Vasile Lovinescu - Creang i creanga de aur

Harap-Alb este un basm att de bogat i complex, nct unii cercetatori au fost inclinati
sa-i atribuie un caracter heteroclit, adica loc de intalnire a mai multor mituri.
Prin urmare avem de-a face cu basm omogen si cum un mit este ceva ce se petrece in illo
tempore, deci de fapt, in locul unde nu mai exista timpul, pentru ca in realitate illud
tempus e sinonim cu eternitatea si cu principalitatea, mitul lui Harap-Alb are in mod
necesar organicitatea fireasca a cauzelor secunde.
In treacat, atragem atentia asupra expresiei a depana firul povestii, care asimileaza
basmul cu o panza a Penelopei, identifica cu valul Mayei, ceea ce face din povestas un
Mare Arhitect, cu attribute demiurgice.
Deci care este cadrul preexistent din basmul Harap-Alb? O vasta lume primitive, cazuta
in haos, regentata virtual de doua ori principia subordinate unul altuia, imparatul Verde si
Craiul, fratele mai mare si cel mai mic.Legatura era insa slabita din cauza dezordonarii
din afara.In fibula se gasesc de multe ori pomenite astfel de lumi aservite titanilor, este
lumea pe care o strabate in lung si lat Herakles, starpindu-i monstrii, e imparatia lui
Gilgames Tamaduitorul ei nu poate fi decat un erou solar.Lumea in care rasare Harap-
Alb e cazuta in haos si neputinta; restaurarea organicitatii ei, iata, intru-un cuvant
obiectul questei lui Harap-Alb, stravechi si totdeauna actual.
Cei doi frati se afla ierarhic asezati pe planuri diferite si prin ordinal de primogenitura si
prin functie unul este imparat, celalalt rege. In symbolism geometric, cel mai mare la
Centrul Cercului.
Tot asa, in simbolismul Yin-Yang-ului , extrem-oriental, fiecare din jumatatile sinuoase
ale cercului are in ea un min punct interior, de culoarea celuilalt semicerc.
Vorbind in limbajul basmului, Harap-Alb-ul macrocosmic, lethargic, redus la o stare
vegetativa, toropit de dezordinea ciclica, va fi asanat, de Harap-Alb-ul microcosmic,
hominal, prin realizarea lui initiatica majora.
De aceea, de cand Craiul primeste rugamintea fratelui sau mai mare, Verde-Imparat (intr-
un moment normal ciclic ar fi fost un ordin) sa-i trimita pe unul din fii ca sa-i urmeze,
incearca sa reuneasca ceea ce acum era despartit.
In textul lui Creanga, pleaca mai intai fiul mai mare al Craiului, dar taica-sau,vrand sa-l
ispiteasca, tace molcom si pe inserate, se imbraca pe ascuns intr-o blana de urs apoi
incaleca pe cal si iese inaintea fecioru-sau pe alta cale si se baga sun un pod.Si cand sa
treaca fiu-sau, numai iaca la capul podului il intampina un urs mormaind. Atunci calul
fiului de crai incepe a sari in doua picioare foraind si cat pe ce sa se izbeasca de stapanu-
sau.Si fiul craiului, neputand struni calul si neindraznind a merge inainte, se intoarce
inapoi rusinatla tatu-sau.

Ursul este un simbol nordic al clasei razboinicilor si acest episod cu talc il incadreaza,
fara posibilitate de eroare, pe Crai in aceasta categorie. Harap-Alb, din contra, este
Mistretul Alb, identic cu eroul precedentului basm, stapanul Manastirii Albe de
Tamaie. Cand legaturile ierarhice dintre razboinici si sacerdotiu sunt slabite sau chiar
rupte, cu greu inferiorul consimte sa elibereze pe superiorul din robia in care il tinea.
La punctul de trecere in alt plan de existenta, ambianta se sensibilizeaza sub infatisarea
unei enutitati simbolice, care este numita Pazitorul Pragului. In Harap-Alb ia forma
de urs, rezumand in el toate conditiile limitative pe care eroul vrea sa le depaseasca. Mai
mult decat o fiinta, Pazitorul Pragului este un cosmar. In alte basme, apare la trei
poduri succesive, de arama, de argint, de aur, ca lup, leu, balaur, ce douasprezece
capete.Tot asa, lui Dante ii apare pazitorul, la inceputul calatoriei sale initiatice, ca leu,
linx si lupoaica.
Interventia unor entitati ceresti personificare, ajutand pe erou sa-si duca la bun capat
misiunea lui izbavitoare, e una din temele fundamentale din mitologia lumii.
Craisorul nostru, viitorul Harap-Alb va fi iubit in lumea intermediara psihica, slavit
in lumea transcedentala a planului cauzal si puternic in lumea nostra, fizica. Si cum i se
spune ca nu a fost nici unul asa de iubit, de slavit si de puternic, aceste superlative si
aceasta lipsa de comparative implica o statiune in varful piramidei, adica al ierarhiei
initiatice.
Sfanta il invata sa ceara de la tatal sau, oricat s-ar impotrivi, calul, armele si hainele cu
care a fost el mire , ceea ce arata ca la intemeierea unei civilizatii traditionale exista o
hierogamie, civilizatie ce se reinnoieste prin alta hierogamie, cum o va arata
basmul.Armele sunt ruginite, hainele sunt vechi si ponosite, calul rapciugos si imbatranit.
Eroul trebuie sa le reinnoiasca, sa reactualizeze virtutile .In privinta calului mai ales,
care urmeaza sa fie vehiculul de foc, primeste instructiuni foarte precise.
Tema reinvigorarii si regenerarii calului nazdravan e una din cele mai frecvente, mai
importante, din basmul romanesc.Premerge, conditioneaza, este solidara cu regenerarea,
cu palingenezia eroului. Calul e o intrupare a lui Sakti aspectul de putere al divinitatii,
zacand amortit in omul cazut, ca simpla latenta, ca atare, cu o infatisare urata si
respingatoare, nebagat in seama si dispretuit de toti dimprejur, chiar de stapanul lui.
Fiul Craiului, porneste la drum.Tatal sau ii iese inainte la pod, imbracat in pielea de urs;
incearca inspaimainte ca pe fratii mai mari. Dar de data asta si-a gasit omul, Eroul
nostrum se repede la el, gata sa-l omoare cu buzduganul.
Simbolismul Spanului si a Omului Rosu e vast si complex, / imposibil de expus in
intrgime lui. Vom da deocamdata cateva indicatii sumare, urmand a adauga altele, pe
masura in care Harap-Alb isi dezvolta cautarea initiatica.Chiar numai in exemplificarile
lui, subiectul este inepuizabil.Cu toate ca tatal eroului, Craiului, Imperecheaza pe span cu
Omul Rosu, aceste entitati nu formeaza o sygizie.Se intalnesc in eposul eroului, venind
insa din planuri si directii deosebite, reprezentand fiecare alt curent de subversiune. Fiul
de Crai se incruciseaza cu ei, pentru ca sta in misiunea lui sa le lichideze.
Credinta in maleficitatea Omului Rosu este generala, ca si punerea in garda contra lui.
Roux poil este felonie spune proverbul francez, iar germanii Gott bewahre, Roter
Bart, untreue Art.In poemul Ruodlieb, din anul 1000, gasim un sfat identic cu cel dat de
Crai: non sit tibi rufus unquam specialis amicus.
Spanul este o piatra sub infatisare de om, care poate si piatra de poticnire, dar si piatra de
temelieIn alta perspectiva, Spanul reprezinta pe Principium Individuationis, Egoismul
Radical, egoismul pentru egoism, present in fiul de crai ca in toti oamenii, si care trebuie
ros pentru ca posibilitatile universal ale eroului sa fie descatusate, producandu-I apoteza
finala, adica, foarte prcis, indumnezeirea.Operatia nu e posibila decat prin
desconditionare, prin moartea Spanului sunt indisolubil solidare in viata si moarte.
In conformitatea cu simbolismul basmului nostru, putem spune ca omul obisnuit e
cenusiu, amestec indistinct de alb si negru de Alb si Harap.Realizarea spirituala consta in
a disrimina prin prin separatie, Harapul de Alb.Cand operatia a reusit, cele doua elemente
antinomice se erodeaza unul prin altul, devenind egale prin aceasta purificare.Atunci se
pot reuni din nou in perfectiunea androginului, Harap-Alb.
In realitatea lui profunda, Harap-Alb este, cum am mai spus, numele Androginului
primordial, in care partea pozitiva si partea negativa, esentiala si substantiala, masculina
si feminina, invalmasite la ceilalti oameni, sunt separate, purificare, rectificate in sensul
alchemic al acestor cuvinte, prin lupta celor doua naturi, egalizate, desemnate in
basmul nostru prin negru si alb.Dupa separatie si purificare se imperecheaza din
nou, de data asta transmutate, intr-o forma sferica perfecta, aceea a androginului
platonician, a lui Adam cand continea inc ape Eva in el, a Yin-Yang-ului extrem-
oriental.Intr-o varianta bulgareasca a basmului, mentionata de romanistul Weigand,
Harap-Alb este numit ca atare, pentru ca are puterea sa se faca din negru alb.E bine
pentru ca are puterea sa se faca din negru alb.E bine accentuat ca el e principiul celor
doua culori simbolice.
Spuneam ca termenul de harap e o vulgarizare a cuvantului arab; arabii insa nu sunt rasa
neagra, si confuzia apare la prima vedere ca o incongruitate.In realitate, confuzia e voita,
pentru ca e simbolica.
Functia Imparatului Verde, care in fond e aceea de Monarh Universal, este anemiata si
ofilita din cauza imprejurarilor de care am pomenit la inceputul studiului nostru, redusa la
imanenta, la o simpla virtualitate,
Am ajuns la etapa ultima a realizarii initiatice a lui Harap-Alb pe planul cosmologic,
adica la implinirea Micilor Mistere, care, in Magnum Opus, se vor produce la sfarsit, in
instantaneitate.Aceasta opera la rosu, Rubedo, este simbolizata de cucerirea fetei
Imparatului Ros.
In primul rand reamintim importanta ospetelor in basmele si chiar in istoria nostra
(ospetele ce le dadea Stefan cel Mare voinicilor lui dupa victorie, veche amintire dacica,
dupa N.Iorga) ; atunci se dezlega limba si inima omului, ce e ascuns iese la inceala, se
creeaza, o entitate colectiva prin solutiune, care profetiazeaza, pilduieste, prinde
intersemnele si mesajele lumii de dincolo; ospatul ritual este o reprezentare sensibila a
ospatului arhetip al Zeilor, care distileaza euharistica ( Ambrozia si Nectarul) si pentru
nemuritori, si pentru muritori.
Miracolul initiatic consista in faptul ca, pornind sa peteasca o idee, eroul se intoarce cu o
mireasa.
Se intelege bine ca termenul moarte trebuie luat in sensul sau cel mai general este
sub acelasi timp o moarte si o nastere, dupa cum e privit, dintr-o parte sau din alta;
moarte, in raport cu starea antecedenta, nastere, in raport cu starea consecutiva.Initierea
era in general descrisa ca o a doua nastere, ceea ce este si in adevar ; dar aceasta a
doua nastere implica, in mod necesar, moartea pentru lumea profana si o urmeaza
imediat, deoarece nu sunt decat cele doua fete ale aceleiasi schimbari de stare.(De aici,
primirea unui nou nume, in cazul nostrum Harap-Alb, pentru ca eroul s-a nascut intr-o
alta stare.Acest fenomen se va repeat la atingerea oricarei alte stari de existenta).
A doua nastere, inteleasa ca fiind corespunzatoare initierii prime, este ceea ce s-ar putea
numi o regenerare psihica ce nu e decat preparatory in raport cu realizarea unor
posibilitati de un ordin mai inalt, vrem sa spunem, de ordinal spiritual, in adevaratul sens
al cuvantului.Punctul procesului initiatic, la care am facut aluzie este deci acela care va
marca trecerea de la ordinul psihic la ordinul spiritual; aceasta trecere ca putea fi privita,
in special, ca fiind constuita de o a doua moarte si de a treia nastere .Trebuie sa
adaugam ca aceasta a treia nastere va fi reprezentata mai degraba ca o inviere decat
ca o nastere obisnuita.
Harap-Alb este fiul Craiului, venit in lume prin nasterea obsteasca, a tuturor
oamenilor.Incepe sa se diferentieze in cursul calatoriei sale initiatice.Intra in putul adanc;
e prima moarte, si iese regenerat, cu o noua individualitate care se numeste Harap-
Alb, prin urmare e a doua nastere, dupa prima moarte; urmeaza, dupa teribile
probatiuni, a doua moarte prin sabia Spanului, urmata de a treia nastere in mod
necesar si consecutiv.Dar de data aceasta, nu mai primeste un nou nume, pentru ca a atins
cerurile, Universalul, deasupra lui Nama-Rupa, deasupra Numelui si Formei.De fapt s-
a nascut de trei ori, o data cand l-a nascut mama lui pamanteasca, a doua oara cand l-au
expulzat maruntailele pamantului, prin fantana-uter, entitate noua cu numele de Harap-
Alb, si a treia oara, prin mana Spanului, cand isi pierde orice urma de
individualitate.Ramane numai Personalitatea, coextensive cu Eternitatea.Capata un nume
indicibil prin identificare cu Lumina Necreata, cu Supremul din el si din Univers. Calul
Atma resoarbe in el pe Jivatma Spanul.
Reintegrarea finala se face printr-o dubla operatie concomitenta: cand in fata Imparatului
Ros reincheaga si apoi reinvie pe Harap-Alb, printr-o dubla putere ei incredintata, si, in
acelasi timp, calul apuca de crestet pe Span si-l ridica in inaltul Cerului, de unde il lasa sa
cad ape pamant, a doua operatie conditionand pe prima.Nu trebuie sa ni-l inchipuim pe
Span ca pe un accidentat de avion.Episodul trebuie, in mod obligator, geometrizat ca
toate simbolurile si atunci praf si pulbere desemneaza cantitatea discontinua, o
recadere radioactiva a atomilor.
Am crezut necesar sa fundamentam doctrinal inceputul, mijlocul si finalul pelerinajului
lui Harap-Alb spre propriul lui Sine.
Partea pozitiva a eroului se cristalizeaza intr-o entitate inefabila si transcedenta, partea sa
negativa, inevitabila intr-o fiinta in care se intalnesc lumile superioare si lumile
inferioare, se precipita in pulbere atomic, adica indistinctia Haosului.
Este necesar ca si noi sa luam parte la Festinul de nemurire ca sa ne identificam
complet cu Mitul.
E un ospat cosmic la care toata Firea participa ca in Miorita
Lumea de pe lume s-a strans de privea
Soarele si Luna din Ceriu le radea
ca intr-un scut heraldic.
S-apoi fost-au fost poftiti la nunta
Craiasa furnicilor,
Craiasa albinelor,
Si craiasa zanelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florilor
Geniile ocrotitoare ale ciclului incheiat.
S-a tinut veselia ani intregi, s-acum mai tine inca(e perfect indicate suprimarea
conditiei temporal, n.n.) cine se duce acolo be si mananca.
Numai sa poate ajunge, ceea ce, se va recunoaste, nu este la indemana tuturor.