Curs de analiza complexa

Bogdan Marcel

Cuprins
Introducere

1 Multimea numerelor complexe

1.1

Notiunea de numar complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2

Elemente de topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

1.3

Functii complexe elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

1.4

Imaginea retelei carteziene prin unele functii complexe elementare . . 23

1.5

Functii omografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

2 Derivabilitate

33

2.1

Functii complexe derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

2.2

Teorema Cauchy-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

3 Integrabilitate

39

3.1

Integrala Riemann - Stieltjes a unei functii complexe de variabila reala 39

3.2

Drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

3.3

Integrala complexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

3.4

Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

3.5

Integrale de tip Cauchy. Formulele lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . 46

4 Serii de functii olomorfe

49

4.1

Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

4.2

Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

4.3

Teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

4.4

Aplicatii la calculul unor integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Introducere

Acest curs se adreseaza studentilor ce doresc sa aiba la ndemana elemente de

analiza complexa. Absolventii sectiei matematica - informatica au posibilitatea de
a aprofunda acest domeniu urmand calea unui masterat cu specializarea Analiza
complexa. Cateva directii de dezvoltare ale acestei ramuri a analizei se pot gasi n
[5], [3].
Cursul este structurat n patru capitole. Primul capitol reia notiunile caracteristice numarului complex. Totodata se definesc functiile complexe elementare.
Capitolul al doilea este dedicat notiunii de derivabilitate a unei functii complexe.
Al treilea capitol prezinta integrala complexa.
Capitolul patru prezinta seriile Laurent. Teorema reziduurilor este rezultatul
clasic al unui curs de introducere n analiza complexa. Ca si aplicatii ale acestei
teoreme se regasesc cateva clase de integrale definite ce se pot calcula cu o relativa
usurinta.
Motto-ul anexat cursurilor dedicate studentilor de la IFRD este urmatorul: Nu
avem pretentia ca am scris lucruri noi. Am dorit nsa o mprospatare a notiunilor.
Nu am dorit sa fie un curs remixat, am pornit nsa cu lucruri vechi de cand lumea ...
matematicii moderne (sec. al XIX - lea). Exista cateva rezultate cum ar fi Teorema
lui Hurwitz sau Principiul maximului modulului necuprinse n acest curs. Pentru
durata unui semestru nsa este continuta suficienta informatie.
Baza acestui curs se constituie n buna parte din notitele subsemnatului din
anul II urmat la Facultatea de Matematica a Universitatii Babes - Bolyai din
Cluj-Napoca.

Capitolul 1
Multimea numerelor complexe
In acest capitol se reaminteste constructia numerelor complexe. Se vor reaminti
cele doua forme algebrica respectiv trigonometrica ale unui numar complex. Topologia pe C este cea indusa de metrica d : C C R+ , d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |, z1 , z2 C
si este echivalenta (aceeasi) cu topologia euclidiana pe R2 . Se vor considera functiile
complexe elementare: polinomiala, rationala, exponentiala, trigonometrice, logaritm complex, putere si arc-functiile. Ca un caz particular de functie rationala se vor
studia functiile omografice.

1.1

Notiunea de num
ar complex

Se noteaza R2 = R R = {(x, y)|x, y R}. Pe aceasta multime se definesc

doua operatii, denumite adunare: + : R2 R2 R2 , respectiv nmultire:
: R2 R2 R2 , astfel
(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 ),
respectiv
(x1 , y1 ) (x2 , y2 ) = (x1 x2 y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 ),
pentru orice (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) R2 .
Tripletul (R2 , +, ) are o structura algebrica de corp comutativ. Prin definitie
aceasta nseamna ca (R2 , +) este grup abelian, (R2 , ) este monoid comutativ,
este distributiva fata de + si orice element nenul este inversabil (orice element
diferit de (0, 0) este simetrizabil n raport cu nmultirea definita mai sus).
7

Definitia 1.1.1. Multimea (R2 , +, ) se numeste multimea numerelor complexe

si se noteaz
a C. Un element al acestei multimi se numeste num
ar complex.
In general numerele complexe se noteaza cu litera z. Fara nicio restrictie se pot
nota cu u, w, x s.a.m.d. Un inconvenient evident este acela de a opera cu numerele
complexe scrise n forma z = (x, y) C. Intre nmultirea a doua numere complexe si
ridicarea la putere, din punct de vedere matematic nu este nicio diferenta. Practic
nsa pe hartie acest mod de scriere este greoi. Spre deosebire de calculatoare care
sunt ncantate de acest mod de operare.
S-a urmarit obtinerea unei alt mod de a scrie un numar complex. O submultime
a lui C este multimea R {0} = {(x, 0)|x R}. Intre aceasta multime si R exista
un omeomorfism bijectiv : R R {0}, (x) = (x, 0), pentru orice x R. Astfel
R {0}

R, cu alte cuvinte n loc de a scrie un numar complex de forma (a, 0)

scriem doar a. Numarul complex (7, 0) este 7.

Se noteaza numarul complex nereal i = (0, 1). El se bucura de proprietatea
i2 = i i = (0, 1) (0, 1) = (1, 0) = 1.
Alfel spus, numarul complex i verifica ecuatia z 2 + 1 = 0. Trebuie remarcat ca

(i)2 = 1 si astfel evitata capcana din scrierea 1 = i. Corect este 1 =

{i, i}. Mai mult, avem
(x, y) = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1) (y, 0) = x + i y.
Definitia 1.1.2. Forma x+iy a unui numar complex (x, y) C se numeste form
a
algebric
a.
In concluzie, multimea numerelor complexe este
C = {z = x + iy | x, y R, i2 = 1}.
Ar trebui sa fie sesizabila usurinta scrierii n forma algebrica. Spre exemplu

(1 + i)2 = 2i, z 3 = (x + iy)3 = x3 + 3x2 yi 3xy 2 y 3 i, (1/2 + i 3/2)3 = 1.

Pentru un numar complex z = x + iy, x, y R se definesc urmatoarele:
i) Re z = x, partea reala a lui z;
ii) Im z = y, partea imaginara a lui z;
iii) conjugatul lui z, notat z = x iy;
8

iv) modulul lui z prin |z|2 = z z.

Este utila observatia: pentru z1 , z2 C avem
z1 = z2 Re z1 = Re z2 si Im z1 = Im z2 .
Pe langa aceasta sunt binecunoscute cateva proprietati:
I) |z1 + z2 | |z1 | + |z2 | si |z1 z2 | = |z1 | |z2 |, pentru orice z1 , z2 C;
II) pentru z C avem z R z = z;
III) pentru orice z C avem |z| = |
z |;
IV) z1 + z2 = z1 + z2 si z1 z2 = z1 z2 , pentru orice z1 , z2 C;
V) pentru orice z C, z = 0 avem Re z/|z| [1, 1] si Im z/|z| [1, 1].
Exemple
1. Sa se arate ca pentru a R, n N numarul z = (1 + ai)n + (1 ai)n este real.
n

Avem z = (1 + ai) + (1 ai) = (1 ai)n + (1 + ai)n = z.

2. Sa se arate ca pentru orice z1 , z2 C are loc egalitatea
|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = 2(|z1 |2 + |z2 |2 ).
Se demoduleaza membrul stang astfel
|z1 + z2 |2 + |z1 z2 |2 = (z1 + z2 )(z1 + z2 ) + (z1 z2 )(z1 z2 ),
dupa care se aplica proprietatea IV) si se opereaza parantezele.
Exercitii
1) Sa se determine z C pentru care
|z i| = |z + i| = |z 1|.
+ x2007
2) Daca x1 , x2 sunt radacinile ecuatiei x2 + x + 1 = 0 sa se calculeze x2007
2
1
si (x1 + 1)2008 + (x2 + 1)2008 .
9

3) Sa se arate ca are loc egalitatea

|z1 |2 + |z2 |2 + |z3 |2 + |z1 + z2 + z3 |2 = |z1 + z2 |2 + |z1 + z3 |2 + |z2 + z3 |2 ,
pentru orice z1 , z2 , z3 C. Sa se dea o interpretare geometrica relatiei precedente.
4) Fie z1 , z2 , ..., zn C cu |zk | = 1, k {1, 2, ..., n}. Sa se arate ca numarul
n
n
1
este real.
z=
zk
zk
k=1
k=1
5) Fie u, v, z C astfel ncat |u| < 1 si |v| = 1 si fie w = v
ca |w| 1 daca si numai daca |z| 1.

zu
. Sa se arate
1 uz

6) Fie u1 , u2 , v1 , v2 C. Sa se arate ca daca

u1 + u2 z + u2 z = v1 + v2 z + v2 z
pentru orice z C atunci u1 = u2 si v1 = v2 .
7) Sa se arate ca
|z1 z2 |
|z1 | + |z2 |

,
|1 z1 z2 |
1 + |z1 ||z2 |
pentru orice z1 , z2 U = U (0; 1).
8) Fie z1 , z2 , z3 C. Sa se arate ca are loc inegalitatea
|z1 + z2 | + |z1 + z3 | + |z2 + z3 | |z1 | + |z2 | + |z3 | + |z1 + z2 + z3 | (Hlawka).
9) Sa se arate ca functia dR : C C R, data de
dR (z1 , z2 ) =

|z1 z2 |
1 + |z1 |2

1 + |z2 |2

este o metrica.
Indicatii si raspunsuri: 1) z = 0 (algebric, cautand z = x + iy, x, y R sau
geometric); 2) 2; 1; 3) se poate folosi |z|2 = z z; 4) se poate folosi proprietatea IV);
5) se evalueaza ww;

6) se pot atribui valori convenabile lui z; 7) se ridica la patrat si se demoduleaza;

8) inegalitatea este omogena. Dupa mpartirea cu z3 se ridica la patrat, dupa care
se aplica de trei ori inegalitatea triunghiului; 9) se verifica axiomele metricii; pentru
10

inegalitatea triunghiului se ridica la patrat.

Pe langa forma algebrica a unui numar complex se mai foloseste si o alta. Pentru
orice z C exista [0, 2[ ncat
z = |z|(cos + i sin ).

(1.1)

Pentru z = 0, valoarea poate fi aleas

a oricat.

0, daca

y
z = 0, avem = arctg x + k, unde k = 1, daca

2, daca

Pentru z = x + iy, x, y R,
x, y > 0,
x < 0,

Pentru x > 0,

x > 0, y < 0.
y = 0 avem = 0, pentru x = 0, y > 0 avem = /2, pentru x < 0, y = 0 avem
= , iar pentru x = 0, y < 0 avem = 3/2,
Definitia 1.1.3. Forma unui numar complex din relatia (1.1) se numeste form
a

trigonometric
a.
Valoarea (unic determinata (!) pentru orice z = 0) se numeste argument
principal si se noteaza arg z. Este usor deductibila proprietatea
arg(z1 z2 ) = arg z1 + arg z2 (mod 2)
si de aici arg(z n ) = n arg z(mod 2) si arg(z1 /z2 ) = arg z1 arg z2 (mod 2), pentru
orice z1 , z2 , z C nenule.
Pentru n N, n 2 se poate pune problema determinarii lui u C ncat un = z,
cu z C, z = 0 dat. Fie z = r(cos + i sin ) cu r = |z| > 0 si = arg z [0, 2[. Se
cauta = |u| > 0 si = arg u [0, 2[ ncat [(cos + i sin )]n = r(cos + i sin ).
n cos n = r cos
Avem
. De aici n = r, cos n = cos si sin n = sin . Astfel
n sin n = r sin

+ 2k
s-au determinat = n r si =
, k {0, . . . , n1}. In concluzie, se defineste
n
radicalul complex

z=

|z| cos

+ 2k
+ 2k
+ i sin
, k {0, . . . , n 1}.
n
n

Exemple

i + 1 avem |i+1| = 2 si arg(i+1) = arctg (1)+

2 = 7/4. Astfel, cele sapte valori sunt 14 2 cos(/4 + 2k/7) + i sin(/4 +

1. Pentru a determina

2k/7) ; k {0, 1, 2, ..., 6}.

11

2. Rezolvarea ecuatiei z 4 + (1 i)z 2 i = 0, impune substitutia z 2 = u aflanduse radacinile u = 1 si u = i, astfel z1,2 {i, i} respectiv z3,4 {(1

i) 2/2, (1 + i) 2/2}.
Exercitii
1) Sa se calculeze

1 si

1 i.

2) Sa se reprezinte multimea punctelor din plan pentru care:

a) 0 < arg z < /6;

b) /4 arg z < /3;

c) /6 arg z /3; , |z| = 1;

d) 4/3 < arg z < 5/3; |z| 1.

1
3

3) Fie = + i
si = cos + i sin . Sa se calculeze arg(2007 2008 ).
2
2
4
4
4) Fie a R si (0, 2). Sa se arate ca
n

ak cos k =
k=0

1 a cos an+1 cos(n + 1) + an+2 cos n

.
1 2a cos + a2

ak cos k =

Sa se deduca de aici ca
k=0

1 a cos
, pentru |a| < 1.
1 2a cos + a2

5) Sa se stabileasca formulele:
a) cos 5x = cos5 x 10 cos3 x sin2 x 5 cos x sin4 x;
n

b) Cn0 Cn2 + Cn4 = 2 2 cos n

.
4
6) Sa se calculeze

7) Fie a R si z +

7 + 24i si apoi (2 + i)4 .

1
1
= 2 sin a. Sa se calculeze z n + n , n N .
z
z

8) Fie p 2. Sa se arate ca
2(|z1 |p + |z2 |p ) |z1 + z2 |p + |z1 z2 |p ,
pentru orice z1 , z2 C.
Indicatii si raspunsuri: 1) arg(1) = , arg(1 i) = 7/4; 3) se folosesc proprietatile arg(uv) = arg u + arg v (mod 2) si arg(un ) = n arg u (mod 2); 0; 4) se
calculeaza n doua moduri

n
k
k=0 [a(cos +i sin )] ;

5) a) se calculeaza n doua mod-

uri (cos x + i sin x) ; b) se evalueaza (cos /4 + i sin /4)n ;

7) z1 = sin a + i cos a = cos(/2 a) + i sin(/2 a); 8) inegalitatea este omogena.
Se folosesc inegalitatile 1 + rp 1 + (p/2)r2 (1 + r2 )p/2 , cu 0 r 1.
12

1.2

Elemente de topologie

Fie z0 C fixat si r > 0 dat. Se considera urmatoarele multimi:

not

C(z0 , r) = {z C | |z z0 | = r} = U (z0 , r), cercul de centru z0 si raza r;

U (z0 , r) = {z C | |z z0 | < r}, discul deschis de centru z0 si raza r;
U (z0 , r) = {z C | |z z0 | r}, discul nchis de centru z0 si raza r;
U (z0 , r1 , r2 ) = {z C | r1 < |z z0 | < r2 }, coroana circular
a de centru z0
si raze r1 , r2 cu 0 < r1 < r2 .
Pentru z1 , z2 C multimea
[z1 , z2 ] = {(1 t)z1 + tz2 | t [0, 1]}
se numeste segment de capete z1 , z2 .
Definitia 1.2.1. O multime nevida G C se numeste deschis
a dac
a pentru orice
z0 G exista r > 0 nc
at U (z0 , r) G. O multime nevida F C se numeste
nchis
a daca C \ F este deschisa.
Definitia 1.2.2. Fie C. O multime nevida V C se numeste vecin
atate
pentru daca exista r > 0 nc
at U (, r) V.
Exercitii
1) Sa se reprezinte multimea punctelor z C pentru care:
a) |z 2i| < 1 si |z i| > 1/2;

b) |z + i| < |z 1|;

c) |z 2| = | Re z|;

d) |z + i| + |z i| 3.

2) Sa se reprezinte multimea punctelor z C pentru care:

a) 1 < |z| < 2;

b) 1 < |z i| < 3;

c) 1 |z + i| < 2;

d) 1 < |2z i + 1| < 2.

3) Sa se reprezinte urmatoarele multimi:

a) D = {z C : |z| < 1, Re z > 0};

b) D = {z C : Re z 1, Im z 1};

c) D = {z C : |z| 2, Im z < 0};

d) D = {z C : Re z + Im z 1}.

13

4) Sa se determine n functie de a R multimea punctelor din plan (x, y) R2

pentru care
az z + (1 + i)z + (1 i)
z + 1 = 0, z = x + iy.
Indicatii si raspunsuri: 1) a) U (2i, 1) (C \ U (2i, 1/2)); b) semiplanul (deschis)
delimitat de mediatoarea segmentului [i, 1]; 2) coroane circulare; 3) a), c) semidiscuri, d) semiplan; 4) a = 0 dreapta, a = 0 cerc.
Definitia 1.2.3. Spunem ca sirul de numere complexe (zn )nN converge catre
C daca pentru orice > 0 exista n N astfel nc
at
|zn | < , pentru orice n N, n n .
Fie sirul de numere complexe (zn )nN , zn = 1/2n + i 7n+6
. Vom arata, folosind
n+1
definitia, ca zn 7i. Fie > 0 si evaluam |zn 7i| =

1/22n + 1/(n + 1)2 <

2/(n + 1) < , pentru orice n n , cu n = [2/ 1] + 1, daca 2 si evident

n = 1, daca 0 < < 2. In multe situatii se poate utiliza urmatorul criteriu.
Propozitia 1.2.1. Fie sirul de numere complexe (zn )nN , cu zn = xn + iyn , xn , yn
R. Atunci
zn C xn Re si yn Im .
Demonstratie. Pentru = se utilizeaza inegalitatile elementare |xn Re |
|zn | si |yn Im | |zn | iar pentru = rezulta direct din exprimarea
modulului complex.
Urmarind exemplul de mai sus, avem xn 0 si yn 7 astfel ca zn 7i.
Teorema 1.2.1. Fie C fixat. Sirul de numere complexe (zn )nN cu termenul
general dat de zn = (1 + /n)n este convergent. Limita sa se va nota e .
Demonstratie. Fie = x + iy, x, y R. Presupunem = 0. Avem |zn |2 = [(1 +
y/n
x/n)2 + y 2 /n2 ]n , de unde lim |zn | = ex . Avem arg zn = narctg
(mod 2),
n+
1 + x/n
de unde lim arg zn = y (mod 2). Astfel
n+

lim zn = ex (cos y + i sin y).

n+

Pentru = 0 avem sirul constant, evident convergent si anume zn 1 = e0 .

Exemple
14

1. Fie sirul de numere complexe (zn )nN , zn = sin n/n + i(n + 1)1/n . Deoarece
lim Re zn = 0 iar lim Im zn = 1 avem lim zn = i.

2. Fie z0 C fixat cu |z0 | = 1 si (zn )nN , zn = z0n . Daca |z0 | < 1 atunci lim zn =
n

0. Daca |z0 | > 1 atunci lim zn = .

n

Daca termenii sirului sunt n forma trigonometrica zn = n (cos n + i sin n ),

n > 0, n [0, 2[ din exemplul de mai sus putem deduce atunci ca lim zn = 0
n

daca lim n = 0 si lim zn = daca lim n = +. Daca lim n = s (0, +)

n

si lim n = (0, +) atunci lim zn = s(cos + i sin ).

n

Exercitii

1) Sa se determine lim zn pentru:

n

a) zn = sin n/n + i(n + 1)1/n ; b) zn = n ln(1 + 1/n) + i(n + 1)/n;

c) zn =
e) zn =

n
k
k=1 (i/2) ;
n
1
+ i 1 + n1 ;
2n

d) zn =
f) zn = 1

n
k=0 (cos kx
i n
+ 2n
.

+ i sin kx)/2k , x R;

2) Sa se determine lim zn pentru:

n

a) zn =
b) zn =

2n
n+1

cos n + i sin n , unde n =

n cos(/n) + i sin(/n) ;c) zn =

3) Fie z C fixat. Sa se determine l = lim sup

n

a) zn = (n + i)z n ; b) zn =

|zn | daca:

1 ni n
z .
1 + 2ni

Raspunsuri: 1) a) i; b); 1 + i; c) i; d)
3) a) |z|; b) |z|/2.

n+1
;
2n+1
1+i n
.
2

4 2 cos x
; e) ie; f) i; 2) a) 2i; b) 1; c) 0;
5 4 cos x

Extinderea mutimii C se face prin adaugarea simbolului . Astfel C = C{}

ncat
/ C. In C nu se folosesc simbolurile + sau . Simbolul C are
semnificatia limitei unui sir de numere complexe (zn )n pentru care |zn | +.
Altfel scris || = +. Operatiile cu acest simbol sunt urmatoarele:
+ = + = , C;
= = , C \ {0};
15

/0 = , C \ {0}; / = 0, C.
Semnificatia lor este similara cu analiza din R anume: daca (zn )n este un sir ncat
zn iar (zn )n este un sir convergent atunci pentru sirul (zn +zn )n avem zn +zn
iar pentru sirul (zn zn )n avem zn zn daca zn

0.

Fie D C nevida. O functie f : D C se numeste functie complex

a.
Notiunile de limita si continuitate pentru functii vectoriale sunt valabile n particular
pentru functii complexe.
Definitia 1.2.4. Fie D C nevida si C un punct de acumulare pentru D.
Spunem ca functia f : D C are limit
a n punctul egal
a cu l C dac
a pentru
orice sir de numere complexe (zn )nN cu zn D, zn = , zn avem f (zn ) l.
Daca este punct de acumulare pentru D, spunem ca functia f are limit
a
la egal
a cu l daca pentru orice sir de numere complexe (zn )nN cu zn D,
zn avem f (zn ) l .
not

Vom nota lim f (z) = l, respectiv lim f (z) = f () = l .

z

a si D. Spunem ca functia f : D C
Definitia 1.2.5. Fie D C nevid
este continu
a n punctul daca pentru orice sir de numere complexe (zn )nN cu
zn D, din zn sa avem f (zn ) f ().
Caracterizarea continuitatii se regaseste n urmatoarea teorema.
Teorema 1.2.2. Fie D C nevid
a, D si functia f : D C. Urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
a) f este continu
a n ;
b) pentru orice > 0 exist
a > 0 astfel nc
at pentru orice z D cu |z | <
sa avem |f (z) f ()| < ;
atate V a lui f () exista U o vecin
atate a lui nc
at f (z)
c) pentru orice vecin
V, pentru orice z U.
Studiul continuitatii unei functii complexe este similar cu studiul functiilor vectoriale de doua variabile reale. Fie D C nevida si functia f : D C. Se noteaza
u = Re f si v = Im f ncat u, v : G R, G = {(x, y) R2 |z = x + iy D} si
f = u + iv.
Exemple
16

Re z , z = 0
z
1. Fie f : C C, f (z) =

0, z = 0

. Pentru z = x + iy, z = 0, se gaseste

u = u(x, y) = x3 /(x2 + y 2 ). Functia u este continua pe R2 \ {(0, 0)}. Se pune

problema continuitatii n punctul (0, 0). Avem |u(x, y)| = |x|x2 /(x2 + y 2 )
|x|, pentru (x, y) = (0, 0) de unde se obtine continuitatea lui u. Analog se
procedeaza pentru v = v(x, y) = x2 y/(x2 + y 2 ).

Re z , z = 0
z
2. Fie f : C C, f (z) =
. Pentru z = x + iy, z = 0, se gaseste

0, z = 0
u = u(x, y) = x3 /(x2 + y 2 ). Functia u este continua pe R2 \ {(0, 0)}. Se pune
problema continuitatii n punctul (0, 0). Avem u(x, y) = x2 /(x2 + y 2 ). Vom
cauta un sir (xn , yn ) (0, 0) ncat (u(xn , yn ))n sa fie divergent de unde se
obtine discontinuitatea lui u. Definim (xn , yn ) = (1/n, 1/n) pentru n par si
(xn , yn ) = (1/n, 2/n) pentru n impar. Insa u(xn , yn ) = 1/2 pentru n par si
u(xn , yn ) = 1/5 pentru n impar. Analog se poate studia continuitatea lui v.
Exercitii
1) Folosind criteriul , sa se arate continuitatea functiei f : C C, f (z) =
z 2 + z n punctul C.
2) Sa se studieze continuitatea functiilor f : C C n punctul z0 = 0.

z Im z , z = 0
z2
a) f (z) =
;

0, z = 0

z , z = 0
;
c) f (z) = z Re z

0, z = 0

z2

e) f (z) = e Re z , z = 0 ;

0, z = 0

z Re z , z = 0
z2
b) f (z) =
;

0, z = 0

2
2

z Re z , z = 0
z3
d) f (z) =
;

0, z = 0

Re z 2

f) f (z) = e z , z = 0 .

1, z = 0

3) Sa se arate ca functiile f : C C nu sunt continue n punctul z0 = 0.

z Im z , z = 0
z2
a) f (z) =
0, z = 0

z Re z , z = 0
z2
b) f (z) =
0, z = 0

17

z ,z = 0
c) f (z) = z Re z

0, z = 0

4) Fie z0 C si f : C C continua n z0 = 0 cu f (z0 ) = 0. Sa se arate ca

lim f (z)

zz0

|z z0 |
= 0.
z z0

5) Sa se studieze continuitatea functiei f : C C, f (z) =

|z|2 , |z| 1
z 3 , |z| > 1

|z|, |z| 1
6) Sa se studieze continuitatea functiei f : C C, f (z) =
3 z, |z| > 1

Indicatii si raspunsuri: 1) se determina n functie de ncat din |z | < sa

avem |z 2 2 + z
| < ; 2) se determina u = u(x, y) = Re f si v = v(x, y) = Im f ;
e) f nu este continua n 0.

1.3

Functii complexe elementare

Se vor considera urmatoarele functii:

Definitia 1.3.1. Fie n N si a0 , a1 , ..., an1 , an C cu an = 0. Aplicatia P : C
C data de
P (z) = a0 + a1 z + ... + an1 z n1 + an z n , z C,
se numeste functie polinomial
a (de grad n).
Avem lim P (z) = P (), pentru orice C, respectiv lim P (z) = P () = .
z

Definitia 1.3.2. Fie functiile polinomiale P, Q : C C si D = {z C | Q(z) = 0}.

Aplicatia R : C \ D C data de
R(z) =

P (z)
, z C \ D,
Q(z)

se numeste functie rational

a.
18

Fie punct de acumulare pentru D = {z C | Q(z) = 0}. Avem lim R(z) =

z

R(). Daca grad P = m, grad Q = n avem R() = pentru m > n, R() = 0,

pentru m < n si R() C , pentru m = n.
1
Functia J : C C , J(z) = (z + 1/z) se numeste functia lui Jukowski.
2
Prin extindere se defineste J : C C , J (z) = J(z), pentru z C si
J (0) = J () = .
Functia K : G C , G C \ {ei }, R, K(z) =
functia lui Koebe.

z
se numeste
(1 ei z)2

O clasa speciala de functii rationale se constituie cele pentru care grad P =

grad Q = 1 (a se vedea sectiunea 1.5).
In baza teoremei 1.2.1 pentru orice C avem e C.
Definitia 1.3.3. Aplicatia exp : C C dat
a de
exp (z) = ez , z C,
se numeste functie exponential
a.
Avem lim ez = e , pentru orice C. Intrucat functia exponentiala este periz

odica exp(z + 2i) = exp(z) nu exista lim ez .

z

Fie y R. Avem eiy = cos y + i sin y de unde eiy = cos y i sin y. Adunand cele
doua relatii avem
cos y =

eiy + eiy
.
2

Usor se obtine si relatia

eiy eiy
sin y =
.
2i
Astfel se definesc functiile complexe trigonometrice.
Definitia 1.3.4. Aplicatia cos : C C dat
a de
cos (z) =

eiz + eiz
, z C,
2

se numeste functia cosinus. Valorile functiei se vor nota cos z.

Definitia 1.3.5. Aplicatia sin : C C dat
a de
sin (z) =

eiz eiz
, z C,
2i

se numeste functia sinus. Valorile functiei se vor nota sin z.

19

Are loc formula fundamentala a trigonometriei:

sin2 z + cos2 z = 1, z C.
Fara dificultate se pot arata urmatoarele relatii:
i) cos(z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 sin z1 sin z2 , pentru orice z1 , z2 C;
ii) sin(z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + sin z2 cos z1 , pentru orice z1 , z2 C;
iii) cos(/2 z) = sin z, pentru orice z C.
Pentru a defini functia tangenta sa determinam solutiile ecuatiei cos z = 0. Avem
eiz = i sau eiz = i astfel ca z = (2k + 1)/2, cu k Z.
Definitia 1.3.6. Aplicatia tg : C \ {(2k + 1)/2 | k Z} C dat
a de
tg (z) =

sin z
, z C,
cos z

se numeste functia tangent

a. Valorile functiei se vor nota tg z.
Pentru functiile hiperbolice se face extinderea (prelungirea) celor reale, anume
ex + ex
ex ex
ch : R R, ch (x) = ch x =
si sh : R R, sh (x) = sh x =
.
2
2
Definitia 1.3.7. Aplicatia ch : C C dat
a de
ez + ez
, z C,
ch (z) =
2
se numeste functia cosinus hiperbolic. Valorile functiei se vor nota ch z.
Definitia 1.3.8. Aplicatia sh : C C dat
a de
sh (z) =

ez ez
, z C,
2

se numeste functia sinus hiperbolic. Valorile functiei se vor nota sh z.

Fie z C fixat. Ne propunem sa rezolvam ecuatia
ew = z.
Daca w = u + iv, u, v R, v [0, 2[ iar z = x + iy, x, y R, se obtine sistemul

eu cos v = x
.
eu sin v = y
20

Pentru v
/ {/2, 3/2} prin mpartirea relatiilor gasim tg v = y/x, de unde v =
arctg (y/x) + k, k Z. Astfel
v = arg z + k, k Z.
Pe de alta parte e2u = x2 + y 2 , de unde eu = |z| sau u = ln |z|. Cazurile particulare
x = 0, y > 0 si x = 0, y < 0 duc la v = /2 respectiv v = 3/2.
Astfel s-a obtinut multmea solutiilor
{ln |z| + arg z + k, k Z}.
Se noteaza prin P(C) familia partilor (submultimilor) lui C. Fie D C nevida.
O functie F : D P(C) se numeste functie complex
a multivoc
a.
Definitia 1.3.9. Aplicatia Ln : C P(C) dat
a de
Ln (z) = {ln |z| + i arg z + ki, k Z},
se numeste functie logaritmic
a. Valorile functiei se vor nota Ln z. Aplicatia
ln : C C dat
a de
ln(z) = ln |z| + i arg z,
se numeste ramura principal
a a functiei Ln (pentru k = 0).
Definitia 1.3.10. Fie C. Aplicatia z C z P(C) data de
z = e Ln (z) ,
se numeste functia putere.
Fie z C fixat. Ne propunem sa rezolvam ecuatia
sin w = z.
Se obtine eiw eiw = 2iz. Notam eiw = u astfel, din ecuatia de gradul doi gasim

radacinile u1 = iz 1 z 2 , respectiv u2 = iz + 1 z 2 . De aici iw = Ln (iz

1 z 2 ) sau w = i Ln (iz 1 z 2 ). Cum u1 u2 = 1 avem w1 + w2 = i.

Astfel s-a obtinut multimea solutiilor i Ln (iz 1 z 2 ).

Definitia 1.3.11. Aplicatia Arcsin : C P(C) dat
a de

Arcsin (z) = i Ln (iz 1 z 2 ),

se numeste functia arcsinus. Valorile functiei se vor nota Arcsin z.
21

Exemple

1. Sa calculam Ln (1 + i 3). Avem | 1 + i 3| = 2 si arg(1 + i 3) = 2/3,

astfel ca Ln (1 + i 3) = ln 2 + i(2/3 + k); k Z.

Avem ln(i) = i /2, ln(1) = i , ln(1 + i 3) = ln 2 + i /3.

1

2. Sa calculam (1)1 . Avem (1)1 = e Ln (1)

= e(1) Ln (1) . Dar Ln (1) =

ln 1+i(+k); k Z. De aici (1)1 = ei(+k) = cos(+k)i sin(+k) =

(1)k+1 = {1; +1}.
3. Sa calculam sin( + i ln 7). Aplicand formula gasim sin( + i ln 7) =
1/(2i)[ei e ln 7 ei eln 7 ] = 1/(2i)(1/7 + 7) = 24i/7.
Exercitii
1) Sa se calculeze:
i

a) Ln (1 + i);

b) Ln (1 i);

c) ii ;

e) (1 + i)1+i ;

f) i Ln i ;

g) sin(/2 + i ln 2); h) ch (i 2 );

i) Arcsin (1 + i);

j) Arcsin

d) (4)2 ;

3.

2) Sa se rezolve ecuatiile:
4

a) z 6 + (i + 1)z 3 + i = 0;

b) z 16 + 2iz 8 2 = 0; c) e2z + ez = 1 + i;

d) sin z 2 = i;

e) cos2 z 3 = 1;

f) ez

12

= 1 + i.

3) Fie U = U (0; 1). Sa se arate ca functia dh : U U R, data de

z1 z2
z1 z2
1
) ln(1
)],
dh (z1 , z2 ) = [ln(1 +
2
1 z1 z2
1 z1 z2
este o metrica (metrica hiperbolic
a, a se vedea [5]).
sin z
= 1.
z0 z

4) Sa se arate ca lim

Ind. 1) a) Ln (1 + i) = ln 2/2 + i(/4 + k); k Z; 2) a) z 3 = u; u1 = i, u2 = 1;

4

c) ez = u; z 4 = Ln u; e) cos z 3 = i, cos z 3 = i; z 3 = Arccos (i), z 3 = Arccos i;

3) se poate folosi monotonia functiei r : (0, 1) R, r(x) = (1 + x)/(1 x); 4) fie
zn = xn + iyn , xn , yn R; se calculeaza lim(xn ,yn )(0,0)
22

sin(xn +iyn )
.
xn +iyn

1.4

Imaginea retelei carteziene prin unele functii

complexe elementare

Asa cum n clasa a XI-a se studiaza variatia functiilor reale parcurgand un anume
algoritm (domeniu de definitie, intersectie cu axele de coordonate, limite, asimptote,
continuitate, derivabilitate, puncte semnificative de pe grafic, tabel de variatie si n
sfarsit graficul functiei) un prim pas n studiul functiilor complexe l poate reprezenta
imaginea retelei carteziene prin cateva functii.
Fie D C nevida. O aplicatie f : D C, prin care z D w = f (z) C
se numeste functie complex
a.
In aceasta sectiune vom determina imaginea prin unele functii elementare a
multimilor de forma
A = {z C | Re z = a}, a R si B = {z C | Im z = b}, b R.
Fie f : C C, f (z) = z 2 . Pentru z = x + iy, x, y R avem
w = f (z) = x2 y 2 + 2xyi = u + iv, u, v R
cu u = Re f = x2 y 2 iar v = Im f = 2xy.
Fie a R fixat. Pentru z A avem x = a de unde u = a2 y 2 si v = 2ay.
Eliminam variabila y. Pentru a = 0 avem y = v/(2a) de unde gasim curba
u = a2 v 2 /(4a2 )
reprezentand o parabola (fig. 1.1). Daca a = 0 atunci v = 0 si u = y 2 , y R.
Analog pentru multimea B. Fie b R fixat. Pentru z B avem y = b de unde
y

f
A

f(A)

2a
a2

u
-2a

Figura 1.1: f (z) = z 2

23

u = x2 b2 si v = 2xb. Eliminam variabila x. Pentru b = 0 avem x = v/(2b) de unde

gasim curba (locul geometric dat de perechea (u, v))
u = v 2 /(4b2 ) b2
reprezentand o parabola (fig. 1.2). Daca b = 0 atunci v = 0 si u = x2 , x R.
f
y

f(B)

2b

-2b

-b2

Figura 1.2: f (z) = z 2

Dreptele reprezentate prin multimile A si B sunt perpendiculare. Usor se poate
observa ca tangentele n punctul de intersectie a doua parabole f (A) si f (B) sunt
tangente. O functie care pastreaza unghiurile dintre doua curbe se numeste conform
a.
Fie f : C C, f (z) = 1/z. Pentru z = x + iy, x, y R avem
w = f (z) = x/(x2 + y 2 ) yi/(x2 + y 2 ) = u + iv, u, v R
cu u = Re f = x/(x2 + y 2 ) iar v = Im f = y/(x2 + y 2 ).
Fie a R fixat. Pentru z A avem x = a de unde u = a/(a2 + y 2 ) si
v = y/(a2 + y 2 ). Eliminam variabila y. Pentru a = 0 avem v/u = y/a de unde
gasim curba
u2 + v 2 = u/a
reprezentand cercul de centru (1/(2a), 0) si raza 1/(2a) (fig. 1.3). Daca a = 0 atunci
u = 0 si v = 1/y, y R .
Analog pentru multimea B. Fie b R fixat. Pentru z B avem y = b de unde
u = x/(x2 + b2 ) si v = b/(x2 + b2 ). Pentru b = 0 gasim u/v = x/b. Eliminam
variabila x si avem curba
u2 + v 2 = v/b
reprezentand cercul de centru (0, 1/(2b)) si raza 1/(2b) (fig. 1.4). Daca b = 0 atunci
v = 0 si u = 1/x, x R .
24

f(A)

1/(2a)

Figura 1.3: f (z) = 1/z

y
b

f(B)

B
1/(2b)
0

Figura 1.4: f (z) = 1/z

Fie f : C C, f (z) = ez . Pentru z = x + iy, x, y R avem
w = f (z) = ex cos y + iex sin y = u + iv, u, v R
cu u = Re f = ex cos y iar v = Im f = ex sin y.
Fie a R fixat. Pentru z A avem x = a de unde u = ea cos y si v = ea sin y.
Eliminam variabila y de unde gasim curba
u2 + v 2 = e2a .
reprezentand cercul cu centru n origine si raza ea (fig. 1.5).
Analog pentru multimea B. Fie b R fixat. Pentru z B avem y = b de unde
u = ex cos b si v = ex sin b. Eliminam variabila x. Pentru b = /2 + k, k Z avem
v/u = tg b reprezentand drepte care trec prin origine avand panta b (fig. 1.6). Daca
b {/2 + k, k Z} atunci u = 0 si v = ex , x R, pentru k par, respectiv
v = ex , x R, pentru k impar.
Exercitii
1) Sa se determine imaginea multimii A = {z C, Im z = 1} prin functia f (z) =
z 2 + z + 1.
25

f(A)

A
ea
0 a

f(B)

Figura 1.5: f (z) = ez

y
b

b
0

Figura 1.6: f (z) = ez

2) Sa se determine imaginea multimii B = {z C, Re z = 1} prin functia
f (z) = z 2 z.
3) Sa se determine imaginea functiei w = f (z) = z 2 prin multimile
C = {z C : |z| = r0 > 0}, r0 fixat
si
D = {z C : arg z = 0 }, 0 fixat .
4) Sa se determine imaginea functiei w = f (z) = 1/z, z = 0, prin multimile de
la exercitiul precedent.
2

5) Sa se determine imaginea multimii S = [0, i] prin functia f (z) = ez .

6) Se considera functia J : C \ {0} C, J(z) = (z + 1/z)/2. Daca w = J(z) sa
2
w1
z1
se arate ca
=
. Folosind scrierea n forma trigonometrica a lui
w+1
z+1
z sa se determine Re J si Im J. Sa se determine apoi imaginea multimilor
26

a) U (0; 1); b) {z C : Re z = 0, 1 Im z < }; c) U (0; r0 ), r0 > 0, fixat;

d) U (0; 1); e) {z C : 0 < Re z 1, Im z = 0};
f) {z C : arg z = 0 }, 0 > 0, fixat.
Raspunsuri: 1) parabola; 2) parabola; 3) cerc; dreapta; 3) cerc; dreapta; 5) 6).

1.5

Functii omografice

Definitia 1.5.1. Fie a, b, c, d C cu c = 0 si ad bc = 0. Punctul d/c se numeste

pol. Aplicatia h : C \ {d/c} C data de
h(z) =

az + b
, z = d/c,
cz + d

se numeste functie omografic

a.
: C C , prin h(z)

Functia omografica se poate extinde astfel h

= h(z),

pentru z C \ {d/c} si h(d/c)

= , h()
= a/c.
Definitia 1.5.2. Fie A, C R si B C. Multimea punctelor z C pentru care
z + C = 0,
Az z + Bz + B
se numeste cerc n sens larg.
Daca A = 0 cercul n sens larg se transorma ntr-o dreapta (cerc cu raza infinita)
iar pentru A = 0 cercul n sens larg se transorma ntr-un cerc propriu-zis (cerc cu
raza finita).
Vom enumera cateva proprietati ale functiilor omografice.
Propozitia 1.5.1. Functiile omografice transform
a cercurile n sens larg n cercuri
n sens larg.
z + C = 0. Prin nlocuirea lui z =
Demonstratie. Fie w = h(z) cu Az z + Bz + B
dw + b
1 z + C1 = 0, cu A1 , C1 R si B1 C.
se obtine A1 z z + B1 z + B
cw a
Mai exact infinitul nu se poate afla pe niciun cerc propriu-zis. Cum h(z0 ) =
(z0 = d/c fiind polul) avem un criteriu clar de stabilire a imaginii unui cerc n
sens larg. Daca acesta contine polul imaginea sa va fi o dreapta n caz contrar va
27

fi un cerc propriu-zis. Exista situatii cand se cere imaginea unui arc de cerc, a unei
semidrepte sau a unui segment. In toate aceste situatii se va considera cercul de
suport, respectiv dreapta de suport pentru a aplica criteriul mai sus mentionat.
Propozitia 1.5.2. Functiile omografice pentru care a, b, c, d R transform
a axa
real
a n axa real
a. Reciproc daca functiile omografice transform
a axa real
a n axa
real
a atunci a, b, c, d R.
Demonstratie. Daca a, b, c, d R atunci evident h(z) R pentru orice z R \
{d/c}.
Reciproc, se impune ca h(x) = h(x), pentru orice x R.
Propozitia 1.5.3. Functiile omografice pentru care a, b, c, d R si ad bc > 0
transform
a semiplanul superior n semiplanul superior. Reciproc daca functiile omografice transform
a semiplanul superior n semiplanul superior atunci a, b, c, d R si
ad bc > 0.
Demonstratie. Fie z = x + iy cu x, y R si Im z = y > 0. Avem Im h(z) =
[ay(cx + d) cy(ax + b)]/[(cx + d)2 + y 2 ] > 0. Reciproc, folosind propozitia 1.5.2 si
daca se impune Im h(i) > 0 gasim ad bc > 0.
z z0
, R, |z0 | <
1 z z0
1 transform
a discul unitate n discul unitate. Reciproc, daca functiile omografice

Propozitia 1.5.4. Functiile omografice de forma h(z) = ei

transform
a discul unitate n discul unitate atunci sunt de forma
h(z) = ei
Demonstratie. Fie w = h(z) = ei
din |z| 1 avem |w| 1.
Reciproc, fie w = h(z) =
avem ww = 1. Gasim

z z0
, R, |z0 | < 1.
1 z z0
z z0
, R, |z0 | < 1. Este usor de aratat ca
1 z z0

az + b
. Pentru nceput impunem ca din z z = 1 sa
cz + d

+ cd
|a|2 + abz + a
b
z + |b|2 = |c|2 + cdz
z + |d|2 , pentru orice z cu |z| = 1.
Se obtine sistemul

|a|2 + |b|2 |c|2 |d|2 = 0

ab = cd.

1
b
de unde |w| =
ceea ce
cz
|z|
duce la contradictie, ntrucat |z| < 1 implica |w| > 1. Ramane a = 0 si d = 0. Avem
Daca a = 0 atunci d = 0 si |b| = |c|, astfel ca w =

28

b
c
Atunci c = a
si b = d. Inlocuind n prima
= valoare comuna ce o vom nota .
a
d
= 1,
egalitate a sistemului gasim (1 ||2 )(|a|2 |d|2 ) = 0. Daca || = 1 adica

az + d
atunci forma functiei w =
= duce le contradictie (am avea |w| = || = 1,
az + d
pentru orice |z| 1). Ramane || = 1 si |a| = |d|. Exista atunci R ncat
a
= ei . Din bijectivitatea functiei h exista z0 cu |z0 | < 1 ncat w = h(z0 ) = 0.
d
d
Evident z0 = . Am gasit astfel forma functiei
a
h(z) =

z z0
a z + ad
= ei
.
a
d d z + 1
1 z z0

z z0
, R,
z z0
Im z0 > 0 transform
a semiplanul superior n discul unitate. Reciproc, daca functiile

Propozitia 1.5.5. Functiile omografice de forma h(z) = ei

omografice transform
a semiplanul superior n discul unitate atunci sunt de forma
h(z) = ei

z z0
, R, Im z0 > 0.
z z0

Demonstratie. Fie w = h(z) = ei

din Im z 0 avem |w| 1.
Reciproc, fie w = h(z) =
avem ww = 1. Gasim

z z0
, R, Im z0 > 0. Este usor de aratat ca
z z0

az + b
. Pentru nceput impunem ca din Im z = 0 sa
cz + d

+ cdx + |d|2 , pentru orice x = Re z.

|a|2 x2 + abx + a
bx + |b|2 = |c|2 x2 + cdx
Se obtine sistemul

|a| = |c|

|b| = |d|

Re (ab) = Re (cd).

Daca a = 0 atunci c = 0, imposibil. Din bijectivitatea functiei h exista z0 cu

b
Im z0 > 0 ncat w = h(z0 ) = 0. Evident z0 = , a = 0. Mai mult exista u0 cu
a
d
Im u0 < 0 ncat w = h(u0 ) = . Evident u0 = . Din prima egalitate a sistemului
c
a
deducem existenta unui R ncat = ei . Am gasit astfel forma functiei
c
h(z) =

az +
cz+

b
a
d
c

29

= ei

z z0
.
z u0

Ramane de aratat ca u0 = z0 . Din a doua egalitate a sistemului avem |z0 | = |u0 |.

Conditia |w| 1, se scrie |z z0 | |z u0 |, pentru orice z cu Im z 0. Punand
z = 1 si apoi z = 1 se deduce Re z0 Re u0 , respectiv Re z0 Re u0 .
Exemple
z+i
. Sa determinam imaginea axelor prin h.
z1
Polul transformarii este z0 = 1. Intrucat polul se afla pe axa absciselor aceasta

1. Fie h(z) =

se va transforma ntr-o dreapta. Alegem doua valori, spre exemplu z1 = 0

si z2 = 2. Avem h(0) = i si h(2) = 2 + i. Se putea alege si z = cu
h() = limz h(z) = 1. Imaginea axei absciselor prin h va fi atunci dreapta
care trece prin punctele A(1) si B(2 + i). Evident 1 AB.
Intrucat polul nu se afla pe axa ordonatelor aceasta se va transforma ntr-un
cerc. Alegem trei valori z1 = 0, z2 = i si z3 = i. Avem h(0) = i, h(i) = 1i
si h(i) = 0. Se putea alege si z = cu h() = limz h(z) = 1. Imaginea
axei ordonatelor prin h va fi atunci cercul care trece prin punctele A (i),
B (1 i) si O(0). Evident 1 A B O .
z
. Sa determinam h(D).
zi
Frontiera domeniului D este compusa din F1 = {z C : |z| = 1, Re z 0}

2. Fie D = {z C : |z| < 1, Re z > 0} si h(z) =

(semicercul unitate din cadranele I si IV) si F2 = {z C : |z| < 1, Re z = 0}

(segmentul de pe axa ordonatelor, adica ] i, i[). Altfel scris D = F1 F2 .
v

h(D)

Figura 1.7: h(D)

Imaginea lui D prin h va fi atunci reuniunea imaginilor prin h a lui F1 si F2 .
Polul transformarii h (radacina numitorului) este z0 = i. Polul se afla atat
pe suportul (cercul unitate) lui F1 cat si pe suportul (axa ordonatelor) segmentului F2 astfel ca h(F1 ) si h(F2 ). Ambele multimi de suport
30

se vor tranforma atunci n drepte. Ramane sa determinam ce portiuni din

aceste drepte reprezinta h(F1 ) si h(F2 ). Pentru aceasta calculam niste valori
ntr-un tabel. Avem i, 1, i F1 si h(i), h(1), h(i) h(F1 ). Apoi 0, i/2 F2
si h(0), h(i/2) h(F2 ). Reprezentand toate aceste valori vom gasi h(D) (fig.
1.7). Ramane sa stabilim care dintre cele doua domenii este h(D) folosind
proprietatea transformarilor omografice de conservare a orientarii domeniilor.
Spunem ca un domeniu are orientare pozitiv
a daca prin parcurgerea frontierei sale n sens trigonometric interiorul sau este n partea stanga. Un domeniu orientat pozitiv se tranforma omografic ntr-un domeniu orientat pozitiv.
3. Sa determinam transformarile omografice w = h(z) pentru care
h

Re z < 0 |w i| < 2.
Vom folosi propozitia 1.5.5. Prin substitutia z1 = iz punctele pentru care
z1 z0
Re z < 0 se transforma n Im z1 > 0. Prin transformarea w1 = ei
z1 z0
cu R si Im z0 > 0 se obtine |w1 | < 1. Prin substitutia w1 = (w2 i)/2
punctele pentru care |w1 | < 1 se transforma n |w2 i| < 2. Acum se exprima
iz z0
iz + z0
w ca functie de z si se obtine w2 = 2w1 +i = 2ei
+i = 2ei
+i
iz z0
iz + z0
cu R si Im z0 > 0.
Exercitii
1) Fie D = {z C : |z| < 1, Im z > 0} si h(z) =
2) Fie D = {z C : |z| < 1,
h(D).
3) Fie h(z) =

2z 1
. Sa se determine h(D).
2 + iz

3
z1
< arg z < 2} si h(z) =
. Sa se determine
2
zi

z+i
. Sa se determine imaginea celor patru cadrane prin h.
z1

4) Sa se determine transformarile omografice care transforma discul unitate n

semiplanul superior.
5) Sa se determine transformarile omografice w = h(z) pentru care:
h

a) Re z > 0 |w 1| < 1;
h

c) |z + i| < 1 |w + 1| < 1;

b) |z i| < 1 |w| < 2;

h

d) |z a| < b Im w < 0; a, b R, b > 0.

31

Raspunsuri: 1) polul z0 = 2i se afla pe prelungirea segmentului [0, i]; 2) polul

0
z0 = i D; 4) se determina inversa functiei din propozitia 1.5.5; 5) a) ei izz
+ 1,
iz
z0

R, Im z0 > 0.
Definitia 1.5.3. Fie z1 , z2 , z3 , z4 C distincte. Valoarea
z1 z2 z3 z2
:
C
z1 z4 z3 z4
se numeste biraport si se noteaza (z1 , z2 , z3 , z4 ).
Se observa ca prin permutari circulare avem (z4 , z1 z2 , z3 ) = (z1 , z2 , z3 , z4 )1 si
(z3 , z4 , z1 , z2 ) = (z1 , z2 , z3 , z4 ). Biraportul se poate defini si daca unul dintre puncte
este . Spre exemplu, daca z1 = atunci fractia n care apare z1 se considera
z z2
z3 z4
lim
= 1. Astfel (z1 , z2 , z3 , z4 ) =
.
zz1 z z4
z3 z2
Propozitia 1.5.6. Functiile omografice conserv
a biraportul.
Demonstratie. Se verifica prin calcul ca (z1 , z2 , z3 , z4 ) = (h(z1 ), h(z2 ), h(z3 ), h(z4 )).

32

Capitolul 2
Derivabilitate

Derivabilitatea unei functii complexe de variabila reala, n principiu este similara

functiei vectoariale de variabila reala. In cazul functiilor complexe (de variabila
complexa) exista proprietati specifice. Teorema Cauchy-Riemann este un rezultat
esential. Sa mai mentionam nsa un aspect: fie f : [1, 1] R, f (x) = |x|. Functia
f este continua pe [1, 1] si derivabila pe [1, 1]\{0}. Pentru functii complexe poate
parea surprinzator urmatoarul rezultat: fie g : U (0, 1) C o functie continua pe
U (0, 1) si derivabila pe U (0, 1) \ {0}. Atunci g este derivabila n z0 = 0 !

2.1

Functii complexe derivabile

Definitia 2.1.1. Fie I R nevid

a si t0 I. Functia r : I C se numeste
derivabil
a n t0 daca exista limita si
not

r (t0 ) = lim

tt0

r(t) r(t0 )
C.
t t0

Daca se scrie r(t) = u(t) + iv(t), t I, ncat u, v : I R atunci este de

remarcat ca r este derivabila n t0 daca si numai daca u si v sunt derivabile n t0 si
r (t0 ) = u (t0 ) + iv (t0 ).
Exemple
1. Fie z0 , z1 C si r : [0, 1] [z0 , z1 ], r(t) = (1 t)z0 + tz1 , t [0, 1]. Avem
r (t) = z1 z0 , t [0, 1].
33

2. Fie r : [0, 1] C, r(t) = e2it , t [0, 1]. Avem r (t) = 2ie2it , t [0, 1].
3. Fie r : R C, r(t) = (t + i)2 + et i, t R. Avem r (t) = 2(t + i) + et i, t R.
Definitia 2.1.2. Fie G C nevida si z0 G. Functia f : G C se numeste
derivabil
a n z0 G daca exista limita si
not

f (z0 ) = lim

zz0

f (z) f (z0 )
C.
z z0

Fie f : C C, f (z) = z si z0 C oarecare. Avem f (z0 ) = 2z0 . Regula de calcul

a derivatelor functiilor polinomiale reale se pastreaza pentru functiile polinomiale
complexe.
Definitia 2.1.3. Fie K = R sau K = C. Aplicatia T : C C se numeste K-liniar
a
dac
a
T (z1 + z2 ) = T (z1 ) + T (z2 ), pentru orice , K, z1 z2 C.
In mod evident orice aplicatie T : C C care este C-liniara este la randul
ei Rliniara. Reciproc nu este adevarat. Daca se considera aplicatia T : C C,
T (z) = Re z aceasta este Rliniara dar nu este Cliniara ntrucat T (i 1) = i T (1).
Mai mult, pentru a, b C o aplicatie de forma T : C C, T (z) = a Re z + b Im z
este Rliniara. Aceeasi aplicatie este si Cliniara daca si numai daca b = ai.
Propozitia 2.1.1. Aplicatia T : C C este C-liniara daca si numai daca exista
C nc
at T (z) = z, pentru orice z C.
Demonstratie. Daca T (z) = z, C atunci se verifica elementar relatia
T (1 z1 + 2 z2 ) = 1 T (z1 ) + 2 T (z2 ), pentru orice 1 , 2 C, z1 z2 C.
Reciproc, din aditivitate avem T (0) = 0. Apoi alegand z2 = 0 gasim T (z) = T (z),
pentru orice C, z C. Punem z = 1 de unde T () = T (1). Se alege :=
T (1).
Se urmareste analogia cu urmatoarea afirmatie: f : R R este derivabila n
x0 R daca si numai daca exista o aplicatie R : R R liniara ncat
lim

xx0

f (x) f (x0 ) R(x x0 )

= 0.
|x x0 |

Aplicatia R : R R este liniara daca si numai daca exista d R ncat R(x) = dx,
pentru orice x R. Desigur, d = f (x0 ).
O aplicatie T : C C este R-liniara daca si numai daca exista a, b C ncat
T (z) = az + b
z.
34

Definitia 2.1.4. Fie K = R sau K = C. O functie f : G C se numeste Kdiferentiabil

a n z0 dac
a exista o aplicatie T : C C care sa fie K-liniara si
lim

zz0

f (z) f (z0 ) T (z z0 )
= 0.
|z z0 |

(2.1)

In definitia de mai sus sunt continute ambele notiuni atat cea de Rdiferentiabilitate cat si cea de C-diferentiabilitate. Legatura dintre ele este data
de relatia ntre R-liniaritate si C-liniaritate. Evident atunci, daca o functie este Cdiferentiabila n z0 atunci este R-diferentiabila n z0 . In ce conditii are loc si reciproca
?
Propozitia 2.1.2. Fie G C deschisa, f : G C si z0 G. Atunci f este
C-diferentiabil
a n z0 dac
a si numai daca exista o aplicatie T : C C care sa fie
C-liniar
a si o functie g : G C continu
a n z0 cu g(z0 ) = 0 astfel nc
at
f (z) = f (z0 ) + T (z z0 ) + g(z) |z z0 |, pentru orice z G.

(2.2)

Demonstratie. Presupunem ca f este C-diferentiabila n z0 . Existenta aplicatie

C-liniare T

C este asigurata din definitie.

Functia g

G
C continua n z0 se construieste n mod natural astfel:

f (z) f (z0 ) T (z z0 ) , daca z G \ {z0 }

|z z0 |

0, daca z = z .

g(z) =

Reciproc, din existenta aplicatie C-liniare, T : C C si a functiei g : G C

continua n z0 pentru care sa aiba loc relatia (2.2) trebuie aratat ca are loc (2.1).
Aceasta se poate deduce cu usurinta (a se vedea exercitiul 4 sectiunea 1.2).
Din demonstratia propozitiei precedente se poate deduce echivalenta dintre
notiunea de derivabilitate n z0 si C-diferentiabilitate n z0 a unei functii complexe.
f
Aplicatia T : C C C-liniara are forma T (z) =
(z0 )z.
z
Definitia 2.1.5. Fie G C. O functie f : G C derivabila n orice punct din G
se va numi olomorf
a pe G.

2.2

Teorema Cauchy-Riemann

Functia f admite derivate partiale n (x0 , y0 ) daca si numai daca u si v admit

derivate partiale n (x0 , y0 ) si au loc egalitatile:
35

f
u
v
(z0 ) =
(z0 ) + i (z0 )
x
x
x
f
u
v
(z0 ) =
(z0 ) + i (z0 ).
y
y
y
Simbolic avem fx = ux + ivx si fy = uy + ivy .
Se considera urmatoarele notatii:
f
f
not 1 f
(z0 ) =
(z0 ) i (z0 )
z
2 x
y
f
f
not 1 f
(z0 ) =
(z0 ) + i (z0 ) .
z
2 x
y
Simbolic avem fz = (fx ify )/2 si fz = (fx + ify )/2. Se obtin astfel relatiile
fx = fz + fz si fy = (fz fz)i.
Teorema 2.2.1. (Cauchy-Riemann) f : C C este derivabila n z0 C dac
a si
f
numai daca f este R-diferentiabil
a n z0 si
(z0 ) = 0.
z
Demonstratie. Presupunand ca f este R-diferentiabila n z0 avem g : G C continua n z0 cu g(z0 ) = 0, a, b C astfel ncat
f (z) = f (z0 ) + a (x x0 ) + b (y y0 ) + g(z) |z z0 |,

(2.3)

pentru orice z G. Alegem z = (x, y0 ) G. Prin trecere la limita z z0 avem

x x0 astfel ca a = fx . Alegand z = (x0 , y) G, prin trecere la limita z z0
f
avem y y0 astfel ca b = fy . Conditia
(z0 ) = 0 sau fx + ify = 0 duce la b = ai,
z
deci f este C-diferentiabila.
Reciproc, daca f este derivabila n z0 atunci este C-diferentiabila n z0 si implicit
R-diferentiabila n z0 . Mai mult din identitatea
f
(z0 )(z z0 ) = a (x x0 ) + b (y y0 ), z = x + iy
z
gasim b = ai, deci

f
(z0 ) = 0.
z

u
v

=
f
x
y
Conditia
(z0 ) = 0 revine la sistemul u
v

= .
y
x
f
u
v
complexe este data de f (z0 ) =
(z0 ) =
(z0 ) + i (z0 ).
x
x
x
Exemple
36

Derivata unei functii

1. Fie f : C C , f (z) = exp(z) = ez , pentru orice z C. Avem

f (z0 ) =

x
f
(z0 ) =
(e (cos y + i sin y))(z0 ) = ex (cos y + i sin y)
x
x

z=z0

= f (z0 ),

pentru orice z0 C.
Cu alte cuvinte (ez ) = ez , pentru orice z C.
1
Pentru functia sinus avem (sin z) = (eiz eiz ) = (eiz + eiz )/2 = cos z,
2i
pentru orice z C. Analog (cos z) = sin z, pentru orice z C. Mai mult
(sh z) = ch z si (ch z) = sh z. Functiile exp, sh si ch sunt olomorfe pe C.
2. Fie f : C C, f (z) = z 2 + Im z. Avem u =Re f = x2 y 2 + y si v =
2x = 2x
Im f = 2xy. Conditiile Cauchy-Riemann devin
Sistemul
2y + 1 = 2y.
neavand solutie functia nu este derivabila n niciun punct.
2
2
3. Fie g : C C, f (z) = z 2 + Im z 2 . Avem u = Re
f = x y + 2xy si
2x + 2y = 2x
v = Im f = 2xy. Conditiile Cauchy-Riemann devin
cu
2y + 2x = 2y
solutia (x, y) = (0, 0), functia este derivabila (numai) n punctul z0 = 0.

Exercitii
1) Sa se arate ca functia f : C C, f (z) = 2z + 3
z , pentru orice z C este
bijectiva. Sa se arate ca este Rliniara dar nu este Cliniara.
2) Sa se arate
ca n coordonate polare (r, ), conditiile Cauchy-Riemann se scriu

1 v
u

r
r
In plus derivata se calculeaza dupa formula
astfel

v = 1 u .
r
r
f (z0 ) =

v
r0 u
+i
z0 r
r

.
z=z0

3) Pentru functiile:
a) f (z) = 7z + 19
z;

b) f (z) = z 2 z;

c) f (z) = z 3 z;

d) f (z) = 7
z;

e) f (z) = Re z 2 ;

f) f (z) = |z 2 | Im z,

37

sa se calculeze

u v u
v
, ,
si
, unde u = Re f iar v = Im f.
x x y
y

4) Fie f : C C, f (z) = 2ax + y + i(7bx 19y), pentru orice z = x + iy, x, y R.

u
v
u
v
Sa se determine a, b R ncat
=
si
= .
x
y
y
x
5) Pentru functiile:
a) f (z) = ez ;
sa se calculeze

b) f (z) = sin z; c) f (z) = cos z; d) f (z) = sh z,

u v u
v
, ,
si
unde u = Re f iar v = Im f.
x x y
y

6) Folosind definitia sa se calculeze f (z) pentru f (z) = z 7 + 7iz si f (z) = z 3 +

7 cos z.
7) Sa se determine constantele a, b, c, d R astfel ncat functiile sa fie derivabile
pe C :
a) f (z) = x + ay + i(bx + cy);

b) f (z) = x2 + axy + by 2 + i(cx2 + dxy + y 2 );

c) f (z) = ay + b sin xch y + i(cx + d cos xsh y);

d) f (z) = cos x(a ch y + b sh y) + i sin x(c ch y + d sh y).
Raspunsuri: 2) se foloseste derivata functiilor compuse u/r = u/x x/r +
u/y y/r; 7) a) c = 1, b = a, f (z) = (1 ia)z; b) a = d = 2, b = c = 1,
f (z) = (1 i)z 2 ; c) c = a, d = b, f (z) = aiz ib cos z; d) c = b, d = a,
f (z) = a cos z bi sin z.

38

Capitolul 3
Integrabilitate

Integrala complexa se va defini ca un caz particular al integralei Riemann Stieltjes (a se vedea [1]). Mai exact se va integra o functie continua n raport cu o
functie cu variatie marginita.
Din teoria integralei Riemann - Stieltjes reamintim cateva rezultate. Fie u1 , u2 :
[a, b] R. Daca u1 este integrabila (RS) n raport cu u2 atunci si u2 este integrabila
(RS) n raport cu u1 si are loc formula de integrare prin parti
b

u1 du2 +
a

u2 du1 = u1 u2 .
a

Cateva criterii suficiente de integrabilitate (RS) sunt urmatoarele. Daca u1 este

integrabila Riemann si u2 este lipshitziana atunci u1 este integrabila (RS) n raport
cu u2 . Daca u1 este continua si u2 este monotona atunci u1 este integrabila (RS) n
raport cu u2 . Daca u1 este continua si u2 este cu variatie marginita atunci u1 este
integrabila (RS) n raport cu u2 .

3.1

Integrala Riemann - Stieltjes a unei functii

complexe de variabil
a real
a

Definitia 3.1.1. Fie f, g : [a, b] C cu u = Re f, v = Im f iar p = Re g,

q = Im g. Spunem ca f este integrabil
a Riemann - Stieltjes n raport cu
g daca u, v : [a, b] R sunt integrabile Riemann - Stieltjes n raport cu functiile
39

p, q : [a, b] R. Valoarea integralei este numarul comlex definit astfel

b

f dg =
a

u dp
a

v dq + i(
a

u dq +
a

v dp).
a

Propozitia 3.1.1. Fie f, g : [a, b] C. Dac

a f este continu
a si g este derivabila
atunci f este integrabil
a Riemann - Stieltjes n raport cu g si
b

f dg =
a

f (t) g (t) dt.

a

Exemple
1. Fie f, g : [0, 1] C, f (t) = e2it , g(t) = e/2it . Avem
1

f dg = /2
0

e2it e/2it dt = i/5e5/2it |10 = i(i 1)/5 = (1 + i)/5.

2. Fie f, g : [0, 1] C, f (t) = e2it , g(t) = 1 t + t(2 + i). Avem

1

f dg = (1 + i)
0

e2it dt = 0.

Exercitii
1) Fie f, g : [0, 1] C, f (t) = eit , g(t) = (1 t)i + t(2 i). Sa se calculeze
1

f dg.
0
1

2) Fie f, g : [0, 1] C, f (t) = t2 + it, g(t) = eit . Sa se calculeze

f dg.
0
1

3) Fie f, g : [1, 1] C, f (t) = t3 + it, g(t) = sin(it). Sa se calculeze

f dg.
1

Raspunsuri: 1) (1 + i)/; 2); 3) 0.

3.2

Drumuri

In scopul pregatirii integralei complexe sunt necesare urmatoarele notiuni.

Definitia 3.2.1. O functie : [0, 1] C continu
a pe [0, 1] se numeste drum. Daca
n plus este si derivabila atunci se numeste drum neted.
40

Imaginea unui drum, ([0, 1]) se va nota (). Fie z1 , z2 C si r > 0. In mod
frecvent apar drumurile
: [0, 1] C, (t) = (1 t)z1 + tz2 , cu () = [z1 , z2 ]
si
r : [0, 1] C, (t) = re2it , cu (r ) = U (0, r).
Definitia 3.2.2. Un drum : [0, 1] C se numeste drum rectificabil dac
a
este cu variatie marginit
a.
Definitia 3.2.3. Un drum : [0, 1] C se numeste drum poligonal daca exista
= (0 = t0 < t1 < ... < tn1 < tn = 1) o diviziune a intervalului [0, 1] nc
at
([tk , tk+1 ]) sa fie un segment.
Un drum se numeste nchis daca (0) = (1). Un drum nchis rectificabil se
numeste contur.
Daca : [0, 1] C este un drum atunci drumul : [0, 1] C, (t) = (1 t),
t [0, 1] se numeste inversul lui .

3.3

Integrala complex
a

Definitia 3.3.1. Fie un drum rectificabil, f : () C continu

a. Integrala complex
a a lui f de-a lungul drumul se noteaz
a

f sau

integrala Riemann - Stieltjes a lui f n raport cu :

f (z) dz si se defineste prin

f d.
0

Daca (t) = t, t [0, 1] atunci integrala complexa se reduce la integrala Riemann.

Definitia 3.3.2. Fie G C deschisa si f : G C. Dac
a exista F : G C astfel
nc
at
a fie derivabila pe G;
a) F s
b) F = f,
atunci spunem ca F este o primitiva a lui f.
41

Teorema 3.3.1. (de leg

atur
a ntre primitiv
a si integral
a; de tip Leibniz-Newton) Fie
D C un domeniu si f : G C continu
a pe D. Atunci sunt adevarate afirmatiile:
a) Daca pentru orice contur cu () D avem

f = 0 atunci f are primitiva

pe D;
b) Daca f are o primitiva F pe D atunci
f = F ((1)) F ((0)).

plus pentru contur avem

In

f = 0.

Demonstratie. a) Fie z1 D fixat. Pentru orice z D consideram z un drum

poligonal de la z1 la z. Definim F : D C, F (z) =

f. Aratam F (z0 ) = f (z0 ),

pentru orice z0 D. Se noteaza = [z0 , z1 ] si z0 un drum poligonal de la z1 la z0

z . este un contur. Avem
si = z
0
0=

f=

f
z

f = F (z) F (z0 )

z0

f,

de unde

F (z) F (z0 ) =

f = (z z0 )

adica

F (z) F (z0 )
=
z z0

[f ((1 t)z0 + tz)] dt

0

[f ((1 t)z0 + tz)] dt,

0

F (z) F (z0 )
= f (z0 ).
zz0
z z0
b) Fie un drum poligonal si F = f. Avem

astfel ca din continuitatea lui f se obtine lim

f=

(f )(t) d(t) =
0

F ((t)) (t) dt = F ((t)) 0 .

Trebuie remarcata similitudinea constructiei primitivei cu cazul real. Functia

G : [a, b] R, G(x) =

x
a

g(s) ds este o primitiva a functiei continue g : [a, b] R.

Drumul de la a la x n [a, b] se poate construi ntr-un singur mod !

Exemple
1. Fie f : C C, f (z) = z 2 . Avem
f dz = z 3 /3
[0,i]

i
0

= i/3 si

f dz = 0.
|z|=1

42

2. Fie g : C C, g(z) = 1/z. Pentru 1 : [0, 1] C, 1 (t) = e2it care este un

contur avem
g dz = 0
1

iar pentru 2 : [0, 1] C, 2 (t) = eit avem

g dz = ln z
2

1
1

= ln(1) ln 1 = i.

Aceeasi teorema 3.3.1 se aplica si pentru

g dz = ln z
[1,i]

i
1

= ln i = i/2.

z 2 Im z dz. Drumul avand ca imagine segmentul [i, 1 + 2i]

3. Sa calculam
[i,1+2i]

este : [0, 1] C, (t) = (1 t)i + (1 + 2i)t = 1 + t + 2it. Avem

1

z 2 Im z dz =
[i,1+2i]

2 (t) Im (t) (t) dt

0
1

[(1 + t)2 + 4it(1 + t) 4t2 ] 2t (1 + 2i) dt = (51 + 38i)/6.

Exercitii
1) Sa se calculeze
a)

Re z dz;

b)

[0,2+i]

d)

|z| dz;

e)

[1+i,3+2i]

|z| dz;

f)

z 3 dz;
[0,i]

z 3 Im z dz;

c)

|z|=1

g)

z Im z dz;

z|z| dz;
1

z 3 dz,

h)
3

unde 1 (t) = eit , 2 (t) = ei(1t) , 3 (t) = e 2 it .

2) Fie P si Q doua functii polinomiale ncat Q(x) = 0, pentru orice x R, iar
gr Q grP + 2. Se considera drumul R (t) = R eit . Sa se arate ca
lim

R+

P (z)
dz = 0.
Q(z)

3) Fie P si Q doua functii polinomiale ncat Q(x) = 0, pentru orice x 0, iar

gr Q grP + 2.
43

Se considera drumurile R (t) = R eit si r (t) = r eit si functia f (z) =

P (z)
ln z. Sa se arate ca
Q(z)
lim

R+

f (z) dz = 0 si lim

f (z) dz = 0.

r0

4) Fie z0 C fixat si r > 0. Sa se calculeze

I1 =
r

1
dz si I2 =
z z0

1
dz
(z z0 )2

unde r = U (z0 , r).

Raspunsuri: 1) a) 2 + i; b) 0; c) (2z24 z14 )/4 (2 i)(z25 z15 )/100, z2 = 3 + 2i,
z1 = 1 + i; d) 2; e) 2; f) 0; g) 1/4; h) 0; 2) exista M > 0 ncat |P ((t))/Q((t))|
M t2 ; 4) 2i; 0.

3.4

Integrale cu parametru

Integralele cu parametru au aparut teoria ecuatiilor cu derivate partiale. In

cazul functiilor reale exista situatii concrete cand nu se poate determina o primitiva
a functiei a = a(x, y) dar se studiaza proprietatile functiei
b

a(x, y)dx.

b(y) =
a

Spre exemplu, se poate determina functia b : [0, 1] R, b(y) =

e

ln(x + y)
dx
x+1

1
calculand mai ntai derivata functiei b (y) =
dx.
1 (x + y)(x + 1)
Rolul integralelor cu parametru n cazul functiilor complexe este de remarcat n
sectiunea urmatoare.

Teorema 3.4.1. Fie un drum rectificabil, G C deschisa si g : G () C

continu
a. Functia h : G C, definita prin
h(z) =

g(z, ) d

este continu
a. Daca n plus g(, ) este derivabila pentru orice () si gz (z, )
este continu
a pe G () atunci h este derivabila pe G si
h (z) =

gz (z, ) d.

44

Demonstratie. Fie z0 G arbitrar fixat. Exista r > 0 ncat U (z0 , r) G. Functia

g fiind continua pe U (z0 , r) () (nchisa si marginita deci compacta) este uniform
continua pe U (z0 , r)(). Atunci, pentru orice > 0 exista > 0 astfel ncat pentru
orice z U (z0 , r) cu |z z0 | < sa avem
|g(z, ) g(z0 , )| < /l(), pentru orice ().
Din evaluarea
|h(z) h(z0 )| =

[g(z, ) g(z0 , )] d < , pentru orice (),

rezulta continuitatea lui h n z0 .

Se presupune acum continuitatea functiei gz (z, ). Din nou, fie z0 G
arbitrar
fixat.
Se defineste functia g1 : G () C, g1 (z, ) =

g(z, ) g(z0 , ) , daca (z, ) (G \ {z0 }) ()

z z0
. Dupa cum este definita g1

g (z0 , ), daca z = z0 , ().

z
este continua si g1 (z0 , ) = gz (z0 , ). Din prima parte a demonstratiei rezulta ca
functia h1 : G C, data de h1 (z) =

g1 (z, ) d este continua pe G. Atunci

lim h1 (z) = h1 (z0 ) = lim

zz0

zz0

Astfel, h (z0 ) = h1 (z0 ) =

h(z) h(z0 )
g(z, ) g(z0 , )
d = lim
= h (z0 ).
zz0
z z0
z z0

gz (z0 , ) d.

Exemplu
Fie : [0, 1] C, (t) = e2it si : () C continua. Functia h : U (0; 1/2)
C, definita prin
h(z) =
|z|=1

()
d
z

este derivabila si
h (z) =
|z|=1

()
d, pentru orice z U (0; 1/2).
( z)2

Exercitii
1) Fie un drum rectificabil, G C \ () si functia : G C,
(z) =

1
d.
z

Sa se calculeze si .
Daca () = U (0, 1) ce se poate spune despre ?
45

2) Fie = U (0, 1) si functia : U (0, 1) C,

e
d.
z

e
d.
( z)(n+1)

(z) =
Sa se calculeze , si (n) .
Raspunsuri: 1) = 0; 2) (n) (z) = n!

3.5

Integrale de tip Cauchy.

Formulele lui

Cauchy
Fie un drum rectificabil, G C \ (). Fie : () C continua. Se defineste
: G C,
(z) =

1
2i

()
d, z G.
z

In baza teoremei 3.4.1 functia este continua si derivabila. Atunci

(z) =

1
2i

()
d
( z)2

si inductiv pentru orice n N

(n) (z) =

n!
2i

()
d, z G.
( z)n+1

Teorema 3.5.1. (Formula lui Cauchy pentru disc) Fie f : U (z0 , r) continu
a. Daca
f este olomorfa pe U (z0 , r) atunci f este nelimitat derivabila pe U (z0 , r) si pentri
orice n N si orice z U (z0 , r) are loc formula
f (n) (z) =

n!
2i

U (z0 ,r)

f ()
d.
( z)n+1

Exemplu
1. Folosind teorema lui Cauchy sa calculam I =

eiz
dz, () = U (i; 1).
z2 + 1

eiz
Identificam z0 = i U (i; 1) si functia f (z) =
. Atunci I = 2if (i) = /e.
z+i
eiz
dz, () = U (i; 1).
2
2
(z + 1)
eiz
Identificam z0 = i U (i; 1) si functia f (z) =
. Atunci I =
(z i)2
2if (i) = 2(i/4 + 2i/8)e = 0.

2. Folosind formula lui Cauchy sa calculam I =

46

Exercitii
1) Folosind teorema lui Cauchy sa se calculeze:
eiz
a)
dz, () = U (i; 1);
b)
7
(z i)
ez
c)
dz, () = U (0; 1).
d)
z
ch z
e)
dz, n N , () = U (0; 1).
n
z

1
dz, a > 1;
2az + 1
|z|=1
eiz
dz ;
2
2
|zi|=1/2 z(z + 1)
z2

1/z n dz, n N.

2) Sa se calculeze
|z|=1

3) Sa se calculeze
a)
|z1|=1/2
z

c)
|z|=r

ch z
dz;
(z + 1)3 (z 1)

e
dz, r > 0, n Z;
zn

b)
|z|=1

d)
|z|=2

ez
dz;
z
z3
ez dz;
z+1

Raspunsuri: 1) a) 2ei/6!; b) i/ a2 1; c) 2i; d) 3i/(2e); e) 4i[1 +

(1)n ]/(n 1)!; 2) 0, daca n = 1 si 2i, daca n = 1; 3) a) i(ch 1)/4; b) 2i; c) 0,
daca n 0, 2i/(n 1)! n rest; d) 2i/e.

47

48

Capitolul 4
Serii de functii olomorfe

Pentru nceput sa reamintim dezvoltarile n serie de puteri ale functiilor reale

elementare:
1
=
1x

k=0

ex =
k=0

sin x =
k=0

xk , |x| < 1;

(4.1)

1 k
x , x R;
k!

(4.2)

1
x2k+1 , x R.
(2k + 1)!

(4.3)

Folosind cele trei dezvoltari se mai obtin urmatoarele astfel: din (4.1) prin substituirea lui x cu x; apoi derivarea termen cu termen pentru ln(1 + x) si cos x :
1
=
1+x

k=0

ln(1 + x) =
k=0

cos x =
k=0

(1)k xk , |x| < 1;

(4.4)

1 k
x , |x| < 1;
k!

(4.5)

1 2k
x , x R.
(2k)!

(4.6)

In mod natural functiile complexe elementare vor avea aceeasi dezvoltare n serie
de puteri ncat restranse la R sa regasim relatiile (4.1), (4.2), (4.3), (4.4), (4.5), (4.6)
spre exemplu
1
=
1z

z k , |z| < 1.
k=0

49

(4.7)

Pentru functiile olomorfe se poate face constructia seriilor de puteri n mod

similar cu cea a functiilor reale.

4.1

Serii de puteri

Definitia 4.1.1. Fie G C nevida si (fn )nN un sir de functii fn : G C.

O serie de functii

n=0

fn se numeste convergent
a punctual (uniform) dac
a
n
k=0

sirul functiilor (sn )nN , unde sn =

Seria

n=0

fk este convergent punctual (uniform).

fn se numeste absolut convergent

a pe G C daca seria

n=0

|fn |

este convergenta pe G.
Teorema 4.1.1. (Weierstrass) Fie
cu termeni pozitivi convergent
a

n=0

n=0

fn o serie de functii. Daca exista o serie

un si exista un rang n0 N nc
at

|fn (z)| un , n n0 , z G
atunci

n=0

fn este uniform convergent

a.

Exemplu
1. Fie sirul de functii (fn )nN , fn : U (0, 1) C, fn (z) = z n /2n . Avem
|z n /2n | 1/2n , z U (0, 1).

z n /2n este uniform conver-

Din teorema lui Weierstrass deducem ca seria

n=0

genta pe U (0, 1).

2. Fie sirul de functii (fn )nN , fn : U (0, 1/2) C, fn (z) =

1 ni n
z . Avem
1 + 2ni

|fn (z)| 1/2n+1 , z U (0, 1/2).

Din teorema lui Weierstrass deducem ca seria

n=0

vergenta pe U (0, 1/2).

1 ni n
z este uniform con1 + 2ni

Definitia 4.1.2. Fie z0 C si an C, n N. O serie de forma

se numeste serie Taylor (de puteri).
50

n=0

an (z z0 )n

Teorema 4.1.2. (Cauchy-Hadamard)

Fie S(z) =

n=0

an (z z0 )n , l = lim supn

|an | si R = 1/l. Atunci:

a) S(z) este absolut convergent

a n U (z0 , R);
b) S(z) este divergent
a n C \ U (z0 , R);
c) S (z) =

n=0

nan (z z0 )n este convergent

a n U (z0 , R).

R din teorema precedenta se numeste raz

a de convergent
a iar U (z0 , R) se
numeste disc de convergent
a.
Exemplu

(n + i)z n .

1. Fie seria de puteri

n=0

Avem l = lim sup

2. Fie seria de puteri

n=0

|n + i| = 1. Astfel raza de convergenta

este R = 1/l = 1.

Avem l = lim sup

|an | = lim sup

1 ni n
z .
1 + 2ni

|an | = lim sup

1 ni
= 1. Raza de convergenta este
1 + 2ni

R = 1/l = 1.
Teorema 4.1.3. (a dezvoltarii n serie de puteri) Daca f este olomorfa pe U (z0 , r)

n=0

atunci exista o serie de puteri

an (z z0 )n convergent
a nc
at

an (z z0 )n , pentru orice z U (z0 , r).

f (z) =

(4.8)

n=0

1 (n)
f (z0 ), n N.
n!
Forma functiei olomorfe f din (4.8) se numeste dezvoltare n serie de puteri n

Coeficientii an sunt dati de an =

(jurul) lui z0 .
Exemple

1. Sa consideram expresia f (z) = z sin z 2 . Dezvoltarea n serie de puteri n jurul

punctului 0 se poate face pornind de la dezvoltarea functiei sin :

sin z =
k=0

De aici f (z) =
k=0

1
z 4k+2 , z C.
(2k + 1)!

1
z 4k+3 , z C.
(2k + 1)!
51

2. Sa consideram expresia f (z) = 1/z. Dezvoltarea n serie de puteri n jurul

punctului z0 = 1 se poate face pornind de la (4.7):
1
1
=
=
z
1 (1 z)

(1 z)k =
k=0

(1)k (z 1)k , |1 z| < 1.

k=0

Exercitii
1) Sa se dezvolte n jurul lui z0 = 0 functiile:
1
;
1 2z
d) f (z) = z 3 cos z;

1
;
1 + 7z
e) f (z) = zez ;

a) f (z) =

b) f (z) =

2) Sa se dezvolte expresia f (z) =

dupa puterile lui z + 1.

z2
;
(1 + z)2
f) f (z) = z ln(1 + z).
c) f (z) =

2z 2 + 3z 1
dupa puterile lui z 1 si apoi
z3 + z2 z 1

3) Sa se dezvolte urmatoarele expresii:

z
a) f (z) = 2
n 1 < |z| < 2;
(z 4)(z 2 1)
1
b) f (z) =
n jurul lui z0 = 4.
(1 z)(4 z)2
4) Fie functia K(z) =
1 (n)
K (0), n N).
n!

z
, R. Sa se arate ca |an | = n, (an =
(1 ei z)2

Indicatii si raspunsuri: 1) a) se foloseste (4.7) cu z 2z; 2) se descompune

expresia n fractii simple si apoi se foloseste (4.7).

4.2

Serii Laurent

Spre deosebire de functiile reale, n cazul functiilor complexe se poate face un

studiu suplimentar n jurul unui punct singular izolat, aceasta cu ajutorul seriilor
Laurent.
Definitia 4.2.1. Fie z0 C si an C, n Z. O serie de forma
+

an (zz0 )n = +
n=

a1
an
+

+
+a0 +a1 (zz0 )+ +an (zz0 )n +. . .
(z z0 )n
z z0

se numeste serie Laurent.

52

Partea
T (z) = a0 + a1 (z z0 ) + + an (z z0 )n + . . .
se numeste parte taylorian
a iar
P (z) = +

an
a1
+ +
n
(z z0 )
z z0

se numeste parte principal

a. Avem
+

an (z z0 )n = P (z) + T (z), pentru orice z C \ {z0 }.

S(z) =
n=

Se spune ca S(z) este convergent

a daca P (z) si T (z) sunt convergente.
Teorema 4.2.1. (Laurent) Fie z0 C fixat si 0 r1 < r2 . Daca f este olomorfa
pe U (z0 , r1 , r2 ) atunci exista T, P serii cu razele de convergent
a R1 r2 respectiv
R2 1/r1 astfel nc
at
f (z) = T (z z0 ) + P (1/(z z0 )), pentru orice z U (z0 , r1 , r2 ).

(4.9)

Coeficientii an , n Z sunt dati de

an =

1
2i

f ()
d, n Z,
( z0 )n+1

cu () = U (z0 , ), r1 < < r2 .

Concluzia teoremei precedente este ca vom avea
+

an (z z0 )n , pentru orice z U (z0 , r1 , r2 ).

f (z) =
n=

Exemple
1
sin z 2 . Folosind
5
z
dezvoltarea n serie de puteri n jurul punctului 0 a functiei sin gasim pentru

1. Sa scriem seria Laurent corespunzatoare functiei f (z) =

z C :
1
f (z) = 5
z

k=0

1
1
1
1
1
z 4k+2 = 3 +z + z 5 + z 9 + +
z 4k5 +. . . .
(2k + 1)!
z
5!
7!
(2k + 1)!
53

2. Sa scriem seria Laurent corespunzatoare functiei g(z) = z 2 e z . Folosind dezvoltarea n serie de puteri n jurul punctului 0 a functiei exponentiale avem

1
1 1
dezvlotarea n serie Laurent a functiei e z =
de unde gasim pentru
k
k!
z
k=0
z C :

g(z) = z

2
k=0

1 1
1
1
1 1 1 1 11 1 1
= +
+ +
+
+
+ + z +z 2 .
k
k
3
2
k! z
(k + 2)! z
5! z
4! z
3! z 2! 1!

Exercitii
1) Sa se scrie seria Laurent corespunzatoare functiilor:
1
a) f (z) = z e z ;
2

1
sin z;
z2
1
e) f (z) = ez e z ;

b) f (z) =

1
d) f (z) = z 3 cos ;
z
1
g) f (z) = 2 ln(1 + z).
z

1
c) f (z) = z 3 sin ;
z
1
f) f (z) = z 4 sin 2 ;
z

2) Sa se dezvolte n serie Laurent n jurul lui z0 = 1 functia f (z) = sin

1
.
z1

3) Sa se scrie dezvoltarea n serie in jurul lui z0 = 0 a functiilor:

a) f (z) = sin(1/z);
d) f (z) =

4.3

tg z
;
z2

b) f (z) = sin(1/z 2 ); c) f (z) = sin2 (1/z);

e1/z
e) f (z) =
.
z(1 z)2

Teorema reziduurilor

Aplicatiile teoremei reziduurilor constau atat n calcularea unor integrale cat si

n determinarea numarului de radacini ale unei ecuatii (nu neaparat polinomiale)
ntr-un domeniu dat.
Definitia 4.3.1. Fie G C, f olomorfa pe G si z0 G. Punctul z0 C {} se
numeste punct singular dac
a exista (U (z0 , r) \ {z0 }) G nc
at f s
a fie olomorfa
pe U (z0 , r).
Are loc urmatoarea clasificarea a punctelor singulare:
54

i) eliminabil, daca
a) exista f olomorfa pe G z0 ncat f |G = f,
sau
b) exista lim f (z) C
zz0

sau
c) partea principala este nula.
Exemple: f (z) =

sin z
z+i
, z0 = 0; g(z) = 2
, z0 = i.
z
z +1

ii) pol, daca

b) exista lim f (z) =
zz0

sau
c) partea principala este finita.
1
1
Exemple: f (z) = , z0 = 0; g(z) =
, z0 = i.
z
(z i)2
iii) izolat esential, daca
b) nu exista lim f (z)
zz0

sau
c) partea principala este infinita.
z
1
Exemple: f (z) = e z1 , z0 = 1; g(z) = sin , z0 = 0.
z

Daca z0 este un pol multiplu de ordinul n atunci reziduul functiei f n z0 este

Rez (f, z0 ) =

1
lim [(z z0 )n f (z)](n1) .
(n 1)! zz0

Se spune despre un pol de ordinul n = 1 ca este un pol simplu.

Este recomandabila utilizarea formulei lui Leibniz de derivare a produsului a
doua functii

n
(k)

(f1 f2 )(n) =

(nk)

Cnk f1 f2
k=0

Exemplu
55

z
.
+ 6z + 10
Polii z1 = 3 i si z2 = 3 + i sunt simpli. Avem

1. Sa calculam Rez (f, z0 ) pentru f (z) =

z2

z
= z1 /(z1 z2 ) = (1 3i)/2;
zz1
zz1 z z2
z
Rez (f, z2 ) = lim [(z z2 )f (z)] = lim
= z2 /(z2 z1 ) = (1 + 3i)/2.
zz2
zz2 z z1

Rez (f, z1 ) = lim [(z z1 )f (z)] = lim

2. Sa calculam Rez (f, z0 ) pentru f (z) =

1
.
(z + i)(z 2 + 4)3

z0 = i este un pol simplu. Avem

Rez (f, i) = lim [(z + i)f (z)] = lim

zi (z 2

zi

1
= 1/27.
+ 4)3

z0 = 2i si z0 = 2i sunt poli multipli de ordinul 3. Avem

1
1
1
lim [(z + 2i)3 f (z)](2) =
lim [
](2)
3
z2i
z2i
2!
2
(z + i)(z 2i)
2
1
1
1
1
3
12
1
2
=
lim [C20
+
C
+
C
]
2
2
2 z2i
(z + i)3 (z 2i)3
(z + i)2 (z 2i)4
(z + i) (z 2i)5
= [(2)/43 + (6)/44 + (12)/45 ]/2 = 34/45 ;
Rez (f, 2i) =

1
1
1
lim [(z 2i)3 f (z)](2) = lim [
](2)
2! z2i
2 z2i (z + i)(z + 2i)3
1
2
1
1
12
1
3
= lim [C20
+ C21
+ C22
]
3
3
2
4
2 z2i
(z + i) (z + 2i)
(z + i) (z + 2i)
(z + i) (z + 2i)5
= [(2)/(33 43 ) + (6)/(32 44 ) + (12)/(3 45 )]/2 = 106/(33 45 ).
Rez (f, 2i) =

Exercitii
1) Sa se calculeze Rez (f, z0 ), z0 {i, i} pentru:
z
;
+1
z
c) f (z) =
;
(z i)(z 2 + 1)

a) f (z) =

z2

z
;
+ 1)2
1
d) f (z) = 2
, n N .
(z + 1)n

b) f (z) =

(z 2

2) Sa se calculeze Rez (f, z0 ), pentru:

z2
z
;
b)
f
(z)
=
;
z 2 + 2z + 2
z 2 4z + 5
z
1
c) f (z) = 2
; d) f (z) =
, m, n N , z1 = z2 .
2
m
(z + 6z + 13)
(z z1 ) (z z2 )n

a) f (z) =

n1
n1
Raspuns: 1) a) 1/2; 1/2; b) 0; 0; c) i/4; i/4; d) (1)n C2n2
; (1)n C2n2
.

2) a) (1 + i)/2; (1 i)2; b) (4 3i)/2; (4 + 3i)/2; c) 3i/32; 3i/32;

n1
n1
d) (1)m1 Cn+m2
1/(z1 z2 )n+m1 ; (1)m1 Cn+m2
1/(z2 z1 )n+m1 .

56

4.4

Aplicatii la calculul unor integrale

Vom considera cateva tipuri de integrale care pot fi calculate cu ajutorul teoremei
reziduurilor, astfel evitandu-se determinarea unei primitive nu de putine ori aceasta
fiind o cale destul de dificila si cu mult calcul.
2

I) I =

R(cos x, sin x) dx.

0

Se efectueaza schimbarea de variabila

z = eix

(= cos x + i sin x).

Deoarece arg z = x [0, 2] numarul complex z parcurge cercul unitate. Avem

z2 + 1
z2 1
dz = i eix dx, de unde dx = idz/z. Apoi cos x =
, sin x =
, astfel ca
2z
2iz
I = i
|z|=1

1 z2 + 1 z2 1
R
,
dz.
z
2z
2iz

Exemplu
Fie

I=
0

1 + sin x
dx.
(3 2 cos x)2

Evident expresia rationala este R(cos x, sin x) =

cos x, sin x se ajunge la

1 + sin x
. Inlocuind dx,
(3 2 cos x)2

z2 1
z 2 + 2iz 1
1
2iz
dz
=

dz.
I = i
2
2
z2 + 1 2
|z|=1 z
|z|=1 (z 3z + 1)
(3 2
)
2z

Exista doi poli (dubli) z1 = (3 + 5)/2 cu |z1 | > 1 si z2 = (3 5)/2 cu |z2 | < 1.
1+

Atunci
I = 2iRez (f, z2 ) = 2i lim (z z2 )2
zz2

z 2 + 2iz 1
,
(z z1 )2 (z z2 )2

z 2 + 2iz 1
.
Se
obt

ine
I
=
(10
+
5 z2 )/25.
(z 2 3z + 1)2
Rezultatul unei asemenea integrale este ntotdeauna un num
a real ! Greselile

unde f (z) =

de calcul sunt frecvente.

Exercitii
Sa se calculeze:
57

2
2
1 + sin x
1
1
dx; b)
dx, a > 1; c)
dx, 0 < A < 1;
2 + cos x
a + cos x
1 + A sin x
0
0
0
2
2
1
1
2
2
2
d)
dx, A > B + C ;e)
dx, 0 < p < 1.
A + B cos x + C sin x
1 2p cos x + p2
0
0

Raspuns: a) 2 3/3; b) 2/ a2 1; c) 2/ 1 A2 ; d) 2/ A2 B 2 C 2 ;

a)

e) 2/(1 p2 ).
O variatiune pe aceasta tema ar fi integralele de tipul:
2

I) Im =

cos mx R(cos x, sin x) dx; m N.

0

Se considera Jm =

sin mxR(cos x, sin x) dx si apoi se calculeaza Im +iJm . Se

0

efectueaza aceeasi schimbare de variabila, z = eix . Se tine cont de cos mx+i sin mx =
eimx = z m .
Exercitii
Pentru m N sa se calculeze:
2

a)
0

cos mx
dx;
5 4 cos x

b)
0

cos mx
dx, 0 < p < 1.
1 2p cos x + p2

Raspuns: a) /(3 2m1 ); b) 2pm+1 /(1 p2 ).

+

P (x)
dx, unde
Q(x)
Q(x) = 0, pentru orice x R, iar gr Q grP + 2.
II) I =

Se alege drumul = [R, R] R , unde R (t) = R eit .

P (z)
Avem lim
dz = 0 (exercitiul 2, sectiunea 3.3).
R+ Q(z)
R
Prin aplicarea teoremei reziduurilor avem
R

lim

R+

P (x)
dx + lim
R+
Q(x)

P (z)
dz = 2i
Q(z)
Im z

Rez (f, zk ).

k >0

astfel ca se obtine
I = 2i

Rez (f, zk ).
Im zk >0

Exemplu

1. Fie I =
fel

(x2

1
1
dx. Identificam f (z) = 2
. Ast2
2
+ 1)(x + 4)
(z + 1)(z 2 + 4)2

I = 2i[Rez (f, i) + Rez (f, 2i)] = 2i[i/18 + 11i/288] = 5/144.

58

2. Fie I =

x6

1
1
dx. Identificam f (z) = 6
. Astfel
+1
z +1
2

I = 2i

Rez (f, zk ) = 2i
Im zk >0

Rez (f, zk ).
k=0

Aici zk6 = 1 sau zk = cos[( +2k)/6]+i sin[( +2k)/6], k {0, 1, 2, 3, 4, 5}.

Avem, pentru k {0, 1, 2}
1
zk
1
= 5 = .
5
6z
6zk
6

Rez (f, zk ) = lim (z zk )f (z) = lim

zzk

zzk

Obtinem
2

I = 2i
k=0

zk

3
5
= 2[sin + sin
+ sin ]/6 = 2/3.
6
6
6
6

Exercitii
Sa se calculeze:
+

a)
c)
e)
g)
i)

+
x+1
1
dx;
b)
dx;
2
2
8
(x 2x + 5)
x + 1
+
+
x
x2
dx;
d)
dx;
2
3
4
2
(x + 4x + 13)
(x + 1)
+ 2
+
x +1
1
dx;
f)
dx;
2
2
2
2
4
x + 1
(x + 1)(x + 4)(x + 9)(x + 16)
+
+
1
x4
dx,
0
<
a
<
b;
h)
dx;
2
2 2 2
2 2
6
(x + a ) (x + b )
x + 1
+
+
x2
1
dx;
j)
dx.
2
n
2
2 2
(x + 1) (x + 9)
(x + 1)

Raspuns: a) /8; b) ( 2 + 1)/4; c) /324; d) / 2; e) /720; f) ; g)

/2 1/(a2 b2 )2 (1/a3 + 1/b3 ); h) 2/3; i) n/4n ; j) 5/96.

+

P (x)
dx, unde
Q(x)
0
Q(x) = 0, pentru orice x 0, iar gr Q grP + 2.
III) I =

Se alege drumul = R [R, r] r [r, R], unde R (t) = Re2it si r (t) = re2it .
P (z)
Prin aplicarea teoremei reziduurilor functiei f (z) =
ln z avem
Q(z)
R

f (z) dz +
r

P (x)
ln x dx +
Q(x)

f (z) dz +
R

= 2i

Rez (f, zk ).
Q(zk )=0

59

P (x)
ln x + 2i dx =
Q(x)

Avem lim

R+

f (z) dz = 0 si lim
R

r0

f (z) dz = 0. Obtinem
r

I=

Rez (f, zk ).
Q(zk )=0

Exemplu

Fie I =
0

1
1
dx. Identificam f (z) =
ln z. Astfel
2
(x + 1)(x + 1)
(z + 1)(z 2 + 1)

I = [Rez (f, 1) + Rez (f, i) + Rez (f, i)]

= [ln(1)/2 + (1 + i) ln(i)/4 + (1 + i) ln i/4] = /4.
Exercitii
Sa se calculeze:
+

1
dx;
b)
3
x +1
0
+
1
c)
dx.
(1 + x2 )(1 + x)2
0

Raspuns: a) 2 3/3; b) (47 37 )/247 ; c) 1/2.

a)

60

1
dx;
(x + 1)7 (x + 7)

Bibliografie
[1] Bogdan, M., Curs de teoria integralei, 2002.
[2] Dinca, M., Chirita, M., Numere complexe n matematica de liceu, Editura
All Educational, Bucuresti, 1996.
[3] Cazacu, C., A., colectiv, Analiza complexa, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
[4] Hamburg, P., Mocanu, P., Negoescu, N., Analiza matematica. Functii complexe, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[5] Kohr, D., Mocanu, P. T., Capitole speciale de analiza complexa, Presa
Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2005.
[6] Homentcovschi, D., Functii complexe cu aplicatii n stiinta si tehnica, Editura tehnica, Bucuresti, 1986.
[7] Halanay, A., Elemente de analiza complexa, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 1999.
[8] Rudin, W., Analiza reala si complexa, Editura Theta, Bucuresti, 1999.
[9] Sidorov, Y. V., Fedoryuk, M. V., Shabunin, M. I., Lectures on the Theory
of Functions of a Complex Variable, Mir Publishers, Moscow, 1985.
[10] Stoka, M., Culegere de probleme de functii complexe, Editura tehnica,
Bucuresti, 1965.

61