Civilizaia elenistic (provenit de la "Hlln", numele etnic al grecilor n limba proprie) i aparine istoricului german Johann Gustav Droysen

n i se refer la rspndirea culturii greceti n rndurile populaiilor ne-grece cucerite de Alexandru cel Mare. Dup Droysen, civilizaia elenistic a reprezentat o fuziune ntre cultura greac i acea a Orientului mijociu. Principalele centre culturale s-au extins din Grecia continental la Pergam, Rodos, Antiohia i Alexandria. Istoricii moderni consider moartea lui Alexandru cel Mare din 323 .Hr. ca nceputul perioadei elenistice. Armatele lui Alexandru au cucerit Mediterana rsritean, Egiptul, Mesopotamia i Podiul iranian, Asia Central i unele regiuni din India. Dup moartea sa, a avut loc o lupt pentru succesiune, cunoscut ca rzboiul diadohilor (n greac "succesori"). Conflictul a luat sfrit n 281 .Hr., cu nfiinarea a patru state principale: - Dinastia ptolemeic n Egipt cu capitala la Alexandria; - Dinastia seleucid n Siria i Mesopotamia cu capitala la Antiohia; - Dinastia antigonid n Macedonia i Grecia central; - Dinastia attalid n Anatolia cu capitala la Pergamum. Istoricul Johann Gustav Droysen deosebeste 3 faze ale elenismului: 1. Elenismul timpuriu(de la expeditia lui Alexandru Macedon si pana in anul 281i.Hr)-e faza de constituire si de consolidare a statelor elenistice,pe taram cultural predomina vechile centre cum ar fi Atena 2. Elenismul dezvoltat(dureaza pana la sfarsitul sec.III ).In ciuda conflictelor perioada e caracterizata din punct de vedere politic prin echilibru intre statele elenistice,se afirma noi centre cultural-Alexandria Egiptului. 3. Elenismul tarziu(sec.III-II i.Hr.)-statele elenistice sunt rand pe rand supuse de Roma in afara de Pergam si Rhodos. Epoca elenistic este deschis de campaniile lui Alexandru cel Mare (Alexandru al IIIlea), fiul lui Filip al II-lea, mpotriva Imperiului persan. Denumirea de elenistic a fost dat acestei perioade de istoricii din secolul XIX, pentru a marca ntreaga perioad cuprins de la campaniile lui Alexandru pn n anul 31 a.C., cnd ultimul stat elenistic, Egiptul, a czut sub dominaia roman. Prin epoca elenistic, istoricii neleg adeseori realiti diferite. Unii consider c epoca elenistic este mai ales un fenomen cultural, caracterizat prin rspndirea limbii i civilizaiei elenice peste vastul teritoriu cucerit de Alexandru. Alii cred c elenismul este un fenomen mult mai complex care nu trebuie redus doar la aspectele culturale, i mai ales nu trebuie neles numai ca o ptrundere i rspndire a culturii greceti printre popoare din fostul Imperiu persan, deoarece, la rndul lor, aceste popoare au influenat pe greco-macedoneni. ntr-adevr, dac la prima vedere se pare c elementul grec a avut rolul cel mai important, deoarece limba greac s-a rspndit foarte mult, fiind limba oficial din statele elenistice, nu este mai puin adevrat c populaiile asiatice i din Egipt au influenat pe greco-macedoneni. Aceast influen este foarte clar n ceea ce privete religia. Vechile diviniti greceti olimpiene continu s fie adorate, dar numrul adoratorilor este n scdere deoarece n panteonul grec ptrund numeroase culte orientale, care rspundeau mai bine nevoii oamenilor. Este vorba mai ales de culte de misterii, care presupuneau iniierea credincioilor, i de culte care propovduiau viaa de apoi. Un alt domeniu n care Orientul i-a pus pecetea asupra lumii elenistice este forma de stat, care era cea monarhic, de tip oriental, n care regele avea puteri depline. Aceast form de stat a avut consecine importante n plan religios, ideologic i cultural. n domeniul economic i social, regatele elenistice au preluat n general sistemul economic

oriental, n care statul-proprietar avea un mare rol n organizarea i n repartiia produciei. O consecin foarte evident a acestei stri de lucruri a fost decderea oratoriei politice, nlocuit tot mai mult de retoric, apariia unor noi coli filosofice cu un idealuri care ilustrau precaritatea i anxietata individului n noile condiii politice, precum i ndeprtarea oamenilor de litere de problematica vieii cetii. Datorit acestor caracteristici, epoca elenistic nu se confund dect n mic msur cu istoria greac, ea fiind mai degrab o parte distinct a istoriei antice, care a reprezentat timp de circa trei secole istoria lumii civilizate de atunci. Alexandru Macedon (336-323) a fost o personalitate excepional a istoriei universale. El a dovedit caliti ieite din comun de om politic i de comandant militar. Prin aciunea sa, el a produs schimbri radicale pe harta politic a vremii. Este unul din exemplele cele mai clare despre felul cum o puternic personalitate poate influena evoluia istoric a lumii. Dup moartea lui Filip al II-lea, Alexandru Macedon, n vrst de numai 20 ani, a fost recunoscut rege al Macedoniei i conductorul ligii panhellenice care trebuia s nceap rzboiul mpotriva Imperiului persan. nc de la nceputul domniei sale, Alexandru a reprimat orice ncercare a tracilor, illirilor sau grecilor de a pune n discuie hegemonia macedonean. n anul 334 a.C., Alexandru cel Mare ncepe campania mpotriva Imperiului persan. Pentru aceasta el a mobilizat forele armate macedonene i greceti, la care se adugau unele contingente tracice i illirice. Aceast armat era ns mult mai mic dect aceea pe care o putea opune Imperiul persan. n ciuda acestei evidene, Alexandru a nfrnt pe peri n cteva btlii (Granicos i Issos), profitnd i de incapacitatea regelui persan Darius al III-lea, care nu a tiut s pun n valoare superioritatea numeric a armatei sale. n urma acestor victorii, Alexandru a cucerit cea mai mare parte a Asiei Mici, regiunea siro-palestinian, pentru ca n anul 332 a.C. s cucereasc Egiptul. nc din aceast faz a rzboiului, s -a putut observa politica pe care Alexandru nelegea s o duc n teritoriile cucerite. Este vorba de atragerea aristocraiei locale de partea cuceritorilor, cu sco pul de a realiza o fuziune etnic i cultural ntre greco-macedoneni i orientali. De asemenea, el a acceptat sm fie recunoscut ca faraon al Egiptului, iar n anii urmtori Alexandru a devenit motenitorul imperiului Ahemenizilor. n anul 331 are loc btlia de la Gaugamela, la est de Tigru, ncheiat cu victoria lui Alexandru. Regele Darius al III-lea s-a retras, mpreun cu numeroi satrapi, n partea de rsrit a imperiului. Curnd dup aceast btlie, el va fi asasinat de satrapul Besos, care s-a proclamat Rege al regilor. Dup ce i consolideaz stpnirea n Babilonia i n vestul Iranului, Alexandru continu urmrirea lui Darius i a succesorului su. Campania oriental dureaz pn n anu 326 a.C., n timpul creia vaste teritorii, pn n centrul Indiei, au ajuns sub stpnirea lui Alexandru, care a desfiinat astfel, pentru multe secole, statul iranian. Revenit n Babilon, Alexandru se mbolnvete i moare n anul 323 a.C., la doar 33 de ani. Imperiul creat de Alexandru era prea puin consolidat. Din aceast cauz, dup moartea sa a nceput o lung disput pentru motenirea sa, mai cu seam c el nu avea un motenitor adult. Aceast lupt pentru succesiunea lui Alexandru este denumit epoca diadohilor (= a urmailor). Diadohii erau principalii generali ai lui Alexandru, precum Antigonos Monophtalmos, Ptolemaios, Antipatros, Lysimahos, Perdiccas i Seleucos, sau oameni apropiai lui precum Eumenes din Cardia i Crateros. Epoca diadohilor ine pn n anul 281 a.C., cnd ultimii urmai ai lui Alexandru, Lysimachos i Seleucos, mor asasinai. n timpul epocii diadohilor, s -au cristalizat principalele state elenistice, Egiptul Lagizilor, ntemeiat de Ptolemaios I Soterul, regatul Seleucizilor, ntemeiat de Seleucos I Nicator i regatul Macedonie i care cuprindea i o mare parte a cetilor greceti. Dintre aceste state, cel mai ntins dar i cel mai pestri din punct de vedere etnic a fost regatul Seleucizilor, care se

ntindea de la marea Egee, pn n India. Mai trziu, din statul Seleucizilor s e desprind alte state elenistice, precum regatul parilor, Pontul i regatul Pergamului. Perioada urmtoare epocii diadohilor este denumit a epigonilor i corespunde cu istoria statelor elenistice. n aceast perioad, principali protagoniti au fost regatul Lagizilor i cel al Seleucizilor, care au purtat mai multe rzboaie numite siriene pentru controlul regiunii siro-palestiniene. Istoria epocii elenistice se mpletete, de la finele secolului III a.C., cu istoria statului roman. nc din timpul celui de-al doilea rzboi punic, romanii vor declana primul rzboi macedonean, care a marcat imixtiunea din ce n ce mai puternic a Romei n treburile statelor elenistice. n anul 200 a.C., armatele romane pun pentru prima oar piciorul n Asia Mic, ceea ce a marcat nceputul declinului statului Seleucizilor. ntre anii 148 i 146 Macedonia i Grecia au fost transformate n provincie roman. Un secol mai trziu (63 a.C.), generalul roman Pompeius a desfiinat statul Seleucizilor, pentru ca ceva mai trziu, (31 a.C.), n urma rzboiului civil de la Roma dintre gruparea lui Octavianus i cea a lui Antonius, ultimul regat elenistic, Egiptul Lagizilor, s fie transformat n provincie roman. Dac anul 31 marcheaz sfritul politic al lumii elenistice, spiritul su va supravieui nc mult timp n filozofie, literatur i artele plastice. EPOCA ELENISTIC , 323 .data mortii lui Alexandru - 30 . Chr. Civilizatia elenistica se constituie n marile orase orientale, colonii asiatice ale Greciei -Alexandria ,Pergam ,Priene ,Milet, Rodos , Delos , Efes si este baza pe care se va dezvolta civilizatia romana care asimileaza civilizatia elenistica si nu pe cea Greciei clasice. Dominatia greceasca se ntinde acum pna n India si Egipt. n timpul acestei epoci forma de guvernamnt se schimba: n locul oraselorstate -polis-urile grecesti , apar state mari a caror forma de guvernare este monarhia de tip elenistic Cele trei monarhii elenistice au origine militara si au fost formate de generalii lui Alexandru Macedon dupa moartea acestuia, prin dezmembrarea imperiului: 1.Regatul Ptolemeilor (dinastia Lagizilor),fondat de Ptolemeu I Soter , prieten si garda de corp al Lui Al.Macedon- cuprinde Egiptul , Palestina, Cipru. 2.Regatul Seleucid- cuprinde Iranul, Siria ,Mesopotamia. Regatul Part si Regatul Bactrianei grecesti - provincii orientale 3.Regatul Macedonean - n Grecia. De asemenea cteva orase si pastreaza iondependente :Rodos,Bizant,Pergam ,Bitinia. caracterul de orase -state

Monarhiile elenistice sunt forme hibride ce mbina regalitatea de traditie macedoneana compatibila cu existenta taranilor liberi cu cetatile stat si cu traditiile despotiilor orientale , bazate pe structuri birocratice si taranime dependenta . Monarhiile elenistice sunt forme autoritare de conducere , de drept divin, n care persoana regelui formeaza obiectul unui cult dinastic organizat.

Cultul dinastic era deservit de o categorie speciala de sacerdoti iar monarhul avea un templu dedicat si statuia plasata ntre cele ale zeilor. Un aspect special al monarhiei elenistice este asocierea la domnie a sotiei monarhului ( aspect oriental ) Regele centralizeaza puterea legislativa , puterea politica ,puterea administrativa ; este deci comandant suprem , judecator suprem , principalul administrator al bunurilor statului . Guvernul regal se confunda cu curtea monarhului formata din oameni ai regelui . Statul controla comertul si activitatea mestesugareasca n speta libertatile caracteristice perioadei clasice s-au pierdut mpreuna cu structurile democratice . Sub raport economic cel mai important lucru care s-a ntmplat n aceast perioada este raspndirea monedei si generalizarea economiei monetare adoptata si n Orient . n plan social se produc mari schimbari n sensul adncirii diferenterilor ntre paturile sociale si al cresterii luxului direct reflectat n mpodobirea locuintelor cu picturi si mozaicuri , cu mobile de pres si obiecte de arta . VIAA CULTURAL se caracterizeaza prin adoptarea de catre greci a unui stil de viata si raspndirea culturii grecesti n orient. n acelasi timp schimbul este reciproc deoarece cultura greceasca la rndul ei sufera influentele orientale . RELIGIA Accepta culte noi , orientale iar religia greceasca se apropie de formele mistice ale misteriilor orientale . Zeitatea dominanta devine Dyonisos, el nsusi un zeu de origine traca Religia este una sincretica cultului n care predomina caracterul dramatic si emotiv al

Sunt adoptate misteriile dedicate lui Isis , Cybelei , Osiris. nflorirea culturii se datoreaza mecenatului exercitat de monarhi care tineau pe lnga curte o seama de filosofi, poeti ,artisti . Centrul cultural al lumii elenistice devine orasul egiptean Alexandria unde se afla Museionul cu biblioteca .n cadrul bibliotecilor s-au constituit asa numitele canoane alexandrine - liste de autori - model , si tot aici s-au scris primele gramatici ale limbii grecesti.

ARHITECTURA

n arhitectura contactul cu Orientul dezvolta gustul pentru colosal reprezentat de construirea Mausoleului din Halicarnas . Apar compozitii complexe n care claritatea clasica a ordinelor dispare sub excesul de decorativism al capitelulilor si coronamentelor comportnd statui si grupuri statuare. Edificiile folosesc n compozitia fatadei ordine suprapuse iar preferinta pentru corintic si ionic este evidenta -Altarului Zeus din Pergam. trasatura remarcabila a arhitecturii elenistice este determinata de dezvoltarea urbanismului , domeniu n care se generalizaeaza principiile hipodamice - Priene,Pergam.Strazile care se ntretaie n unghi drept vor fi limitate de coloane. Planul agorei devine regulat cu monumente special construite pentru reuniunile adunarilor populare si pentru corporatii. Teatrele se vor modifica datorita disparitiei corului si cresterii importantei dialogului - marirea scenei. n ceea ce priveste locuinta elenistica dimensiunile ei se micsoreaza dar decoratia devine mai luxoasa.Cubiculae-le se organizeaza n jurul unei curti interioare decorate cu stucaturi si mozaicuri. N SCULPTUR influenta orientala se manifesta n ceea ce priveste : tematica iconografica noua expresivitatea artei depasesc seninatatea clasicismului facnd loc patosului , violentei , dinamismului. Pitorescul si tragicul sunt reprezentate deopotriva n opera fiilor lui Praxitele :Timarhos si Cefisodot, autori ai unui portic al menadelor , a unor eroi si satiri. Artistii din Efes sunt autorii Galilor din agora . n sec.II en un artist rodian a creat pentru sanctuarul Caribilor de la Samotrace vestitul monument al Victoriei de la Samotrace. Tot acum este creat grupul Laocoon si fiii sai , n traditia scolii din Pergam. Apar scene de gen - ca de ex. Batrna beata sau Baiatul cu gsca. PICTURA Avem picturi patrate n Egipt , n oaza Fayum: portretele defunctilor pictate n maniera idealizanta , pe capacele sarcofagelor , dupa modelul egiptean Mozaicul - folosit pentru decorarea pardoselilor ( Delos )

n literatura se afirma poezia erudita si pretioasa reprezentata de Teocrit si Calimah.Teocrit a fost creatorul poeziei bucolice .

Istoria este reprezentata de opera lui Polibiu care asigura tranzitia spre epoca romana.Descrie cuceririle romane si razboaiele punice bazndu-se pe descrierea faptelor si adevarului.prizonier la Roma ,prieten al Scipaionilor, el asista la sfrsitul Greciei elenistice n fata expansiunii Romei. Stiinta Se separa de filosofie si se distanteaza de religie , fapt observat n rigoarea si obiectivitatea cu care sunt abordate fenomenele S-au facut descoperiri de mare anvergura : s-a creat trigonometria , s-au pus bazele geografiei stiintifice de catreEratostene ; EUCLID - traia la Alexandria ; dezvolta geometria euclidiana Arhimede - din Siracuza , construirea masinilor de razboi pe baza calculelor matematice,; omort de romani n 212 .Chr. Astronomia Eratostene din Alexandria - pamntul are forma sferic Aristarh din Samos - pamntul se nvrte n jurul soarelui si n jurul axei sale. Domina sistemul astronomic al lui Ptolemeu - pamntul este plat , sta nemiscat iar soarele si luna se nvrt n jurul lui Arta epocii elenistice. Domnia si epopeea lui Alexandru cel Mare a insemnat sfarsitul lumii clasice grecesti de tip polis. Campaniile lui Alexandru au deschis calea spre universalitate a spiritului grec. "Grecii, scapati de grija conducerii, puteau acum sa-si consacre energia sarcinii mai putin ingrate de a rapandi in lumea intreaga arta lor Dar se pare ca, dupa ce n-au mai fost stapani pe destinul lor grecii isi pierdusera si altceva. Isi perdusera specificul national. Arta lor isi pierduse spontaneitatea Artistii nu mai exprimau sentimentul colectivitatii"[17]. Odata cu permutarile de ordin politic apar noi schimbari in ceea ce priveste conditia artistului care devine cautat si pretuit de societate nemaifiind nevoitti sa respecte canoanele. Gusturile inclina spre sentimental si pitoresc, senzualitate si rafinament dar si realism in redarea aspectelor vietii cotidiene (care nu exclud cateodata caricat uralul si vulgaritatea). Arhitectura oraselor consemneaza cele mai importante progrese. Aparitia noilor centre de cultura elenistica a dus la construirea unor orase ca Pirene, Milet, Smirna, Alexandria, Pergam etc unde se vor aplica principii rationale de urbanism. Strazile oraselor elenistice sunt drepte, largi de 6-10 m , paralele pe cele doua axe principale care impart orasul. Apeducte, spatii libere rezervate pietelor, intervale precise intre case sunt tot atatea caractersitici ale oraselor elenistice, caracteristice preluate mai tarziu de orasele romane. In orasele elenistice spontaneitatea a cedat locul rationamentului logic, sisitematizarea urbana devenind exrpesia dorintei grecilor catre ratiune si finalitate. Orientarea strazilor orasului se facea in functie de vanturile dominante din zona. Traseul strazilor era subordonat axei longitudinale si celei transversale (ceea ce la romani va deveni cardo si decumanus) a orasului. Numai

zidurile exterioare ale orasului aveau o forma neregulata raspunzand sinuozitatilor terenului si necesitatilor de aparare. In arhitectura trasatura dominanta este gustul pentru colosal. In acelasi timp a pierdut insa caracterul inchegat ce caracteriza arhitectura sec V. In sec IV a luat fiinta noi tipuri de constructi: t emplul dipter, incarcat pana la refuz cu elemente decorative care prejudiciau proportionalitatea cladirii. Mormantul lui Mausolos din Halicarnas cu marea friza sculptata de Scopas, desi apare ca o constructie greceasca traditia care a stat la baza construirii ei era una orientala. Este poate cel mai specific reprezentant al acestui eclectism: intreaga cladire se ridica pe un postament masiv cu doua etaje care purta coloanele intre care erau asezate statui. Edificiul era acoperit cu o piramida in a carei varf se aflau statuile lui Mausolos si sotiei sale Artemisia. Un alt exemplu spoecific epocii este Altarul din Pergam -ridicat pe un grandios postament inconjurat de friza ce reda lupta dintre zei si titani pe o lungime de 120m, Templul lui Apollo din Milet inconjurat de 66 coloane fiind de doua ori mai mare ca Partheonul , sau Tempul Artemisei din Efes cu coloanele sale de 19 m-sunt tot atatea exemple de grandoare ce sacrifica masura si proportiile echilibrate, carcateristice epocii clasice [18]. Un aport original consta in conceptia casei de locuit. Evident sursa de inspiratie este casa orientala ale carei incaperi erau dispuse in jurul curtii deschise Analogii se gasesc la Creta. Insa grecii au renuntat la sistemul constructiv labirintic al cretanilor in asa fel incat diferitele incaperi erau mai putin legate intre ele decat de curtea deschisa, ansamblul fiind mai inchegat. Cu trecerea timpului, arhitectii greci si au fixat ca obiectiv stabilirea unui echilibru armonios antre curtea deschisa si incaperile inchise, sa plaseze spatiile de locuit in jurul curtii. Astfel apare casa elenistica care se prezinta ca o suprafata mare ,cu o singura intrare lipsita de ferestre spre strada cu toate incaperile orientate spre o curte centrala inconjurata de coloane (peristil )care va devenii punctul central al intregii compozitii arhitectonice a casei [19] Casa elenistica se prezinta ca o sinteza originala dintre casa orientala cu curtea ei deschisa si peripterul grec. Sculptura continua traditia inaugurata de Praxitele, Lysip si Scopas. Insa nu mai regasim aceea armonie, simt al masurii, artistii cautand sa exprime emotia, exagerarea sentimentala, gratia rafinata pana la efeminare, senzualitatea agresiva: Venus din Milo, Apollo din Belvedere sunt exemple elocvente in acest sens. Opusul acestora -parca nu ar fi creatiile acelasi epoci-sunt maiestuasa Victoria din Samotrace, grupul de un expresivism patetic Laocoon[20], sau prezentarea de tipuri etnice caracteristice: Gal murind, Gal ucigandu-si sotia..Nu lipsesc sculpturi care redau aspecte cotidiene cu aspecterealist-caricaturale sau vulgare prein expresivele statui: Femeie betiva, Pugilistul sau Copilul cu gasca.Gustul pentru colosal este ilustrat de uriasa statuie in bronz a lui Helios (34 m) din Rhodos, realizat in 238a .Chr. si distrusa 10 ani mai tarziu de un cutremur. In aceasta perioada se manifesta pregant "scoala de la Pergam" print-un sir intreg de Niobe indurerate ca si figurile de gali sau mai inainte mentionata friza a altarului de la Pergam ce reda cu accente expresioniste inclestarea dintre zei si titani fiind poate ultima mare creatie elenistica. Pictura elenistica este supusa directivelor celor doua scoli: Alexandria care se inspira din legendel lui Eros si afrodita si cea din Pergam care se inspira din istorie si mitologie. Din pacate nu s-a pastrat nimic in afara de copiile romane din care se pot deduce valentele lirice ale picturii elenistice cum ar fi predilectia pentru peisajul idilic, vaporos dar si inclinatii spre dramatism cum ar fi cunoscutul mozaic reprezentand batalia de la Issos dintre Darius si Alexandru Macedon.

Alpatov considera ca intreaga arta a epocii elenistice pare ceva neterminat, ramas la mijlocul drumului (.) in sculptura nu se dezvolta o portretistica asa cum a fost in cea romana, adica sa cuprinda societatea in ansamblul ei, in pictura nu se poate vorbi decat de inceputuri ale perspectivei, in arhitectura se constata doar primele incercari de a da spatiului inchis, interiorului expresie artistica. Toate aceste obiective avea sa le rezolve abia viitorul.[21] Filozofia. Spiritul grecesc se caracterizeaza pana atunci prin optimism. Individul se considera cetatean rezultand sentimentul de incredere. El pune pe acest plan cetatea, odata aceasta cetate incepe sa se destrame optimismul, civismul dispare, inclusiv mentalitatile grecilor se schimba. Isi fac loc individualismul, neincrederea, pesimismul; acestea sunt semne ale dezvoltarii atitudinilor si mentalitatii clasice. Cugetarile filosofice continua. Ea se indreapta spre domeniul eticii. Oamenii devin interesati fata de idealurile colective. Se contureaza ideea ca fericirea mult visata s-ar obtine prin dobandirea calmului, o seninatate imposibila. Acestea poarta numele de ataraxie, care devine un ideal. In aceasta etapa exista trei (3) scoli filosofice, dar acestea nu se vor inalta la rangul celor anterioare: 1. scoala lui Epicur 2. scoala Sceptica 3. scoala Stoica 1. Scoala Epicuriana Intemeiata de filosoful Epicur, originar din Samus; interesat de filosofie vine la Atena unde va deschide propria scoala filosofica: Gradina lui Epicur. Conceptia filosofica a lui Epicur este exprimata sub forma de scrisori: Scris catre Herodot, Scris catre Minicem. Exista si maxime. In centrul filosofiei sale pune problema eticii, in speta fericirea, drumul spre fericire trebuie sa treaca prin intelegerea lumii in care traieste si prin cunostintele naturii. Epicur este al 2-lea filosof atomist grec, el continua atomismul lui Heraclit. Existenta este formata din atomi si vid, lumea este o aglomeratie de atomi ca o simpla miscare in spatiu. Epicur spune ca atomii se misca pentru ca se ciocnesc intre ei datorita greutatii, va spune ca atomii au capacitatea de a devia spontan de la linia dreapta. Aceasta teza contine o idee foarte importanta teza automiscarii materiei, se explica combinarea atomica. Aceasta teza are o implicare in a da raspuns problemelor arzatoare ale omului. Ideea de deviere spontana a atomului de la linia verticala si da posibilitatea sa sustina ideea spontaneitatii omului. Omul este format din atomi. Aceasta teza degaja incredere, optimism. Daca omul este in stare de libertate, inseamna ca el poate sa si constituie o stare de liniste, el nu este prins intr-o mecanica absurda. Epicur ajunge la concluzia ca omul este posibil la libertate prin conditia sa. O alta idee este ca omul poate dobandi seninatatea sufletului, ataraxia . Dar ca sa dobandeasca fericirea el trebuie sa inlature cauzele suferintei si sa-si procure bucurii. Ataraxia se intreaba ce il face pe om sa sufere, oamenii sufera datorita faptului ca se tem de actiunea zeilor si frica de moarte. Aceste temeri terorizeaza sufletul omului, ele pot fi inlaturate cu ajutorul convingerilor atomiste, pe termenul psihic eliberat de aceste temeri va trebui sa semene bucurii. El admite un principiu al desfatarii omului ca un ideal al vietii. El indeamna ca in utilizarea satisfactiei sa se practice sobrietatea, masura. Filosofia lui Epicur contine accente de pesimism, ca un tribut al epocii in care traia. 2. Scoala Sceptica

Scepticismul se gaseste intre filosofia lui Epicur prin optimism si scoala stoica care va incerca sa refaca omul si structurile sale. Este o filosofie a evaziunii totale, a unui relativism. Scepticism limba greaca skeptomai initial avea sensul de a se uita imprejur, apoi pare a fi nehotarata. Intemeietorul acestei scoli este Pyrrhon din Elis (365-277 i.H.). El a fost contemporan cu urmasul lui Aristotel Teofrast. Scepticismul formuleaza o etica pornind numai de la interpretarea subiectului si ajunge la concluzia care o prezinta ca principiu, ca nu se poate delibera, orice judecata trebuie suspendata. Ei aduceau pentru aceasta 10 argumente. Aceasta filosofie ia in considerare numai constiinta individuala, fara sa tina seama ca adevarul apare la nivelul raportului dintre subiect si obiect. Pyrrhon si contemporanii sai pun problema fericirii care nu se poate dobandi pe calea cunoasterii pentru ca nu suntem in situatia sa dobandim vreo certitudine despre bucurii. Perioada elenistic (323-31 . d. Hr.) a reprezentat pentru vechea religie greac nceputul declinului. Este foarte adevrat c, n aceast perioad, aceast religie ncrcat de istorie a reuit s atrag de partea sa muli adepi noi n Orient i mai ales n Alexandria, ns tot acum i fac apariia n Grecia cultele misterice orientale. Ele vor conduce la apariia unui profund sincretism religios, care va lua o i mai mare amploare mai trziu, n Occident, n perioada roman, ncepnd cu anul 31 . d. Hr., contribuind masiv la decderea i sfritul religiei vechilor romani. n aceeai msur, sfritul vechii religii greceti a fost pregtit i de unii filosofi, dar mai ales de renumiii sofiti (Protagoras, Gorgias, Prodicos etc.). Alturi de acetia, unii scriitori, cum ar fi Euripide (480-cca. 406 . d. Hr.) i Aristofan (cca. 446-385 . d. Hr.), ironizau tot mai mult vechiul panteon homeric i hesiodic, slbind serios credina poporului n spectaculoasele practici de cult, nc prezente n viaa sa, mai ales c acest cult se caracteriza prin-tr-un formalism sec ieit din comun. Aceleai simptome le regsim i n perioada roman. E adevrat, vechiul panteon roman supravieuiete nc, iar ceremoniile desfurate de secole dup acelai ritual, la datele prescrise de pontifi n calendarul lor sacru, continuau s fie ndeplinite ntocmai. ns oamenii ncepeau s manifeste cu totul alte percepii fa de aceste obiceiuri. Templele romane aveau pe mai departe slujitori, dar tot mai puin credincioi. Desigur, oamenii simpli din popor se simeau atrai n continuare de srbtorile consacrate zeilor i subvenionate din finanele publice, dar acest lucru avea prea puine n comun cu pietatea i sentimentul religios. Pturile de jos participau la aceste srbtori din simplul motiv c le ofereau prilejul de a se bucura i pentru c erau foarte zgomotoase, ci nu neaprat dintr-o credin profund n zeii srbtorii oficial. Pe acest fond, scepticismul poetului Juvenalis (60-cca. 130 d.Hr.), cunoscut mai ales din celebrele sale satire, devenise aproape general. El i ctigase inclusiv pe oamenii de rnd, care simeau din plin indiferena celor mai muli fa de zeii romani; ironic i sugestiv, el afirm despre zei c au acum picioarele nichelate. Doamnele de vaz (stolatae) ale societii romane, spune Petronius, nu se mai sinchiseau de Jupiter mai mult dect de o ceap degerat. Pe de alt parte, cultul imperial att de popular odinioar, n vremea mprailor Cezar, Antonius, Octavian Augustus sau Aurelian, care se numea pe sine dominus et

deus (domn i dumnezeu), a nceput s cad serios n desuetudine n ochii poporului. Cderea lui Nero, care coincide cu sfritul familiei marelui mprat Augustus, a nsemnat practic o lovitur decisiv dat cultului imperial, privndu-l de sprijinul dinastic de care era legat n perioada monarhiilor Diadohilor divinizarea puternicilor basilei. A rmas n istorie afirmaia plin de ironie a mpratului Vespasian, aflat n Egipt, dup ce sperase s ntemeieze o nou dinastie i simulase o putere de taumaturg aflat n agonie, privind viitoarea sa apoteoz de dup moarte: Simt, spuse el rznd, c sunt pe cale s devin zeu. De altfel, n curnd, cultul imperial avea s mai apar doar ca un simplu prilej pentru petreceri. Desigur, unii mprai, dar n primul rnd Iulian Apostatul (361-363 d. Hr), s-au strduit s reacioneze mpotriva declinului vechii religii romane, dar rezultatele au fost aproape nesemnificative. ncercrile filosofilor neoplatonici de a conferi religiei pgne un fundament moral mai sever i temeiuri filosofice au avut aceeai soart. Noua religie cretin, avnd o moral superioar i un nou spirit de via, avea s nsemne sfritul religiei greco-romane. Persecuiile ndreptate mpotriva cretinilor au avut un efect de bumerang: ele n-au distrus noua i tnra religie; ba dimpotriv, aa cum afirm Tertulian, sngele cretinilor a nsemnat smna cretinismului. Edictul de la Milan (313 d. Hr.) recunotea cretinismul ca religio licita (religie permis), n timpul lui Constantin cel Mare (306-337) devenea dominant n Imperiul Roman, iar sub mpratul Justinian (527-565) chiar religie de stat. Nu dispunem de nici o statistic istoric privind numrul convertiilor la cretinism din Roma acelei perioade. tim ns c noii cretini nu proveneau doar din rndurile claselor sociale de jos. n epistolele sale, Sfntul Apostol Pavel arat c fuseser recrutai discipoli din personalul mprailor, printre acei sclavi i liberi ai si, care treceau drept cei mai puternici slujitori ai regimului. Civa ani mai trziu, Biserica cretin ptrunsese prin mesajul ei chiar n rndul claselor conductoare ale Imperiului. Astfel, Tacitus ne spune c Pomponia Graecina, soia consulului Aulus Plautinus, nvingtorul bretonilor, care a trit sub Nero i a murit sub Flavieni, era suspectat a aparine unei religii strine periculoase, aa cum era socotit cretinismul n acea vreme. Multe nume mari din viaa public, chiar din timpul mpratului Hadrianus (117-138), ncepuser s se converteasc la cretinism. Punctul maxim de atracie al cretinismului era o moral nou, bazat n special pe iubirea fa de Dumnezeu i fa de semeni. Cretinii se numeau ntre ei frai, se ajutau mereu unii pe alii, n smerenie i bun-cuviin. n numele unui ideal nou, nvtura cretin renvie vechi virtui compromise sau pierdute: demnitatea i curajul oamenilor, coeziunea familiilor, sensul adevrurilor morale n viaa adulilor i n educaia copiilor; i, mai mult dect att, o comuniune interioar a oamenilor, pe care lumea antic n-o cunoscuse niciodat.