptele cele rele, ci se va deda poftelor nebunesti si impotriva firii. insa cel care crede in sufletul sau ca va fi ?udecata, care are intotdeauna inaintea ochilor tribunalul cel infricosator, glasul care va tuna cerand socoteala de toate si hotararea nestramutata, unul ca acesta va iubi dreptatea si se va alipi de virtute." De aceea, !fintii arinti ne indeamna adesea sa ne aducem aminte de moarte, ca s-o intampinam asa cum se cuvine si sa fim aflati vrednici de imparatie. omenirea mortii rodeste daca e necurmata. !fantul #rigorie de Nazianz isi sfatuieste ucenicul astfel0 "!e cuvine sa traiesti pentru veacul ce va sa fie si sa faci din viata aceasta o neincetata aducereaminte de moarte". !fantul $tanasie cel Mare, la randul sau, indeamna0 "$du-ti aminte in tot ceasul ca vei pleca de aici si in fiecare zi sa ai moartea inaintea ochilor". "ar !fantul "oan !cararul scrie0 "#andul mortii sa fie cu tine si cand adormi si cand te trezesti." !fantul "sihie !inaitul numeste pomenirea neincetata a mortii0 "pedagog bun al sufletului si al trupului". intr-adevar, necurmata cugetare la moarte il desprinde pe om de aceasta lume si de poftele trupului si-i face sufletului iesirea usoara la vremea despartirii lui de trup si de cele pamantesti. #andul mortii il fereste de pacat si de patimi0 ""n tot ce faci adu-ti aminte de sfarsitul tau si nu vei pacatui niciodata" &"s. !ir. :, -@.* il face sa se alipeasca de Dumnezeu si sa-" implineasca voia, implinindu-" poruncile. Dupa $vva "saia, de are omul "moartea inaintea ochilor", unita cu pocainta, va putea "pazi virtutile". ocainta este rodul cel bun al cugetarii la moarte, de cel mai mare folos la vremea trecerii din aceasta viata. $ducerea-aminte de moarte trezeste, fireste, teama, dar nu de putrezirea trupului, ci de dreapta judecata a lui Dumnezeu si de osanda. "3eama ca vom sta inaintea lui Dumnezeu trebuie sa ne fie ca rasuflarea", spune $vva "saia. !fantul %asile cel Mare zice si el0 ">ericit e sufletul care zi si noapte de nimic altceva nu se ingrijeste si la nimic alta nu gandeste decat cum va putea sa raspunda fara frica de viata lui in marea zi, cand toate fapturile vor sta inaintea ?udecatorului, ca sa dea socoteala de faptele lor." arintii ne indeamna sa traim fiecare zi ca si cand ar fi cea din urma. "+el mai bun mijloc de starpire a patimilor - spune !fantul "oan +asian este sa te gandesti in fiecare zi ca vei pleca din lumea aceasta." $vva "saia din !chete invata limpede0 "+ugeta in fiecare zi ca doar azi am sa

traiesc in lume, si nu vei pacatui fata de Dumnezeu", intr-adevar, dupa cum talcuieste el mai departe0 "+el care asteapta moartea in orice clipa nu pacatuieste mult &cf. "s. !ir. :, -@.. Dar cel ce crede ca are mult de trait va cadea in multe pacate. Dumnezeu se ingrijeste sa curateasca de pacate tot drumul celui ce se pregateste sa dea raspuns de faptele lui, dar cel ce dispretuieste aceasta si zice0 "Mai am pana oi ajunge la sfarsit" va fi pus alaturi de facatorii de rele." "+a sa nu cadem in delasare - invata !fantul $ntonie cel Mare - e bine sa cugetam la spusa $postolului0 "Mor in fiecare zi" &' +or. ',, -'.. +aci, de vom trai si noi ca cei ce mor in fiecare zi, n-am pacatui. "ar ceea ce se spune prin aceasta trebuie s-o intelegem asa0 in orice zi, sculandu-ne, sa socotim ca nu vom mai apuca seara, iar cand ne culcam, sa credem ca nu ne vom mai scula. +aci viata noastra este prin fire nesigura si fiecare zi a noastra ne este masurata de ronie." $titudinea crestinismului se deosebeste de cea a inteleptilor din $ntichitate, epicurei sau stoici, pentru care moartea era subiect de filosofare si de speculatii folosite drept antidot al fricii. 5a se deosebeste si de atitudinea generala a civilizatiei noastre, pentru care moartea este un subiect tabu. +restinismul considera ca, in sine, clipa mortii nu este un lucru de temut, pentru ca ea nu este decat un prag, o trecere de la un mod de e/istenta la altul* prin credinta, aceasta trecere este vazuta ca binefacatoare, pentru ca ne scoate din limitarile si relele acestei vieti si ne duce la o viata mai buna. "n acelasi timp insa, crestinismul este constient ca aceasta trecere este o incercare grea, pentru ca desprinderea de trup si de aceasta lume se face cu mare chin* iar chinul este cu atat mai mare, cu cat omul s-a alipit mai mult de viata pamanteasca. e de alta parte, nimeni nu stie daca dupa moarte va avea parte de viata cea fericita sau de suferinta cea vesnica. 3otul atarna de starea in care se va fi aflat sufletul in ceasul mortii. !fantul "oan #ura de $ur e/prima lucrul acesta intr-o minunata spusa0 "Nu este un rau sa mori* rau este sa mori rau", adica intr-o stare spirituala rea. %iata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece. %iata viitoare insa nu are sfarsit. $sa cum trece pragul mortii, asa va intra in vesnicie, la capatul veacurilor. De aceea omul trebuie sa se pregateasca pentru eternitatea care-' asteapta, neprecupetind osteneala si timp. ""n vremea de acum - spune !fantul #rigorie de Nazianz - sa ne ingrijim de un singur lucru0 de plecarea noastra din aceasta lume* doar la ea sa ne gandim si pentru ea sa ne pregatim." "n ceasul mortii nu-i vreme de gandire si gatire* aceasta pregatire este lucrarea unei vieti intregi, clipa de clipa. Dupa cum lampa nu poate da lumina fara untdelemn, tot asa crestinul nu poate intra in imparatie fara "untdelemnul faptelor bune". !i el trebuie sa vegheze ca niciodata sa nu-i lipeasca acest untdelemn, ca sa nu se asemene fecioarelor celor

nebune, care n-au fost primite in camara de nunta &Mt. (,, '-'-.. "De aceea trebuie sa adunam aici pe pamant untdelemn, ca sa ne fie de folos dincolo, cand timpul ne va chema. Nu-i acela timpul strangerii, ci acesta. Dincolo ai nevoie de mult untdelemn", spune !fantul "oan #ura de $ur. De aceea ne indeamna Mantuitorul0 " rivegheati, dar, ca nu stiti ziua, nici ceasul" &Mt. (,, '-., ca sa nu fim delasatori, ci intotdeauna gata. regatirea pentru viata cea vesnica nu se face asadar intr-o clipa si nu-i de ajuns tanguirea din ceasul mortii -desi cainta si intoarcerea omului catre Dumnezeu la ceasul din urma isi au si ele pretul lor. 5a este lucrare de fiecare clipa, de-a lungul intregii noastre vieti, intemeiata pe credinta, nadejde si iubire. 5ste curatire de rau, de pacat si de patimi, adica de tot ce ne tine lipiti de sinea egoista si de aceasta lume* este osteneala pentru dobandirea virtutilor, prin care ne alipim de Dumnezeu, implinindu-" poruncile. !i numai asa vom fi aflati fara vina la ?udecata si vrednici de a ne salaslui in preajma lui Dumnezeu, alaturi de toti sfintii si de puterile ceresti. entru ca la judecata "particulara" sa fie socotit vrednic de a intra in rai, iar apoi, la judecata obsteasca, sa poata da "raspuns bun la infricosatoarea judecata a lui Hristos", ca sa intre in imparatia cerurilor si sa fie vesnic unit cu 3atal, cu >iul si cu Duhul !fant, impartasindu-se de viata rea !fintei 3reimi, de bunatatile cele dumnezeiesti si de dumnezeiasca fericire, omul trebuie inca din aceasta lume sa se uneasca cu Hristos si sa se asemene 7ui pe cat ii sta in putinta. +aci viata vesnica la Dumnezeu nu putem afla decat in Hristos si prin Hristos, dupa cum sta scris0 "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este intru >iul !au. +el care are pe >iul are viata* cel ce nu are pe >iul lui Dumnezeu nu are viata" &lin. ,, ''-'(.. ?ean +laude 7archet