MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA LIBER INTERNAIONAL DIN MOLDOVA FACULTATEA LIMBI STRINE I TIINE ALE COMUNICRII

CATEDRA FILOLOGIE ROMANIC CATEDRA FILOLOGIE GERMANIC

ANALIZA ROMANULUI:

Oraul i cinii Autor: Mario Vargas Llosa

ANUL DE STUDII: V Masterat SEMESTRUL: X MASTERANDA: MARIOI Ecaterina COORDONATOR: PRUS Elena, Ph D

2013/2014

Mario Vargas Llosa este unul dintre cei mai cunoscui scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importani romancieri si eseiti nscui n America Latin. A obinut Premiul Nobel pentru Literatur (2010). Comitetul suedez a afirmat joi ca Vargas Llosa (74 de ani) a fost recompensat pentru "cartografierea structurilor puterii si pentru imaginile energice ale rezistentei, revoltei si infrangerii individuale". S-a nscut n 1936 la Arequipa (Peru) i a copilrit n Bolivia mpreun cu mama i bunicii materni, nchipuindu-i c tatl lui murise ca un erou. n realitate, la cinci luni dup cstorie, acesta i prsise soia nsrcinat i avea s-i revad fiul abia zece ani mai trziu, cnd Mario se va ntoarce n Peru. ntre 1950 i 1952 urmeaz cursurile unei coli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado experiena descris n primul roman, Oraul i cinii (1963). n 1953, intr la "Universitatea Naional San Marcos" din Lima pentru a studia literatura iar peste cinci ani i ia licena n literatur cu teza Baze pentru o interpretare a lui Rubn Daro. "Literatura i politica se exclud reciproc", scrie Mario Vargas Llosa. "Scriitorul lucreaz n singurtate, are nevoie de total independen. Politicianul e total dependent, trebuie s fac tot felul de concesii, exact lucrul pe care scriitorul nu -l poate face". A obinut apoi un doctorat n filozofie i litere la "Universitatea Complutense" din Madrid n 1959. ntre timp, se stabilete pentru o perioad n Frana unde lucreaz ca profesor de spaniol i ziarist. Cltorete, pred la universiti din America i Europa, devine unscriitor celebru prin fora epic, luciditatea i ironia sa. Vargas Llosa este primul scriitor din America Latina care castiga Premiul Nobel pentru Literatura dupa 1990, cand premiul i-a revenit mexicanului Octavio Paz. Mario Vargas Llosa, la Premiul Nobel: "Lumea nu poate exista fr ficiune" n faa Academiei Suedeze, Mario Vargas Llosa i-a trecut n revist modelele literare, s-a nclinat n faa soiei sale, i-a pomenit pe Cioran i Ionesco i i-a reafirmat crezul liberal. n discursul de acceptare a Premiului Nobel, inut n faa Academiei Suedeze, Mario Vargas Llosa, 74 de ani, a vorbit despre misiunea subversiv a literaturii, reiterndu-i opinia potrivit creia momentul n care oamenii au nceput s inventeze i s spun poveti a fost crucial pentru destinul civilizaiei.

"Ficiunea este mai mult dect un divertisment, mai mult dect un exerciiu intelectual care ne ascute sensibilitatea i ne trezete simul critic. Este o necesitate absolut pe care civilizaia o are ca s existe n continuare. Din peter pn la zgrie-nori, de la bt pn la armele de distrugere n mas (...), ficiunile literaturii au multiplicat experienele umane, mpiedicndu- ne, brbai i femei, s ne prbuim n letargie, egocentrism i resemnare", a spus scriitorul. Cuvntul su, care a durat aproximativ o or i a fost intitulat "Elogiul lecturii i al ficiunii", s-a oprit asupra a numeroase teme ale lumii moderne, a coninut evocri ale copilriei i ale familiei lui materne i a jalonat ntregul su parcurs intelectual, de la debutul scriitoricesc pn la implicarea politic de la sfritul anilor 80. Romancierul peruan a inut i s traseze grania dintre naionalism i patriotism, s-a referit la simpatiile sale marxiste din tineree, la pericolul reprezentat de terorism, la traumele provocate de dictaturi, la lipsa de emancipare a amerindienilor i i-a exprimat gratitudinea fa de Frana i Spania, ri unde a trit muli ani dup plecarea din America Latin. Vorbind despre atmosfera cultural a Parisului anilor 60, Mario Vargas Llosa ia pomenit i pe scriitorii francezi de origine romn Eugne Ionesco i Emil Cioran: "Am trit acolo cnd Sartre i Camus erau n via i scriau, n anii lui Ionesco, Beckett, Bataille i Cioran, inveniei teatrului lui Brecht i filmelor lui Ingmar Bergman () i discursurilor, frumoase realizri literare, lui Andr Malraux i, poate cel mai mare spectacol teatral din Europa acelor vremuri, conferinelor de pres i fulgerrilor olimpice ale generalului De Gaulle". MAETRII LUI LLOSA Inspiraii literare i modele politice "Flaubert m-a nvat c talentul nseamn disciplin neabtut i o mare rbdare. Faulkner, c forma - scrisul i structura - nal sau mpovreaz subiectele. Martorell, Dickens, Balzac, Tolstoi, Conrad, Thomas Mann, c volumul i ambiia sunt tot la fel de importante ntr-un roman pe ct sunt abilitatea stilistic i strategia narativ. Sartre, c un cuvnt este un act i c un roman, o pies de teatru sau un eseu, angajate n actualitate i n cele mai bune opiuni ale ei, pot schimba cursul istoriei. Camus i Orwell, c o literatur dezbrat de moral este inuman, i Malraux, c eroismul i epicul sunt tot att de posibile n prezent pe ct erau n vremea argonauilor, a Odiseei i a Iliadei". Aceti maetri au fost un exemplu de luciditate i curaj ntr-o vreme cnd intelighenia din Vest, din frivolitate sau oportunism, prea s fi sucombat n faa vrjii socialismului sovietic ori, mai ru, a sabatului sngeros al revoluiei culturale chineze".

PATRIOTISM VERSUS NAIONALISM "Patria nu nseamn steaguri i imnuri" "Detest orice form de naionalism, de ideologie (...) provincial, cu vederi scurte i exclusive, care reduce orizontul intelectual i ascunde n sinea lui prejudeci etnice i rasiste, ntruct transform ntr-o valoare suprem, n privilegiu mortal i ontologic mprejurarea fortuit a locului de natere. (...) Patria nu nseamn steaguri, imnuri ori discursuri apodictice despre eroi emblematici, ci o mn de locuri i oameni care populeaz amintirile noastre, dndu-le patina melancoliei, senzaia plcut c, indiferent unde ne-am afla, avem o cas unde ne putem ntoarce. () Primul su roman Oraul i cinii i-a adus recunoaterea imediat. El poart semnele influenei existenialismului lui Sartre i citeaz chiar un dialog extras din romanele acestuia la nceputul fiecrei dintre cele dou pri. Ne jucm de-a eroii, fiindc suntem lai, i de-a sfinii, fiindc suntem ri; ne jucm de-a asasinii, fiindc murim de dorina de a ne omor aproapele, ne jucm fiindc suntem mincinoi din natere. El introduce i o tehnic special, utilizarea dialogului alternativ pentru a portretiza realiti separate n timp i spaiu, i folosete timpurile verbale pentru a purta naraiunea napoi sau nainte n timp, sau pentru a descoperi tema principal a naraiunilor sale, lupta individului n cutarea libertii ntr-o realitate opresiv. Aparitia, in 1962, a romanului Orasul si cainii ii aduce lui Mario Vargas Llosa o rapida consacrare internationala: cartea e tradusa imediat in douazeci de limbi, pentru ca apoi sa fie ecranizata. Este momentul in care incepe spectaculoasa cariera literara a scriitorului peruan care, treizeci de ani mai tarziu, avea sa candideze la presedintia tarii sale. Orasul si cainii e un roman despre adolescenta si despre violenta unei lumi in care numai cei duri reusesc. Personajele, tineri peruani din toate straturile societatii, evolueaza intre zidurile unui colegiu militar. Cainii (bobocii din primul an) sunt continuu agresati si umiliti de elevii mai mari, care le demonstreaza ca a fi barbat inseamna sa te impui prin forta in fata celui mai slab. O carte despre ostilitate, violenta si dramele adolescentei, scrisa de unul dintre cei mai mari autori contemporani.

Brutalitate. Cred ca este primul cuvant care imi vine in minte cand rememorez ce mi-a ramas in cap din Orasul si cainii. Lumea colegiului militar e dura, baietii intra in ea la varsta cand sunt inca niste copii si ies de-acolo maturizati, transformati, si, de ce sa nu recunoastem, abrutizati. In colegiul militar ei ar trebui sa invete disciplina, onoarea, datoria, doar au posibilitatea de a merge mai departe la facultate si de a intra in fortele armate ale tarii. Ar trebui ca aceasta experienta sa ii transforme in niste oameni exemplari, de nadejde pentru statul pe care, teoretic, il vor apara. Doar ca nu e chiar asa. In colegiu invata mai ales sa se bata, sa fure, sa terorizeze colegii din anii mai mici, sa minta, sa bea, sa fumeze, sa joace carti, zaruri si orice altceva. Sa incalce toate regulile care exista. Sa faca specula cu subiecte de examen furate. Si, incredibil, toate astea fara ca ofiterii care le sunt si profesori sa aiba cea mai vaga idee despre ce se petrece chiar sub nasul lor. Este o intreaga lume subterana care traieste dincolo de zidurile liceului si pe care cei care ii vad pe cadeti in oras, in uniforme curate si cu chipie stralucitoare, nu au cum sa o intuiasca. Dar nu e chiar tragic ca ofiterii habar n-au ce se petrece in liceu, de ce sunt in stare elevii lor. Pentru ca si daca afla nu e de sperat ca vor face ceva in acest sens. Politica lor e de a inchide ochii si de a musamaliza totul. De ce? Pentru ca aceste probleme, odata facute publice, ar pata onoarea liceului si mai ales dosarele ofiterilor, care, vor si ei sa promoveze la un moment dat. Se vede ca si ei au facut tot asa o scoala, au avut parte de acelasi gen de formare. Ce e altfel e maniera de relatare. Din trei puncte de vedere diferite: al brutei, al copilului problema si al intelectualului rafinat care se foloseste de minte pentru a rezista intr-un mediu in care muschii fac legea. Trecerea de la un punct de vedere la altul este facuta din ce in ce mai brusc. La inceput fiecare personaj are cate un capitol separat. Apoi trecerile devin din ce in ce mai bruste, fara niciun semnal prealabil. Boa, Jaguarul si Alberto isi spun povestea si istoriile personale, toate cu iubiri, deceptii si aventuri. Imi place si finetea psihologica de care da dovada Llosa. La el personajele nu sunt albe sau negre. Batausul poate sa fie un indragostit incurabil, poetul poate sa fie un monden blazat, iar lasul poate sa fie singurul om demn din toti elevii sectiei. Daca gandesti in stereotipuri, e greu sa digeri contrastele care strabat personalitatile personajelor. Sunt ciudati bine, sunt adolescenti, nici nu ar putea fi altfel. Si vor sa schimbe lumea, ca toti adolescentii. Si, nu-i asa, ca de obicei, lumea nu se lasa asa de usor. Asa ca lupta lor se dovedeste surda, fara sorti de izbanda. Doar ca, intr-un fel sau altul, toti isi ocupa locul prestabilit si totul revine

la normal in final. De parca intermediile prilejuite de anii de colegiu militar nici nar fi existat. E un capitol pe care toti prefera sa-l stearga din memorie. "Si ceea ce conteaza in armata este sa fii un adevarat mascul, sa ai testicule de otel, intelegi? Sau inghiti, sau esti inghitit, alta cale nu-i" spune Poetul in primul capitol si rezuma astfel ideea centrala a cartii. Poetul scrie povestiri erotice si scrisori de dragoste pentru bani. Jaguarul se bate ca un animal de prada si face legea la anul V. Boa e cel mai rapid la concursul de masturbare in grup. Munteanul Cava violeaza gaini. Negrul Vallano face tot ce poate pentru sa nu se lasa inghitit. Sclavul este cel pe care il inghit toti. Laba rasfatata este o catelusa cu un foarte ciudat simt al loialitatii. Gamoa este un carierist care nu intelege sistemul. Teresa este obiectul afectiunii a trei dintre cei de mai sus. O "lume a barbatilor" in care primeaza forta fizica, orgoliul, violenta gratuita, umilirea. O lume in care cel care greseste este eliminat fara drept de apel, o jungla umana de o cruzime pe care numai niste copii care se cred barbati o pot imagina. Toti sunt in egala masura, calai si victime. Toti sufera si ramesc si cred ca sistemul lor va functiona vesnic si sunt aparati de orice. Pana cand psihicul fragil al unuia dintre ei se sparge in bucati si dezastrul atrage dupa el distrugerea tuturor. Orasul si cainii este o carte pentru care stai pana dimineata ca sa o termini. Este o carte care te surprinde la fiecare rand, care te inseala si te nauceste, care se intoarce cu fundul in sus si te face sa recitesti inceputul pentru a intelege semnele. Si, bineinteles, in buna traditie a cartilor cu militari ale lui Vargas Llosa, se incheie cu o detasare in munti a nevinovatului care si-a facut datoria. Ne jucm de-a eroii, fiindc suntem lai, i de-a sfinii, fiindc suntem ri; ne jucm de-a asasinii, fiindc murim de dorina de a ne omor aproapele, ne jucm fiindc suntem mincinoi din natere. Personajele sunt adolesceni din toate straturile societii peruane, a cror via ntre zidurile colegiului este o continu lupt pentru supravieuire.Violena verbal i fizic, ostilitatea, orgoliul, loialitatea fa de grup, furia, laitatea, trdarea, rzbunarea, toate acestea sunt coordonatele pe care se construiete naraiunea. Toi sunt n acelai timp cli i victime, n cadrul unui sistem rigid i ipocrit, care ajunge s nu mai nsemne nimic.

Cinii sunt cei din primul an, care sunt fr ncetare umilii i agresai de cei din anii superiori; pentru toi a fi brbat nseamn a te impune cu fora n faa celui slab. Unul din personajele care se remarc este Jaguarul, un lider, iniiatorul Cercului, cel care face legea n anul V. i ctiga aceast poziie nc din primele zile de colegiu, cnd este singurul care scap de botezul aplicat de cei din an ii mai mari oricrui cine. Poetul, cel care scrie povestiri erotice i scrisori de dragoste pentru bani, reuete s se dedubleze i s disimuleze, astfel nct ceilali s nu fac din el o victim. Sclavul este cel pe care l chinuie i l umilesc toi. Moartea lui, uciderea de fapt a acestuia pe cmpul de instrucie, dup ce turnase ofierilor pe cel care sprsese un geam n ncercarea de a fura subiectele pentru un examen (fapt care duce la exmatricularea acestuia) este un act de rzbunare mpotriva unui trdtor. Cu un psihic labil, extrem de sensibil, trimis la colegiul militar de un tat autoritar care vrea s fac din el un brbat, avnd un singur prieten, pe Poet, Sclavul trdeaz din dorina de a iei n ora pentru a se ntlni cu Teresa, fata de care era ndrgostit. De ea se va ndrgosti i Alberto (Poetul), dar pentru el relaia lor reprezint numai un episod, pentru c atunci cnd revine n lumea lui, n Miraflores (unul din cartierele lumii bune a Limei), o d cu totul uitrii. ntrebat dac nu i fusese ruine s se afieze cu ea, el rspunde negativ: Cum s-i explice nu numai c nu-i era ruine, ci c se simea chiar mndru s se arate n faa ntregii lumi cu Teresa? Cum s-i explice c singurul lucru de care i era ruine n acea vreme era tocmai faptul c nu era ca Teresa, adic cineva din Lince sau din Bajo el Puente, c la Leoncio Prado condiia sa de miraflorian era mai degrab umilitoare?. n finalul crii aflm c Teresa, fata pe care Jaguarul o iubise nc din copilrie, i devine soie. Si cu totii sunt personajele principale ale cele mai impresionante carti a lui Vargas Llosa: debutul sau literar, Orasul si cainii. O carte despre o lume cruda, in care lupta se duce strict pentru supravietuire: Colegiul Militar Leoncio Prado. Adolescenti traumatizati de dramele din familie si de cele din internat, dezorientati, prinsi intr-un sistem ipocrit care nu mai reprezinta nimic, furiosi, frustrati, competitivi, tradatori, lasi si razbunatori. n ceea ce privete discursul narativ, se remarc acea tehnic special a lui

Llosa, a dialogului alternativ, folosit pentru a contura realiti separate n timp sau n spaiu. Utilizarea timpurilor verbale pentru a purta naraiunea napoi sau nainte pe firul timpului este o consecin fireasc a acestei tehnici specifice, pe care o regsim i n romanele sale ulterioare. Poate ca este o carte esentialmente despre ipocrizie, despre ceea ce se gaseste dincolo de aparente. Nimic nu e cum pare, iar daca ai o certitudine in legatura cu un personaj, mai bine ai renunta la ea, pentru ca nu va sta in picioare. Cartea ofera cateva surprize memorabile, si pot sa spun ca il admir pe autor pentru ca nu mi-a dat pre mult povestea de la inceput, nu a fost deloc previzibil. Nu e una dintre cartile care stii cum se vor termina. Nici macar prea multe indicii nu da in acest sens, iar intorsaturile de situatie sunt deosebite. De asemenea, impresionant este faptul ca nareaza pe mai multe planuri si te tine intr-un permanent ping-pong al mintii, trecand brusc de la gandurile unui personaj la actiunile altuia, de la persoana intai la persoana a treia, de la prezent la trecut. Cartea e un mozaic intersant, din care se leaga o poveste ce creste si capata contur si sens pe masura ce o citesti mi place foarte mult cum scrie Llosa, cum alterneaz planurile, cum te foreaz s fii atent la ceea ce citeti, s pui istoriile cap la cap ca s deslueti ntreaga poveste. n Paradisul de dup col alternarea planurilor era bine demarcat de capitole, aici ns nu. Aici, n cadrul aceluiai capitol citim despre aventurile din interiorul colegiului, despre copilria lui Ricardo (Sclavul), a Jaguarului sau a lui Alberto (Poetul) sau despre gndurile lui Boa. Pe scurt, o carte usor de parcurs, dar nu usor de digerat. Foarte fina pe partea de psihologie, si excelenta ca tehnica narativa. Dar recunosc ca cel mai mult apreciez la ea neprevazutul.Si, bineinteles, cu cel mai surprinzator final posibil. Citind romanul, mi-am amintit de un altul, mpratul mutelor, al lui William Golding. Dar, dac n cel de-al doilea aveam de-a face cu frustrrile, ura i chiar crima unor copii, izolai pe o insul pustie, n romanul lui Llosa violena, ostilitatea i dramele adolescenilor se consum n spaiul claustrant al unui colegiu militar particular.

Bibliografie:
http://www.mediafax.ro/cultura-media/mario-vargas-llosa-a-primit-premiulnobel-pentru-literatura-pe-2010-7454353 http://www.observatorcultural.ro/Mario-Vargas-Llosa-Premiul-Nobel-pentruLiteratura-2010*articleID_24354-articles_details.html http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/2011/09/ 16/mario-vargas-llosa-orasul-si-cainii/ http://www.evz.ro/detalii/stiri/mario-vargas-llosa-la-nobel-lumea-nu-poateexista-fara-fictiune-915478.html