Concepte operationale

Figuri de stil Epitetul - Partea de vorbire sau de fraza care determina, in lucrarile sau actiunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, insusirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul cum le vede sau cum le simte scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea si fantezia cititorului (Tudor Vianu). Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte. Epitetele pot fi explucative, epitete metafora, sincretice, complexe, ima ini, apreciative, antitetice, evocative, ornante. !rumusetea epitetelor este data de asocierea deosebita, inedita a cuvintelor. "omparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune, urmarindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara). "a fi ura de stil, comparatia opate fi exprimata numai printr-un substantiv, insotit de atribute si complemente. #etafora - Procedeu artistic, element al limba$ului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al cuv%ntului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuv%ntul sau expresia il dob%ndeste numai prin analo ie, prin comparatie. &n comparatia initiala, care sta la baza metaforei, termenul cu sens impropriu, fi urat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezulta ca intr-o expresie morfolo ica exista un inteles usor de intuit si altul mai reu de intuit, su erat. Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiintelor necuv%ntatoare, obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor abstracte insusirile omenesti de a vorbi, de a %ndi, de a avea sentimente, de a actiona ca oamenii, intr-un cuv%nt, de a face din ele persoane. 'ntiteza - !i ura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (persona$e, situatii, fenomene, idei etc.), de obicei, pun%ndu-se reciproc in lumina, urmarindu-se sa se reliefeze mai pre nant opozitia dintre acestia. 'le oria - !i ura de stil alcatuita dintr-o succesiune de metafore, comparatii, epitete, personificari, ce creeaza o ima ine inc(e ata, prin care poetul da forma concreta unor notiuni abstracte. 'le oria apare frecvent in fabule si in proverbe. )iperbola - Procedeu artistic prin care se exa ereaza intentionat insusirile unei fiinte sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei int%mplari, cu scopul de a*l impresiona pe cititor. &nversiunea - Procedeu artistic ce consta in sc(imbarea topicii obisnuite a cuvintelordintr-o propozitie (fraza). Prin inversiune (metataxa) se evidentiaza importanta deosebita a unui cuv%nt ( rup de cuvinte) din contextul respectiv. Enumeratia - &nsiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic, folosita spre a atra e atentia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor infatisate. +epetitia - !i ura de stil care consta in repetarea unui cuv%nt sau a unui rup de cuvinte, pentru a intari o idee sau o impresie. ,nomatopeea - "uv%nt care, prin elemetele lui sonore, imita sunete, z omote din natura. !olosirea onomatopeei in poezie duce la versul onomatopeic, la armonie imitativa. &nvocatia - Partea de inceput a unei opere, in care poetul cere a$utorul muzei sau divinitatii pentru a-si pitea realiza opera. "%nd invocatia se adreseaza unui persona$ ima inar sau absent, ea se numeste invocatie retorica. #etonimia - !i ura de stil care consta in inversarea voluntara a cate oriilor

lo ice- intre ul prin parte, partea prin intre , cauza prin efect, efectul prin cauza, abstractul prin concret, posesorul prin lucrul posedat etc. Eufemismul - 'propiat de ironie, eufemismul este o fi ura de stil care consta in atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens $i nitor, dur sau c(iar obscen. Moduri de expunere .escrierea - Este un mod de expunere prin care scriitorul prezinta in amanuntele lor specifice si impresionabile un colt din natura (peisa$), un obiect, un fenomen, o fiinta, c(pul unui om, un mediu social, o stare sufleteasca. &ntr-o descriere literara, in proza sau in versuri, pe l%n a prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul da las si sentimentelor declansate in sufletul sau de contemplarea obiectului descris (uimire, inc%ntare, bucurie, spaima etc.). Exista opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt, de exemplu, pastelurile. 'lteori, descrierea apare in cadrul naratiunii, atunci c%nd scriitorul descrie persona$e, realiz%nd portrete. /aratiunea - este o relatare a unor int%mplari intr-o ascensiune de momente. /aratiunea este modul caracteristic al epicului. 'utorul povesteste fapte si int%mplari prezentate intr-un loc si un timp determinate. Toate aceste int%mplari dintr-o naratiune, le ate de persona$e, formeaza actiunea. 0a actiune, participa persona$ele literare, care pot fi oameni, dar si plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca in basme, le ende sau fabule). .e re ula, insa, naratiunile prezinta int%mplari din viata oamenilor, acele int%mplari prin care scriitorul defineste firea, caracterul, felul de a fi al persona$ului literar sau, atunci c%nd apar persona$e colective, modul de viata al societatii omenesti, intr-o anume epoca. Pritre speciile enului epic care au ca mod de exopunere naratiunea, se numara- basmul, le enda, povestea, balada, fabula, sc(ita, nuvela, romanul, poemul eroic. .ialo ul - Este modul de expunere prin care se reproduce, in vorbire directa, conversatia dintre persona$e. Este mi$locul prin care autorul face persona$ele sa vorbeasca, dezvaluindu-si, astfel, psi(olo ia si mobilurile actiunii si atitudinilor adoptate. Exista opere literare in care se foloseste in intre ime, ca mod de expunere, dialo ul. 'cestea sunt specille enului dramatic- comedia, drama sau tra edia. &n astfel de opere literare, in loc sa povesteasca faptele si int%mplarile, scriitorul pune persona$ele sa vorbeasca, sa se miste si sa %ndeasca, in fata spectatorilor, pe o scena, ca in realitate. Exista si un dialo interior, care reproduce replicile pe care le sc(imba cu sine insusi un persona$ literar. +ecur %nd la aceasta modalitate, scriitorul prezinta contradictiile psi(olo ice puternice ale persona$ului repsectiv, pun%ndu-se mai acut in lumina conflictul psi(olo ic, ne(otar%rea sau sovaiala persona$ului in situatii dilematice, precum si alte trasaturi de caracter. Genuri literare Termenul de en literar provine din latinescul enus (neam, rasa, fel, mod) si, in literatura, numeste o clasa de opere literare. 1enul literar a fost definit av%nd ca elemente de referinta relatia ce se stabileste intre cretor si lumea incon$uratoare, precum si felul in care acesta comunica in opera respectiva idei, sentimente, atitudini. 2. 1enul 0&+&" cuprinde acele opere literare in care scriitorul (cel mai adesea, poet) comunica direct impresiile, %ndurile, sentimentele, ideile si atitudinile

sale. "el care le exprma este insusi poetul. 3neori, sentimentele autorului intra in rezonanta cu simtamintele cititorului, int%mplare fericita, ce da valoarea operei si, uneori, viata lun a a acesteia. 4 cult- imnul -- Poezie sau c%ntec solemn compus pentru preamarirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou le endar etc. &mnurile reli ioase premaresc divinitatea. ,data cu formarea statelor nationale, imnul devine si un c%ntec solemn adoptat oficial ca simbol al unitatii nationale a statului. Este inrudit si cu oda. - oda -- specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu aceeasi structura metrica), in care se exprima elo iul, entuziasmul sau admiratia fata de persoane, de fapte eroice, idealuri, fata de patrie. ,da opate fi eroica, personala, reli ioasa sau sacra. - pastelul -- specie a poeziei lirice, in care autorul descrie un tablou din natura (priveliste, moment al unei zile sau anotimp, aspecte din fauna si flora), prin intermediul caruia isi exprima direct anumite sentimente. - ele ia -- Poezie lirica in care se exprima sentimente de tristete, melancolie, re ret mai mult sau mai putin dureros, de disperare, provocate de motive intime sau sociale. Ele iile pot fi filozofice, patriotice, reli ioase, erotice etc. - satira -- Poezie lirica n care sunt ridiculizate aspecte ne ative sociale, moravuri, caractere. satira poate fi literara, morala, sociala, politica. - meditatia -- specie a liricii filozofice in care poetul isi exprima sentimentele, cu et%nd asupra rosturilor existentei umane si asupra unor experiente intelectuale fundamentale in le atura cu temele ma$ore ale unversului. - sonetul -- Poezie cu forma prozodica fixa, alcatuita din 25 versuri, repartizate in doua catrene, cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera. &ntre ul cuprins al poeziei este enuntat in ultimul vers, care are forma unei maxime. - rondelul -- ' aparut in literatura medievala franceza si desemneaza, la ori ine, un c%ntec si un dans. &n acceptia lui moderna, rondelul este o poezie cu forma fixa, av%nd numai doua rime si un refren, care desc(ide poezia si in care este reluat, partial si inet ral, la mi$locul si la sf%rsitul ei. - azelul -- desemneaza o poezie lrica erotica. ,ri inar din literatura indiana, persana, araba, preluat de poetii europeni, azelul este format dintr-un numar variabil de disti(uri, fiecare al doilea vers av%nd aceeasi rima cu cele doua versuri ale disti(ului initial. 4 popular - doina -- specie a liricii populare si a folclorului muzical rom%nesc, care exprima un sentiment de dor, de $ale, de dra oste, de revolta etc. - c%ntecul -- specie lirica semifolclorica, av%nd un caracter nostal ic, erotic, sau care celebreaza (aiducia. - bocetul -- 0amentatie improvizata, de obicei, versificata, c%ntata pe o anumita melodie, in cadrul obiceiurilor le ate de inmorm%ntare. 6. 1enul EP&" cuprinde acele opere literare in care ideile si sentimentele autorului nu sunt transmise direct, ca in cazul enului liric, ci indirect, prin intermediul actiunii si al persona$elor. 1enului epic ii corespunde, ca mod de expunere, naratiunea. .e aceea, intr-o opera epica exista trei elemente defibitorii- actiunea (int%mplarile prezentate, frecvent, in ordinea desfasurarii lor), persona$ele si autorul. 4 cult - sc(ita -- specie a enului epic, de dimensiuni reduse, cu actiune limitata la un sin ur episod caracteristic din viata unuia sau a mai multor persona$e. - nuvela -- ,pera epica in proza, care are o actiune complexa ce cuprinde o inlantuire de fapte, la care participa mai multe persona$e, surprinse in evolutie si

prezentate in mediul lor de viata. "a dimensiune, se situeaza intre sc(ita si roman. /uvela poate fi romantica, naturalista, realista, psi(olo ica, umoristica, istorica. - romanul -- specie a enului epic, in proza, cu actiune mai complicata si de mai mare intindere dec%t a celorlalte specii epice in proza, desfasurata pe mai multe planuri , cu persona$e numeroase, bine conturizate. - fabula -- Povestire scurta, in versuri sau in proza, in care scriitorul critica anumite trasaturi morale sau comportarea unor oameni, prin intermediul persona$elor - animale, plante, obiecte - si care are valoare educativa. !abula este construita pe baza ale oriei, dezvaluita prin morala (partea finala), uneori, cu valoare de sentinta a fabulei. - balada -- ' fost cultivata de literatura medievala franceza. 're subiecte diverse, valorifica eroicul, fantasticul, le endarul, care a fost adesea valorificata in literatura culta. 're o forma fixa (trei strofe a c%te opt versuri si un catren final. - poemul eroic -- specie a enului epic, in versuri, de proportii mai mari dec%t balada, dar mai mici dec%t epopeea. Poemul eroic evoca fapte istorice sau le endare, din trecutul unui popor, pun%nd in centrul atentiei fi ura unui erou exceptional, in impre$urari exceptionale, care se detaseaza dintre alte persona$e cu insusiri deosebite, pe care acesta le domina. - epopeea -- "reatie epica in versuri, de intindere mai mare dec%t poemul, in care se povestesc fapte eroice, le endare, de mare insemnatate pentru viata unui popor si la care participa, pe l%n a eroii numerosi, si forte supranaturale. Epopeea poate fi istorica, eroica, eroi-comica, filozofico-reli ioasa. - basmul -- specie in proza a epicii (populare), a carei naratiune si ale carei persona$e, fabuloase, transfi ureaza realitati ale naturii si ale vietii sociale - le enda -- specie a enului epic (popular), in versuri sau proza, prin care se explica, apel%ndu-se, de obicei, la fantastic, eneza unui lucru (fiinte, fenomen,) al unui eveniment istoric ori se evoca ispravi neobisnuite ale unor eroi atestati sau nu de catre documente. 4 popular - basmul (povestea) -- 777 - le enda -- 777 - balada -- 777 - snoava -- scurta povestire folclorica cu continut anecdotic, inspirata din viata de toate zilele, av%nd o lar a circulatie orala. 8. 1enul .+'#'T&" cuprinde acele opere literare incare continutul de idei, sensul operei sunt evidentiate prin $ocul unor actori, care intruc(ipeaza persona$ele pe o scena, in fata sspectatorilor. &ntre spectatori si scriitor (dramatur ul) apare o conventie, spectatorul admit%nd ideea ca pe scena apar adevaratii eroi. Principalul mod de expunere intr-o opera dramatica este dialo ul (si monolo ul). ,pera dramatica nu este scrisa pentru a fi citita, ci pentru a fi reprezentata pe scena. 4 cult - comedia -- Este specia enului dramatic, in proza sau in versuri, care evoca persona$e, int%mplari, moravuri sociale, care sunt caracterizate intr-un mod ce st%rneste r%sul, av%nd un sf%rsit vesel ((app9 end) si, deseori, un rol moralizator. - drama -- specie a enului dramatic, in versuri sau in proza, cu continut si deznodam%nt rav. !iindca imbina episoadele vesele cu cele triste, drama

exprima mai aproape de adevar complexitatea vietii reale. Tinz%nd sa exprime aceasta complexitate, este mai putin supusa conventiilor dec%t tra edia, si de aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini. "ontine tipuri diferite de persona$e, sentimente, tonalitati, iar partea componenta esentiala o constituie conflictul. -tra edia -- specie a enului dramatic, in versuri sau proza, cu subiect rav, patetic, cu persona$e puternice, aflatde intr-un conflict violent, ireconciliabil, cu deznodam%nt nefericit, infiorator. 4 popular - &rozii - oratia de nunta Notiuni de versificatie Versificatia sau prozodia ( r. prosodia * intonare, accentuare) este o stiinta. Ea studiaza cantitatea sau durata vocalelor si a silabelor, in diferite parti constructive ale cuv%ntului (in limite care utilizeaza o metrica calitativa. &n eneral, insa, prin versificatie se intele e ansamblul de te(nici pe care il presupune scrierea versurilor si rima. Versificatia, spre deosebire de proza, inc%nta pe cititor. .eci, prin prozodie sau versificatie, se intele e ansamblul de re uli, pe care, in timp, poetii le-au statuat in scrierea poeziilor. 2. VE+:30 - este un r%nd dintr-o poezie, in care sunt respectate re ulile referitoare la ritm, rima si masura. 'cesta este versul clasic. &n afara de acest en de vers, mai existaa) Versul liber - care este un r%nd dintr-o poezie, in care re ulile enuntate mai sus sunt aplicate dupa cum doreste poetul, netin%nd cont de unele dintre acestea; b) Versul alb este versul fara rima. 6. :T+,!' - apare in versificatia moderna si numeste o rupare de versuri delimitate rafic printr-un spatiu alb. /umarul versurilor dintr-o strofa difera, incep%nd cu strofe formate dintr-un sin ur vers si a$un %nd p%na la o strofa cu 26 versuri. .upa numarul de versuri din care sunt alcatuite strofele, pot fi - monovers (un vers), disti( (soua versuri), tertet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (sase versuri), septet (sapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri). stanta este tot o strofa in care versurile sunt le ate prin inteles si printr-o anumita rima. specifica +enasterii italiene, o stanta poate avea un numar de versuri variind intre trei si douazeci. 8. #':3+' - este numarul silabelor dintr-un vers. #asura poate fi de la patru silabe, p%na la 2<-2= silabe, si c(iar mai multe. #asura si ritmul sunt atribute importante ale versificatiei. .e re ula, intr-o poezie, versurile au aceeasi masura. Exista, totusi, si versuri cu o masuradiferita, mai ales in fabule. 5. +&#' - consta in a face sa coincida silabele de la sf%rsitul a doua sau mai mulote versuri. 'ceasta potrivire incepe cu ultima vocala accentuata."%nd rima este imperfecta, ea poarta numele de asonanta. &n aceasta situatie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor si, aproximativ, consoanele. "onsiderata, in literatura culta, drept o licenta poetica, in poezia populara, asonanta este foarte des int%lnita. .upa felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de rima- #onorima -- consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri si este

specifica poeziei populare. - &mperec(eata sau succesiva -- apare atunci c%nd versurile rimeaza doua c%te doua - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea s.a.m.d. - &ncrucisata sau alternativa -- apare atunci c%nd primul vers al unui catren rimeaza cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea. - &mbratisata -- rimeaza primul vers cu al patruleasi al doilea cu al treilea. Este un tip de rima mai rar folosit de poeti. - Variata sau amestecata -- apare, deseori, in fabule, unde poetii recur la imbinarea diverselor tipuri de rima, nerespect%ndu-se o anumita ordine a acestora. Pentru multi, rima este sinonima cu poezia, fiindca rima, combinata cu ritmul, este cea care da muzicalitate oeziei. +ima este cea care rupeaza versurile in strofe, indic%nd si sf%rsitul versurilor. .e cele mai multe ori, cuv%ntul-rima este si cel mai important din versul repsectiv. .upa silaba accentuata din rima, aceasta opate fi simpla sau complexa. +ima simpla poate fi masculina, atunci c%nd accentul cade pe ultima silaba, sau feminina, atunci c%nd accentul pica pe penultima silaba. <. +&T#30 - miscare re ulata si masurata, care se defineste ca fiind succesiunea re ulata a unor silabe neaccentuate, dar si a pauzelor dintr-un vers. 3nitatea metrica este un rup de silabe accentuate si neaccentuate ( > ) si ( 3 ) si care se repeta la intervale re ulate intr-un vers. "el mai adesea, in limba rom%neasca se folosesc unitatile metrice numite tro(eu, iamb si amfibra(, iar ritmul corespunzator este tro(aic, iambic si amfibra(ic. !ormele ritmului sunt binare. Tro(aic - atunci c%nd unitatea metrica este tro(eul - > 3. +itmul tro(aic este specific poeziei populare, pentru ca este cobor%tor si vioi, dar apare si inpoezia culta. &ambic - atunci c%nd unitatea metrica este iambul 3 >. &ambul este un ritm suitor, care, prin nota lui rava, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte in care poetii dau las unor sentimente puternice si tulburatoare, precum in ele ie sau meditatie. !ormele ritmului mai pot fi ternare- dactilic (picior trisilabic > 3 3 ), anapestic ( 3 3 >) si amfibra(ic ( 3 > 3 ). +itmul amfinra(ic presupune o succesiune de picioare trisilabice, in care a doua silaba, accentuata, este incadrata de doua silabe neaccentuate.