Danda Maria-Simona Jurnalism Anul I ; Grupa a III a

Paralela intre ,,Amintiri din casa mortilor Si ,,O zi din viata lui Ivan Denisovici

Feodor Mihailovici Dostoievski si Aleksandr Isaievici Soljenitin au intrat in istoria literaturii ruse cu opere de un calibru de un calibru neobisnuit. Pe masura aparitiei lor, scrierile acestora l-au tulburat si l-au solicitat pe cititor neputand fi receptate cu indiferenta. Cu destine personale si literare dureroase si fascinante au cunoscut aclamarea si acuza, veneratia si repudierea deopotriva. La acesti doi scriitori viata traita in lagare va fi tranpusa in carti. Aleksandr Soljenitin a luptat cu regimul comunist, a fost condamnat la opt ani de inchisoare si deportat in Siberia,iar lagarul va fi pentru el obiectul inspiratiei.Dostoievski este acuzat si condamnat la inchisoare pe viata ca luat parte la intalnirile unor intelectuali radicali sub conducerea lui M. V. Petrasevski.Sentinta ii este comutata, in ultima clipa inaintea executiei,la patru ani de munca silnica si deportare in Sibera.Experienta acelor ani avea sa isi afle expresia artistic in ,,Amintiri din casa mortilor. Aici autorul isi i-a masca unui detinut politic pe nume Aleksandr Petrovici Goriancikov si isi povesteste propriile trairi siberiene.In Introducere acesta este prezentat ca facand parte dintr-o familie de nobili, mosieri din Rusia Centrala si ,, fusese condamnat la deportare si munca silnica de gradul al doilea pentru ca isi omorase nevasta.Dupa ispasirea pedepsei de zece ani la ocna isi duce traiul cuminte si nebagat in seama.Akesandr Petrovici era un om extreme de slab si de palid,mic, pirpiriu, incat destul de tanar: sa fi avut cel mult treizeci si cinci de ani.Ducea o viata austere,ireprosabila si era un om ursuz, care fugea de lume.

Danda Maria-Simona Jurnalism Anul I ; Grupa a III a

Parte din clasa aristocratica vremii, personajul face tot posibilul,intr-un amestec de instinct si deductive sa-si pastreze pozitia : orice injosire l-ar fi coborat, paradoxal,in ochii celorlalti,al prapaditilor.Dintr-un alt unghi , privind diferenta de clasa, de educatie, Dostoievski subliniaza in repetate randuri ca ,, un om cult,osandit de lege la aceasi pedeapsa, ca si cel din popor,are adesea incomparabil mai mult de pierdut decat cel din urma. Cat timp isi petrece viata in lagarul Siberian, Petrovici are doua obsesii fundamentale.Prima obsesie e sa cunoasca , sa studieze temperamentele umane, pe care le intalneste.Ii urmareste ca un detective, observand toate firile umane, de la cei mai josnici: criminali,hoti,traficanti(,,contrabandistul lucreaza din pasiune, din vocative.In felul lui e un artist), la cei mai jucausi , cu memoria golita, voluntari sau nu de crimele pentru care au fost condamnati. A doua obsesie se petrece pe taramul iertarii : ,,sunt convins ca si faimosul sistem cellular nu atinge decat un scop aparent si iluzoriu.El stoarce din criminal toata puterea si energia , il zdruncina si le vlaguieste sufletul sadind in el spaima, pentru ca apoi sa infatiseze societatii o mumie morala, un semidependent in chip de model, de indreptare si cainta. Sistemul penitenciar Siberian nu pare sa fi evoluat de la Dostoievski la Soljenitin.Teroarea si opresiunile sunt similar iar efectul asupra condamanatilor identic.Dar spre deosebire de Dostoievski care pare suparat pe acest sistem Soljenitin nu spune nimic despre motivele condamantilor.Viata acestora se scurge dupa cateva coordinate esentiale,aproape biologice : foame,autoconservare,dreptul celui mai puternic, munca.Lumea lor este redusa la aceleasi traume.In lagarul lui Soljenitin detinutii nu sunt niciodata satui.Rasplata lor pentru care isi chinuiau sufletul este un terci cald.Facand rost de o ratie de paine Suhov ascunde o parte in saltea(,,pentru a nu o dibui nimeni) si o bucata la piept sub haina, din care molfaie cate putin dimineata si la pranz.Cei mai puternici stiu sa capete ceva in pluc.Ceilalti ,,ling strachiniile ori se invata cu foamea. In lagar nu exista nici dreptate ,nici egalitate.Detinutii care primesc pachete de acasa isi ,, cumpara privilegiul de a sta la caldura.Dreptatea e o chestiune de

Danda Maria-Simona Jurnalism Anul I ; Grupa a III a

inteligenta ,experienta sau mita.Munca este chinul si salvarea detinutului.Aspra in conditii ingrozitoare, nu lasa loc ,,gandurilor si amintirilor desarte, face ziua sa treaca mai repede si le ofera tovoarsia de care omul are nevoie atunci cand sufera. Lagarul e o lume minimala .Nimic nu e in plus acolo,doar ceea ce le asigura supravietuirea.Saracia ajunge pana la nivelul obiectelor.Chiar si lingurile cu care manaca le ciobesc din lemn,ori si le toarna din meta.Suhov a confectionat un cutitas cat degetul mic(,,dar taie banditul si slanina graoasa de cinci centimetri),caruia ii spune ,,zece zile de carcera fiindca atatea primea daca i-l descopereau.O bucata de carton gudronat gasita pe jos tine loc de geam fereste de frig. Libertatea e de scurta durata si ia forme ciudate in lagar.Suhov citind o scrisoare de la sotia lui afla ca in sat, a aparut o noua ocupatie din care se castiga frumos: vopsitor de covoare.Poate ca o sa se ocupe si el cu asta, dupa ce scapa de aici ii spune femeia.Dar detinutul care nu mai are nimic, are in schimb principii.Exista o demnitate a muncii,dincolo de bani,pare a ne spune Suhov:,,covoarele despre ii scrise nevasta-sa nu-I dadeau pace.In adancul sufletului sau Ivan Denisovci nu ar fi vrut sa se apuce de pictat covoare .Pentru asta trebuie sa fi obraznic si fara rusine.El s-a obisnuit dj acolo si nu stie daca mai vrea cu adevarat sa se intoarca acasa.Rutina il apasa foarte tare.Este acolo de 3652 de zile , iar ziua prezentata este a 3653 a zi in lagar.Nuvela este o cronica a acestui personaj care nu stie ce se va intampla cu el , dar stie ca zilele ce vor urma in lagar vor fi exact ca acea zi, a 3653 a.