Explicatii suplimentare despre notiunile din tema

gradari spatiu public, semipublic, semiprivat, privat

vs.
diferenta radicala public/privat
sau proprietate & utilizare
Trebuie sa fie clar in cazul fiecarui spatiu cui apartine si cine e responsabil
cu ntretinerea lui.
Principiul general valabil este ca proprietarul este responsabil pentru tot ce s
e intampla in spatiul sau.
Daca vorbim de un proprietar particular, e clar: fiecare isi intretine propriul
lot, casa, gradina etc.
Daca vorbim de domeniul public (strazi si piete, carosabil si trotuare, gradini
si parcuri publice, spatiul dintre blocurile socialiste), atunci proprietar este
"statul" si el (mai precis administratia locala) e responsabil cu intretinerea
acestora.
...cu posibilitatea de delegare: de ex. trotuarul din dreptul unei case trebuie
curatat de zapada de proprietarul casei respective, desi e domeniu public (prin
hotarare a cons. local); spatiile verzi arondate unui bloc de locuinte trebuie i
ntretinute de asociatia de proprietari din acel bloc (de asemnea prin hotarare a
CL).
Daca LINIA DE SEPARARE este clara in privinta PROPRIETATII, nu este deloc (si nu
trebuie sa fie; ba chiar spatiul este cu atat mai bogat si functioneaza mai bin
e cu cat NU este) in cazul UTILIZARII.
1. Domeniul public are o utilizare de spatiu public: oricine se poate plimba pe
trotuarul unei strazi publice, intr-o piata din oras, intr-o gradina publica. Ac
cesul e universal. Politia nu poate ridica un cersetor de pe strada decat daca i
n orasul respectiv e interzisa prin lege (sau hotarare a administratiei de care
tine spatiul) cersetoria; in rest, orice om are dreptul sa stea pe strada si sa
faca orice vrea daca nu incalca legea. (La Paris, strazile sunt pline de romani
care nu numai ca stau pe strada, dar si dorm acolo, iar politistii trec linistit
i pe langa ei; in schimb in metrou nu, pentru ca administratia metroului are reg
uli explicite mai stricte.)
2. Exista situatii de spatiu in proprietate privata care se deschide si public.
De exemplu spatiul unui ansamblu de locuinte in proprietate, administrat de asoc
iatia de proprietari, este detinut si folosit de toti proprietarii respectivi; s
patiul se poate inchide peste noapte, dar peste zi e accesibil oricui trece pe a
colo, deci functioneaza in mod semipublic (e o denumire uzuala; am putea sa spun
em si "cvasipublic").
3. Uneori spatiul de mai sus nu se deschide oricui, este accesibil doar locuitor
ilor din ansamblu. Si in acest caz avem o utilizare colectiva, iar daca ansamblu
l este foarte mare, chiar daca nu e vorba de folosire cu adevarat publica (desch
isa oricui), perceptia poate fi de spatiu public.
4. Exista situatii in care un spatiu intr-un ansamblu de locuit este arondat unu
i numar mic de locuinte - de exemplu o curte comuna sau un spatiu comun de acces
la 3-4 locuinte. Utilizatorii exclusivi sunt deci putini, dar spatiul este totu
si in situatie de folosinta comuna, nu privata. O astfel de situatie se poate nu
mi "semiprivata" (e o denumire folosita in cultura profesionala). Spatii de folo
sinta comuna sunt de altfel prevazute si de lege (de exemplu uscatoria comuna pe
scara unui bloc). Pentru spatiile exterioare este insa cea mai interesanta folo
sirea acestei notiuni, pentru ca ea desemneaza un fel de spatiu tampon intre spa
tiul public si privat, e un loc de amortizare a contactelor sociale - deci o nua
nta in plus. E mult mai frumos si mai practic sa traiesti intr-o lume plina de n
uante decat intr-o lume alb-negru.
5. In fine, exista spatiul privat al locuintei, interior si exterior. Spatiul pr
ivat trebuie aparat de intruziuni (vizuale, sonore, acces efectiv) dinafara; asi
gura intimitate.
Asadar, n mod special intr-un ansamblu de locuit cu mixtare tipologica, este adec
vata gradarea spatiilor dinspre public spre privat. Exclusivitatea public-sau-pr
ivat este propriu-zis adecvata doar in cazul parcelarii de case individuale la s
trada; si nici atunci nu e neaparat o fericire.