Cuprins

7 Ecuat ii cu derivate part iale. Capitol introductiv 3

7.1 Itinerar de analiza matematica n IR
n
. . . . . . . . . . . . . . 3
7.2 Teorema divergent ei si formulele lui Green . . . . . . . . . . . . 5
7.3 Denit ii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
7.4 Probleme ale teoriei ecuat iilor cu derivate part iale. Condit ii
init iale si la limita. Corectitudinea problemei . . . . . . . . . . 10
7.5 Clasicarea ecuat iilor cu derivate part iale liniare de ordinul al
doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
7.5.1 Denit ii. Not iuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
7.5.2 Curbe caracteristice. Forme canonice . . . . . . . . . . . 15
7.5.3 Ecuat ii cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . . . . 20
7.5.4 Rezolvarea unor ecuat ii cu derivate part iale liniare
de ordinul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
8 Probleme eliptice. Ecuat ia lui Laplace 25
8.1 Funct ii armonice. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
8.2 Solut ia fundamentala a operatorului Laplace . . . . . . . . . . 29
8.3 Funct ia Green. Solut ia problemei Dirichlet . . . . . . . . . . . 35
8.4 Funct ia Green pe sfera. Formula lui Poisson . . . . . . . . . . . 38
8.5 Construct ia funct iei Green folosind metoda
imaginilor electrostatice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
8.6 Principii de maxim pentru operatorul Laplace . . . . . . . . . . 44
8.7 Existent a solut iei pentru problema Dirichlet. Metoda lui Perron 49
8.8 Ecuat ia lui Laplace. Metoda separarii variabilelor . . . . . . . . 53
9 Elemente de analiza funct ionala 65
9.1 Elemente de analiza funct ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
9.2 Spat ii Hilbert. Serii Fourier generalizate . . . . . . . . . . . . . 69
9.3 Valori proprii si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
1
2
9.4 Solut ii slabe pentru probleme eliptice la limita. Metoda
variat ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
10 Probleme parabolice 89
10.1 Ecuat ia propagarii caldurii. Modele matematice . . . . . . . . . 89
10.2 Integrala Lebesgue si spat iile Sobolev . . . . . . . . . . . . . . . 95
10.3 Solut ii slabe pentru ecuat ia propagarii caldurii . . . . . . . . . 102
10.4 Principii de maxim pentru operatorul caldurii . . . . . . . . . . 112
11 Ecuat ii hiperbolice 117
11.1 Probleme la limita pentru ecuat ii de tip hiperbolic . . . . . . . 117
11.2 Solut ii slabe pentru ecuat ia undei . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
11.3 Propagarea undelor n spat iu. Problema Cauchy . . . . . . . . 129
Capitolul 7
Ecuat ii cu derivate part iale.
Capitol introductiv
7.1 Itinerar de analiza matematica n IR
n
Notam cu IR
n
spat iul euclidian n-dimensional. Un punct din IR
n
are n co-
ordonate x
1
, x
2
, ..., x
n
iar vectorul sau de pozit ie va notat cu x. Astfel,
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
). Pentru n 2, 3, 4 putem folosi si alte litere pentru
coordonate; de exemplu (x, y) pentru n = 2, (x, y, z) pentru n = 3 etc.
Distant a (euclidiana) dintre doua puncte x = (x
1
, ..., x
n
) si y = (y
1
, ..., y
n
)
este data de
d(x, y) =
_
n

i=1
(x
i
y
i
)
2
_
1/2
.
Discul (sau bila) deschis de centru x
0
IR
n
si raza > 0 este dat de mult imea
punctelor x din IR
n
aate fat a de x
0
la distant a mai mica decat
B(x
0
, ) = x : x IR
n
, d(x, x
0
) < .
Corespunzator, bila nchisa este
B(x
0
, ) = x : x IR
n
, d(x, x
0
) .
Suprafat a discului din IR
n
se numeste sfera din IR
n
si este data de
S(x
0
, r) = x; x IR
n
, d(x, x
0
) = .
Spunem ca mult imea A IR
n
este deschisa daca pentru orice element x
din A exista o bila cu centrul n x cont inuta n A. Mult imea A IR
n
se
numeste nchisa daca complementara sa este deschisa.
3
4
Spunem ca punctul x este punct frontiera al mult imii A daca orice bila
cu centrul n x cont ine atat puncte din A cat si din complementara lui A.
Mult imea punctelor frontiera ale mult imii A poarta denumirea de frontiera lui
A si se noteaza cu A.
Este simplu de observat ca B(x
0
, ) = B(x
0
, ) = S(x
0
, ).
Vom spune ca frontiera A a mult imii A este de clasa C
1
daca n ecare
punct al frontierei exista spat iul tangent la A si acesta variaza continuu n
raport cu punctul.

In acest caz vom mai spune ca frontiera este neted a.
Mult imea deschisa A IR
n
se numeste conex a daca oricare doua puncte
din A pot unite printr-o linie poligonala inclusa n A. O mult ime deschisa si
conexa din IR
n
se numeste domeniu.

In mod obisnuit (exceptand cazurile cand
se fac precizari speciale) pentru desemnarea unui domeniu vom folosi litera .
Daca este un domeniu din IR
n
iar u : IR este o funct ie din clasa
C
1
(), denim gradientul funct iei u, notat si gradu sau u, funct ia cu valori
vectoriale data de
gradu = u =
_
u
x
1
,
u
x
2
,

,
u
x
n
_
.
Valoarea gradientului funct iei u n punctul x = (x
1
, ..., x
n
) este un vector
care are drept componente valorile derivatelor part iale ale lui un acest punct.
Ne putem imagina gradu ca un camp de vectori ce are ca elemente vectorii,
gradu(x), x . Campul vectorial u este orientat n direct ia celei mai mari
cresteri a lui u. Daca v = u, atunci u se numeste potent ialul lui v.
Fie v = (v
1
, v
2
, ..., v
n
) un camp de vectori denit pe domeniul , IR
n
cu v
i
C
1
(), i = 1, n. Se numeste divergent a campului v, notat divv, funct ia
divv =
v
1
x
1
+
v
2
x
2
+ +
v
n
x
n

Spunem ca v este camp vectorial solenoidal n daca

divv = 0 n .
Daca n = 3 iar v = (v
1
, v
2
, v
3
) este un camp vectorial de clasa C
1
, rotorul
lui v, notat rot v este campul vectorial denit prin
rot v =
_
v
3
x
2

v
2
x
3
,
v
1
x
3

v
3
x
1
,
v
2
x
1

v
1
x
2
_
.
Observat ie.
(i) Not iunile de divergent a si rotor au fost introduse de Maxwell.
5
(ii) Pe viitor vom renunt a sa punem sageata ( ) deasupra literei ce desem-
neaza campul vectorial, afara de cazul cand este pericol de confuzie.
Daca = (
1
,
2
, ...,
n
) este un n-uplu de funct ii continue n domeniul
iar u : IR este o funct ie diferent iabila, denim derivata direct ionala

u
sau
u

prin
u

(x) = (x) u(x) =

n

i=1

i
(x)
u
x
i
(x) = (u(x), (x)).
Daca = , ind versorul normalei exterioare la , de componente
(
1
, ...,
n
), atunci
u

=
n

i=1
u
x
i

i
= (u, )
se numeste derivata normala sau derivata dupa direct ia normalei exterioare la
.
7.2 Teorema divergent ei si formulele lui Green
Rezultatele urmatoare sunt foarte utilen studiul ecuat iilor cu derivate part iale.
Deoarece ele sunt cunoscute de la cursurile de analiza matematica noi vom
prezenta doar enunt urile si cateva consecint e importante. Pentru nceput
prezentam teorema lui GaussOstrogradski (F. Gauss (17771855), M. Os-
trogradski (1801)1861)) cunoscuta si sub numele de teorema divergent ei, din
care vom deduce identitat ile lui Green.
Teorema lui GaussOstrogradski (teorema divergent ei). Fie o mult ime
deschisa si marginita din IR
n
cu frontiera de clasa C
1
. Fie f : IR
n
astfel ncat f C(

) C
1
(). Atunci are loc egalitatea
_

div f dx =
_

f d =
_

(f, )d.
Am notat cu f (respectiv (f, )) produsul scalar al vectorilor f si unde
(x) = (
1
(x), ...,
n
(x)) este versorul normalei exterioare n punctul x .
Doua aplicat ii imediate ale teoremei divergent ei sunt cunoscute sub numele
de formulele lui Green.
Aceste formule se deduc usor considerand doua funct ii u, v : IR,
sucient de netede si aplicand teorema divergent ei funct iei f = div(uv)
mpreuna cu egalitatea evidenta
div(uv) = uv +u v n ,
6
unde operatorul este denit prin
u =

2
u
x
2
1
+ +

2
u
x
2
n
si este cunoscut sub numele de operatorul lui Laplace. Obt inem astfel
Prima formula a lui Green. Daca u si v sunt doua funct ii astfel ncat
u, v C
1
(

), v C(

), atunci
_

uv dx =
_

u v dx +
_

u
v

d.
Inversand rolurile lui u si v si scaz and relat iile obt inute deducem
A doua formula a lui Green. Fie u, v C
1
(

) astfel ncat u, v C(

).
Atunci
_

(uv vu)dx =
_

_
u
v

v
u

_
d.
Funct ia u C
2
() se numeste armonica pe daca
u(x) = 0, x .
Din prima formula a lui Green rezulta
Corolar (teorema lui Gauss). Daca funct ia u C
2
() C
1
(

) este armonica
pe , atunci
_

d = 0.
7.3 Denit ii si exemple
O relat ie de forma
(3.1) F
_
x
1
, x
2
, ..., x
n
, u,
u
x
1
, ...,
u
x
n
,

2
u
x
2
1
, ...,

k
u
x
k
i
, ...
_
= 0
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
, reprezinta variabila independenta, iar
u = u(x) = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
) reprezinta funct ia necunoscuta, se numeste ecua-
t ie cu derivate part iale. Ordinul maxim de derivare al funct iei u se numeste
ordinul ecuat iei cu derivate part iale.
7
Spunem ca ecuat ia cu derivate part iale (3.1) este liniara daca F este liniara
n raport cu funct ia necunoscuta si toate derivatele acesteia.
Daca F este liniara numai n raport cu derivatele de ordin maxim ale func-
t iei necunoscute spunem ca ecuat ia (3.1) este cvasiliniara.

In celelalte cazuri
ecuat ia se numeste neliniara.

In cele ce urmeaza ne vom ocupa mai ales de
ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea liniare. Justicarea acestei
opt iuni este data de faptul ca, pe de o parte aceste ecuat ii sunt mai usor de
abordat cu instrumente matematice aate la ndemana student ilor, iar pe de
alta parte ele constituie modele matematice acceptate pentru fenomene zice
clasice precum fenomenul difuziei, propagarea caldurii, propagarea undelor
etc.
Prin solut ie clasica pentru (3.1) nt elegem o funct ie u : IR care este
continua mpreuna cu toate derivatele sale part iale care apar n ecuat ie si, n
plus, satisface relat ia (3.1) n orice punct x din .
Spunem ca ecuat ia (3.1) este ecuat ie liniara omogena daca se poate scrie
sub forma Lu = 0 unde L este un operator liniar, adica
L(u +v) = Lu +Lv si L(u) = Lu, IR.

In cazul n care ecuat ia (3.1) se scrie sub forma Lu = f unde L este operator
liniar iar f : IR este o funct ie data neidentic nula, ecuat ia se numeste
neomogena.
Ca si n cazul ecuat iilor diferent ialen cazul liniar omogen are loc principiul
superpozit iei: daca u si v sunt solut ii atunci u+v si u sunt, de asemenea, so-
lut ii ale aceleiasi ecuat ii. Solut ia generala a unei ecuat ii liniare neomogene se
obt ine ca suma dintre solut ia generala a ecuat iei omogene asociate si o solut ie
particulara a ecuat iei neomogene.
Prin exemplele care urmeaza ilustram cele trei tipuri de ecuat ii cu derivate
part iale: liniare, cvasiliniare si neliniare.
Ecuat ii cu derivate part iale liniare
1. Ecuat ia lui Laplace: u = 0
2. Ecuat ia lui Poisson: u = f
3. Ecuat ia caldurii:
u
t
u = f
4. Ecuat ia undelor:

2
u
t
2
u = f.
Aceste ecuat ii vor apare frecvent n cursul de fat a.
8
Ecuat iile lui NavierStokes (cvasiliniare)
_

_
v
t
v +
3

i=1
v
i
v
x
i
+
1

p = f(x, t)

t
+ div(v) = 0.
Ele descriu miscarea unui lichid sau gaz. Aici v (de coordonate v
1
, v
2
, v
3
) este
vectorul viteza al particulei de lichid care la momentul t se gaseste n punctul
x(x
1
, x
2
, x
3
); p este presiunea; densitatea lichidului; coecientul de
vascozitate, iar f vectorul fort elor masice care act ioneaza asupra mediului.
Ecuat iile MongeAmpere (neliniare)

2
u
x
2

2
u
y
2

_

2
u
xy
_
2
= f(x, y).
Aceste ecuat ii joaca un rol important n probleme de geometrie.

Incheiem aceasta prezentare cu ecuat iile lui Maxwell care reprezinta un

corolar al celor prezentate anterior.
Ecuat iile lui Maxwell
Bazandu-se pe experimentele realizate de Faraday si Oersted, J.C. Maxwell a
formulat sistemul de ecuat ii ce descriu campul electromagnetic dintr-un mediu
material. Din acest motiv, acest set de ecuat ii este cunoscut sub numele de
ecuat iile campului electromagnetic sau ecuat iile lui Maxwell. Acest sistem are
forma
(3.2)
_

_
div(

E) = 4
div(

H) = 0
rot

E =
1
c

t
(

H)
rot

H =
1
c

t
(

E) +
4
c

I
unde vectorul

E(x, y, z, t) reprezinta intensitatea campului electric (cu com-
ponentele scalare E
1
, E
2
, E
3
),

H(x, y, z, t) este intensitatea campului magnetic

(cu componentele scalare H
1
, H
2
, H
3
),

I (x, y, z, t) este densitatea curentului
de conduct ie, (x, y, z) este densitatea sarcina, este constanta dielectrica a
9
mediului, este permeabilitatea magnetica a mediului iar c = 3 10
5
Km/s
reprezinta viteza de propagare a luminii n vid.
Ment ionam faptul ca n unele cazuri particulare ecuat iile campului elec-
tromagnetic devin ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea. Prezentam
doua astfel de cazuri.
i) Presupunem ca: = 0, = constant, = constant si I =

E (legea lui
Ohm, unde este o constanta).

In acest caz, sistemul (3.2) devine

_

_
div

E = 0
div

H = 0
rot

E =

c
H
t
rot

H =

c
E
t
+
4
c

E.
De aici rezulta ca
rot(rot

E) =

c
rot
_

H
t
_
=

c

t
(rot

H) =
=

c

t
_

E
t
+
4
c

E
_
=

c
2

E
t
2

4
c
2

E
t

Insa rot(rot

E) = (div

E)

E =

E. Rezulta ca

E =

c
2

E
t
2
+
4
c
2

E
t
deci, pe componente E
i
verica o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul doi
cunoscuta sub numele de ecuat ia telegrastilor.
Acelasi lucru (si n acelasi mod) se demonstreaza despre

H.
ii)

In cazul electrostatic (

H = 0 si

E nu depinde de timp), ecuat iile lui
Maxwell devin
div(

E) = 4, rot

E = 0.

In acest caz

E = w
0
si, presupunand constant, potent ialul w
0
verica
ecuat ia lui Poisson w
0
= 4

10
7.4 Probleme ale teoriei ecuat iilor cu derivate
part iale. Condit ii init iale si la limita.
Corectitudinea problemei
O ecuat ie cu derivate part iale poate avea mai multe solut ii. Mult imea lor
formeaza solut ia generala. Pentru a individualiza o solut ie din mult imea solu-
t iilor unei ecuat ii cu derivate part iale trebuie sa introducem condit ii suplimen-
tare, condit ii care depind de tipul ecuat iei studiate. Deoarece avem n vedere
ecuat iile zicii matematice, ne vom referi la condit iile impuse acestor ecuat ii.
S-au conturat doua tipuri de condit ii:
condit ii init iale (ce vizeaza variabila timp)
condit ii la limita (ce vizeaza variabilele spat iale).
Condit iile init iale ne sunt familiare de la ecuat ii diferent iale iar problemele ce
constau n rezolvarea unei ecuat ii cu derivate part iale cu condit ii init iale se
numesc (ca si n cazul ecuat iilor diferent iale) probleme Cauchy.

Insa condit iile
init iale nu sunt suciente pentru a asigura unicitatea solut iei unei ecuat ii cu
derivate part iale deoarece aceasta depinde de mai multe variabile. De aceea
este nevoie sa introducem condit ii si asupra variabilelor spat iale. Acestea se
mai numesc si condit ii la limita, deoarece se refera la comportarea solut iei pe
frontiera domeniului. Urmatoarele trei tipuri de condit ii la limita sunt cele
mai importante:
(i) condit ii la limita de tip Dirichlet
(ii) condit ii la limita de tip Neumann
(iii) condit ii la limita de tip Robin.
Problema Dirichlet (Neumann sau Robin) consta n rezolvarea unei ecuat ii
cu derivate part iale cu condit ii la limita de tip Dirichlet (Neumann sau Robin).
Exemplicam aceste tipuri de probleme pentru ecuat ia Poisson.
Aceste probleme se formuleaza pentru ecuat ii ce descriu fenomene stat ionare,
independente de timp.
Problema Dirichlet. Fie un domeniu marginit cu frontiera . Sa se
determine u C
2
() C(

) astfel ncat
_
u(x) = f(x), x
u(x) = (x), x
unde f C(

), C() sunt funct ii date.

11
Problema Neumann. Sa se determine u C
2
() C(

) astfel ncat
_
_
_
u(x) = f(x), x
u

(x) = g(x), x
unde f C(

), g C() sunt funct ii date,

u

ind derivata funct iei u

dupa direct ia normalei exterioare n punctul x la frontiera ().
Problema Robin. Sa se determine u C
2
() C
2
(

) astfel ncat
_

_
u(x) = f(x), x

(x) +u(x) = h(x), x

, IR, , 0, + ,= 0 iar f C(

) si h C().
Problemele mixte se formuleaza pentru ecuat ii cu derivate part iale de tip
parabolic sau hiperbolic. Problema mixta de tip CauchyDirichlet consta n
rezolvarea unei ecuat ii cu derivate part iale cu condit ii init iale referitoare la
variabila timp si condit ii de tip Dirichlet referitoare la variabilele spat iale.
Analog se formuleaza si alte tipuri de probleme mixte. Precizam ca se pot
formula si alte tipuri de probleme referitoare la ecuat ii cu derivate part iale,
nsa doar cele prezentate aici vor tratate n capitolele urmatoare.
Spunem ca o problema matematica este corect pusa daca satisface urma-
toarele cerint e
(j) Existent a: exista cel put in o solut ie a problemei.
(jj) Unicitatea: exista cel mult o solut ie a problemei.
(jjj) Continuitatea: solut ia depinde continuu de datele problemei.
Prima cerint a este o condit ie logica problema matematica are o solut ie
deoarece ea trebuie sa reecte realitatea zica.
Daca o problema nu e bine pusa, spunem ca este incorect pusa. Astfel de
probleme, e nu au solut ii, e au mai multe solut ii, e nu depind continuu
de date. Ecuat iile cu derivate part iale ofera cele mai sugestive exemple de
probleme incorect puse. Aceasta deoarece ele modeleaza fenomene zice si o
neconcordant a ntre natura zica a fenomenului si condit iile impuse asupra
solut iei ecuat iei conduc la probleme incorect puse.
12
Un exemplu standard (datorat lui J. Hadamard (18651963)) de problema
incorect pusa este data de ecuat ia lui Laplace n semiplanul superior cu date
init iale
(P
n
)
_
_
_
u = 0, y > 0
u(x, 0) = 0,
u
y
(x, 0) =
sinnx
n
,
x IR.
Fie si problema
(P
0
)
_
_
_
u = 0, y > 0
u(x, 0) = 0,
u
y
(x, 0) = 0, x IR.
Observam ca u
n
(x, y) =
sinnx(e
ny
e
ny
)
2n
2
si u
0
(x, y) = 0 sunt solut ii ale
problemelor (P
n
) si, respectiv, (P
0
). Observam ca pentru n datele
problemei (P
n
) converg uniform la datele problemei (P
0
).

In schimb
limsup
n
[u
n
(x, y) u
0
(x, y)[ = +, (x, y), x ,= 0, y > 0.
Prin urmare, solut ia nu depinde continuu de datele problemei, deoarece schim-
bari minore n datele problemei conduc la explozii ale solut iei.
7.5 Clasicarea ecuat iilor cu derivate part iale liniare
de ordinul al doilea
7.5.1 Denit ii. Not iuni generale
Exista diverse modalitat i de clasicare a ecuat iilor cu derivate part iale:
liniare sau neliniare; stat ionare sau de evolut ie etc. Cea mai uzitata clasi-
care este cea a ecuat iilor cu derivate part iale liniare de ordinul al doilea dupa
tipul ecuat iei. Conform acestei clasicari, majoritatea ecuat iilor cu derivate
part iale de ordinul al doilea liniare apart ine unuia din cele trei tipuri de baza:
eliptic, parabolic, hiperbolic.
Consideram urmatoarea ecuat ie cu derivate part iale liniara de ordinul al
doilea
(5.1)
n

i,j=1
a
ij
(x)

2
u
x
i
x
j
(x) +
n

i=1
b
i
(x)
u
x
i
(x) +c(x)u(x) = f(x)
unde a
ij
= a
ji
, 1 i, j n, b
i
, c si f sunt funct ii denite pe un domeniu
IR
n
.
13
Fie x un punct oarecare xat. Polinomul:
P( x, ) =
n

i,j=1
a
ij
( x)
i

j
,
unde = (
1
, ...,
n
) IR
n
, se numeste polinomul caracteristic, n punctul x,
al ecuat iei (5.1). Ecuat ia (5.1) se numeste eliptica n x, daca P( x, ) > 0,
IR
n
0 sau P( x, ) < 0, IR
n
0.
Ecuat ia (5.1) se numeste parabolica n punctul x, daca P( x, )0, IR
n
sau daca P( x, ) 0, IR
n
si exista cel put in un vector
0
,= 0 astfel ncat
sa avem P( x,
0
) = 0.
Ecuat ia (5.1) se numeste hiperbolica n punctul x, daca exista cel put in
doi vectori nenuli, si , astfel ca P( x, ) > 0 si P( x, ) < 0. Vom spune
ca ecuat ia (5.1) este eliptica, parabolica sau hiperbolica n , daca pastreaza
acest atribut n toate punctele domeniului .
T inand cont de aceste denit ii, se verica usor ca: ecuat ia lui Laplace
este eliptica, ecuat ia propagarii caldurii este parabolica, iar ecuat ia propagarii
undelor este hiperbolica.
Daca a
ij
1, 0, 1 pentru i, j 1, 2, ..., n, spunem ca ecuat ia (5.1)
este de forma canonica.

In acest caz, stabilirea tipului ecuat iei este un lucru
simplu.
Ne punemntrebarea daca nu se poate face o transformare asupra ecuat iei
(5.1) ncat aceasta sa capete forma canonica. Acest lucru este posibil prin
schimbarea variabilelor independente n doua cazuri: i) cand n = 2 si ii) cand
coecient ii a
ij
sunt constant i.

In al doilea caz se face apel la rezultate de algebra liniara care permit

aducerea unei forme patratice la forma canonica (vezi [27]). Ne vom ocupa
mai pe larg de primul caz.

In acest caz, ecuat ia (5.1) are forma
(5.2)
A(x, y)u
xx
+B(x, y)u
xy
+C(x, y)u
yy
+
+D(x, y)u
x
+E(x, y)u
y
+F(x, y)u = G(x, y)
cu A, B, C, D, E, F, G funct ii continue n domeniul IR
2
.

In acest caz, tipul
ecuat iei (5.1) n (x
0
, y
0
) este dat de semnul expresiei
B
2
(x
0
, y
0
) 4A(x
0
, y
0
)C(x
0
, y
0
).
Sa facem schimbarea de variabile independente
(5.3) = (x, y), = (x, y)
14
cu , de clasa C
2
n si iacobianul
J =

x

y

x

y

diferit de zero n orice punct din .

Trecand la noile coordonate avem
u
x
= u

x
+u

x
u
y
= u

y
+u

y
u
xx
= u

2
x
+ 2u

x
+u

2
x
+u

xx
+u

xx
u
xy
= u

y
+u

(
x

y
+
y

x
) +u

y
+u

xy
+u

xy
u
yy
= u

2
y
+ 2u

y
+u

2
y
+u

yy
+u

yy
.
Substituind aceste cantitat i n (2) obt inem
(5.4) A

+B

+C

+D

+E

+F

u = G

unde
A

= A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
B

= 2A
x

x
+B(
x

y
+
y

x
) + 2C
y

y
C

= A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
D

= A
xx
+B
xy
+C
yy
+D
x
+E
y
E

= A
xx
+B
xy
+C
yy
+D
x
+E
y
F

= F
G

= G.
Observam ca ecuat ia (5.4) are aceeasi forma ca (5.2) iar natura sa a ramas
invarianta n urma transformarii (5.3) de iacobian nenul, deoarece
B
2
4A

= J
2
(B
2
4AC).

Intrucat pentru stabilirea tipului ecuat iei (5.2) am folosit doar coecient ii
A, B, C, vom rescrie (5.2) ca
(5.5) Au
xx
+Bu
xy
+Cu
yy
= H unde H = H(x, y, u, u
x
, u
y
),
iar ecuat ia (5.4) ca
(5.6) A

+B

+C

= H

unde H

= H(, , u, u

, u

).
15
7.5.2 Curbe caracteristice. Forme canonice
Vom considera problema aducerii ecuat iei (5.5) la forma canonica. Pentru
aceasta, sa observam ca A

si C

se obt in din expresia

A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
nlocuind pe (x, y) prin (x, y) si (x, y). Sa vedem daca nu e posibil ca,
pentru anumite funct ii , expresia de mai sus sa se anuleze, adica
(5.7) A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
= 0.
Curbele integrale
(5.8) (x, y) = constant
ale acestei ecuat ii neliniare cu derivate part iale de ordinul ntai se numesc
curbe caracteristice ale ecuat iei (5.5).
Din (5.8) deducem
d =
x
dx +
y
dy = 0 sau

x

y
=
dy
dx

Inlocuind ultimul raport n relat ia (5.7), obt inem ca aceste caracteristici sunt
solut ii ale ecuat iei diferent iale ordinare
(5.9) A
_
dy
dx
_
2
B
dy
dx
+C = 0.
Interpretand aceasta ca o ecuat ie algebrica de gradul al doilea, gasim
(5.10)
dy
dx
=
_
B +
_
B
2
4AC
_
/2A
(5.11)
dy
dx
=
_
B
_
B
2
4AC
_
/2A.
Aceste ecuat ii se numesc ecuat ii caracteristice pentru familia de curbe din
planul xOy unde = constant, = constant. Integrand cele doua ecuat ii se
obt in curbele caracteristice ce pot scrise sub forma

1
(x, y) = c
1
,
2
(x, y) = c
2
, c
1
, c
2
= constant.
Deci transformarea
= (x, y), =
2
(x, y)
va aduce ecuat ia (5.5) la forma canonica.
16
a. Ecuat iile de tip eliptic. Daca B
2
4AC < 0, ecuat ia (5.9) in-
terpretata ca ecuat ie algebrica n dy/dx nu are solut ii reale, dar are doua
solut ii complex conjugate care sunt funct ii complexe, continue ce depind de
variabilele reale x si y.
Astfel, n acest caz, nu avem curbe caracteristice reale. Daca presupunem
coecient ii A, B, C funct ii analitice de argumentele lor (adica dezvoltabile n
serie Taylor n jurul ecarui punct din domeniul lor de denit ie), atunci putem
considera ecuat ia (5.9) pentru x si y variabile complexe.
Deoarece si sunt complexe, introducem noile variabile reale
= ( +)/2, = ( )/2i
astfel ca
(5.12) = +i, = i.
Pentru nceput transformam ecuat ia (5.5). Obt inem
(5.13) A

(, )u

+B

(, )u

+C

(, )u

= H
1
(, , u, u

, u

)
n care coecient ii au aceeasi forma precum cei din ecuat ia (5.6). Folosind
transformarea (5.12), ecuat iile A

= 0, C

= 0 devin
(A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
) (A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
)+
+i[2A
x

x
+B(
x

y
+
y

x
) + 2C
y

y
] = 0
(A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
) (A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
)
i[2A
x

x
+B(
x

y
+
y

x
) + 2C
y

y
] = 0
sau
(A

) +iB

= 0
(A

) iB

= 0.
Aceste ecuat ii sunt satisfacute daca
A

= C

si B

= 0.
Prin urmare, ecuat ia (5.13) se transforma n
u

+u

= H
2
(, , u, u

, u

)
unde H
2
= H
1
/A

. Aceasta este cunoscuta sub numele de forma canonica a

ecuat iei eliptice.
17
Exemplu. Ecuat ia
u
xx
+x
2
u
yy
= 0
este eliptica n planul xOy cu except ia axei x = 0 deoarece
B
2
4AC = 4x
2
< 0, x ,= 0.
Ecuat iile caracteristice sunt
_

_
dy
dx
= ix
dy
dx
= ix
care, prin integrare, dau: 2y ix
2
= c
1
, 2y +ix
2
= c
2
. Astfel, daca luam
_
= 2y ix
2
= 2y +ix
2
si, deci,
_

_
=
1
2
( +) = 2y
=
1
2i
( ) = x
2
obt inem forma canonica
u

+u

=
1
2
u

.
Observat ie. Ment ionam faptul ca o ecuat ie poate sa e de tipuri diferite n
port iuni diferite ale domeniului. Astfel ecuat ia lui Tricomi
u
xx
+xu
yy
= 0
este eliptica pentru x>0 si hiperbolica pentru x<0, deoarece B
2
4AC=4x.
Ecuat ia lui Tricomi aparen aerodinamica: domeniul eliptic corespunde miscarii
supersonice iar domeniul hiperbolic miscarii subsonice.
b. Ecuat iile de tip parabolic.

In acest caz B
2
4AC = 0 si e-
cuat iile (5.10), (5.11) coincid. Astfel, exista o singura familie de caracteris-
tici, obt inand o singura integrala = constant sau = constant. Deoarece
B
2
4AC = 0 si A

= 0, avem ca:
A

= A
2
x
+B
x

y
+C
2
y
=
_

A
x
+

C
y
_
2
= 0
18
de unde rezulta ca
B

= 2A
x

x
+B(
x

y
+
y

x
) + 2C
y

y
=
= 2
_

A
x
+

C
y
_ _

A
x
+

C
y
_
= 0.
Luand valori arbitrare pentru funct iile (x, y) care sunt funct ional indepen-
dente de (x, y) (de exemplu, = y), iacobianul nu se anuleaza n domeniul
de parabolicitate.

Impart ind (5.6) prin C

, gasim
u

= H
3
(, , u, u

, u

), C

,= 0
sau, daca alegem = constant ca integrala prima n sistemul (5.10)(5.11)
u

= H

3
(, , u, u

, u

).
Una din aceste forme poarta denumirea de forma canonica a ecuat iei parabo-
lice.
Exemplu. Ecuat ia
x
2
u
xx
+ 2xyu
xy
+y
2
u
yy
= 0
are discriminantul = B
2
4AC = 4x
2
y
2
4x
2
y
2
= 0. Deci ecuat ia este
parabolica n tot planul. Ecuat ia caracteristica este
dy
dx
=
y
x
si curba caracteristica corespunzatoare
y
x
= constant.
Luand transformarea de coordonate
_
=
y
x
= y
obt inem
u

= 0, pentru y ,= 0.
c. Ecuat iile de tip hiperbolice. Daca B
2
4AC > 0, ecuat iile (5.10)
si (5.11) dau doua familii reale si distincte de caracteristici. Ecuat ia (5.6) se
reduce la
(5.14) u

= H
1
19
unde H
1
= H

/B

. Deoarece iacobianul transformarii este nenul, se arata

simplu ca B

,= 0. Aceasta forma se mai numeste prima forma canonica a

ecuat iei hiperbolice.
Daca introducem noile variabile independente
_
= +
=
atunci ecuat ia (5.14) se transforma n
u

= H
2
(, , u, u

, u

)
care se numeste a doua forma canonic a a ecuat iei hiperbolice.
Exemplu. Sa se stabileasca tipul si sa se aduca la forma canonica ecuat ia
y
2
u
xx
x
2
u
yy
= 0.
Rezolvare.

In acest caz, A=y
2
, B=0, C = x
2
, deci B
2
4AC=4x
2
y
2
>0.
Prin urmare, ecuat ia este hiperbolica n tot planul xOy, cu except ia axelor de
coordonate x = 0 si y = 0. Din ecuat iile caracteristice (5.10), (5.11) obt inem
_

_
dy
dx
=
x
y
dy
dx
=
x
y
care, prin integrare, conduc la
_

_
1
2
y
2

1
2
x
2
= c
1
1
2
y
2
+
1
2
x
2
= c
2
.
Pentru a aduce ecuat ia init iala la forma canonica, facem transformarea de
variabile
_

_
=
1
2
y
2

1
2
x
2
=
1
2
y
2
+
1
2
x
2
.
Astfel
u
x
= u

x
+u

x
= xu

+xu

u
y
= u

y
+u

y
= yu

+yu

u
xx
= x
2
u

2x
2
u

+x
2
u

+u

u
yy
= y
2
u

+ 2y
2
u

+y
2
u

+u

+u

20
iar ecuat ia init iala capata forma canonica
u

=

2(
2

2
)
u

2(
2

2
)
u

.
7.5.3 Ecuat ii cu coecient i constant i
Daca n ecuat ia
(5.15) Au
xx
+Bu
xy
+Cu
yy
+Du
x
+Eu
y
+Fu = G(x, y)
coecient ii A, B, C, D, E, F sunt constante reale, ecuat ia si pastreaza tipul n
tot domeniul deoarece discriminantul B
2
4AC este o constanta.
Din ecuat iile caracteristice
_

_
dy
dx
=
_
B +
_
B
2
4AC
_
/2A
dy
dx
=
_
B
_
B
2
4AC
_
/2A
rezulta curbele caracteristice
_

_
y =
_
B +

B
2
4AC
2A
_
x +c
1
y =
_
B

B
2
4AC
2A
_
x +c
2
care sunt doua familii de drepte.

In consecint a, transformarile de coordonate se vor face cu formulele

_
= y
1
x
= y
2
x
unde

1,2
=
B

B
2
4AC
2A

a. Cazul eliptic. Acesta este cazul cand B
2
4AC < 0, iar caracteristi-
cile sunt complex conjugate. Transformarea de coordonate e data de
_
= y (a +ib)x
= y (a ib)x
21
unde a = B/2A si b =

4AC B
2
/2A sunt numere reale. Se introduc noile
variabile
_

_
=
1
2
( +) = y ax
=
1
2i
( ) = bx
care vor aduce ecuat ia (5.15) la forma canonica.
Exemplu. Ecuat ia
u
xx
+u
xy
+u
yy
+u
x
= 0
este eliptica n plan deoarece B
2
4AC = 3 < 0. Schimbarile succesive de
variabile
_

_
= y
_
1
2
+i

3
2
_
x
= y
_
1
2
i

3
2
_
x
_

_
=
1
2
( +) = y
1
2
x
=
1
2i
( ) =

3
2
x
conduc la forma canonica
u

+u

2
3
u

+
2

3
u

= 0.
b. Cazul parabolic. Cand B
2
4AC = 0, ecuat ia este de tip parabolic,
caz n care exista o singura familie de curbe caracteristice data de
y = (B/2A)x +c
1
.
Aceasta ne permite sa trecem la noile variabile
_
= y (B/2A)x
= hy +x
unde h si sunt constante astfel ca iacobianul transformarii sa e nenul. Cu
aceste transformari de variabile ecuat ia devine
u

= D
1
u

+E
1
u

+F
1
u +G
1
(, )
uinde D
1
, E
1
, F
1
sunt constante.
Daca B = 0, din relat ia B
2
4AC = 0 se vede ca A = 0 sau C = 0, deci
ecuat ia este n forma canonica.
22
Exemplu. Ecuat ia
u
xx
4u
xy
+ 4u
yy
= e
y
este parabolica deoarece A = 1, B = 4, C = 4 si B
2
4AC = 0. Astfel,
schimbarea de variabile
_
= y + 2x
= y
aduce ecuat ia la forma u

=
1
4
e
n
.
c. Cazul hiperbolic. Daca B
2
4AC > 0, ecuat ia este de tip hiperbolic.
Folosind transformarea de coordonate
_
= y
1
x
= y
2
x
cu
1,2
=
B

B
2
4AC
2A
obt inem forma canonica a ecuat iei date.
Daca A = 0, se va considera transformarea
_
= x
= x (B/C)y
care aduce ecuat ia (5.15) la forma canonica.
Exemplu. Ecuat ia
4u
xx
+ 5u
xy
+u
yy
+u
x
+u
y
= 2
este de tip hiperbolic deoarece B
2
4AC = 9 > 0. Ecuat iile caracteristice sunt
_

_
dy
dx
= 1
dy
dx
=
1
4
si furnizeaza transformarea
_
= y x
= y (x/4)
care reduce ecuat ia la forma: u

=
1
3
u

8
9

23
7.5.4 Rezolvarea unor ecuat ii cu derivate part iale liniare
de ordinul al doilea
Problema gasirii solut iei generale pentru o ecuat ie cu derivate part iale este
dicila. Vom arata ca forma canonica a unei ecuat ii cu derivate part iale liniare
de ordinul al doilea faciliteaza n anumite situat ii mai ales n cazul hiperbolic
obt inerea solut iei generale.
Exemplul 1. Ecuat ia
x
2
u
xx
+ 2xyu
xy
+y
2
u
yy
= 0
este hiperbolica. Prin transformarea = y/x, = y, aceasta ecuat ie capata
forma
u

= 0 pentru y ,= 0
care, prin integrare de doua ori n raport cu , da
u(, ) = f() +g()
unde f() si g() sunt funct ii arbitrare. Revenind la variabilele x si y obt inem
u(x, y) = yf
_
y
x
_
+g
_
y
x
_

Exemplul 2. Ecuat ia
2u
xx
3u
xy
2u
yy
= 0
este hiperbolica si prin transformarea: = y
1
2
x, = y + 2x conduce la
u

= 0 cu solut ia generala u(, ) = f() + g(), unde f si g sunt funct ii

arbitrare.
Revenind la variabilele x si y, obt inem u(x, y) = (x2y) +(2x+y), cu
si funct ii arbitrare.
Exemplul 3. Ecuat ia
4u
xx
+ 5u
xy
+u
yy
+u
x
+u
y
= 2
este adusa prin transformarea: = y x, = y (x/4) la forma canonica
u

=
1
3
u

8
9

24
Daca notam = u

, ecuat ia precedenta devine

=
1
3

8
9
care este o ecuat ie cu variabile separabile si are solut ia:
=
8
3
+
1
3
e
(/3)
g().
Integrand acum aceasta relat ie n raport cu , obt inem
u(, ) =
8
3
+
1
3
g()e
/3
+f()
unde f() si g() sunt funct ii arbitrare. Solut ia generala a ecuat iei init iale
este
u(x, y) =
8
3
_
y
x
4
_
+
1
3
g
_
y
x
4
_
e
1
3
(yx)
+f(y x).
Exemplul 4. Ecuat ia
u
tt
c
2
u
xx
= 0
devine, prin schimbarea de variabile: = x +ct, = x ct de forma u

= 0
care are solut ia generala
u(, ) = () +()
si, revenind la variabilele x si t,
u(x, t) = (x +ct) +(x ct),
unde si sunt funct ii arbitrare.
Capitolul 8
Probleme eliptice.
Ecuat ia lui Laplace
8.1 Funct ii armonice. Exemple
Fie un domeniu din R
n
. Ecuat ia lui Laplace
(1.1) u(x) = 0, x = (x
1
, ..., x
n
)
este, dupa cum am vazut, cea mai simpla si n acelasi timp cea mai importanta
ecuat ie cu derivate part iale de ordinul al doilea de tip eliptic. Prin denit ie,
spunem ca funct ia u C
2
() este armonica n daca satisface ecuat ia lui
Laplace n .
Este cunoscut din zica faptul ca potent ialul electrostatic n ecare punct
(x, y, z) ,= (0, 0, 0) datorat unei sarcini electrice unitare situate n originea
lui IR
3
este proport ional cu
1
r
unde r este distant a de la punct la origine,
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
. Un calcul simplu arata ca funct ia
(1.2) u =
1
r
,
r ,= 0
este armonica n IR
3
0.
Funct ia u denita prin relat ia (1.2) se distinge prin aceea ca prezinta o
simetrie fat a de origine; cu alte cuvinte, depinde numai de distant a radiala r
fat a de origine fara a depinde si de unghiurile si (Fig.1.1).
25
26

.
(x, y, z)
(r, , )
x = r sincos
y = r sinsin
z = r cos
y

x
z

r
Fig.1.1. Coordonate sferice n IR
3
Acest fapt ne sugereaza sa cautam, pentru n 2, funct ii care depind doar de
r (r = (x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
)
1/2
).
Pentru aceasta avem nevoie de expresia laplaceanului n coordonate sferice
(polare n IR
2
).
T inand cont de denit ia lui si de transformarea coordonatelor din car-
teziene n coordonate sferice (polare) rezulta (vezi [2], p.6)
u =
1
r
n1

r
_
r
n1
u
r
_
+
1
r
2

n
u
unde
n
este un operator diferent ial de ordinul al doilea ce cont ine doar
derivate n raport cu coordonatele unghiulare.
De exemplu, n IR
2

2
u =

2
u

2
iar n IR
3

3
u =
1
sin

_
sin
u

_
+
1
sin
2

2
u

Avand n vedere ca funct ia u depinde doar de r si este armonica, rezulta

r
_
r
n1
u
r
_
= 0
27
care este o ecuat ie diferent iala elementara cu solut ia
(1.3) u(r) =
_

_
C
1
lnr +C
2
, r > 0 (daca n = 2)
C
1
r
n2
+C
2
, r > 0 (daca n 3).
Observat ie. La acelasi rezultat ajungem daca luam din start
u(x) = v(r), r = (x
2
1
+ +x
2
n
)
1/2
unde v : [0, ) IR.
Obt inem
u
x
i
= v
t
(r)
x
i
r
care implica
u
x
i
x
i
= v
tt
(r)
x
2
i
r
2
+v
t
(r)
r
2
x
2
i
r
3
de unde
u(x) = v
tt
(r) +
n 1
r
v
t
(r).
Asadar, faptul ca funct ia u este armonica revine la
v
tt
(r) +
n 1
r
v
t
(r) = 0.
Rezolvand aceasta ecuat ie, gasim din nou relat ia (1.3). Ment ionam ca
aceasta relat ie da forma funct iilor armonice cu simetrie radiala denite n tot
spat iul (exceptand originea).
Transformarea lui Kelvin. Problema lui Dirichlet exteriora

In IR
n
(n 2) xam punctul A de coordonate (a
1
, a
2
, ..., a
n
). Se numeste
transformare prin inversiune de putere R
2
, n raport cu punctul A, operat ia
care face ca punctului M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) sa-i corespunda punctul P(
1
,
2
, ...,
n
)
(coliniar cu A si M) astfel ca
(1.4)

AM

AP = R
2
.
(

In relat ia (1.4) membrul stang reprezinta produsul scalar al vectorilor

AM
si

AP.)
Din coliniaritatea punctelor A, M, P si relat ia (1.4) rezulta
(1.5)
k
a
k
= (x
k
a
k
)R
2
/
n

i=1
(x
i
a
i
)
2
, k = 1, 2, ..., n.
28
Daca punem r
2
=

AM
2
=
n

i=1
(x
k
a
k
)
2
din relat ia (1.5) deducem ca trans-
formarea punctuala cautata este data de

k
= a
k
+R
2
x
k
a
k
r
2
,
k = 1, 2, .., n.
Se pune urmatoarea problema:
Presupunand ca funct ia u : IR
n
IR este armonica, n argumentele

1
,
2
, ...,
n
, n ce caz funct ia v : IR
n
IR denita prin
v(x
1
, ..., x
n
) = r

u
_
u
1
+R
2
x
1
a
1
r
2
,

,
a
n
+R
2
x
n
a
n
r
2
_
_
_
unde r =
_
n

k=1
(x
k
a
k
)
2
_
1/2
_
_
este si ea armonica.
Calculand laplaceanul funct iei v gasim
v = u(r

) + 2
n

k=1
r

x
k
u
x
k
+r

k=1

2
u
x
2
k
=
= 2( 2 +n)r
2
_

2
u
n

k=1
(
k
a
k
)
u

k
_
si, cum vrem ca v = 0, pentru orice u rezulta ca trebuie sa luam = 2 n.

In acest fel am demonstrat

Teorema 1.1. (teorema lui Kelvin) Daca funct ia u(
1
,
2
, ...,
n
) este armo-
nica n
1
,
2
, ..., (x)
n
atunci si funct ia
v(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
1
r
n2
u
_
a
1
+R
2
x
1
a
1
r
2
,

,
a
n
+R
2
x
n
a
n
r
2
_
_
_
unde r =
_
n

k=1
(x
k
a
k
)
2
_
1/2
_
_
este armonica n x
1
, x
2
, .., x
n
.

In particular, daca A este originea, R = 1, si notam cu |x| norma vectoru-

lui (x
1
, ..., x
n
), din teorema de mai sus deducem ca daca funct ia u(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
este armonica, atunci si funct ia
1
|x|
n2
u
_
x
1
|x|
2
,
x
2
|x|
2
,

,
x
n
|x|
2
_
este armonica.
29
Observat ii. Cu ajutorul aceste transformari punctuale, care transforma o
funct ie armonica ntr-o alta funct ie armonica, putem sa rezolvam problema
lui Dirichlet (sau Neumann) exteriora.
Prin problema Dirichlet (sau Neumann) exterioara (asociata operatorului
) se nt elege determinarea funct iei armonice u n domeniul innit exterior
unui domeniu nit cu frontiera , cunoscand valorile lui u (sau ale derivatei
sale normale) pe . Pentru a rezolva (de exemplu) problema lui Dirichlet
exterioara, vom lua un punct A n interiorul domeniului , pentru exteriorul
caruia vrem sa rezolvam problema si e o sfera de centru A si de raza R aleasa
n asa fel ncat sa e n ntregime situata n .
Transformand tot spat iul prin inversiunea de centru A si de putere R
2
,
exteriorul lui se va transforma n interiorul unui domeniu

situat n in-
teriorul sferei de mai sus. Vom rezolva apoi problema lui Dirichlet pentru
domeniul nit

cu valorile lui u date pe si transformate pe frontiera

a lui

.
Daca n = 3 si u

(r, , ) este solut ia problemei lui Dirichlet pentru

, cu
valoarea pe frontiera u

= u[

b, atunci solut ia problemei exterioare

relative la domeniul exterior lui va
u(r, , ) =
R
2
r
u

_
R
2
r
,
,
_
+b
unde b este valoarea (data) pe care o ia u la innit.

In mod analog se va reduce
si problema lui Neumann exteriora la o problema interiora.
8.2 Solut ia fundamentala a operatorului Laplace
Un rol esent ial n studiul operatorului al lui Laplace l joaca solut ia funda-
mentala.
Denit ia 2.1. Funct ia E : IR
n
0 IR denita prin
(2.1) E(x) =
_

1
(n 2)
n
|x|
n2
,
daca n 3
1
2
ln|x|, daca n = 2
se numeste solut ia fundamentala a operatorului Laplace.
30

In formula (2.1)
n
desemneaza aria sferei unitate din IR
n
, care se cal-
culeaza cu formula
n
= 2
n/2

_
n
2
_
unde este funct ia lui Euler data prin
(s) =
_

0
t
s1
e
t
dt, s > 0.
Din punct de vedere zic, E reprezinta potent ialul electrostatic generat
de o sarcina unitate negativa xata n origine.

In propozit ia urmatoare dam cateva proprietat i ale solut iei fundamentale

pentru operatorul lui Laplace.
Propozit ia 2.1. Funct ia E denita de (2.1) are urmatoarele proprietat i:
(i) E C

(IR0),
(ii) E, E
x
i
L
1
loc
(IR
n
),
(iii) E(x) = 0, x ,= 0.
Demonstrat ie. Proprietat ile (i) si (iii) sunt imediate.

In ce priveste proprie-
tatea (ii) aceasta rezulta din faptul ca:
_
|x|r
|x|

dx < daca si numai daca < n.

Rezultatul urmator va utilizat la demonstrarea existent ei solut iei pentru
problema Dirichlet prin metoda lui Perron.
Propozit ia 2.2. Fie f C
2
0
(IR
n
) si u(x) =
_
IR
n
E(x y)f(y)dy, x IR
n
.
Atunci
(j) u C
2
(IR
n
).
(jj) u = f n IR
n
.
Demonstrat ie. (j) Facand schimbarea de variabila x y z obt inem
(2.2) u(x) =
_
IR
n
E(z)f(x z)dz.
Din aceasta scriere, folosind faptul ca funct ia f este de clasa C
2
si are suportul
compact n IR
n
, rezulta ca u C
2
(IR
n
).
(jj) Vom face demonstrat ia pentru n 3, cazul n = 2 tratandu-se n mod
analog.
31
Fie > 0 si x IR
n
. Din (2.2) rezulta
(2.3) u(x) =
_
B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz +
_
IR
n
\B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz.
Vom arata ca putem trece la limita cu 0 n relat ia (2.3) pentru a
obt ine (jj). Avem
(2.4)

_
B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz

C
_
_
D
2
f
_
_
L

(IR
n
)
_
B(0,)
[E(z)[dz C
2
.
Ultima inegalitate se obt ine trecand (eventual) la coordonate polare (vezi P
10
,
[2]).
Apoi din formula lui Green
_
IR
n
\B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz =
_
IR
n
\B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz+
+
_
B(0,)
E(z)
f

z
(x z)d
x
.
La fel ca n cazul precedent, obt inem
(2.5)

_
B(0,)
E(z)
f

z
(x z)d
z

C|Df|
L

(IR
n
)
_
B(0,)
[E(z)[d C.
Vom arata ca

_
IR
n
\B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz f(x) pentru 0.
Aplicand prima formula a lui Green, obt inem

_
IR
n
\B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz =
_
B(0,)
E(z)

f(x z)d
z
+
+
_
IR
n
\B(0,)
E(z)f(x z)dz =
_
B(0,)
E(z)

f(x z)d
z
,
deoarece funct ia E este armonica n IR
n
B(0, ). Apoi
E(z)

= E(z) (z) =
1

n1
,
z B(0, ),
32
deoarece (z) =
z
[z[
=
z

, z B(0, ). De aici rezulta

_
IR
n
\B(0,)
E(z)
x
f(x z)dz =
1

n1
_
B(0,)
f(x z)d
z
.
Teorema de medie si continuitatea funct iei f implica
(2.6)
1

n1
_
B(0,)
f(x z)d
z
f(x) pentru 0.
Rezumand, relat iile (2.4), (2.5), (2.6) demonstreaza armat ia (jj).
Teorema care urmeaza da o reprezentare a unei funct ii u de clasa C
2
n
n funct ie de valorile laplaceanului u n si de valorile lui u si
u

pe
frontiera .
Teorema 2.1. (Teorema RiemannGreen) Daca este o mult ime deschisa si
marginita din IR
n
cu frontiera neted a iar u C
2
() C
1
(

) cu proprietatea
u C(

), atunci are loc relat ia:

(2.7)
_

u(y)E(x y)dy
_

u(y)

E(x y)d
y
+
+
_

u(y)

y
E(x y)d
y
=
_

_
u(x), x ()
1
2
u(x), x ()
0, xIR
n
()
Demonstrat ie. () Fie x si > 0 astfel ncat B(x, ). Aplicand for-
mula a doua a lui Green domeniului B(x, ) si t inand cont ca (B(x, )) =
B(x, ), obt inem
(2.8)
_
\B(x,)
(u(y)
y
E(x y) E(x y)u(y))dy =
=
_

_
u(y)

y
E(x y)
u(y)

E(x y)
_
d
y
+
+
_
B(x,)
_
u(y)
E(x y)

u(y)

E(x y)
_
d
y
.

Insa
y
E(x y) = 0 n B(x, ) si
_
B(x,)
u

(y)E(x y)d
y
0,
_
B(x,)
u(y)

y
E(x y)d
y
u(x)
33
deoarece
y
este normala la B(x, ) n punctul y ndreptata spre interiorul
lui B(x, ).
Trecand la limita cu 0 n formula (2.8), obt inem rezultatul dorit.
() Pentru x si > 0 (sucient de mic) notam:

= B(x, ),

= B(x, ),

= B(x, ).
Aplicand formula a doua a lui Green perechii de funct ii u si E pe domeniul

, obt inem
(2.9)
_

(E(x y)u(y) u(y)

y
E(x y))dy =
=
_
\

_
E(x y)
u(y)

u(y)
E(x y)

y
_
d
y
+
+
_

_
E(x y)
u(y)

u(y)
E(x y)

y
_
d
y
.
Din cauza ca E este armonica n

si pentru 0 avem:
_

E(x y)u(y)dy
_

E(x y)u(y)dy
_
\

u(y)

E(x y)d
y

_

u(y)

E(x y)d
y
_
\

u(y)
E(x y)

y
d
y

_

u(y)
E(x y)

y
d
y
_

E(x y)
u(y)

d
y
0
_

u(y)
E(x y)

y
d
y

1
2
u(x)
din formula (2.9) rezulta, prin trecere la limita, armat ia ().
() Luand x IR
n
si aplicand formula lui Green pe domeniul , obt inem
_

(E(x y)u(y) u(y)

y
E(x y))dy =
=
_

_
E(x y)
u(y)

u(y)
E(x y)

y
_
d
y
si t inand cont ca
y
E(x y) = 0, pentru y obt inem rezultatul dorit.
Cu aceasta teorema este demonstrata.
34
Corolarul 2.1. Daca este o submult ime deschisa a lui IR
n
si u C
2
()
este o funct ie armonica, atunci u C

().
Demonstrat ie. Fie x
0
si > 0 astfel ca B(x
0
, ). Aplicand formula
(2.7) pentru bila B(x
0
, ), rezulta
u(x) =
_
B(x
0
,)
E(x y)
u(y)

d
y
+
_
B(x
0
,)
u(y)
E(x y

y
d
y
,
pentru orice x B(x
0
, ). Deoarece x ,= y (x B(0, ) si y B(0, )) cei doi
termeni din membrul drept sunt funct ii de clasa C

n raport cu x B(x
0
, ).
Punctul x ind arbitrar n , rezulta u C

().
Corolarul 2.2. Fie C

0
(IR
n
). Atunci
(2.10)
_
IR
n
E(x)(x)dx = (0).
Demonstrat ie. Deoarece C

0
(IR
n
) exista r > 0 sucient de mare astfel
ca supp B(0, r). Aplicand formula de reprezentare (2.7) pe aceasta bila si
t inand cont ca (x) =
(x)

= 0, pentru x B(0, r) rezulta

_
B(0,r)
E(x y)(y)dy = (x), x B(0, R)
de unde, luand x = 0 si t inand cont ca E(y) = E(y) rezulta (2.10).

In limbajul teoriei distribut iilor, acest rezultat se scrie sub forma

E =
0
n IR
n
unde
0
este distribut ia lui Dirac concetrata n origine.
Corolarul 2.3. (Formula de medie) Daca funct ia u este armonica n ,
atunci pentru orice bila B(x, r) cu B(x, r) are loc formula
(2.11) u(x) =
1

n
r
n1
_
B(x,r)
u(y)d
y
, x .
Demonstrat ie. Se aplica formula (2.7) pentru B(x, r) si se obt ine
u(x) =
1

n
r
n1
_
B(x,r)
u(y)d
y
+
1
(n 2)
n
r
n2
_
B(x,r)
u(y)

d
y
.
35
Demonstrat ia se ncheie t inand cont ca ultimul termen din membrul drept
al egalitat ii de mai sus este nul (teorema lui Gauss, pentru funct ii armonice).
Din (2.11) deducem ca valoarea unei funct ii armonice ntr-un punct este
egala cu media valorilor sale pe orice sfera centrata n acel punct daca sfera
respectiva este inclusa n domeniul de armonicitate al funct iei.
8.3 Funct ia Green. Solut ia problemei Dirichlet
Funct ia Green. O metoda de rezolvare a problemelor la limita pentru ecuat ia
lui Laplace, care conduce la o reprezentare analitica a solut iilor, este metoda
funct iei Green. De altminteri, analizand formula de reprezentare a funct iilor
de clasa C
2
n domeniul constatam ca daca funct ia u este armonica, atunci
valorile sale n pot scrise n funct ie de valorile sale si ale derivatei sale
normale pe frontiera . Pentru rezolvarea problemei Dirichlet (n care sunt
prescrise doar valorile lui u pe ) avem nevoie ca n formula de reprezentare
sa nu mai apara derivata normala a funct iei u. Acest lucru l vom realiza prin
introducerea funct iei Green.
Denit ia 3.1. Fie o mult ime deschisa din IR
n
cu frontiera de clasa C
1
pe
port iuni. O funct ie G : IR se numeste funct ie Green pentru problema
Dirichlet pe daca satisface urmatoarele doua proprietat i:
(i) G este de forma
G(x, y) = g(x, y) E(x y),
unde g : IR satisface condit iile: pentru orice x funct ia
y g(x, y) este armonica n si continua n iar y
g

y
(x, y) este
continua pe .
(ii) G(x, y) = 0, x , y .
Utilizand formula lui Green deducem cu usurint a faptul ca daca exista o func-
t ie Green pentru problema Dirichlet pe , atunci aceasta este unica. Se arata
ca existent a funct iei Green este asigurata pentru domenii sucient de regulate.
Noi vom evident ia acest lucru n paragrafele urmatoare.
Propozit ia 3.1. Fie IR
n
o mult ime deschisa din IR
n
cu frontiera su-
cient de neted a iar G funct ia Green corespunzatoare problemei Dirichlet pe .
Atunci
a) G(x, y) > 0, x, y , x ,= y.
36
b) Pentru orice x si f C()
lim
0
_
B(x,)
f(y)G(x, y)d
y
= 0,
lim
0
_
B(x,)

y
G(x, y)f(y)d
y
= f(x).
c) G(x, y) = G(y, x), x, y , x ,= y.
Demonstrat ie. a) Fie x xat si

= B(x, ) unde > 0 este ales

sucient de mic astfel ncat B(x, ). Funct ia y G(x, y) ind armonica
n

, rezulta ca atat maximul cat si minimul ei vor atinse doar pe

=
B(x, ) . Deoarece lim
yx
G(x, y) = +si G(x, y) = 0, y va rezulta
ca G(x, y) > 0, y

(pentru sucient de mic) ceea ce demonstreaza

armat ia.
b) Avem
lim
0
_
B(x,)
f(y)G(x, y)d
y
= lim
0
_
B(x,)
f(y)g(x, y)d
y

lim
0
_
B(x,)
f(y)E(x y)d
y
= 0
si
lim
0
_
B(x,)
f(y)

y
G(x, y)d
y
= lim
0
_
B(x,)
f(y)g(x, y)d
y

lim
0
_
B(x,)
f(y)

y
E(x y)d
y
= 0 f(x) = f(x).

In ambele cazuri folosim teorema de medie pentru integrale de funct ii continue.

In plus,

y
E(x y) =
1

n1
pentru y B(x, ).
c) Fie x, y , x ,= y si > 0 sucient de mic ncat B(x, ) B(y, )
si B(x, ) B(y, ) = . Notam cu

= (B(x, ) B(y, )) si denim func-

t iile u, v :

IR prin u(z) = G(x, z), v(z) = G(y, z). Aplicand formula

a doua a lui Green funct iilor armonice u, v n

si t inand cont ca

=
37
B(x, ) B(y, ) obt inem
0 =
_

_
G(x, z)

z
G(y, z) G(y, z)

y
G(x, z)
_
d
z
+
_
B(x,)
G(x, z)

z
G(y, z)d
z

_
B(x,)
G(y, z)

z
G(x, z)d
z
+
_
B(y,)
G(x, z)

z
G(y, z)d
z

_
B(y,)
G(y, z)

z
G(x, z)d
z
.
Din condit ia (ii) rezulta ca prima integrala este nula. Apoi, t inand cont ca
y
g

y
(x, y) este o funct ie continua, rezulta
lim
0
_
B(x,)
G(x, z)

z
G(y, z)d
z
= lim
0
_
B(y,)
G(y, z)

z
G(x, z)d
z
= 0.

In nal, facand 0 si utilizand relat ia b) pentru integralele ramase, obt inem

G(x, y) = G(y, x).
Propozit ia 3.2. Fie IR
n
o mult ime deschisa, conexa, marginita cu fron-
tiera neteda. Daca f C(), C() si u C
2
() C(

) este o
solut ie a problemei Dirichlet
(3.1)
_
u = f n
u = pe
atunci, presupunand ca u are derivata normala continua pe ,
(3.2) u(x) =
_

f(y)G(x, y)dy
_

(y)

y
G(x, y)d
y
, x,
unde G este funct ia Green a problemei Dirichlet relativ la .
Demonstrat ie. Deoarece u este solut ie a problemei (3.1), t inand cont de
formula RiemannGreen (2.7), avem
(3.3)
u(x) =
_

f(y)E(x y)dy
_

u(y)

y
E(x y)d
y
+
+
_

(y)

y
E(x y)d
y
.
38
Apoi, din formula lui Green
_

(g(x, y)u(y) u(y)

y
g(x, y))dy =
=
_

_
g(x, y)
u(y)

u(y)
g(x, y)

y
_
d
y
care se scrie sub forma
(3.4) 0 =
_

g(x, y)f(y)dy +
_

_
(y)
g(x, y)

y
g(x, y)
u(y)

_
d
y
.
Scazand termen cu termen relat iile (3.3) si (3.4) se obt ine (3.2).
8.4 Funct ia Green pe sfera. Formula lui Poisson
Exprimarea simpla a solut iei problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace
cu ajutorul funct iei Green justica efortul de determinare a acesteia din urma.
De altfel, rezolvarea problemei Dirichlet este transferata n cea a determinarii
funct iei g care satisface (n raport cu y) ecuat ia lui Laplace pe , iar pe
frontiera o condit ie Dirichlet speciala (g(x, y) = E(xy), x , y ).
Acest lucru se dovedeste mai simplu dupa cum vom vedea ntr-o serie de
exemple.

In cazul domeniului = B(0, R), R > 0, funct ia Green se cauta de forma

G(x, y) = E(x

y) E(x y)
unde x

=
R
2
|x|
2
x iar este o constanta ce se determina din condit ia (ii) pe
frontiera. Se obt ine urmatorul rezultat:
Propozit ia 4.1. Funct ia Green pentru domeniul = B(0, R) IR
n
este:
G(x, y) =
_

_
R
n2
|x|
n2
E(x

y) E(x y), pentru x ,= 0

E(y)
1
(n 2)
n
R
n2
,
pentru x = 0.
Demonstrat ie. Din denit ia lui G deducem
(4.1) g(x, y) =
_

_
_
R
|x|
_
n2
E(x

y), n 3
E(x

y)
1
2
ln
_
|x|
R
_
,
n = 2.
39
Din (4.1) rezulta ca y g(x, y) este armonica n B(0, R) deoarece x
B(0, R) =x

/ B(0, R).
Apoi, pentru a verica condit ia G(x, y) = 0 pentru x B(0, R) si y
B(0, R) este sucient sa observam ca egalitatea
|x y| =
_
_
_
_
R
|x|
x
|x|
R
y
_
_
_
_
,
are loc pentru orice pereche (x, y) cu 0 < |x| < R, |y| = R.

In cazul = B(0, R), solut ia problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace
are o reprezentare simpla. Observam ca
G(x, y)

y
=
1
R
(
y
G(x, y), y) =
R
n3
|x|
n2

n
(y x

, y)
|x

y|
n

1
R
n
(y x, y)
|x y|
n
=
R
2
|x|
2
R
n
|x y|
n
,
y B(0, R).
Din Propozit ia 4.1, luand f 0 si = B(0, R), rezulta formula
(4.2) u(x) =
R
2
|x|
2
R
n
_
B(0,R)
(y)
|x y|
n
d
y
, x B(0, R),
cunoscuta sub numele de formula integrala a lui Poisson.
Aceasta formula sugereaza faptul ca daca C(B(0, R)), atunci funct ia
data de (4.2) este solut ie a problemei (3.1) cu f 0.

Intr-adevar are loc:
Teorema 4.1. Daca C(B(0, R)) atunci funct ia u denita prin:
(4.3) u(x) =
_

_
R
2
|x|
2
R
n
_
B(0,R)
(y)
|x y|
n
d
y
, xB(0, R),
(x), xB(0, R),
apart ine spat iului C
2
(B(0, R)) C(B(0, R)) si este solut ie a problemei
(4.4) u(x) = 0, x B(0, R); u(x) = (x), x B(0, R).
Demonstrat ie. (schit a) Faptul ca u C
2
(B(0, R)) rezulta din expresia lui
u, iar
x
G(x, y) = 0 implica, t inand cont ca, de fapt,
u(x) =
_
B(0,R)
(y)
G(x, y)

y
d
y
, u(x) = 0, x B(0, R.
40
Demonstrat ia continuitat ii lui u la frontiera foloseste esent ial trei elemen-
te: continuitatea lui , expresia derivatei normale a lui G si continuitatea
integralei Riemann n raport cu domeniul.
Cateva remarci n legatura cu Teorema 4.1.
Teorema 4.1 poate interpretata ca un rezultat de extensie a unei funct ii
continue pe B(0, R) la o funct ie armonica pe B(0, R).
Teorema 4.1 este un rezultat de existent a pentru problema Dirichlet pe
un domeniu sferic.
Rezultatul obt inut va folosit la demonstrarea existent ei solut iei problemei
Dirichlet pe un domeniu general, n care scop demonstram si rezultatul urma-
tor.
Propozit ia 4.2. (inegalitatea lui Harnack) Daca funct ia u este armonica si
nenegativa n B(x
0
, R), atunci satisface inegalitatea
(R |x x
0
|R
n2
(R +|x x
0
|)
n1
u(x
0
) u(x)

(R +|x x
0
|R
n2
(R |x x
0
|)
n1
u(x
0
), xB(x
0
, R).
Demonstrat ie. Pentru nceput vom demonstra inegalitatea pentru x
0
0.
Din formula de reprezentare a lui Poisson avem ca
(4.5) u(x) =
R
2
|x|
2
R
n
_
B(0,R)
u(y)
|x y|
n
d
y
,
care, pentru x = 0, da (formula de medie)
(4.6) u(0) =
1
R
n1

n
_
B(0,R)
u(y)d.
Apoi, din (4.5) obt inem
u(x)
(R +|x|)(R |x|)
R
n
(R |x|)
n
_
B(0,R)
u(y)d =
=
R +|x|
R
n
(R |x|)
n1
R
n1

n
u(0)
care demonstreaza partea a doua a inegalitat ii (pentru x
0
0).
41
Apoi, din (4.5) rezulta inegalitatea
u(x)
(R +|x|)(R |x|)
R
n
(R +|x|)
n
_
B(0,R)
u(y)d
care, mpreuna cu (4.6) demonstreaza prima parte a inegalitat ii.
Cazul general se obt ine facand o translat ie x x x
0
care conserva ar-
monicitatea si duce sfera B(x
0
; R) n B(0; R).

In B(x
0
, R) formula lui Poisson
are forma
u(x) =
R
2
|x x
0
|
2
R
n
_
B(0,R)
u(y)
|x y|
n
d
y
.
8.5 Construct ia funct iei Green folosind metoda
imaginilor electrostatice
Cea mai cunoscuta metoda de construct ie a funct iei Green este metoda ima-
ginilor electrostatice. Pentru ca intuit ia sa funct ioneze mai bine, vom explica
n ce consta aceasta metoda n cazul unui domeniu din IR
3
. Fie r = (x, y, z)
un punct din . Funct ia Green pentru problema Dirichlet are forma
(5.1) G(r
t
, r) = g(r
t
, r) +
1
4
1
|r
t
r|
; r
t
, r , r
t
,= r.
Metoda consta n interpretarea lui G(r
t
, r) ca potent ialul electrostatic gene-
rat de o sarcina unitara plasata n punctul r a domeniului a carui fron-
tiera este conectata la masa. (Potent ialul este nul pe o suprafat a aata
la masa.) Al doilea termen al formulei (5.1) reprezinta potent ialul datorat
unei sarcini unitare aate n punctul r. Aceasta sarcina unitara induce o
distribut ie a sarcinilor pe suprafat a conectata , iar termenul g(r
t
, r) repre-
zinta potent ialul datorat sarcinilor induse distribuite pe .
Astfel, determinarea lui g(r
t
, r) depinde n primul rand de gasirea sarcinilor
induse distribuite pe , care este o problema destul de dicila. Metoda
sarcinilor electrostatice permite depasirea acestui inconvenient.

In loc sa vedem g(r

t
, r) ca potent ialul sarcinilor induse distribuite pe ,
consideram g(r
t
, r) ca ind potent ialul datorat sarcinilor imaginare aate n
complementara lui . Aceste sarcini, care sunt numite imagini electrostatice
ale sarcinii unitare aata n punctul r trebuie alese n complementara lui
de asa maniera ncat potent ialul g(r
t
, r) datorat lor sa satisfaca condit ia
g(r
t
, r) =
1
4
1
|r
t
r|
,
r
t
.
42

In multe situat ii, forma suprafet ei este sucient de simpla ncat permite
alegerea imaginilor electrostatice.
Exemplul 5.1. Fie IR
3
dat prin:
= (x, y, z); z > 0
si e o sarcina unitara aata n punctul r = (x, y, z) (Fig. 5.1). Daca
introducem o sarcina unitate negativa n punctul r

= (x, y, z), potent ialul

rezultat datorita celor doua sarcini va nul pe frontiera z = 0 a lui .
`
_

r
(+)
y
r

()
x

`
Fig. 5.1.
Astfel, imaginea electrostatica necesara a sarcinii unitate din punctul r va
sarcina unitate negativa situata n punctul r

, care este simetricul lui r fat a

de frontiera lui . Funct ia Green rezultata va :
G(r
t
, r) =
1
4
1
|r
t
r|

1
4
1
|r
t
r

43

Intr-adevar, daca r
t
, atunci |r
t
r| = |r
t
r

| si G(r
t
, r) = 0. Trecand
la coordonate carteziene
G(r
t
, r) =
1
4
_
1
[(x
t
x)
2
+ (y
t
y)
2
+ (z
t
z)
2
]
1/2

1
[(x
t
x)
2
+ (y
t
y)
2
+ (z
t
+z)
2
]
1/2
_

In cazul general, IR
n
; = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
; x
n
> 0 funct ia G este
data prin formula
G(x, y) = E(x y) E(x

y)
unde x

= (x
1
, ..., x
n1
, x
n
) daca x = (x
1
, ..., x
n
) , adica x

este simetri-
cul lui x n raport cu hiperplanul H = (x
1
, ..., x
n
IR
n
, x
n
= 0, E ind
solut ia fundamentala a laplaceanului.
Exemplul 5.2. Fie
= (x, y, z); y > 0, z > 0.
Consideram o sarcina unitate n punctul r = (x, y, z) (Fig. 5.2). Imaginile
electrostatice necesare n acest caz sunt: o sarcina unitate negativa n r

1
=
(x, y, z), o sarcina unitate pozitiva n r

2
= (x, y, z) si o sarcina unitate
negativa n r

3
= (x, y, z).
Este clar ca potent ialul rezultat din cele patru sarcini se anuleaza pe fron-
tiera lui si funct ia Green cautata este
G(r
t
, r) =
1
4
_
1
|r
t
r|

1
|r
t
r

1
|
+
1
|r
t
r

2
|

1
|r
t
r

3
|
_
.
44

_

`

.
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`
`'
z

(+)
r
()
r

1
x
r

2
r

3
()
(+)
y
Fig. 5.2.
8.6 Principii de maxim pentru operatorul Laplace
Teorema 6.1. (Principiul de maxim) Fie o mult ime deschisa, conexa si
marginita din IR
n
. Daca u C
2
() C(

) este astfel ncat u 0 pe ,

atunci u are una (si numai una) din urmatoarele doua propriet at i:
(i) u si atinge valoarea maxima pe numai pe ,
(ii) u este constanta pe .
Demonstrat ie. Deoarece u C(

) si este o mult ime compacta n IR

n
,
exista x
0
(teorema lui Weierstrass) astfel ncat M = u(x
0
) = max

u.
Presupunem ca x
0
, prin urmare proprietatea (i) nu ar adevarata.
Fie
A = x ; u(x) = M.
45
Deoarece x
0
A si u este o funct ie continua, rezulta ca mult imea A este
nevida si nchisa. Vom demonstra ca A este si deschisa.

Intrucat este mul-
t ime deschisa si x
0
, exista o bila B de raza r > 0 centrata n x
0
astfel
ncat B(x
0
, r). Aplicand formula (2.7) pentru domeniul B(x
0
, r), obt inem
(6.1)
u(x
0
) =
1
(n 2)
n
_
B(x
0
,r)
u(y)
|x
0
y|
n2
dy+
+
1
(n 2)
n
r
n2
_
B(x
0
,r)
u(y)

d +
1

n
r
n1
_
B(x
0
,r)
u(y)d

n
r
n1
_
B(x
0
,r)
u(y)d,
deoarece u 0 n si din formula lui Green
_
B(x
0
,r)
u(y)dy =
_
B(x
0
,r)
u(y)

d.
Din (6.1) rezulta ca u(x
0
) = u(y), y B(x
0
, r). Cum r a fost ales arbitrar,
rezulta ca u(x
0
) = u(y), y B(x
0
, r), fapt care implica B(x
0
, r)A, deci
mult imea A este deschisa.
Acum, mult imea A, A, ind nevida, nchisa si deschisa, iar ind
conexa, rezulta A . Cu aceasta, demonstrat ia teoremei este ncheiata.
Observat ie.

In aceleasi condit ii can Teorema 6.1, putem formula principiul
de minim relativ la funct ia u : IR. Daca u C
2
() C(

) satisface
inegalitatea u 0 pe , atunci ea are una (si numai una) din proprietat ile:
(i)
t
u si atinge valoarea minima pe numai pe
(ii)
tt
u este constanta pe .
Teorema 6.1, combinata cu observat ia de mai sus, conduc la
Propozit ia 6.1. Daca este o mult ime deschisa, conexa si marginita din
IR
n
, iar u C
2
() C(

) este o funct ie armonica n , atunci

min

u u(x) max

u, x .
Teorema 6.2. Fie u C
2
() C(

) o funct ie care verica inegalitatea

u + a(x)u 0 n , unde a C(

) si a(x) 0, x . Daca u(x

0
) =
M = max

u > 0, atunci x
0
sau u constant n .
46
Demonstrat ie. Presupunem ca x
0
si u , constant si aratam ca ajungem
la o contradict ie. Deoarece u(x
0
) > 0, rezulta ca exista o sfera B(x
0
, ) ast-
fel ncat u 0 pe B(x
0
, ). Conform Teoremei 6.1, va rezulta ca u(x) = M,
x B(x
0
, ), deci mult imea A = x ; u(x) = M este deschisa. Pe de
alta parte, din continuitatea funct iei u, A este nchisa si, prin urmare, avand
n vedere conexitatea mult imii , rezulta A = .
Analizand demonstrat ia principiului de maxim constatam ca principalul
ingredient folosit este inegalitatea (6.1). Acest fapt ne sugereaza o relaxare a
condit iilor impuse funct iei u.
Fie u C() o funct ie astfel ncat pentru orice x exista (x) > 0 cu
proprietatea
(6.2) u(x)
1

n
r
n1
_
B(x,r)
u(y)d,
pentru orice sfera B(x, r) = y , |x y| < r cu 0 < r < (x).
Denit ia 6.1. Spunem ca funct ia u este subarmonica n daca este continua
n si satisface relat ia (6.2) n orice punct x si pentru orice sfera centrata
n x si inclusa n .
Propozit ia 6.2. Fie u o funct ie subarmonica n . Daca exista x
0
astfel
ncat u(x
0
) = sup

u, atunci u constant. Daca, n plus, u C(

), u si
atinge valoarea maxima numai pe (afara de cazul cand u este constanta).
Demonstrat ia urmareste pas cu pas pe cea a Teoremei 6.1.
Propozit ia 6.3. Daca funct iile u
1
, u
2
, ..., u
n
sunt funct ii subarmonice n si
c
1
, c
2
, ..., c
n
sunt constante nenegative, atunci funct iile c
1
u
1
+c
2
u
2
+ +c
n
u
n
si u = max(u
1
, u
2
, ..., u
n
) sunt de asemenea subarmonice n .
Demonstrat ie. Prima parte a propozit iei este evidenta. Cea de-a doua parte
se demonstreaza prin induct ie. Pentru n = 2 se t ine cont de reprezentarea
u = max(u
1
, u
2
) =
1
2
(u
1
+u
2
+[u
1
u
2
[).
Folosind principiul de maxim pentru a demonstra o reciproca a teoremei de
medie.
47
Propozit ia 6.4. Daca funct ia u C() are proprietatea ca pentru orice
x exista = (x) astfel nc at
u(x) =
1

n
r
n1
_
B(x,r)
u(y)d, r (0, ),
atunci u este armonica n .
Demonstrat ie. Fie bila B = B si u C() satisfacand condit ia din
enunt . Fie v extensia armonica a lui u la bila B (data de Teorema 4.1).
Deoarece w = v u satisface condit iile Propozit iei 6.2 pe

B, rezulta
sup
B
(v u) = inf
B
(v u) = 0, de unde rezulta ca u v pe

B. Deoarece
B este arbitrara n , rezulta ca u este armonica n .
O consecint a a Propozit iei 6.4 este ca limita uniforma pe compacte a unui
sir de funct ii armonice pe este o funct ie armonica.
Are loc, de asemenea, urmatorul rezultat interesant de convergent a a unui
sir monoton de funct ii armonice.
Propozit ia 6.5. Fie sirul u
n
de funct ii armonice n , cu proprietatea
ca u
n
(x) este un sir monoton nedescrescator pentru orice x din . Daca
sirul u
n
este convergent ntr-un punct x
0
, atunci el este convergent
pe o ntreaga vecinatate a lui x
0
, iar funct ia limita este armonica n acea
vecinatate.
Demonstrat ie. Fie R > 0 distant a de la x
0
la frontiera lui si x B(x
0
, R).
Din monotonia lui u
n
(x) si inegalitatea lui Harnack rezulta ca pentru n m
are loc inegalitatea
(6.3)
0 u
n
(x) u
m
(x)
(R +|x x
0
|)R
n2
(R |x x
0
|)
n1
(u
n
(x
0
) u
m
(x
0
)),
x B(x
0
, R).
Luand acum |xx
0
|R/2, din inegalitatea (6.3) rezulta ca sirul u
n
(x) este
uniform Cauchy pentru xB(x
0
, R/2), prin urmare este uniform convergent
iar limita sa va o funct ie armonica n B(x
0
, R/2) .
Cea mai importanta aplicat ie a principiului de maxim o constituie demon-
strarea unicitat ii solut iei problemei Dirichlet.
48
Teorema 6.3. Fie o mult ime deschisa conexa si marginita din IR
n
si
a C(

) astfel ncat a(x) 0, x . Daca f C(

) si C(), atunci
problema Dirichlet
(6.4)
_
u +a(x)u = f n ;
u = n
admite cel mult o solut ie u C
2
() C(

).

In plus, solut ia acestei probleme (daca exita) verica inegalitatea

(6.5) max

[u[ max

[[ +max

[f[,
unde este o constanta care nu depinde de f si .
Demonstrat ie. Vom aplica Teorema 6.2 funct iei w := u v unde funct ia
v C

(IR
n
) este aleasa astfel ncat
(6.6) w +a(x)w 0 n si w 0 pe .

In acest scop, avand n vedere relat ia (6.5), vom lua funct ia v sub forma:
v(x) = max

[[ +g(x) max

[f[, x IR
n
unde funct ia g va aleasa astfel ncat sa e satisfacuta condit ia (6.6). Deoarece
este marginita, facand eventual o translat ie, putem presupune ca exista
d > 0 astfel ncat x IR
n
, 0 < x
1
< d, (x
1
ind prima componenta a
vectorului x). Vom lua prin denit ie g(x) = e
d
e
x
1
unde > 1. Se vede ca
0 < g(x) < e
d
1, x . Apoi
w +aw = u +au (v +av) =
= f (
2
e
x
1
ag) max

[f[ a max

[[ f (
2
e
x
1
ag) max [f[ 0.
De asemenea, din denit ia lui v se vede ca w 0 pe si, din Teorema 6.2,
rezulta w 0 pe . De aici rezulta
u(x) max

[[ +max

[f[,
unde = max

g.

Inlocuind apoi u cu u si refacand rat ionamentul anterior,
gasim n nal inegalitatea (6.5) care implica ntre altele si unicitatea solut iei
pentru problema (6.4).
49
Mai mult, daca u
f
1
,
1
si u
f
2
,
2
sunt solut ii ale problemei (6.4) corespunza-
toare datelor (f
1
,
1
) si, respectiv, (f
2
,
2
), din (6.5) obt inem
max

[u
f
1
,
1
u
f
2
,
2
[ max

[
1

2
[ +max

[f
1
f
2
[,
ceea ce arata ca solut ia problemei Dirichlet depinde continuu de datele pro-
blemei, adica problema este corect pusa (n sens Hadamard).
8.7 Existent a solut iei pentru problema Dirichlet.
Metoda lui Perron
Fie IR
n
o mult ime deschisa, marginita, cu frontiera neteda si
g C() o funct ie data.
Obiectivul acestui paragraf este demonstrarea existent ei unei solut ii
u C
2
() C() pentru problema
_
u = f n
u = g pe ,
unde f C
1
() este o funct ie data. Am demonstrat (vezi Propozit ia 2.2) ca
funct ia
u
0
(x) =
_

E(x y)f(y)dy
satisface relat ia
u
0
= f n .
T inand cont de acest fapt si de liniaritatea operatorului Laplace, este sucient
sa demonstram existent a solut iei pentru problema
(7.1)
_
u = 0 n
u = g pe .
Metoda pe care o prezentam aici, cunoscuta sub numele de metoda lui Perron,
consta n gasirea solut iei pentru problema (7.1) ca limita de funct ii subarmo-
nice pe , majorate pe frontiera de funct ia g. Introducem mult imea
S
g
= w C
2
() C(

), w = subarmonica n si w g pe .
Din principiul de maxim pentru funct ii subarmonice pe rezulta ca aceasta
mult ime nu este vida si, n plus, pentru orice w S
g
are loc inegalitatea
(7.2) w(x) max

g, x .
50
Aceasta relat ie ne permite sa construim funct ia u : IR data prin
(7.3) u(x) = sup
wS
g
w(x), x .
Este simplu de observat faptul ca u verica relat ia (7.2). Vom arata ca funct ia
u denita de relat ia (7.3) este solut ia problemei (7.1). Demonstrat ia acestei
armat ii se face n doua etape.
Propozit ia 7.1. Funct ia u este armonica n .
Demonstrat ie. Fie D un disc ce satisface condit ia DD. Din relat ia
(7.3) rezulta ca pentru orice x
0
D exista un sir u
n
, u
n
S
g
astfel ncat
(7.4) u
n
(x
0
) u(x
0
).
Dar, din Propozit ia 6.3 rezulta ca funct ia U
n
: IR, denita prin
U
n
(x) = maxu
1
(x), ..., u
n
(x), x ,
este element al mult imii S
g
si satisface inegalitatea
U
n+1
U
n
, n .
Prin urmare, sirul U
n
este un sir monoton crescator si, deoarece
U
n
(x) u
n
(x), x ,
relat ia (7.4) are loc cu U
n
n locul lui u
n
. Din Propozit ia 6.3 si principiul
de minim pentru funct ii armonice, rezulta ca sirul de funct ii U
D
n
obt inut
prin extensia armonica a lui U
n
relativ la discul D reprezinta un sir monoton
crescator de elemente din S
g
. Repetand argumentul precedent, rezulta ca
U
D
n
(x
0
) u(x
0
).
Din Propozit ia 6.5 rezulta ca limita sirului U
D
n
notata cu U
D
este armonica
n D. Stim ca U
D
(x
0
) = u(x
0
). Daca reusim sa aratam ca U
D
u n D,
va rezulta armonicitatea lui u n D si apoi, n mod natural, n . Deoarece
U
D
n
S
g
, pentru orice n IN rezulta ca U
D
S
g
si U
D
(x) u(x), x ,
chiar daca u poate sa nu e un element al mult imii S
g
.
Astfel, pentru a demonstra armonicitatea lui u este sucient sa demon-
stram ca
U
D
u n D.
51
Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista y
0
D astfel ncat
U
D
(y
0
) < u(y
0
).
La fel ca n cazul punctului x
0
D exista sirul de funct ii v
n
, v
n
S
g
, astfel
ncat
v
n
(y
0
) u(y
0
).
Denim sirul de funct ii V
n
, V
n
: IR, prin
V
n
(x) = maxu
1
(x), v
1
(x), u
2
(x), v
2
(x), ..., u
n
(x), v
n
(x), x .
Este clar ca
V
n
(x
0
) u(x
0
) si V
n
(y
0
) u(y
0
).
Trecem apoi, ca si n cazul precedent, de la sirul V
n
la sirul V
D
n
.

In aceeasi maniera, rezulta ca sirul V

D
n
este monoton crescator si con-
verge la funct ia V
D
care este armonica n D. Rezumand, am obt inut urma-
toarele trei relat ii
(i) V
D
U
D
n .
(ii) V
D
(x
0
) = U
D
(x
0
) = u(x
0
).
(iii) V
D
(y
0
) = u(y
0
) > U
D
(y
0
).
Din (i) si (ii) deducem ca V
D
U
D
este o funct ie armonica si nenegativa n
D dar se anuleaza n punctul x
0
D. Din principiul de minim pentru funct ii
armonice rezulta ca U
D
V
D
pe D, ceea ce contrazice (iii). Rezulta ca U
D
u
n D, ceea ce ncheie demonstrat ia propozit iei. Ramane sa demonstram com-
portarea lui u la frontiera lui .

Inainte de aceasta, vom introduce o not iune
utila n cele ce urmeaza.
Denit ia 7.1. Spunem ca funct ia : IR este o funct ie bariera pentru
n punctul x daca satisface condit iile:
(j) este continua n ,
(jj) este armonica n ,
(jjj) ( x) = 0,
(jv) (x) > 0, x x.
52
Observam faptul ca daca exista o bila B(y, r) astfel ncat B(y, r) = si
B(y, r) = x, atunci funct ia : IR, data prin:
(x) =
_

_
r
n2
|x y|
2n
, pentru u 3
ln
|x y|
r
,
pentru n = 2
satisface condit iile (j)(jv).
Punctele de pe frontiera care admit o bariera se numesc regulate. Daca
frontiera este de clasa C
2
, atunci toate punctele sale sunt regulate.
Propozit ia 7.2. Daca x este un punct regulat, atunci
(7.5) lim
x
n
x
u(x
n
) = g( x).
Demonstrat ie. Fie o funct ie bariera n x. Pentru > 0 luam bila B( x, )
astfel ncat
[g(x) g( x)[ < , x B( x, ) .
Fie
0
= min
x/ B( x,)
> 0 si M = max

g. Funct ia W : IR data prin

W(x) = g( x) + +
(x)

0
[M g( x)]
este armonica si satisface condit iile
W(x) g( x) +, x
W(y) > g(y), y B( x, ).
Apoi, din denit ia lui
0
rezulta
W(z) g( x) + + [M g( x)] = M + > g(z), z B( x, ),
de unde obt inem W g > 0 pe .
Pentru orice w S
g
, funct ia w W este continua n , subarmonica n
si strict negativa pe . Din principiul de maxim rezulta
w(x) < W(x), x
si din denit ia lui u avem
u(x) W(x), x .
53
Prin urmare,
limsup
x
n
x
u(x
n
) limsup
x
n
x
W(x
n
) = g( x) +
si, ntrucat este arbitrar
(7.6) limsup
x
n
x
u(x
n
) g( x).
Consideram acum funct ia armonica
V (x) = g( x)
(x)

0
[M +g( x)], x .
Procedand ca mai nainte, gasim ca V < g pe , prin urmare V S
g
, deci
V (x) u(x), x ,
relat ii care conduc la
liminf
x
n
x
u(x
n
) liminf
x
n
x
V (x
n
) = lim
x
n
x
V (x
n
) = g( x) ,
si ind arbitrar,
(7.7) liminf
x
n
x
u(x
n
) g( x).
Din (7.6) si (7.7) deducem (7.5).
8.8 Ecuat ia lui Laplace.
Metoda separarii variabilelor
Problemele la limita pentru ecuat ia lui Laplace pentru anumite domenii simple
pot rezolvate cu ajutorul metodei separarii variabilelor. Aceasta metoda
este, din punct de vedere istoric, cea mai veche metoda utilizata sistematic
pentru rezolvarea ecuat iilor cu derivate part iale.
Se pare ca metoda a fost utilizata pentru prima data de D. Bernoulli n
1750 pentru rezolvarea ecuat iei undelor, dar a fost fundamentata ulterior de
Fourier si folosita pentru tratarea ecuat iei caldurii. Esent a metodei consta n
nlocuirea ecuat iei cu derivate part iale cu un set de ecuat ii diferent iale ordinare
si reprezentarea solut iei sub forma unei serii trigonometrice.
Trebuie sa precizam faptul ca metoda separarii variabilelor pentru deter-
minarea efectiva a solut iei impune anumite cerint e problemei considerate.
54

In primul rand, problema trebuie sa e liniara si anumite part i ale sale

(ecuat ia cu derivate part iale sau o parte dintre condit ii init iale sau la fron-
tiera) sa e omogene. Aceasta pentru a putea aplica principiul superpozit iei
n construct ia solut iei generale, sub forma de combinat ii liniare ale solut iilor
fundamentale.
Apoi, domeniul n care este formulata problema trebuie sa satisfaca niste
restrict ii pentru ca, folosind un sistem de coordonate convenabil ales, vari-
abilele sa poata separate iar ecuat ia cu derivate part iale sa se transforme
ntr-un set echivalent de ecuat ii diferent iale ordinare.

In cazul ecuat iei lui Laplace, cele mai cunoscute sisteme de coordonate
n care se poate face separarea variabilelor (n cazurile n = 2, 3) sunt coor-
donatele: rectangulare, polare, cilindrice si sferice. Rezolvarea ecuat iei lui
Laplace utilizand separarea variabilelor conduce la ecuat ii diferent iale (Bessel
n cazul coordonatelor cilindrice, Legendre n cazul coordonatelor sferice,
respectiv problema SturmLiouville) care au fost tratate de noi n capitolele
precedente.

In continuare vom aplica metoda separarii variabilelor ecuat iei lui Laplace
pentru cateva domenii simple. Mai exact, vom rezolva problema Dirichlet co-
respunzatoare ecuat iei lui Laplace n cazul n = 2 pentru dreptunghi si cerc
aceste cazuri sugerand calea ce trebuie urmata n situat ii mai generale privind
dimensiunea si forma domeniului.
Problema lui Dirichlet pentru dreptunghi
Sa consideram problema determinarii solut iei u a ecuat iei lui Laplace
(8.1) u
xx
+u
yy
= 0
n domeniul dreptunghiular 0 < x < a, 0 < y < b si care satisface condit iile la
frontiera (de tip Dirichlet)
u(x, 0) = h(x), u(x, b) = g(x), 0 < x < a,
u(0, y) = (y), u(a, y) = f(y), 0 < y < b.
Discut ie. Dorim sa determinam funct ia u(x, y) ce satisface ecuat ia lui Laplace
n domeniul dreptunghiular (vezi Fig. 8.1) 0 < x < a, 0 < y < b si care ia pe
frontiera domeniului valorile prescrise, date prin funct iile f, g, h, .
55

`
y
x
g(x)
u
xx
+u
yy
= 0
h(x) (0, 0) (a, 0)
f(y) (y)
(0, b)
(a, b)
Fig. 8.1
Aceasta problema se poate simplica daca observam faptul ca solut ia u a
problemei init iale poate obt inuta ca suma solut iilor a patru probleme mai
simple (principiul superpozit iei) u = u
1
+ u
2
+ u
3
+ u
4
care satisfac ecuat ia
(8.1) si, respectiv, condit iile la frontiera
(a) u
1
(0, y) = (y), u
1
(a, y) = u
1
(x, 0) = u
1
(x, b) = 0,
(b) u
2
(a, y) = f(y), u
2
(0, y) = u
2
(x, 0) = u
2
(x, b) = 0,
(c) u
3
(x, 0) = h(x), u
3
(0, y) = u
3
(a, y) = u
3
(x, b) = 0,
(d) u
4
(x, b) = g(x), u
4
(0, y) = u
4
(a, y) = u
4
(x, 0) = 0.
Cele patru probleme sunt similare, de aceea ne oprim asupra unui singur caz.
Exemplu. Sa se determine solut ia ecuat iei
(8.2) u
xx
+u
yy
= 0
n dreptunghiul 0 < x < a, 0 < y < b care satisface condit iile la frontiera
(8.3)
u(x, 0) = u(x, b) = 0, 0 < x < a,
u(0, y) = 0, u(a, y) = f(y), 0 y b
unde f este o funct ie data pe intervalul nchis [0, b].
56
Solut ie. Cautam solut ia problemei (8.2)(8.3) sub forma unui produs de
funct ii, ecare depinzand de cate o singura variabila. Mai exact, luam
u(x, y) = X(x)Y (y)
si, nlocuind n ecuat ia (8.1), obt inem
X
tt
Y +XY
tt
= 0,
care conduce la relat ia
(8.4)
X
tt
X
=
Y
tt
Y
n care variabilele sunt separate.
Deoarece cei doi membri ai relat iei (8.3) depind de variabile diferite, egali-
tatea are loc doar daca ambii membri sunt constant i. Notam valoarea comuna
cu C. Daca C = 0, atunci X
tt
= 0, Y
tt
= 0 si
u(x, y) = (
1
x +
2
)(
1
y +
2
).
Din condit iile (8.3) luate n y = 0, y = b, rezulta
1
=
2
= 0, deci u 0.
Analog, daca constanta de separare este negativa (e aceasta
2
cu
> 0), gasim
X
tt
+
2
X = 0, Y
tt

2
Y = 0 si
u(x, y) = (
1
sinhx +
2
coshx)(
1
siny +
2
cos y).
Impunand condit iile la frontiera n x = 0 si y = 0, obt inem
2
=
2
= 0.
Atunci condit ia n y = b devine

1
sinhxsinb = 0,
care implica sinb = 0, de unde
b = n, n = 1, 2, ...
Astfel, solut iile ecuat iei (8.2) care satisfac condit iile omogene sunt de forma
u
n
(x, y) = c
n
sinh
nx
b
sin
ny
b
,
n = 1, 2, 3, ...
Aceste funct ii servesc ca un sistem fundamental de solut ii pentru problema de
fat a. Vom presupune ca putem reprezenta solut ia u(x, y) sub forma
(8.5) u(x, y) =

n=1
u
n
(x, y) =

n=1
c
n
sinh
nx
b
sin
ny
b

57
Coecient ii c
n
sunt determinat i de condit ia la frontiera
u(a, y) =

n=1
c
n
sinh
na
b
sin
ny
b
= f(y).
Prin urmare, n scrierea de mai sus, cantitat ile c
n
sinh(na/b) sunt coecient ii
seriei Fourier asociata funct iei f si sunt dat i de
(8.6) c
n
sin
na
b
=
2
b
_
b
0
f(y) sin
ny
b
dy.
Astfel, solut ia problemei (8.2)(8.3) este data de formula (8.5) cu coecient ii
c
n
dat i de (8.6).

In cazul domeniilor circulare, cilindrice, sferice este convenabil (din punc-

tul de vedere al metodei separarii variabilelor) sa trecem de la coordonatele
carteziene la coordonate polare, cilindrice, sferice deoarece n acest caz ex-
primarea condit iilor la frontiera este mai simpla. Vom prezenta n continuare
expresia laplaceanului n coordonate polare si vom rezolva problema lui Dirich-
let n cazul discului.
Ecuat ia laplaceanului n coordonate polare
Relat iile dintre coordonatele carteziene (x, y) ale unui punct din plan si coor-
donatele sale polare (r, ) sunt date de formulele (vezi Fig. 8.2)
(8.7) x = r cos , y = r sin; r [0, ), [0, 2).
`

y
0
x
(r, )
r

Fig.8.2. Coordonate polare

Laplaceanul funct iei u n coordonate carteziene este dat de formula
u(x, y) =

2
u
x
2
+

2
u
y
2

58
Dorim sa vedem ce forma capata laplaceanul atunci cand facem schimbarea de
variabile (8.7). Pentru simplitate, vom nota derivatele part iale cu indici scrisi
n dreapta jos, iar pentru u(x, y) ca funct ie de r, vom folosi tot litera u.
Din (8.7) deducem relat ia
(8.8) r =
_
x
2
+y
2
, = arctg
y
x

Aplicand regula derivarii funct iilor compuse, gasim

u
x
= u
r
r
x
+u

x
.
Apoi
(8.9) u
xx
+ (u
r
r
x
)
x
+ (u

x
)
x
= (u
r
)
x
r
x
+u
r
r
xx
+ (u

)
x

x
+u

xx
.
Aplicand din nou regula derivarii funct iilor compuse, obt inem
(u
r
)
x
= u
rr
r
x
+u
r

x
si (u

)
x
= u
r
r
x
+u

x
.

In acelasi mod, t inand cont de (8.8), obt inem

r
x
=
x
_
x
2
+y
2
=
x
r
,

x
=
1
1 + (y/x)
2
_

y
x
2
_
=
y
r
2
;
r
xx
=
r xr
x
r
2
=
1
r

x
2
r
3
=
y
2
r
3
,

xx
= y
_

2
r
3
_
r
x
=
2xy
r
4

Inlocuind aceste expresii n relat ia (8.9) si presupunand ca u

r
= u
r
, obt inem
u
xx
=
x
2
r
2
u
rr
2
xy
r
3
u
r
+
y
2
r
4
u

+
y
2
r
3
u
r
+ 2
xy
r
4
u

.
Analog, obt inem
u
yy
=
y
2
r
2
u
rr
+ 2
xy
r
3
u
r
+
x
2
r
4
u

+
x
2
r
3
u
r
2
xy
r
4
u

.
Adunand ultimele doua relat ii, obt inem
(8.10) u =

2
u
r
2
+
1
r
u
r
+
1
r
2

2
u

In aceeasi maniera se determina expresia laplaceanului n coordonate cilindrice

si sferice.
59

In coordonate cilindrice r, , z denite prin (vezi Fig. 8.3)

x = r cos , y = r sin, z = z, r [0, ), [0, 2), z IR,

`
,

(r, , z)
z
y
r

x
z
Fig. 8.3. Coordonate cilindrice
laplaceanul are forma
u = u
rr
+
1
r
u
r
+
1
r
2
u

+u
zz
.

In coordonate sferice cu centrul n origine r, ,

x = r cos sin, y = r sin sin, z = r cos
unde r [0, ), [0, ) iar [0, 2). operatorul lui Laplace are forma
u =
1
r
2
_
(r
2
u
r
)
r
+
1
sin
(sinu

+
1
sin
2

_
care mai poate scris n forma echivalenta
u = u
rr
+
2
r
u
r
+
1
r
2
u

+
ctg
r
2
u

+
1
r
2
sin
2

.
Problema lui Dirichlet pentru disc
Ne propunem sa determinam funct ia u care satisface ecuat ia lui Laplacentr-un
disc D de raza a (a > 0) cand se cunosc valorile lui u pe frontiera discului.
60
Cu aceeasi metoda se rezolva problema similara n exteriorul discului de
raza a.

In acest caz vom cere n plus ca funct ia u sa e marginita la innit.

In coordonate polare, problema se scrie sub forma

(8.11)
_

_
u =
1
r

r
_
r
u
r
_
+
1
r
2

2
u

2
= 0, n D
u(a, ) = f(), IR
unde f este o funct ie data de perioada 2.
Folosim metoda separarii variabilelor si cautam solut ia ecuat iei (8.11)
1
sub
forma
(8.12) u(r, ) = R(r)().
Substituind relat ia (8.12) n (8.11)
1
si separand variabilele, obt inem
r
R
d
dr
_
dR
dr
_
=
1

d
2

d
2

Cum membrul ntai este funct ie numai de r si membrul al doilea funct ie numai
de , pentru a avea egalitatea pentru orice r si , rezulta ca ambii membri sunt
egali cu o constanta. Deci
(8.13)
R
r
d
dr
_
r
dR
dr
_
=
1

d
2

d
2
=
unde este o constanta reala (acest fapt se arata folosind condit iile la limita).
Relat ia (8.13) conduce la sistemul
(8.14)
d
2

d
2
+ = 0,
(8.15) r
2
d
2
R
dr
2
+r
dR
dr
R = 0.
Funct ia trebuie sa e o funct ie periodica de perioada 2, deoarece, atunci
cand unghiul variaza cu 2, funct ia u(r, ) trebuie sa revina la valoarea
init iala
u(r, + 2) = u(r, ).
Daca = 0, atunci relat iile (8.14)(8.15) conduc la
(8.16)
tt
= 0, r
2
R
tt
+rR
t
= 0
61
care conduc la solut ia
(8.17) u(r, ) = (c
1
+c
2
)(d
1
+d
2
lnr).
Deoarece funct ia u este periodica n , rezulta ca c
2
= 0. Apoi, deoarece u
trebuie sa e o funct ie continuan disc, iar [lnr[ pentru r 0, rezulta
ca d
2
= 0. Asadar, pentru = 0, singura solut ie admisibila este o constanta.
Se arata (folosind periodicitatea lui ) ca nu poate o constanta strict
negativa.
Acum, deoarece ecuat ia (8.14) are solut ii cu perioada 2, va trebui ca
= n
2
, unde n este un numar ntreg pozitiv. Prin urmare, valorile proprii ale
lui vor

n
= n
2
iar solut iile proprii corespunzatoare

n
() = a
n
cos n +b
n
sinn.
Pentru
n
= n
2
, ecuat ia (8.15), care este o ecuat ie de tip Euler, are solut iile
R
n
(r) = c
n
r
n
+d
n
r
n
.
Cazul problemei interioare (r a).

In acest caz, luam d
n
= 0 deoarece
r
n
pentru r 0. Deci, R
n
(r) = c
n
r
n
si solut ia ecuat iei lui Laplace
este
u(r, ) = r
n
(A
n
cos n +B
n
sinn)
unde A
n
si B
n
sunt constante arbitrare.
Aplicand principiul superpozit iei vom cauta pentru problema (8.11) o so-
lut ie de forma
(8.18) u(r, ) =

n=0
r
n
(A
n
cos n +B
n
sinn).
Pentru determinarea coecient ilor A
n
si B
n
folosim condit ia la limita (8.11)
2
si obt inem
(8.19) u(a, ) =

n=0
a
n
(A
n
cos n +B
n
sinn) = f().
Ultima egalitate a relat iei (8.19) arata ca, presupunand ca funct ia f este dez-
voltabila n serie Fourier cu perioada 2, a
n
A
n
, a
n
B
n
sunt tocmai coecient ii
62
Fourier ai funct iei f. T inand cont de forma coecient ilor Fourier ai funct iei
f, rezulta
A
0
=
1
2
_
2
0
f()d
A
n
=
1
a
n

_
2
0
f() cos nd, B
n
=
1
a
n

_
2
0
f() sinnd, n = 1, 2, ...
Cazul problemei exterioare (r a). Deoarece r
n
pentru r , iar
solut ia trebuie sa ramana marginita, va trebui sa luam c
n
= 0.

In acest caz,
vom avea
u(r, ) =

n=0
r
n
(A
n
cos n +B
n
sinn)
unde A
n
, B
n
sunt constante care se determina, ca si n cazul precedent, din
condit ia impusa asupra solut iei pe frontiera discului.
Obt inem:
A
0
=
1
2
_
2
0
f()d
A
n
=
a
n

_
2
0
f() cos nd, B
n
=
a
n

_
2
0
f() sinnd, n = 1, 2, ...
Observat ie. Problema lui Dirichlet exterioara, pentru ecuat ia lui Laplace,
n cazul discului se poate reduce la problema lui Dirichlet interioara utilizand
transformarea lui Kelvin.
Problema lui Neumann pentru disc
Ecuat ia lui Laplace, n discul D de raza a, cu condit ii Neumann pe frontiera,
are forma
(8.20)
_

_
u = 0, n D
u

(a, ) =
u
r
(a, ) = f(), IR
unde, din aceleasi motive ca n cazul anterior, f este o funct ie de perioada 2.
Se observa ca, daca u este o solut ie a problemei (8.20), atunci si u + k
(k = const.) este o solut ie a problemei, prin urmare solut ia problemei (8.20)
nu este unica.
Din formula a doua a lui Green pentru perechea (u, 1) pe D, gasim relat ia
_
D
udx =
_
D
u

d
63
de unde, t inand cont de (8.20), obt inem
_
D
f d = 0
care se mai scrie sub forma
(8.21)
_
2
0
f()d = 0.
Ca si n cazul problemei Dirichlet, solut ia ecuat iei Laplace pentru disc este
(v. (8.18))
(8.22) u(r, ) = A
0
+

n=1
r
n
(A
n
cos n +B
n
sinn).
Diferent iind aceasta relat ie n raport cu r si t inand cont de condit ia (8.20
2
),
rezulta
1

n=1
na
n1
(A
n
cos n +B
n
sinn) = f()
de unde se obt in coecient ii A
n
, B
n
cu ajutorul formulelor
A
n
=
1
na
n1
_
2
0
f() cos n d, n = 1, 2, ...
B
n
=
1
na
n1
_
2
0
f() sinn d, n = 1, 2, ...
si din condit ia de compatibilitate (8.21)
A
0
=
1
2
_
2
0
f()d = 0.
Introducand expresiile coecient ilor A
n
, B
n
n formula (8.22), obt inem so-
lut ia problemei (8.20)
u(r, ) =
a

_
2
0
_

n=1
_
r
a
_
n
cos n( )
_
f()d.
Folosind identitatea

1
2
ln[1 +
2
2 cos( )] =

n=1
1
n

n
cos n( )
64
cu =
r
a
si, t inand cont de relat ia (8.21), obt inem solut ia problemei Neumann
interioare
u(r, ) =
a
2
_
2
0
ln(a
2
2ra cos( ) +r
2
)f()d.

Intr-o maniera asemanatoare, obt inem solut ia problemei Neumann exte-

rioare
u(r, ) =
a
2
_
2
0
ln(a
2
2ar cos( ) +r
2
)f()d.
Capitolul 9
Elemente de analiza
funct ionala
9.1 Elemente de analiza funct ionala
Cadrul natural de prezentare a teoriei ecuat iilor cu derivate part iale este cel
al spat iilor normate. Acest lucru motiveaza introducerea acestui paragraf.
Pentru a nu lungi expunerea ne vom margini doar la not iuni si rezultate
fundamentale.
Pentru detalii trimitem la monograile [12], [19], [41].
Fie U un spat iu liniar real. Spunem ca aplicat ia || : U IR deneste o
norma pe U daca satisface urmatoarele proprietat i (sau axiome):
N
1
. |u| 0, u U si |u| = 0 daca si numai daca u = 0
N
2
. |u| = [[|u|, IR, u U
N
3
. |u +v| |u| +|v|, u, v U.
Axioma N
3
se numeste inegalitatea triunghiului iar elementele lui U se mai
numesc vectori.
Spat iul liniar U, dotat cu norma || se numeste spat iu normat.
Spunem ca aplicat ia (, ) : UU IR deneste un produs scalar pe U
daca satisface axiomele:
PS
1
. (u, v) = (v, u), u, v U
PS
2
. (u +v, w) = (u, w) +(v, w), a, R, u, v, w U
PS
3
. (u, u) 0, u U si (u, u) = 0 daca si numai daca u = 0.
65
66
O consecint a imediata a proprietat ii PS
3
este inegalitatea lui Cauchy-
Schwartz
[(u, v)[ (u, u)
1/2
(v, v)
1/2
, u, v U.
Este usor de constatat ca orice spat iu liniar dotat cu un produs scalar este
spat iu normat prin norma data de
|u| = (u, u)
1/2
.

In acest caz inegalitatea lui CauchySchwartz se mai scrie sub forma

[(u, v)[ |u||v|, u, v U.
Prin intermediul normei putem introduce pe U not iunea de convergent a.
Spunem ca sirul u
n

nIN

este convergent daca exista un element u U

astfel ncat
|u
n
u| 0 pentru n .

In acest caz se mai noteaza u

n
u (u
n
converge la u) sau lim
n
u
n
= u.
Spunem ca sirul u
n
din U este sir Cauchy daca pentru orice numar real
> 0 exista un numar natural N() astfel ncat
|u
n
u
m
| < , m, n > N().
Evident ca orice sir convergent este sir Cauchy, reciproca acestei armat ii
neind n general adevarata. Daca, nsa, n spat iul normat U orice sir Cauchy
este sir convergent, atunci spat iul U se numeste spat iu Banach sau complet n
raport cu norma data.
Daca spat iul vectorial U este dotat cu un produs scalar iar fat a de norma
indusa este complet, el se mai numeste spat iu Hilbert.
Prin urmare orice spat iu Hilbert este spat iu Banach.

Intr-un spat iu Hilbert
se verica cu usurint a identitatea
|u +v|
2
+|u v|
2
= 2(|u|
2
+|v|
2
), u, v H
cunoscuta sub numele de identitatea paralelogramului.
Mult imea B(x
0
, ) = u : u U, |u u
0
| < , > 0 se numeste bila
deschisa centrata n u
0
si de raza .
Spunem ca mult imea A a spat iului normat U este deschisa daca pentru
orice punct a A exista o bila deschisa centrata n a si inclusa n A. Mult imea
A se numeste nchisa daca complementara sa este deschisa.

Inchiderea unei
mult imi se poate caracteriza si cu ajutorul sirurilor.
67
Adaugand la A mult imea limitelor sirurilor convergente din A se obt ine o
mult ime nchisa numita nchiderea lui A. Se mai noteaza cu A. Mult imea A
a spat iului normat U se numeste relativ compacta daca orice sir de elemente
din A are subsiruri convergente. Mult imea A se numeste compact a daca este
relativ compacta si nchisa. Spunem ca mult imea A este marginita daca exista
un numar real K astfel ca |x| M, x A.
Submult imea A a spat iului U se numeste densa n U daca A = U.
Spat iul normat U se numeste separabil daca cont ine o submult ime A care
este densa n U.
Funct ionale si operatori liniari pe spat ii normate
Daca U si V sunt doua spat ii normate, cu normele ||
U
(respectiv ||
V
),
spunem ca aplicat ia T : U V este operator liniar daca
T(u +v) = Tu +Tv, u, v U, , IR.
Daca n plus exista un numar real M astfel ca
(1.1) |Tu|
V
M|u|
U
, u U
spunem ca operatorul liniar T este marginit.

In continuare vom folosi pentru
ambele norme, din U si V , aceeasi notat ie.

In cazul n care este pericol de
confuzie vom atasa la semnul de norma un indice. Not iunea de marginire a
operatorilor liniari este strans legata de continuitate. Mai exact, se demon-
streaza faptul ca un operator liniar ntre doua spat ii normate este continuu
daca si numai daca este marginit.
Cea mai mica constanta M pentru care are loc (1.1) se numeste norma lui
T si se noteaza |T|. Prin urmare
|T| = sup|Tu|/|u|, u ,= 0
si avem
|Tu| |T||u|.
Se verica usor ca aceasta norma (numita si norma operatoriala) denita
pe mult imea operatorilor liniari si continui de la U n V satisface proprie-
tat ile N
1
N
3
.

In acest fel mult imea operatorilor liniari si continui de la U
n V , notata cu L(U, V ) devine un spat iu normat. Daca V este, n plus, un
spat iu Banach atunci rezulta ca si L(U, V ) dotat cu norma operatoriala este
spat iu Banach. O clasa speciala de operatori liniari o formeaza funct iona-
lele liniare care sunt aplicat ii liniare denite pe spat ii liniare cu valori reale.
68
Mult imea funct ionalelor liniare si continue denite pe U cu valori n IR (deci
L(U, IR)) se mai noteaza cu U

si se numeste dualul spat iului U. O problema

interesanta este cea a determinarii formei funct ionalelor liniare continue pe un
spat iu normat. Prezentam aici doar cazul spat iilor Hilbert.
Teorema 1.1. (Teorema lui Riesz de reprezentare) Fie H un spat iu Hilbert
si f o funct ionala liniara si continua pe H. Atunci exista un element unic
u H astfel ncat
f(v) = (u, v), v H.
Mai mult, |f| = |u|.
Daca U este spat iu normat iar U

este dualul sau ca spat iu Banach, atunci

dualul lui U

se noteaza cu U

si se numeste bidualul lui U.

Fie u U un element xat si aplicat ia F
u
: U

IR data prin F
u
(u

) =
u

(u). Se verica usor ca F

u
este o funct ionala liniara si continua pe U

si
|F
u
| = |u|, deci F
u
este element al lui U

. Notam cu U

0
mult imea elemen-
telor din U

de aceasta forma. Se arata imediat ca aplicat ia : U U

0
data
prin (u) = F
u
este un izomorsm de spat ii normate numit si izomorsmul
natural.
Spat iul normat U se numeste reexiv daca U si U

sunt izomorfe prin

izomorsmul natural. Cu ajutorul dualitat ii dintre U si U

introducem not iu-

nea de convergent a slaba. Spunem ca sirul u
n
din U este slab convergent
la u
0
U daca pentru orice u

avem u

(u
n
) u

(u
0
). Se mai noteaza
u
n
u
0
.
Daca U si V sunt doua spat ii normate iar T L(U, V ) spunem ca T este
operator compact daca imaginea prin T a oricarei mult imi marginite din U este
o mult ime relativ compacta din V . Avand n vedere caracterizarea mult imilor
relativ compacte cu ajutorul sirurilor rezulta:
Propozit ia 1.1. Condit ia necesara si sucienta pentru ca T sa e compact,
este ca pentru orice sir marginit (u
n
) din U, sirul (Tu
n
) sa aiba subsiruri
convergente.
Este folosita, de asemenea, urmatoarea denit ie (echivalenta) a compaci-
tat ii unui operator.
Operatorul liniar T : U V este compact daca este slabtare continuu,
cu alte cuvinte daca u
n
u implica Tu
n
Tu pentru n .
Fie U si V doua spat ii normate, U

si V

dualele lor luate ca spat ii normate

iar T L(U, V ). Prin operat ia adjuncta lui T, sau adjunctul lui T (ca operator)
69
se nt elege operat ia T

: V

denita prin
T

= v

T, v

unde v

T este dat de
(v

T)(u) = v

(Tu), u U.
Daca T L(U, V ) atunci rezulta imediat ca T

L(V

, U

) si |T

| = |T|.
Daca U = V = H (spat iu Hilbert) spunem ca T este operator autoadjunct
n L(H) daca T

= T.
9.2 Spat ii Hilbert. Serii Fourier generalizate

In acest paragraf prezentam o serie de rezultate si aplicat ii semnicative care

utilizeaza n mod esent ial produsul scalar si proprietat ile operatorilor liniari
sau aplicat iilor liniare pe spat ii Hilbert.
Am aratat ca not iunea de spat iu Hilbert se introduce prin intermediul
produsului scalar, fapt care permite analogii cu spat iile vectoriale nit di-
mensionale R
2
, R
3
etc. Exemplul tipic de spat iu Hilbert nit dimensional l
constituie IR
n
(n 1), cu produsul scalar (euclidian) (x, y) =
n

i=1
x
i
y
i
, pentru
orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
). Generalizarea directa, innit di-
mensionala, o constituie spat iul
2
al sirurilor x = (x
n
)
nIN
de numere reale
astfel ncat seria

n1
[x
n
[
2
sa e convergenta.
Doua siruri x=(x
n
)
nIN
, y=(y
n
)
nIN
sunt egale daca x
n
=y
n
, n IN

.
Se denesc suma x + y = (x
n
+ y
n
)
nIN

si produsul x = (x
n
)
nIN

unde
este un scalar. Din inegalitatea [x
n
y
n
[
1
2
([x
n
[
2
+ [y
n
[
2
), rezulta ca daca
x, y
2
, atunci seria

n1
x
n
y
n
este absolut convergenta (deci si convergenta);
n plus, rezulta ca x + y
2
. Este clar ca
2
este spat iu vectorial peste IR
si, denind (x, y) =

n1
x
n
y
n
, se obt ine un produs scalar. Se arata ca fat a de
norma indusa de acest produs scalar
2
este spat iu complet, prin urmare este
spat iu Hilbert. Alte exemple importante sunt date de spat iile L
2
(), H
k
(),
k IN

.
Doua elemente u, v din H se numesc ortogonale daca (u, v) = 0. Ortogo-
nalitatea acestor elemente se mai noteaza cu u v si are o semnicat ie clara
n cazul spat iilor IR
2
si IR
3
.
70
Daca u
1
, u
2
, ..., u
n
sunt ortogonale doua cate doua, atunci are loc egalitatea
|u
1
+u
2
+ +u
n
|
2
= |u
1
|
2
+|u
2
|
2
+ +|u
n
|
2
cunoscuta si sub numele de teorema lui Pitagora.
Daca A si B sunt doua submult imi nevide ale lui H, spunem ca A B (A
este ortogonala cu B) daca si numai daca u v, u A, v B.
Se demonstreaza usor
Propozit ia 2.1. Daca A este o mult ime nevida si A este nchiderea sa, atunci
u A si u A =u = 0.
Consecint a. Daca o mult ime A din H este densa n H si u A, atunci
u = 0.
Teorema 2.1. Daca A este o mult ime convexa si nchisa din spat iul Hilbert
H, atunci exista n A un element de cea mai mica norma. Cu alte cuvinte
exista x
0
A astfel ncat
d = inf|x| : x A = |x
0
|.
Demonstrat ie. (schit a) Fie x
n
A, astfel ncat |x
n
| d. Deoarece A este
convexa rezulta 1/2(x
n
+x
m
) A si din identitatea paralelogramului rezulta
ca x
n
este sir Cauchy, deci convergent, a carui limita va elementul cautat.
Teorema 2.2. (Teorema de proiect ie) Daca H
0
este un subspat iu vectorial
nchis din spat iul Hilbert H, atunci pentru orice element u H, exista cel
put in un element u
0
H
0
astfel ncat |u u
0
| |u p|, p H
0
.
Elementul u
0
este unic si satisface condit ia uu
0
H

0
(ortogonalul lui H
0
format din elementele lui H ortogonale pe H
0
). El se mai numeste proiect ia
lui u pe H
0
.
Trecemn continuare la prezentarea seriilor Fourier n spat ii Hilbert. Daca
e
1
, e
2
, ..., e
n
este baza canonica a spat iului IR
n
, nzestrat cu produsul scalar
euclidian, atunci (e
i
, e
j
) =
ij
, 1 i, j n. Asadar e
i
e
j
, pentru i ,= j si
pentru x IR
n
, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) avem x =
n

k=1
x
k
e
k
unde x
k
= (x, e
k
),
1 k n. Aceste rezultate pot generalizate la spat ii Hilbert.
71
Denit ia 2.1. Fie H un spat iu Hilbert xat. Se numeste baza ortonormata
n H (sau sistem ortonormat total sau complet) orice sir B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, ...
de vectori din H astfel ncat (e
i
, e
j
) =
ij
, i, j 1, iar spat iul liniar generat
de B este dens n H.
Exemple.
1. Baza canonica a lui IR
n
este ortonormata.
2.

In
2
elementele e
1
= (1, 0, 0, ...), e
2
= (0, 1, 0, ...), e
3
= (0, 0, 1, ...) etc.
formeaza o baza ortonormala.
Denit ia 2.2. Fie H un spat iu Hilbert real (sau complex) avand o baza
ortonormala B = (e
n
)
nIN

si u H un element oarecare. Se numesc coe-

cient i Fourier generalizat i ai lui u relativ la baza B, numerele reale (sau
complexe)
c
n
= (u, e
n
), n IN

.
Seria

n1
c
n
e
n
se numeste seria Fourier generalizata a lui u relativ la B.
Teorema 2.3. Fie B = (e
n
)
nIN
o baza ortonormata din spat iul Hilbert H.
Pentru orice u H, seria sa Fourier generalizata relativ la B este convergenta
n H si are suma egal a cu u.

In plus, seria numerica

n1
[c
n
[
2
este convergenta,
cu suma egala cu |u|
2
.
Demonstrat ie. Avem de demonstrat ca

n1
c
n
e
n
= u si

n1
[c
n
[
2
= |u|
2
, mai
exact
lim
n
_
_
_
_
_
u
n

k=1
c
k
e
k
_
_
_
_
_
= 0 si lim
n
_
|u|
2

k=1
[c
k
[
2
_
= 0.
Fie u
n
=
n

k=1
c
k
e
k
, n 1, unde c
k
= (u, e
k
) sunt coecient ii Fourier ai lui
u relativ la B.
Pentru orice k, 1 k n, avem
(u
n
, e
k
) =
n

p=1
c
p
(e
p
, e
k
) =
n

p=1
c
p

pk
= c
k
= (u, e
k
),
adica (u
n
u, e
k
) = 0.
72
Pentru orice n IN

xat, notam cu H
n
subspat iul vectorial al lui H
generat de vectorii e
1
, e
2
, ..., e
n
. Rezulta ca u
n
u H

n
, n IN

. Fiind
un spat iu nit dimentional, H
n
este mult ime nchisa n H si, conform teore-
mei proiect iei, rezulta ca u
n
este proiect ia lui u pe H
n
. (Deoarece, conform
teoremei lui Pitagora, |u u
n
|
2
+ |u
n
v|
2
= |u v|
2
, v H
n
, rezulta
|u u
n
| |u v|.)
Fie acum > 0 arbitrar xat.

Intrucat spat iul liniar generat de B este
dens n H exista un element v H, combinat ie liniara nita de elemente din
B, astfel ncat |u v| < . Asadar, exista un numar natural N() astfel n-
cat v H
n
, n N() si, conform teoremei proiect iei, |u u
n
| |u v|,
deci |u u
n
| < , n N(). De aici rezulta ca u
n

n
u n H si deci

k=1
c
k
e
k
= u.
Pe de alta parte, avem
|u
n
|
2
= (u
n
, u
n
) =
_
n

k=1
c
k
e
k
,
n

k=1
c
k
e
k
_
=
n

k=1
[c
k
[
2
, n 1.
T inand cont ca u
n
u = |u
n
| |u| si facand n n relat ia de mai
sus, obt inem

k=1
[c
k
[
2
= |u|
2
adica exact ceea ce trebuia demonstrat.
Observat ii.
1. Relat ia

n=1
[(u, u
n
)[
2
= |u|
2
este cunoscuta sub numele de egalitatea lui
Parseval.
2. Din relat ia de mai sus rezulta lim
n
(u, u
n
) = 0 si
n

k=1
[(u, u
k
)[
2
|u|
2
, n 1
relat ie cunoscuta sub numele de inegalitatea lui Bessel.
3. Daca baza B este xata si u H, atunci dezvoltarea Fourier a lui u este
unica.
73

In adevar, daca u =

n=1
c
n
e
n
si u =

n=1
d
n
e
n
, notand v
n
=
n

k=1
d
k
e
k
, rezulta
(v
n
, e
k
) = d
k
, k n. Facand n , deoarece v
n
u, rezulta (u, e
k
) = d
k
,
deci c
k
= d
k
, k 1.
Din Teorema 2.3 se vede ca pentru orice u H si n 1, dintre toate
combinat iile liniare
n

k=1
c
k
e
k
, cea mai apropiata de u este cea pentru care c
k
=
(u, e
k
), deci cea pentru care coecient ii c
k
sunt coecient ii Fourier ai lui u
relativ la B.
Rezultatul care urmeaza arata ca spat iul
2
este prototipul spat iilor Hilbert
cu baza ortonormala.
Teorema 2.4. Fie H un spat iu Hilbert real sau complex avand o baza ortonor-
mata B si aplicat ia : H
2
data prin
(u) = c
1
, c
2
, ..., c
n
, ...,
unde cu c
i

i1
am notat coecient ii Fourier ai lui u relativ la B. Aplicat ia
este un izomorsm liniar si conserva produsele scalare.
Demonstrat ie. Sirul (c
n
)
n1
este din
2
deoarece

n=1
[c
n
[
2
= |u|
2
< .
Injectivitatea lui rezulta din unicitatea dezvoltarii n serie Fourier generali-
zata. Pentru surjectivitate e = (c
n
)
n1

2
si u
n
=
n

k=1
c
k
e
k
; deoarece sirul
(u
n
)
n1
este Cauchy deci convergent, e u
n

n
u.
Dar (u
n
, e
k
) = c
k
, 1 k n, de unde rezulta pentru n (u, e
k
) = e
k
,
k 1, adica (u) = .
Liniaritatea lui este evidenta. Apoi pentru u, v H avem (u, v) =
((u), (v)), fapt care arata ca pastreaza produsul scalar.
Exemplu. Cel mai important exemplu este dat de spat iul Hilbert real
L
2
([, ]) dotat cu produsul scalar (f, g) =
_

f(x)g(x)dx.
Sirul
e
1
=
1

2
,
e
2
=
1

cos x, e
3
=
1

sinx, e
4
=
1

cos 2x, ...

constituie o baza ortonormata n H.

In adevar, (e
i
, e
j
) =
ij
, i, j 1. Apoi faptul ca subspat iul generat de
e
n

n1
este dens n H este un rezultat cunoscut de analiza matematica.
74
Fie acum o funct ie u : [, ] IR din H = L
2
([, ]). Coecient ii
Fourier ai lui u relativ la baza ortonormata B = e
n

n1
sunt
c
1
= (u, e
1
) =
_

u(x)
1

2
dx =
_

2
a
0
,
c
2
= (u, e
2
) =
_

u(x)
1

2
cos xdx = a
1

,
c
3
= (u, e
3
) =
_

u(x)
1

2
sinxdx = b
1

,
.
.
.
c
2n
= a
n

,
c
2n+1
= b
n

,
.
.
.
unde a
n
=
1

u(x) cos nxdx, b

n
=
1

u(x) sinnxdx, n 0 sunt coe-

cient ii Fourier clasici ai lui u.
Asadar exista o stransa legatura ntre coecient ii Fourier clasici si cei
generalizat i.
9.3 Valori proprii si vectori proprii
Acest paragraf este consacrat valorilor si vectorilor proprii corespunzatoare
unui operator liniar, continuu. Cadrul folosit este cel al spat iilor Hilbert,
ntrucat si dezvoltarile ulterioare se fac tot ntr-un astfel de cadru. Ne re-
strangem la prezentarea acelor rezultate care vor folosite la fundamentarea
metodei separarii variabilelor pentru ecuat ii cu derivate part iale. Fie H un
spat iu Hilbert real si T L(H).
Numarul IR se numeste valoare proprie (sau autovaloare) pentru op-
eratorul T daca exista un element u ,= 0 din H care verica ecuat ia
(3.1) Tu = u.
Elementul u (care nu este numaidecat unic) se numeste vector prorpiu cores-
punzator lui .

In cazul n care H este un spat iu de funct ii, vectorii proprii se mai numesc
funct ii proprii (sau autofunct ii). Interesul nostru se restrange la valorile proprii
si vectorii proprii corespunzatori operatorilor autoadjunct i si compact i n H.
75
Stim (vezi [23]) ca daca T L(H) este autoadjunct, atunci:
(3.2) |T| = sup
|u|=1
|Tu| = sup
|u|=1
[(Tu, u)[.
Teorema 3.1. Daca T L(H) este un operator compact si autoadjunct,
atunci el admite cel put in o valoare proprie nenula.
Demonstrat ie. Din relat ia (3.2), avand n vedere denit ia supremului, re-
zulta ca pentru orice n IN

exista u
n
H, astfel ncat |u
n
| = 1 si
|T|
1
n
[(Tu
n
, u
n
)[ |Tu
n
||u
n
| = |Tu
n
| |T|.
De aici rezulta ca lim
n
[(Tu
n
, u
n
)[ = |T| si lim
n
|Tu
n
| = |T|. Sirul u
n

ind marginit (|u

n
| = 1, n), rezulta ca are un subsir u
n
k
slab convergent
u
n
k

n
k

u. Pe de alta parte, deoarece

lim
n
k

[(Tu
n
k
, u
n
k
)[ = |T|, rezulta ca din sirul u
n
k
putem extrage un
subsir notat u
k
astfel ncat(Tu
k
, u
k
)
k
unde = |T| sau = |T|.
Deci
(Tu
k
, u
k
) si u
k
u, pentru k .
Vom arata ca
u
k

k
u si Tu = u.
Deoarece T este operator compact si u
k

k
u, rezulta Tu
k

k
Tu. Apoi
(3.3)
|Tu
k
u
k
|
2
= (Tu
k
u
k
, Tu
k
u
k
) =
= |Tu
k
|
2
2(Tu
k
, u
k
) +
2
|u
k
|
2
, k IN

Intrucat |Tu
k
|
k
|Tu|, (Tu
k
, u
k
)
k
(
2
= |T|
2
) si |u
k
| = 1, din (3.3)
rezulta
lim
k
|Tu
k
u
k
|
2
= 0
care arata ca sirurile Tu
k
si u
k
au aceeasi limita. Dar Tu
k

k
Tu, deci
u
k

k
u. Pe de alta parte, stim deja ca u
k

k
u, prin urmare u
k

k
u
si limita slaba ind unica (exercit iu!), rezulta
(3.4) Tu = u.
76
Dar |u
k
| = 1 si u
k

k
u implica |u| = 1, care mpreuna cu (3.4) arata ca
este valoare proprie a lui T, ncheind astfel demonstrat ia teoremei.
Se verica imediat, pornind de la denit ie, ca la valori proprii distincte
corespund vectori proprii ortogonali.
Teorema 3.2. Daca T L(H) este un operator compact si autoadjunct,
atunci la orice valoare proprie diferita de zero i corespunde un numar nit de
vectori proprii liniar independent i.
Demonstrat ie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista o valoare
proprie ,= 0 a lui T careia sa-i corespunda un sir innit de vectori proprii
liniar independent i.
Folosind procedeul de ortonormalizare a lui Schmidt, sirul u
n
poate
nlocuit cu un sir ortonormat v
n
.
Deoarece v
n
este o combinat ie liniara a vectorilor u
1
, u
2
, ..., u
n
, rezulta ca
Tv
n
= T
_
n

k=1

k
u
k
_
=
n

k=1

k
Tu
k
=
n

k=1

k
u
k
=
n

k=1

k
u
k
= v
n
,
care arata ca si v
n
este vector propriu corespunzator lui . Deoarece sirul
v
n
este marginit (|v
n
| = 1) rezulta ca el are un subsir v
k
slab convergent
v
k

k
v si T ind operator compact rezulta Tv
k

k
Tv.

Insa
|Tv
p
Tv
q
|
2
= |Tv
p
|
2
2(Tv
p
, Tv
q
) +|Tv
q
|
2
=
=
2
|v
p
|
2
2
2
(v
p
, v
q
) +
2
|v
q
|
2
= 2
2
> 0, p, q N
care contrazice faptul ca Tv
k

k
Tv.
Contradict ia a provenit din presupunerea ca sirul u
n
este innit.
Teorema 3.3. Fie T L(H) un operator compact si autoadjunct. Atunci
mult imea valorilor proprii corespunzatoare operatorului T este cel mult numa-
rabila, al carei singur punct de acumulare posibil este 0.
Demonstrat ie. Introducem notat ia
IR

= IR [ [[ > > 0.
Pentru demonstrat ia teoremei este sucient sa aratam ca pentru orice > 0
mult imea IR

cont ine cel mult un numar nit de valori proprii ale operatorului
77
T. Presupunem, prin reducere la absurd, ca nu este adevarat si ca exista
0
> 0
astfel ncat IR

0
sa cont ina un sir innit de valori proprii:
1
,
2
, ...,
n
, ... ale
operatorului T.
Fie u
n
un vector propriu corespunzator lui
n
. Putem presupune ca |u
n
|=1
caci altfel nlocuim pe u
n
cu u
n
/|u
n
|.
Prin urmare, procedand n acest fel, gasim un sir innit de vectori proprii
u
n
de norma 1. Sirul u
n
ind marginit se poate extrage un subsir u
k

slab convergent la un element u din H. Deoarece u

k

k
u si T este compact,
rezulta Tu
k

k
Tu. Pe de alta parte, pentru orice k ,= j, are loc egalitatea
(3.5) |Tu
k
Tu
j
|
2
= |Tu
k
|
2
2(Tu
k
, Tu
j
) +|Tu
j
|
2
=
2
k
+
2
j
,
deoarece (Tu
k
, Tu
j
) =
k

j
(u
k
, u
j
) = 0.
Deoarece
k
si
j
apart in mult imii IR

0
, [
k
[ >
0
si [
j
[ >
0
, iar relat ia
(3.5) conduce la
|Tu
k
Tu
j
|
2
2
2
0
> 0,
care contrazice convergent a sirului Tu
k
.
Aceasta arata ca ipoteza facuta asupra mult imii IR

0
este absurda, ceea ce
ncheie demonstrat ia teoremei.

In concluzie, operatorul T admite o mult ime nevida cel mult numarabila

de valori proprii
n

nIN
.

In Teorema 3.2 am aratat ca ecarei valori proprii

n
i corespunde un
spat iu nit dimensional U
n
. Alegand n U
n
o baza ortonormata si repetand pe

n
de un numar de ori egal cu multiplicitatea sa, obt inem un sir
n
de valori
proprii si, corespunzator, un sir ortonormat u
n
de vectori proprii astfel ncat
Tu
n
=
n
u
n
, n IN

.
Teorema 3.4. Sistemul u
n

nIN
este ortonormat si complet n H.
Demonstrat ie. Faptul ca sistemul este ortonormat a fost deja demonstrat.
Pentru completitudine, vom arata ca spat iul liniar generat de sistemul u
n
,
pe care-l notam cu U este dens n H. Fie U

, spat iul liniar ortogonal pe U.

Este usor de observat ca T(U) U si T(U

) U

.
Fie T
0
restrict ia operatorului T la U

. Deoarece U

este subspat iu liniar

nchis al lui H, T
0
va compact si autoadjunct. Atunci, conform Teoremei
3.1, operatorul T
0
ar trebui sa aiba macar un vector propriu.
Aratam ca acest lucru nu este adevarat.

Intr-adevar, daca este o valoare
proprie pentru operatorul T
0
si u
0
vectorul propriu corespunzator, din T
0
u
0
=
u
0
rezulta ca u
0
este vector propriu si pentru T, deci u
0
U U

, adica
78
u
0
= 0. Deci T
0
nu are valori proprii pe U

. Rezulta ca T
0
0, deci U

= 0
si U este dens n H.
9.4 Solut ii slabe pentru probleme eliptice la limita.
Metoda variat ionala
Multe din ecuat iile cu derivate part iale de tip eliptic ce modeleaza fenomene
zice apar ca urmare a aplicarii unui principiu variat ional. Mai exact, fe-
nomenului zic i este atasata o funct ionala ce masoara energia sistemului
numita si funct ionala energetic a a carei minimizare conduce la solut ia ecua-
t iei. Metoda de abordare a problemelor, pe aceasta cale, poata denumirea de
metoda variat ionala.
Vom prezenta un rezultat cunoscut sub numele de Lema lui MaxMilgram,
care constituie cheia formularii variat ionale a problemelor la limita.
Fie H un spat iu Hilbert real dotat cu norma | | indusa de produsul scalar
notat (, ). Funct ionala a : HH IR se numeste biliniara daca pentru orice
v H, funct ionala u a(u, v) este liniara si pentru orice u H, funct ionala
v a(u, v) este liniara pe H.
Spunem, de asemenea, ca funct ionala a(, ) este:
continua daca exista M > 0 astfel ncat
(4.1) [a(u, v)[ M|u||v|, u, v H
coerciva daca exista > 0 astfel ncat
(4.2) a(u, v) |u|
2
, u H
simetrica daca
(4.3) a(u, v) = a(v, u), u, v H.
Teorema 4.1. (Lema lui LaxMilgram) Fie H un spat iu Hilbert real si
a : HH IR o funct ionala biliniara, continu a si coerciva denita pe H.
Fie, de asemenea, o funct ional a liniara si continua f : H IR. Atunci exista
si este unic un element u
0
H astfel ncat
(4.4) a(u
0
, v) = f(v), v H,
care, n plus, satisface relat ia
(4.5) |u
0
|
1
|f|.
79
Daca a este simetrica, atunci u
0
este unicul punct de minim al funct ionalei
J : H IR
(4.6) J(u) =
1
2
a(u, u) f(u).
Demonstrat ie. Pentru ecare u H, a(u, ) este o aplicat ie liniara si conti-
nua pe H, deoarece a(u, v) M
t
|v|, unde M
t
= M|u|, prin urmare, conform
teoremei de reprezentare a lui Riesz, exista un unic element w H, astfel
ncat a(u, v) = (w, v). Notam cu A operatorul A : H H, Au = w, deci
(4.7) a(u, v) = (Au, v), v H.

In continuare vom pune n evident a proprietat ile operatorului A, esent iale

pentru demonstrarea teoremei.
I. Operatorul A este liniar si continuu.
Liniaritatea lui A este imediata si rezulta din denit ie. Apoi, luand n
relat ia (4.7) v = Au si folosind continuitatea lui a(, ), obt inem
M|u||Au| a(u, Au) = |A|
2
=|Au| M|u|, u H.
II. A este injectiv si inversul sau A
1
este marginit.
Fie R(A) H codomeniul operatorului A. Din relat iile (4.2) si (4.7),
rezulta
(Au, u) = a(u, u) |u|
2
, u H
care implica injectivitatea lui A. Prin urmare, exista A
1
: R(A) H
care este liniar din cauza ca A este liniar. Apoi, din Au = w rezul-
ta u = A
1
w si din coercivitatea lui a(, ) si inegalitatea lui Cauchy
Schwartz
|u|
2
a(u, u) = (w, u) |w| |u|
rezulta
|u| =
_
_
_A
1
w
_
_
_
1
|w|.
III. R(A) este subspat iu liniar nchis.
Fie w
k
un sir Cauchy n R(A). Deoarece R(A) H, w
k
este sir
Cauchy n H, deci convergent
lim
k
|w
k
w| = 0 n H.
80
Este sucient sa aratam ca w R(A). Fie u
k
= Aw
k
. Are loc inegalitatea
|u
k
u
j
|=
_
_
_A
1
w
k
A
1
w
j
_
_
_=
_
_
_A
1
(w
k
w
j
)
_
_
_
_
_
_A
1
_
_
_|w
k
w
j
|,
care implica faptul ca sirul u
k
este sir Cauchy, prin urmare convergent.
Fie u = lim
k
u
k
. Rezulta (deoarece Au
k
= w
k
)
lim
k
Au
k
= lim
k
w
k
= w sau w = A
_
lim
k
u
k
_
= Au,
care implica w R(A).
IV. R(A) = H, deci A este operator bijectiv.
Presupunem, prin reducere la absurd, ca R(A) este subspat iu propriu al
lui H. Rezulta ca exista u
0
R(A)

, u
0
,= 0, astfel ncat
(u
0
, y) = 0, y R(A).
Deoarece A este inversabil, exista w
0
R(A) astfel ca Au
0
= w
0
si (din
(4.7))
(4.8) a(u
0
, v) = (w
0
, v), v H.
Luand n (4.8) v = u
0
, rezulta
|u
0
|
2
a(u
0
, u
0
) = (w
0
, u
0
) = 0,
deoarece
w
0
R(A), u
0
R(A)

.
De aici rezulta u
0
= 0, care contravine alegerii init iale. Prin urmare,
R(A)

= 0 si R(A) = H.
V. Demonstrarea lemei lui LaxMilgram.
Am aratat asadar ca pentru orice u H exista w H, unic, care satis-
face (4.7).

In etapele II, III, IV am demonstrat ca operatorul A, denit
n relat ia (4.7) este bijectiv, deci pentru orice w H exista un element
unic u H astfel ncat
(4.9) a(u, v) = (w, v), v H.
Din teorema de reprezentare a lui Riesz, orice funct ionala liniara si con-
tinua n H poate reprezentata sub forma
(4.10) f(v) = (w, v), v H
cu |f| = |w|. Din (4.2), (4.9) si (4.10) rezulta (4.5).
81
Trecand acum la ultima armat ie a teoremei, sa observam ca daca u
0
este
punct de minim pentru funct ionala J (data de (4.6)), avem inegalitatea
J(u
0
+v) J(u
0
), > 0, v H,
care este echivalenta cu
1
2
(a(u
0
+v, u
0
+v) a(u
0
, u
0
)) (f, v), > 0, v H.

Impart ind aceasta inegalitate cu si facand 0, obt inem relat ia

a(u
0
, v) (f, v), v H
echivalenta cu (4.4).
Pentru a demonstra ca u
0
dat de (4.4) realizeaza minimul lui J, se observa
ca proprietat ile (4.1), (4.2) implica faptul ca < u, v >= a(u, v) este un produs
scalar pe H echivalent cu cel init ial.
Utilizand teorema lui Riesz de reprezentare si inegalitatea CauchySchwartz,
se obt ine rezultatul dorit.
Cu aceasta demonstrat ia Teoremei 4.1 este ncheiata.

In continuare vom prezenta cateva aplicat ii.

Fie IR
n
o mult ime deschisa, marginita cu frontiera neteda. Se con-
sidera urmatoarea problema Dirichlet omogena pentru operatorul :
(4.11)
_
u = f n
u = 0 pe ,
unde f L
2
() este o funct ie data.
Denit ia 4.1. Se numeste solut ie slaba sau variat ionala a problemei (4.11) o
funct ie u H
1
0
() care verica egalitatea
(4.12)
_

v(x) v(x)dx =
_

f(x)v(x)dx
pentru orice v H
1
0
().
Dupa cum se observa, condit ia la limita n (4.11) este cuprinsa n ipoteza
u H
1
0
().
Apoi, daca u C
2
()C(

) este solut ie clasica a problemei (4.11), atunci

rezulta, conform formulei lui Green, ca pentru orice v H
1
0
() are loc (4.12),
deci u este si solut ie slaba.
82
Teorema 4.2. (Principiul lui Dirichlet) Fie f L
2
(). Atunci problema
(4.11) are o solut ie slaba unica u H
1
0
().

In plus, aceasta funct ie mini-
mizeaza funct ionala
J(v) =
1
2
_

|v(x)|
2
dx
_

f(x)v(x)dx
pe spat iul H
1
0
().
Demonstrat ie. Se aplica lema lui LaxMilgram pe spat iul H = H
1
0
() func-
t ionalei a : H
1
0
()H
1
0
() IR denita prin
a(u, v) =
_

u(x) v(x) dx.

Este evident faptul ca funct ionala a(, ) este biliniara si simetrica. Apoi, din
inegalitatea CauchySchwartz
[a(u, v)[ =

u(x) v(x) dx

__

|u(x)|
2
dx
_
1/2
__

|v(x)|
2
dx
_
1/2
= |u|
H
1
0
()
|v|
H
1
0
()
,
rezulta continuitatea lui a(, ). Pe de alta parte,
a(u, u) =
_

|u(x)|
2
dx |u|
2
H
1
0
()
, u H
1
0
(),
conform inegalitat ii lui Poincare, deci a(, ) este coerciva pe H
1
0
().
Apoi funct ionala
u
_

f(x)u(x) dx,
este liniara si continua pe H
1
0
().
Aplicand lema LaxMilgram obt inem rezultatele cerute n enunt ul teore-
mei.
Prezentam, n mod succint si alte probleme la limita care se rezolva n
aceeasi maniera. Schema generala de rezolvare consta n alegerea unui cadru
funct ional adecvatn care se verica condit iile aplicabilitat ii lemei LaxMilgram.

In exemplele care urmeaza IR

n
este o mult ime deschisa, marginita cu
frontiera neteda.
83
Exemplul 1. Consideram problema
(4.13)
_

i,j=1

x
i
_
a
ij
(x)
u
x
j
_
+a
0
(x)u = f n
u = 0 pe
unde a
ij
C
1
(

), pentru 1 i, j n, a
0
C(

), f L
2
(). Presupunem ca
funct iile a
ij
verica condit ia de elipticitate
u

i,j=1
a
ij
(x)
i

j
||
2
, IR
n
, x ,
cu > 0. Ecuat ia (4.13) se mai numeste ecuat ie de tip divergent a. Spunem
ca funct ia u H
1
0
() este solut ie slaba pentru problema (4.13) daca
_

i,j=1
a
ij
(x)
u(x)
x
j
v(x)
x
i
dx +
_

a
0
(x)u(x)v(x)dx =
_

f(x)v(x)dx,
v H
1
0
().
Daca a
0
(x) 0, x , atunci funct ionala biliniara
a(u, v) =
_

_
_
n

i,j=1
a
ij
(x)
u(x)
x
j
v(x)
x
i
_
_
dx +
_

a
0
(x)u(x)v(x)dx
este continua si coerciva.
Aplicand lema LaxMilgram rezulta ca problema (4.13) are o unica solu-
t ie slaba u H
1
0
(). Daca,n plus, a(, ) este simetrica (adica a
ij
(x) = a
ji
(x),
i, j 1, 2, ..., n, x ), atunci aceasta solut ie minimizeaza funct ionala
J(v) =
1
2
_

_
_
n

i,j=1
a
ij
(x)
v(x)
x
j
v(x)
x
i
_
_
dx +
1
2
_

a
0
(x)v
2
(x)dx
_

f(x)v(x)dx
pe H
1
0
().
Exemplul 2. Fie problema Neumann omogena
(4.14)
_

_
u +u = f n
u

= 0 pe
,
84
unde f L
2
().
Spunem ca u H
1
() este solut ie slaba a problemei (4.14) daca verica
identitatea
_

u(x) v(x)dx +
_

u(x)v(x)dx =
_

f(x)v(x)dx, v H
1
().
Se verica usor ca funct ionala a(, ) : H
1
()H
1
() IR,
a(u, v) =
_

u(x) v(x)dx +
_

u(x)v(x)dx
este biliniara, continua, coerciva si simetrica.
Aplicand lema LaxMilgram rezulta ca problema (4.14) are o solut ie slaba
unica n H
1
() care, n plus, minimizeaza funct ionala
J(v) =
1
2
_

|v(x)|
2
dx +
1
2
_

v
2
(x)dx
_

f(x)v(x)dx
pe H
1
().

Intr-o maniera asemanatoare pot tratate si alte probleme eliptice la

limita. Pentru mai multe exemple recomandam lucrarile [6], [27], [28], [41].
Vectori si valori proprii pentru laplacean
Fie IR
n
o mult ime deschisa si marginita cu frontiera de clasa C
1
. Ne
ocupam de urmatoarea problema de valori proprii
(4.15)
_
u = u n
u = 0 pe
.
Spunem ca este valoare proprie pentru cu condit ii Dirichlet la frontiera
daca exista u H
1
0
(), u ,= 0, astfel ca
(4.16)
_

u v dx =
_

uv dx, v H
1
0
().
Asadar, este valoare proprie pentru cu condit ii Dirichlet daca problema
(4.15) are solut ii generalizate (n sensul relat iei (4.16)) nenule. Funct ia u se
numeste funct ie proprie corespunzatoare valorii proprii .
85
Teorema 4.3. Exista o baza ortonormata u
n
a lui L
2
() si un sir de
numere reale pozitive
n
cu
n

k
, astfel ca
(4.17)
0 <
1

2

n

,
_
u
n
=
n
u
n
n
u
n
H
1
0
()
Demonstrat ie. Denim funct ionala biliniara, continua, simetrica si coerciva
a : H
1
0
()H
1
0
() IR prin
a(u, v) =
_

u v dx.
Atunci, pentru orice f L
2
() exista, conform lemei LaxMilgram, o unica
funct ie u H
1
0
() L
2
(), astfel ncat
(4.18) a(u, v) = (f, v), v H
1
0
().

In acest fel, am denit un operator G : L

2
() L
2
() care face ca ecarui
f L
2
() sa-i corespunda elementul u H
1
0
() L
2
(), dat de relat ia
(4.18). Prin urmare, pentru f L
2
(), Gf H
1
0
() este solut ia slaba a
problemei u = f n , u = 0 pe . Astfel
(4.19)
_

(Gf) v dx =
_

fv dx, v H
1
0
().
Din denit ie, rezulta imediat liniaritatea lui G.
Deoarece incluziunea H
1
0
() L
2
() este compacta, operatorul G denit
de la L
2
() la L
2
() este compact. G este autoadjunct, deoarece
_

Gf g dx =
_

(Gf) (Gg)dx =
_

f Gg dx, f, g L
2
().
Apoi inegalitatea
(4.20)
_

(Gf) f dx =
_

(Gf) (Gf)dx = |Gf|

2
H
1
0
()
> 0, daca f ,= 0
implica continuitatea lui G de la L
2
() la L
2
(). Aceasta se obt ine din (4.20),
folosind inegalitatea lui Poincare
_
|u|
L
2
()
C|u|
H
1
0
()
_
si CauchySchwartz.
Asadar, am aratat ca G : L
2
() L
2
() este un operator liniar, compact,
autoadjunct si pozitiv denit (din (4.19)). Prin urmare, conform Teoremei
86
3.3, exista o baza ortonormata u
n

n=1
de autofunct ii n L
2
() si un sir de
autovalori (valori proprii)
n
descrescator la zero astfel ncat
Gu
n
=
n
u
n
, n = 1, 2, ...
Daca punem
n
=
1
n
, atunci
(4.21)
n
= G(
n
u
n
).
Cum
n
este un sir de numere pozitive descrescator la zero, rezulta ca
n
,

n
=
1
n
, n IN

, este un sir de numere pozitive crescator la +.

Deoarece imaginea lui G este inclusa n H
1
0
(), din (4.21) rezulta ca u
n

H
1
0
(), iar din (4.19) si (4.21) obt inem
_

u
n
v dx =
n
_

u
n
v dx, v H
1
0
().
Deci u
n
satisface (4.17) n sensul distribut iilor.
Corolarul 4.1. Daca u
n
este o baza ortonormata a lui L
2
() formata din
funct iile proprii ale laplaceanului corespunzatoare valorilor proprii
n
, atunci
sistemul
n
1/2
u
n

nIN

este o baza ortonormata n H

1
0
().
Demonstrat ie. Dotam pe H
1
0
() cu produsul scalar
(u, v)
H
1
0
()
=
_

u v dx.
Atunci
(
k
1/2
u
k
,
j
1/2
u
j
)
H
1
0
()
=
k
1/2

j
1/2
_

u
k
u
j
dx =
=
k
1/2

j
1/2
_

u
k
u
j
dx =
kj
=
_
1, pentru k = j,
0, n rest.
prin urmare sistemul
n
1/2
u
n
este ortonormat n H
1
0
(). De asemenea,
daca u H
1
0
() satisface condit ia ca (u,
k
1/2
u
k
)
H
1
0
()
= 0, k IN

, atunci
0 =
_

u u
k
dx =
k
_

uu
k
dx.

In acest fel am obt inut ca

_

uu
k
dx = 0, k IN

, si, deoarece u L
2
()
(H
1
0
() L
2
()), iar sistemul u
k
este complet n L
2
(), rezulta u = 0.
Rezulta ca sistemul
k
1/2
u
k
este complet n H
1
0
().
87
Sa ment ionam faptul ca n aceeasi maniera se studiaza problema valorilor
si vectorilor proprii pe laplacean cu condit ii la frontiera de tip Neumann sau
Robin.
Exemplu. Consideram cazul = (a, b), a, b IR.

In acest caz, problema
Dirichlet (4.15) are forma
(4.22)
_
u
tt
(x) = u(x), x (a, b)
u(a) = u(b) = 0.
Sa determinam valorile proprii si funct iile proprii ale acestei probleme.
Stim ca valorile proprii sunt pozitive. Ecuat ia diferent iala u
tt
+u = 0 cu
> 0 are solut ia generala
u(x) = cos

x + sin

x.
Condit iile la limita conduc la sistemul liniar si omogen (n necunoscutele si
)
(4.23)
_
cos

a + sin

a = 0
cos

b + sin

b = 0
care trebuie sa admita o solut ie nebanala (, ) indca altfel u 0. Sistemul
(4.23) admite solut ii nebanale daca

cos

a sin

a
cos

b sin

= sin

(b a) = 0.
De aici rezulta valorile proprii ale problemei Dirichlet (4.22)

k
=
_
k
b a
_
2
, k = 1, 2, ...
si funct iile proprii corespunzatoare
(4.24) u
k
(x) = sin
k
b a
(x a), k = 1, 2, ...
88
Sirul u
k
este ortogonal n L
2
(a, b), dar nu este normat. Se constata ca
sirul
(4.25) u
k
(x) =

2
b a
sin
k
b a
(x a), k = 1, 2, ...
este ortonormat n L
2
(a, b). Din Teorema 4.3 rezulta ca sirul (4.25) formeaza
o baza ortonormata a lui L
2
(a, b).
Capitolul 10
Probleme parabolice
10.1 Ecuat ia propagarii caldurii.
Modele matematice

In acesta sect iune vom determina o ecuat ie cu derivate part iale care, ntr-o
prima aproximat ie, descrie fenomenul propagarii caldurii ntr-un corp.
Vom analiza mai multe situat ii si anume: propagarea caldurii ntr-o bara,
propagarea caldurii n spat iu, ecuat ia difuziei.
Propagarea caldurii ntr-o bara
Pentru xarea ideilor sa presupunem ca este vorba de propagarea caldurii
de-a lungul unei bare omogene de lungime , sucient de subt ire pentru a
asimilata cu un segment de pe axa Ox, a sistemului de coordonate xOu si
izolata termic pe fet ele laterale.
Fie u(x, t) funct ia care masoara temperatura n bara la momentul t, n
punctul de abscisa x. Avand n vedere faptul ca suprafat a laterala a barei este
izolata termic, schimbul de caldura ntre bara si mediul nconjurator se face
prin cele doua capete ale barei.
Daca extremitat ile barei se ment in la temperaturi constante u
1
si u
2
,
atunci, de-a lungul barei, temperatura are o distribut ie liniara
u(x) = u
1
+
u
2
u
1

x; 0 x .
Conform legii lui Fourier difuzia caldurii de-a lungul barei se face de la partea
mai calda catre cea mai rece.
89
90
Cantitatea de caldura care trece printr-o sect iune transversala de arie S a
barei este data de formula exprimentala
Q = k
u
x
S,
unde k este coecientul de conductibilitate termica.
Presupunand acum ca bara este neomogena (deci k depinde de x) iar S
este de masura 1, cantitatea de caldura Q ce trece prin sect iunea x a barei
n intervalul de timp (t, t + t) este
Q = k(x)
u
x
t.
Sa consideram port iunea M
1
M
2
din bara, delimitata de abscisele x
1
si x
2
.
Conform legii lui Fourier, cantitatea de caldura care intra n port iunea M
1
M
2
prin capatul x
1
este
q(x
1
, t) = k(x)
u
x

x=x
1
,
iar prin capatul x
2
,
q(x
2
, t) = k(x)
u
x

x=x
2
.
Cantitatea de caldura Qce trece prin segmentul de bara M
1
M
2
n intervalul
de timp (t
1
, t
2
) este:
Q =
_
t
2
t
1
_
_
k(x)
u
x
_
x=x
2

_
k(x)
u
x
_
x=x
1
_
dt,
relat ie care (utilizand formula de medie) conduce la
Q =

x
_
k(x)
u
x
_
x=
t=
(x
2
x
1
)(t
2
t
1
)
unde (x
1
, x
2
), = (t
1
, t
2
).
Pe de alta parte, n virtutea aceleiasi legi a lui Fourier, cantitatea de
caldura Q

necesara pentru a ridica cu u temperatura segmentului de

bara x este egala cu
Q

= cux,
unde c este caldura specica iar (x) este masa specica a segmentului x.

In cazul segmentului de bara M

1
M
2
, cantitatea de caldura Q

necesara
pentru ca n intervalul de timp (t
1
, t
2
) sa-i ridice temperatura cu:
u = u(x, t
2
) u(x, t
1
)
91
are expresia
Q

=
_
x
2
x
1
c(x) [u(x, t
2
) u(x, t
1
)] dx
de unde prin aplicarea consecutiva a formulelor de medie (n raport cu t si x)
obt inem
Q

=
_
c(x)
_
u
t
__
x=
1
t=
1
(t
2
t
1
)(x
2
x
1
)
unde
1
(x
1
, x
2
),
1
(t
1
, t
2
).

In ne, daca notam cu f(x, t) densitatea surselor generatoare de caldura

din bara (de exemplu caldura degajata n urma trecerii unui curent electric),
cantitatea de caldura transmisa de aceste surse n intervalul de timp (t
1
, t
2
)
este

Q =
_
t
2
t
1
_
x
2
x
1
F(x, t)dxdt
sau

Q = [F(x, t)] x=
2
t=c
2
(t
2
t
1
)(x
2
x
1
).
Aplicand legea conservarii energiei obt inem

Q = Q+Q

,
care, dupa nlocuiri si simplicari conduce la:

x
_
k(x)
u
x
_
x=
t=
+
_
c(x)
u
x
_
x=
1
t=
1
= [F(t, x)]
x=x
2
t=
2
.
Rat ionamentul pe care l-am facut pana n prezent se refera la intervalele
(x
1
, x
2
) si (t
1
, t
2
) arbitrare.
Trecand la limita cu x
1
, x
2
x si t
1
, t
2
t, obt inem ecuat ia

x
_
k(x)
u
x
_
+c(x)
u
t
= F(x, t),
numita ecuat ia propagarii caldurii.
Daca bara este omogena, atunci k si pot considerat i constant i si notand
a
2
=
k
c
, f(x, t) =
F(x, t)
c
ecuat ia propagarii caldurii se scrie sub forma
u
t
a
2
u
xx
= f(x, t).
92
Propagarea caldurii n spat iu
Propagarea caldurii n spat iu este masurata prin intermediul temperaturii
u(x, y, z, t), care este o funct ie ce depinde de timpul t si pozit ia (x, y, z) a
punctului din spat iu. Daca temperatura nu este constanta, apar uxuri de
caldura dinspre zonele cu temperatura mai nalta catre cele cu temperatura
mai joasa.
Cantitatea de caldura Q care trece prin elementul de suprafat a ce
cont ine punctul M(x, y, z) n intervalul de timp (t, t+t) este data de formula
Q = k(M)
u
n
t,
unde k este coecientul de conductibilitate termica a corpului, iar n este nor-
mala la elementul de suprafat a orientata n direct ia uxului de caldura.
De aici rezulta ca n intervalul (t
1
, t
2
) prin suprafat a trece cantitatea de
caldura
Q =
_
t
2
t
1
_
_
_ _

k(M)
u
n
d
_
_
dt = (t
2
t
1
)
_
_
_ _

k(M)
u
n
d
_
_
t=
Cu ajutorul formulei lui GaussOstrogradski ultima integrala devine
_ _

k(M)
u
n
d =
=
_ _

k
_
u
x
cos(n, x) +
u
y
cos(n, y) +
u
z
cos(n, z)
_
d =
=
_ _ _
V
_

x
_
k
u
x
_
+

y
_
k
u
y
_
+

z
_
k
u
z
__
dV =
=
_ _ _
V
div[k(M)gradu]dV,
prin urmare
Q = (t
2
t
1
)
_ _ _
V
div [k(M)gradu]dV [
t=
, (t
1
, t
2
).
La fel ca n cazul barei
Q

=
_ _ _
V
c(M)[u(x, y, z, t
2
) u(x, y, z, t
1
)]dV =
= (t
2
t
1
)
_
_
_ _ _
V
c(x, y, z)
u
t
dV
_
_
t=
1
,
1
(t
1
, t
2
)
93
n timp ce cantitatea de caldura produsa de surse din interiorul corpului este

Q =
_
t
2
t
1
_
_
_ _ _
V
f(x, y, z, t)dV
_
_
dt = (t
2
t
1
)
_
_
_ _ _
V
f(x, y, z, t)dV
_
_
t=
2
,

2
(t
1
, t
2
).
Avand n vedere ca volumul V este arbitrar, la fel ca n cazul barei, prin
simplicari si treceri la limita obt inem:
(1.1) c(x, y, z)
u
t
div[k(x, y, z)gradu] = f(x, y, z, t).
Daca si k sunt constante (deci corpul este omogen) cu notat iile deja ment ionate
ecuat ia (1.1) capata forma
(1.2)
u
t
a
2
u = f(x, y, z, t)
unde este operatorul lui Laplace.
Cazuri particulare. Daca distribut ia temperaturii n corp nu depinde de
timp (cazul stat ionar) ecuat ia (1.2) capata forma
u = f(x, y, z)
numita si ecuat ia lui Poisson.
Daca n plus lipsesc si sursele interioare de caldura se obt ine ecuat ia
u = 0
numita si ecuat ia lui Laplace.
Ecuat ia difuziei
Difuzia este un proces de egalizare a concentrat iilor sau de amestecare spon-
tana (pentru corpuri n stare gazoasa sau lichid a). Daca analizam un tub
umplut cu un gaz, atunci constatam ca are loc difuzia acestuia din zonele cu
concentrat ie mai mare n zonele cu concentrat ie mai mica.
Fenomenul este asemanator si n cazul unei solut ii, daca concentrat ia sub-
stant ei dizolvate nu este constanta n tot volumul. Analizand fenomenul di-
fuziei unui gaz ntr-un tub, sa notam cu u(x, t) concentrat ia n sect iunea x si
la momentul t.
94
Din legea lui Nernst, cantitatea de gaz care trece prin sect iunea x n inter-
valul de timp (t, t +dt) este
dQ = D
u
x
(x, t)S dt,
unde D este coecientul de difuzie sau difuzivitatea substant ei, iar S este aria
sect iunii tubului.
Dar variat ia masei gazului pe port iunea (x
1
, x
2
) a tubului, datorita variat iei
du a concentrat iei, este
dQ =
_
x
2
x
1
c duS dx,
unde c este coecientul de porozitate, egal cu raportul dintre volumul porilor
si volumul total (n cazul nostru S dx). Procedand ca n cazurile anteriore,
ecuat ia bilant ului de masa de gaz n port iunea (x
1
, x
2
) si intervalul de timp
(t
1
, t
2
) conduce la

x
_
D
u
x
_
= c
u
t
,
numita si ecuat ia difuziei.
Daca coecientul de difuzie este constant, aceasta devine
u
t
= a
2
u
xx
unde a
2
= D/c.
Probleme la limita pentru ecuat ia propagarii caldurii
Pentru a determina legea de propagare a caldurii ntr-un corp limitat de
o suprafat a S, trebuie sa adaugam la ecuat ie condit ii init iale si la limita.
Condit ia init iala presupune cunoasterea temperaturii u(x, t) la momentul ini-
t ial t
0
.

In ce priveste condit iile la limita acestea pot diferite n funct ie de regimul

de temperatura de la frontiera.
Se considera trei tipuri fundamentale de condit ii la limita
Se da distribut ia de temperatura u(x, t) la suprafat a corpului:
u(x, t) = (x, t), x S, t t
0
Se da expresia uxului de caldura ce trecen ecare moment prin suprafat a
ce limiteaza corpul
u

(x, t) = (x, t), x S, t t

0
95

In ne, ultima condit ie la limita este o combinat ie a primelor doua

(x, t) +u(x, t) = (x, t), x S, t t

0
, , IR
+
.
Evident ca funct iile , , sunt presupuse cunoscute.
10.2 Integrala Lebesgue si spat iile Sobolev
O generalizare imediata a integralei Riemann o constituie integrala Lebesgue.
Aceasta permite introducerea spat iilor Sobolev necesare (mai ales) n abor-
darea variat ionala a ecuat iilor cu derivate part iale.

In cele ce urmeaza vom
face o foarte scurta prezentare a integralei Lebesgue si a spat iilor L
p
. Pentru a
nu lungi expunerea, rezultatele pe care le prezent am nu cont in demonstrat ii.
Spunem ca mult imea de numere reale E este de masura nula daca pen-
tru orice > 0 exista un sir nit sau innit de intervale (a
i
, b
i
) astfel ncat
E U(a
k
, b
k
) iar (b
k
a
k
) < .
Fie acum (a, b) un interval nit sau innit al axei reale. Prin funct ie
scara denita pe (a, b) nt elegem o funct ie s ce are ca valori numerele reale
c
1
, c
2
, ..., c
n
pe intervalele (a =)x
0
< x < x
1
, x
1
< x < x
2
, ..., x
n1
< x < x
n
(=
b) respectiv, iar prin integrala
_
b
a
s(x)dx nt elegem suma
n

i=1
c
k
(x
k
x
k1
).
(

In cazul n care a = sau b = constantele c

1
, respectiv c
n
se iau zero).
Daca s
n
()
nIN

este un sir crescator de funct iiscara (adica s

n
(x) s
n+1
(x),
pentru orice x si n IN

) atunci sirul integralelor formeaza un sir crescator

de numere reale care converge catre o limita nita sau tinde la +.
Spunem ca funct ia (cu valori pozitive) f() este masurabila daca exista un
sir crescator s
n
() de funct ii scara care converge aproape peste tot la funct ia
f() pe intervalul specicat. (Prin convergenta aproape peste tot nt elegem
convergenta pe tot intervalul exceptand eventual o mult ime de masura nula.)
De altfel, vom spune ca o relat ie are loc aproape peste tot, pe scurt a.p.t., daca
are loc cu except ia unei mult imi de masura nula. Se arata ca limita sirului
_
_
b
a
s
n
(x)dx
_
nIN

nu depinde de sirul de funct ii scara folosit la aproximarea

funct iei f, prin urmare aceasta limita este o proprietate a acesteia. Daca limita
este nita spunem ca funct ia f este integrabila Lebesgue iar
_
b
a
f(x)dx este
denita ca ind limita integralelor sirului de funct ii scara.

In particular, daca
intervalul (a, b) este nit, orice funct ie masurabila si marginita este integrabila
96
deoarece termenii sirului
_
b
a
s
n
(x)dx sunt majorat i de (ba) supf. Daca func-
t ia f are atat valori pozitive cat si negative putem scrie f ca ind diferent a a
doua funct ii cu valori pozitive si anume: f = f
+
f

, unde f
+
=
1
2
([f[ +f) si
f

=
1
2
([f[ f). Spunem ca f este integrabila daca f
+
si f

sunt integrabile si
_
b
a
f(x)dx este denita ca ind diferent a
_
b
a
f
+
(x)dx
_
b
a
f

(x)dx. Toate pro-

prietat ile referitoare la integrala Riemann sunt valabile si n cazul integralei
Lebesgue. Orice funct ie care are modulul integrabil n sens Riemann (absolut
integrabila) este integrabila si n sens Lebesgue si
_
b
a
f(x)dx au aceeasi valoare
n ambele cazuri.
Not iunea de funct ie masurabila (respectiv integrabila) denita pe o mult i-
me deschisa din IR
n
(n 1) si cu valori n IR se introducen mod asemanator.
O prezentare mai detaliata a acestor chestiuni se gaseste n [1], [19].
Notam cu L
p
(), p IN

, p < , spat iul funct iilor cu valori reale denite

pe mult imea , masurabile si pentru care
_

[f(x)[
p
dx < . Am notat cu dx
masura Lebesgue. Aceasta este un spat iu normat cu norma data de
|f|
L
p
()
=
__

[f(x)[
p
dx
_
1/p
.

In cazul n care p = 2 spat iul devine spat iu Hilbert cu produsul scalar dat de
(f, g) =
_

f(x)g(x)dx.

In cazul p = , denim L

() ca ind mult imea funct iilor f : IR

masurabile si pentru care exista o constanta C astfel ncat [f(x)[ C, a.p.t.
x . Notam
|f|
L

()
= InfC; [f(x)[ C a.p.t. x .
Se arata ca ||
L
este o norma pe L

() care determina pe acesta structura

de spat iu Banach.
Fie 1 p ; notam cu q conjugatul lui p adica
1
p
+
1
q
= 1.
Teorema 2.1. (Inegalitatea lui Holder) Fie f L
p
() si g L
q
(), p si q
ind numere conjugate. Atunci f g L
1
() si
_

[f(x)g(x)[dx |f|
L
p
()
|g|
L
q
()
.
97
Teorema 2.2. L
p
() este spat iu Banach pentru 1p. Pentru 1<p<,
L
p
() este spat iu Banach reexiv.
Teorema 2.3. (Teorema de reprezentare a lui Riesz) Fie 1 < p < si
(L
p
())
t
. Atunci exista o funct ie unica u L
q
() astfel ca
(, f) =
_

u(x)f(x)dx, f L
p
().

In plus, |u|
L
q
()
= ||
(L
p
())
.
Observat ie. Aceasta teorema permite identicarea dualului spat iului L
p
()
cu spat iul L
q
().
Teorema 2.4. Daca (L
1
())
t
, atunci exista o funct ie unica u L

()
astfel ncat
(, f) =
_

u(x)f(x)dx, f L
1
()
si, n plus, |u|
L

()
= ||
(L
1
())
.
Acest fapt ne permite sa armam ca dualul spat iului L
1
() este L

().
Un cadru natural de tratare a problemelor la limita l constituie spat iile
Sobolev. Dar, pentru denirea spat iilor Sobolev avem nevoie de distribut ii, pe
care le introducem n continuare.
Fie = (
1
,
2
, ...,
n
) un n-uplu ale carui componente
i
sunt numere
ntregi nenegative. Notam cu [[ suma [[ =
1
+
2
+ +
n
iar prin D

,
derivata part iala
D

u =

[[
u
x

1
1
x

2
2
...x

n
n

Fie este o mult ime deschisa si marginita din IR

n
si u : IR o funct ie
data. Mult imea K = x , u(x) ,= 0 se numeste suportul funct iei u.
Spunem ca funct ia u este cu suport compact daca K este o submult ime
nchisa si marginita (deci compacta) a lui . T() (sau C

0
()) desemneaza
spat iul funct iilor innit diferent iabile care mpreuna cu toate derivatele lor au
suportul compact, inclus n , ind o submult ime deschisa si marginita a
lui IR
n
.
Un exemplu clasic de funct ie cu suport compact este funct ia : (a, a) IR
(x) =
_
_
_
0, [x[
e
1
x
2

2
, [x[ <
unde a > > 0.
98
Pe T() se introduce o topologie prin denirea unei convergent e. Spunem
ca sirul de funct ii (
n
)
nIN
din C

0
() este convergent n sensul lui T() la
funct ia C

0
() daca sunt ndeplinite condit iile
(i) Exista o mult ime compacta K astfel ncat supp(
n
)K, nIN

,
(ii) lim
n
D

n
(x) = D

(x) uniform pe K pentru orice multiindice .

In acest fel, spat iul liniar C

0
() devine un spat iu liniar topologic local
convex, fapt care ne permite denirea dualului.
Spunem ca funct ionala liniara T : C

0
() IR este continua daca
lim
n
T(
n
) = T()
pentru orice sir (
n
) convergent la n sensul topologiei lui T().
Mult imea funct ionalelor liniare si continue pe T() se noteaza cu T
t
()
si se numeste spat iul distribut iilor scalare denite pe . Acesta la randul sau
este spat iu liniar topologic.
Spunem ca sirul (T
n
)
nIN
din T
t
() converge la T T
t
() si vom nota
T
n
T daca
T
n
() T(), T().
Astfel, cu topologia denita prin aceasta dualitate, T
t
() devine la randul sau
un spat iu liniar topologic, local convex.
Elementele lui T
t
() se numesc distribut ii pe .
Ment ionam ca cel mai cunoscut exemplu de distribut ie este funct ia a
lui Dirac data prin
: C

0
(a, a) IR, () = (0), C

0
(a, a), a > 0.
Aceasta distribut ie este foarte departata de conceptul clasic de funct ie.

Insa
exista o clasa de distribut ii, numite si distribut ii generate, apropiate de not iunea
de funct ie.
Spunem ca funct ia f : IR este local integrabila daca
_
K
[f(x)[dx este
un numar nit pentru orice submult ime nchisa K a lui .
Pornind de aici putem deni distribut ia F asociata cu f prin
F : C

0
() IR, F() =
_

f(x)(x)dx, C

0
().
Daca suportul lui este K atunci
[F()[ =

f(x)(x)dx

_
K
f(x)(x)dx

sup
xK
[(x)[
_
K
[f(x)[dx < .
99
Distribut ia F se numeste distribut ie generata de f. Ea se mai numeste si
distribut ie regulat a sau de tip funct ie.
Avand n vedere modul cum se deneste distribut ia F prin intermediul lui
f pentru a simplica lucrurile vom folosi aceeasi notat ie (f) pentru ambele
cantitat i, semnicat ia urmand sa rezulte din context. Daca f este o distribut ie
pe IR
n
si : IR este o funct ie continua, atunci putem deni uf ca o
distribut ie prin
uf() = f(u), C

0
().
Exemple.
1

Funct ia scara H : [1, 1] IR

H(x) =
_
0, 1 x < 0
1, 0 x 1,
este local integrabila si genereaza distribut ia (notata tot cu H)
H() =
_
1
1
H(x)(x)dx =
_
1
0
(x)dx.
2

Distribut ia u pe (a, a), a > 0, unde u(x) = x iar este distribut ia lui
Dirac satisface
x() = (x) = (x)(0) = 0, C

0
(a, a),
deci x este distribut ia nula.
Derivarea distribut iilor este o extensie a derivarii funct iilor. Prin denit ie,
daca f este o distribut ie pe IR
n
iar un n-uplu de numere nenegative
D

f() = (1)
[[
f(D

), C

0
().
Este imediat faptul ca daca o funct ie este de clasa C
m
atunci derivata sa
n sensul distribut iilor de un anumit ordin [[ m coincide cu derivata sa
part iala de ordin luata n sens clasic.
Exista funct ii care nu sunt derivabile n sensul clasic dar care sunt de-
rivabile n sensul distribut iilor, deci derivata n sensul distribut iilor este o
generalizare efectiva a derivarii clasice.
Se numeste spat iu de distribut ii pe orice subspat iu liniar topologic X al
lui T
t
() care este continuu inclus n T
t
() (adica inject ia X T
t
() este
continua).
100
Dintre spat iile de distribut ie denite pe , spat iile Sobolev constituie clasa
cea mai importanta din punctul de vedere al aplicat iilor.

In continuare, denim aceste spat ii si prezentam fara demonstrat ie cateva

proprietat i pe care le vom utiliza.
Pentru k un numar ntreg pozitiv, notam cu W
k,p
(), (1 p < ) spat iul
Sobolev denit prin
W
k,p
() = u L
p
(); D

u L
p
(), [[ k
unde D

=

[[
u
x

1
1
x

2
2
...x

n
n
desemneaza derivata lui un sensul distribut iilor.
Se demonstreaza (vezi [1], [12]) ca W
k,p
() este spat iu Banach, cu norma
data prin
|u|
W
k,p
()
=
_

_
_
_

[[k
|D

|
L
p
()
_
_
1/p
daca 1 p <
max
0[[k
|D

|
L

()
daca p = .
Notam cu W
k,p
0
(), nchiderea lui T() W
k,p
() n raport cu topologia lui
W
k,p
().
Daca p = 2, pentru spat iile W
k,2
() (respectiv W
k,2
0
()) folosim notat ia
mai sugestiva H
k
() (respectiv H
k
0
()), despre care se arata ca sunt spat ii
Hilbert cu produsul scalar dat de
(u, v) =

[[k
_

D
a
u(x)D

v(x)dx.
Daca u C(

), restrict ia sa u[

se obt ine simplu luand valorile lui u

pe frontiera. Acest lucru poate formalizat introducand un operator liniar
: C(

) C() numit si operator de urma dat prin (u) = u[

. Ne
intereseaza cum se deneste u[

atunci cand u apart ine unui spat iu Sobolev.

Acest lucru e lamurit de teorema care urmeaza.
Teorema. Daca IR
n
este o mult ime deschisa si marginita cu frontiera
de clasa C
1
atunci aplicat ia
u u
este liniara si continua de la H
1
() la L
2
() (u este urma lui u pe ;
vezi [1], [12]). Daca u C
1
(

), u reprezinta urma funct iei u pe .

101
Se arata, de asemenea, ca
H
k
0
() =
_
u H
k
();

j
u

j
= 0, j = 0, k 1
_
,
unde cu

j
u

j
am notat derivata normala de ordin j pe orientata spre
interiorul domeniului .

In aceleasi condit ii asupra domeniului are loc relat ia

_

[u(x)[
2
dx C
_

i=1

u
x
i

2
dx, u H
1
0
(),
cunoscuta sub numele de inegalitatea lui Poincare.
Aceasta permite denirea normei pe H
1
0
() numai cu ajutorul gradientului.

Incheiem acest paragraf cu cateva elemente referitoare la funct ii cu valori ntr-

un spat iu Banach.
Fie X un spat iu Banach real nzestrat cu norma ||
X
si e [0, T] un in-
terval xat de pe axa reala. Notam cu L
p
(0, T; X) spat iul tuturor funct iilor
masurabile y : [0, T] X, asa ncat
|y|
L
p
(0,T;X)
=
_
_
T
0
|y(t)|
p
X
dt
_
1/p
< ,
pentru 1 p < si
|y|
L

(0,T;X)
= ess sup
t[0,T]
|y(t)|
X
.
Se arata ca acestea sunt spat ii Banach.
T(0, T) ind spat iul funct iilor reale innit diferent iabile, cu suport com-
pact n [0, T], notam cu T
t
(0, T; X) spat iul funct iilor liniare si continue de la
T(0, T) n X si vom numi un element y T
t
(0, T; X) distribut ia pe (0, T) cu
valori n X.
Daca y T
t
(0, T; X), atunci derivata sa
d
k
y
dt
k
T
t
(0, T; X) este denita
prin formula
D
k
y() =
dy
k
dt
k
() = (1)y
_
d
k

dt
k
_
,
T(0, T).
Notam cu W
k,p
(0, T; X) spat iul tuturor distribut iilor cu valori n X,
y T
t
(0, T; X), cu derivatele (n sensul distribut iilor) D
j
y L
p
(0, T; X),
j = 0, k.
102
Cu C([a, b]; X), notam spat iul funct iilor continue u : [a, b] X, nzestrat
cu norma
|u|
C([a,b];X)=sup|u(t)|
X
; atb
.
Derivata funct ieiu u : [a, b] X n punctul t
0
(a, b) se deneste prin
u
t
(t
0
) = lim
0
u(t
0
+) u(t
0
)

,
unde limita este luata n sensul topologiei lui X, adica
lim
0
_
_
_
_
u
t
(t
0
)
u(t
0
+) u(t
0
)

_
_
_
_
X
= 0.
Daca t
0
= a sau b, semnicat ia derivatei este clara. C
k
([a, b]; X) desem-
neaza spat iul funct iilor u : [a, b] X derivabile pana la ordinul k inclusiv, cu
derivata de ordinul k, continua pe [a, b]. Spunem ca seria de funct ii

k=1
c
k
(),
unde c
k
C([a, b]; X) este uniform convergenta la funct ia c : [a, b] X daca
are loc lim
n
_
_
_
_
_
n

k=1
c
k
(t) c(t)
_
_
_
_
_
X
= 0 uniform n raport cu t. Se observa (ca
si n cazul funct iilor reale) ca seria

k=1
c
k
() este uniform convergenta daca si
numai daca pentru orice > 0 exista N() astfel ncat
_
_
_
_
_
p

k=m
c
k
(t)
_
_
_
_
_
X
, p > m > N(), t [a, b].
Este clar ca, daca seria de funct ii continue

k=1
c
k
() este uniform convergenta
la funct ia c(), atunci c C([a, b]; X).
10.3 Solut ii slabe pentru ecuat ia propagarii caldurii
Fie IR
n
o mult ime deschisa si marginita cu frontiera , iar T > 0 xat.
Facem notat iile: Q
T
= (0, T) si
T
= (0, T). In acest cadru
consideram problema la limita
(3.1)
u
t
u = f n Q
T
(3.2) u(x, 0) = u
0
(x) n
(3.3) u = 0 pe
T
,
103
unde f : Q
T
IR si u
0
: IR sunt funct ii date.
Introducem spat iul de funct ii
C
2,1
(Q
T
) =
_
u,
u
x
i
C(Q
T
),

2
u
x
i
x
j
C(Q
T
),
u
t
C((0, T])
_
.
Funct ia u(, ) : Q
T
IR se numeste solut ie clasica pentru problema (3.1)
(3.3) daca u C
2,1
(Q
T
) si u satisface ecuat ia (3.1) pe Q
T
si condit iile: init iala
(3.2) si la limita (3.3). Pastram aceeasi terminologie de solut ie clasica si n
cazul cand ne referim doar la solut ia ecuat iei (3.1).

Intrucat demonstrarea existent ei solut iei clasice pentru problema mixta

(3.1)-(3.3) este dicila, ne vom ocupa de un nou concept de solut ie pentru
aceasta problema si anume conceptul de solut ie slaba (sau generalizata).
Denit ia 3.1. Fie f C([0, T]; L
2
()) si u
0
L
2
(). Funct ia u : Q
T
IR se
numeste solut ie slaba (sau generalizata) a problemei (3.1)-(3.3) daca ndepli-
neste urmatoarele condit ii:
a) u C([0, T]; L
2
()) C
1
((0, T]; L
2
()) C((0, T]; H
1
0
())
b) Pentru orice H
1
0
() si orice t (0, T] are loc egalitatea
(3.4)
_

u(x, t)
t
(x)dx+
_

x
u(x, t)(x)dx=
_

f(x, t)(x)dx
c) u(x, 0) = u
0
(x), a.p.t. x .
Am notat cu
u
t
derivata funct iei u : [0, T] L
2
(). Utilizand formula
lui Green rezulta cu usurint a faptul ca daca u C
2,1
(Q
T
) este solut ie clasica
a problemei (3.1)-(3.3) atunci ea este si solut ie slaba a acestei probleme. Pe
de alta parte, din condit ia (b) rezulta, luand C

0
(),
u(t)
t
u(t) = f(t), t (0, T]
unde u(t) este considerat n sensul distribut iilor pe .
Apoi, deoarece condit ia la limita (3.3) este cont inuta n (a) (u(t) H
1
0
(),
t [0, T]) iar condit ia init iala (3.2) este identica cu (c), rezulta ca Denit ia
3.1 ofera o generalizare naturala a conceptului de solut ie pentru problema
(3.1)-(3.3). Teorema care urmeaza da un rezultat de existent a si unicitate a
solut iei slabe pentru problema (3.1)-(3.3).
104
Teorema 3.1. Fie IR
n
o mult ime deschisa, marginita, cu frontiera
de clasa C
1
si 0<T. Fie f C
1
([0, T]; L
2
()) si u
0
L
2
() funct ii date.
Atunci problema mixta (3.1)-(3.3) admite o unica solut ie slaba. Mai mult,
uL
2
(0, T; H
1
0
()) si are loc egalitatea
(3.5)
1
2
|u(t)|
2
L
2
()
+
_
t
0
|u(s)|
2
L
2
()
ds =
=
1
2
|u
0
|
2
L
2
()
+
_
t
0
_

f(x, s)u(x, s)dxds, t [0, T].

Daca presupunem, n plus, ca u
0
H
1
0
() atunci
u C([0, T]; H
1
0
()) si
u
t
L
2
(0, T; L
2
()).
Demonstrat ie. Unicitatea. Sa presupunem ca u
1
si u
2
sunt doua solut ii
slabe ale problemei (3.1)-(3.3). Atunci u := u
1
u
2
satisface o problema de
tipul (3.1)-(3.3), dar cu f = 0 si u
0
= 0. T inand cont de egalitatea (3.4)
rezulta u(t) = 0, pentru orice t [0, T], adica u
1
= u
2
.
Existent a. Pentru demonstrarea existent ei vom folosi metoda lui Fourier de
separare a variabilelor. Vom construi efectiv solut ia, ca suma unei serii Fourier
n L
2
() n care luam ca baza hilbertiana sistemul ortonormat complet format
din vectorii proprii n H
1
0
ai operatorului . Dupa cum se stie, exista n
L
2
() un sistem ortonormat complet
k
si un sir de numere pozitive
k

cu
k

k
astfel ncat
(3.6) k =
k

k
n ;
k
= 0 pe .
Cautam solut ia problemei (3.1)-(3.3) sub forma seriei Fourier
(3.7) u(x, t) =

k=1
u
k
(t)
k
(t), t [0, T], x .

Inlocuind formal funct ia u data de (3.7) n (3.4) si t inand cont de condit ia (c)
a Denit iei 3.1, precum si de (3.6), obt inem ecuat iile diferent iale ordinare
(3.8)
_
u
t
k
(t) +
k
u
k
(t) = f
k
(t), t [0, T], k = 1, 2, ...
u
k
(0) = u
k
0
unde f
k
(t) si u
k
0
sunt coecient ii Fourier ai lui f(t) si, respectiv, u
0
, adica
f
k
(t) = (f(t),
k
)
L
2
()
:=
_

f(x, t)
k
(x)dx, t [0, T]
u
k
0
= (u
0
,
k
)
L
2
()
:=
_

u
0
(x)
k
(x)dx.
105

In continuare, vom nota cu (, ) produsul scalar din L

2
() (deci vom omite
indicele pentru a simplica scrierea).
Rezolvand problema Cauchy (3.8) obt inem
(3.9) u
k
(t) = e

k
t
u
k
0
+
_
t
0
e

k
(ts)
f
k
(s)ds, t [0, T].

Inlocuind aceasta expresie a lui u

k
n (3.7) obt inem
(3.10) u(x, t) =

k=1
_
e

k
t
u
k
0
+
_
t
0
e

k
(ts)
f
k
(s)ds
_

k
(x).
Aratam ca funct ia u data de (3.10) este solut ie slaba a problemei (3.1)-(3.3),
n care scop vericam condit iile Denit iei 3.1. Pentru a simplica expunerea
vom face aceasta vericare n mai multe etape.
I. u C([0, T] : L
2
()).
Identitatea lui Parseval
(3.11)
n+p

k=n
|u
k
(t)
k
|
2
L
2
()
=
n+p

k=n
u
2
k
(t), t [0, T]
ne sugereaza faptul ca este sucient sa demonstram ca seria

k=1
u
2
k
(t) este
uniform convergenta pe [0, T].

Intr-adevar, din (3.11), rezulta n acest caz ca
seria de funct ii

k=1
u
k
(t)
k
converge uniform pe intervalul [0, T] cu valori n
L
2
() adica, pentru orice > 0 exista N() astfel ncat
_
_
_
_
_
u(t)
n

k=1
u
k
(t)
k
_
_
_
_
_
L
2
()
< , t [0, T], n N().
De aici rezulta ca funct ia u : [0, T] L
2
() este continua, adica u
C([0, T]; L
2
()).
Din (3.9) rezulta
(3.12)
u
2
k
(t) =
_
e

k
t
(u
0
,
k
) +
_
t
0
e

k
(ts)
(f(s),
k
)ds
_
2

2
_
e
2
k
t
(u
0
,
k
)
2
+
_
t
0
e
2
k
(ts)
ds
_
t
0
(f(s),
k
)
2
ds
_

2e
2
k
t
(u
0
,
k
)
2
+
1

k
_
t
0
(f(s),
k
)
2
ds, t [0, T].
106
Conform identitat ii lui Parseval, avem
|u
0
|
2
L
2
()
=

k=1
(u
0
,
k
)
2
si
|f(s)|
2
L
2
()
=

k=1
(f(s),
k
)
2
, s [0, T].
Convergenta ultimei serii este uniforma pe [0, T] deoarece f C([0, T]; L
2
())
implica continuitatea funct iilor s (f(s),
k
) si s |f(s)|
2
L
2
()
pe [0, T].
Mai mult, rezulta ca si seria

k=1
1

k
_
t
0
(f(s),
k
)
2
ds =
_
t
0

k=1
1

k
(f(s),
k
)
2
ds
este uniform convergenta pe [0, T], iar din (3.12) obt inem ca seria

k=1
u
2
k
(t)
este, de asemenea, uniform convergenta, adica u C([0, T]; L
2
()).
II. u C([0, T]; H
1
0
()) L
2
(0, T; H
1
0
()).
Stim ca sistemul
_

k

k
_
este ortonormat si complet n H
1
0
(). T inand cont
de (3.7) si notand
k
:=

k

k
obt inem dezvoltarea n serie Fourier a lui u n
raport cu acest sistem
u(t) =

k=1

k
(t)
k
unde

2
k
(t) =
k
_
e

k
t
u
k
0
+
_
t
0
e

k
(ts)
f
k
(s)ds
_
2

2
k
e
2
k
t
(u
k
0
)
2
+ 2
_
t
0
f
2
k
(s)ds, t [0, T].
De aici rezulta (folosind din nou identitatea lui Parseval)
_
_
_
_
_
n+p

k=n

k
(t)
k
_
_
_
_
_
2
H
1
0
()
=
n+p

k=n

2
k
(t)
2
n+p

k=n

k
e
2
k
t
(u
k
0
)
2
+ 2
n+p

k=n
_
t
0
f
2
k
(s)ds, t [0, T].
107
Aceasta relat ie mpreuna cu inegalitatea
2
k
e
2
k
t
t
1
e
1
, t > 0,
implica convergenta uniforma a seriilor

k=1

2
k
(t) si

k=1

k
(t)
k
pe orice interval
[, T] cu 0 < T.
Prin urmare, u C(([0, T]; H
1
0
()). Apoi
|u(t)|
2
H
1
0
()
=

k=1

2
k
(t) 2

k=1

k
e
2
k
t
(u
k
0
)
2
+ 2

k=1
_
t
0
f
2
k
(s)ds =
= 2

k=1

k
e
2
k
t
(u
k
0
)
2
+ 2
_
t
0
|f(s)|
2
L
2
()
ds, t [0, T].
De aici rezulta
_
T
0
|u(t)|
2
H
1
0
()
dt

k=1
(u
k
0
)
2
+ 2T
_
T
0
|f(s)|
2
L
2
()
ds =
= |u
0
|
2
L
2
()
+ 2T
_
T
0
|f(s)|
2
L
2
()
ds,
deci u L
2
(0, T; H
1
0
()).
III. u C
1
((0, T]; L
2
()).
Pentru a dovedi acest fapt folosim din nou relat ia (3.7) si consideram seria
derivata
v(t) =

k=1
u
t
k
(t)
k
, t (0, T].
Este sucient sa demonstram ca v C((0, T]; H
1
0
()) si
u
t
(t) = v(t),
t (0, T]. Din (3.9) se obt ine prin derivare
u
t
k
(t) =
k
e

k
t
u
k
0
+f
k
(0)e

k
t
+
_
t
0
e

k
(ts)
f
k
(s)ds, t [0, T].
Deci, pentru t [0, T],
_
_
_
_
_
n+p

k=n
u
t
k
(t)
k
_
_
_
_
_
2
L
2
()
=
n+p

k=n
(u
t
k
(t))
2

|f(, 0)|
2
L
2
()
+ 2
n+p

k=n

2
k
e

k
t
(u
k
0
)
2
+
n+p

k=n
1

k
_
t
0
_
f(s)
t
,

k
_
2
L
2
()
ds.
108
Deoarece
f
t
C([0, T]; L
2
()) (din ipoteza) si exista o constanta C > 0
astfel ncat
2
k
e
2
k
t
C, pentru orice k si orice t > 0, din evaluarea (3.13)
rezulta ca seria

k=1
(u
t
k
(t))
2
este uniform convergenta pe orice compact [, T]
cu 0 < T, deci v C((0, T]; L
2
()).

In continuare, aratam ca
du
dt
= v.
Observam ca
_
_
_
_
u(t +) u(t)

v(t)
_
_
_
_
2
L
2
()
=
_
_
_
_
_

k=1
_
u
k
(t +) u
k
(t)

u
t
k
(t)
_
,
k
_
_
_
_
_
2
L
2
()
=
=

k=1
_
u
k
(t +) u
k
(t)

u
t
k
(t)
_
2
, t (0, T).
Folosind inegalitatea lui CauchySchwartz pe (t, t +) (0, T) obt inem
(3.14)
_
u
k
(t+)u
k
(t)

u
t
k
(t)
_
2
=
2
__
t+
t
(u
t
k
(s)u
t
k
(t))ds
_
2

1
_
t+
t
(u
t
k
(s)u
t
k
(t))
2
ds.
Apoi, relat ia (3.14) si identitatea lui Parseval
1

_
t+
t

k=1
(u
t
k
(s) u
t
k
(t))
2
ds =
1

_
t+
t
|v(s) v(t)|
2
L
2
()
ds
conduc la
(3.15)
_
_
_
_
u(t+)u(t)

v(t)
_
_
_
_
2
L
2
()
=

k=1
_
u
k
(t+)u
k
(t)

u
t
k
(t)
_
2
=
=
1

_
t+
t
|v(s)v(t)|
2
L
2
()
ds, t > 0.
Dar, v C((0, T]; L
2
()) implica relat ia
lim
0
1

_
t+
t
|v(s) v(t)|
2
L
2
()
ds = 0, t > 0.
care, mpreuna cu (3.15), permite obt inerea relat iei
lim
0
u(t +) u(t)

= v(t), t (0, T]
109
adica
du
dt
= v.
IV. Funct ia u verica relat ia (3.4) si condit ia (c).
Folosim relat iile
u(t) =

k=1
u
k
(t)
k
, f(t) =

k=1
f
k
(t)
k
,
(u(t), ) =
_

x
(x, t)(x)dx =

k=1
u
k
(t)(
k
, ),
t (0, T], H
1
0
()
si
(f(t), ) =

k=1
f
k
(t)(
k
, ), t [0, T], H
1
0
().
Deoarece
u(t)
t
=

k=1
u
t
k
(t)
k
, t (0, T]
rezulta
_

u
t
(x, t)(x)dx =

k=1
u
t
k
(t)
_

k
(x)(x)dx =
=

k=1

k
u
k
(t)
_

k
(x)(x)dx +

k=1
(f(t),
k
)(,
k
) =
=

k=1
u
k
(t)
_

k
(x)(x)dx +

k=1
(f(t),
k
)(,
k
) =
=
_

x
u(x, t)(x)dx+
_

f(x, t)(x)dx, t (0, T], H

1
0
()
care este tocmai relat ia (3.4). Relat ia (c) rezulta din inegalitatea
u
0
=

k=1
(u
0
,
k
)
k
=

k=1
u
k
0

k
n L
2
().
V. Demonstrarea egalitat ii (3.5).

Inmult ind relat ia (3.5) cu u

k
(t), obt inem
1
2
d
dt
u
2
k
(t) +
k
u
2
k
(t) = f
k
(t)u
k
(t), t [0, T], k = 1, 2, ...
110
care prin integrare pe [0, t] si sumare dupa k, conduce la
(3.16)
1
2

k=1
u
2
k
(t) +

k=1
_
t
0

k
u
2
k
(s)ds =
=
1
2

k=1
(u
k
0
)
2
+

k=1
_
t
0
f
k
(s)u
k
(s)ds.
Acum egalitatea (3.5) rezulta cu usurint a din (3.16) daca t inem cont de rela-
t iile urmatoare (deja demonstrate)

k=1
u
2
k
(t) = |u(t)|
2
L
2
()
, t [0, T],

k=1

k
u
2
k
(s) = |u(s)|
2
H
1
0
()
, s (0, T],

k=1
(u
k
0
)
2
= |u
0
|
2
L
2
()
si
(f(s), u(s)) =

k=1
f
k
(s)u
k
(s), s [0, T].
VI. Demonstrarea relat iilor u C([0, T]; H
1
0
()) si
u
t
L
2
(0, T; L
2
()) n
ipoteza u
0
H
1
0
().
Deoarece sistemul
k

k
=

k

k
_
este ortonormat si complet n H
1
0
(),
iar u
0
=

k=1

k
u
k
0

k
are loc identitatea lui Parseval
|u
0
|
2
H
1
0
()
=

k=1

k
(u
k
0
)
2
.
Seria u(t) =

k=1

k
(t)
k
este uniform convergenta pe [0, T] n H
1
0
(), deci
u C([0, T]; H
1
0
()). Apoi, din (3.13) avem
_
_
_
_
du(t)
dt
_
_
_
_
2
L
2
()
=

k=1
(u
t
k
(t))
2
2

k=1

2
k
e
2
k
t
(u
k
0
)
2
+
+|f(, 0)|
2
L
2
()
+

k=1
1

k
_
t
0
f
t
k
(s)
2
ds,
111
de unde rezulta
du
dt
L
2
(0, T; L
2
()) si, n plus,
_
T
0
_
_
_
_
du
dt
_
_
_
_
2
L
2
()
dt |u
0
|
2
H
1
0
()
+
_
t
0
_
_
_
_
f(s)
t
_
_
_
_
2
L
2
()
ds,
care ncheie demonstrat ia teoremei.
Din Teorema 3.1 se obt ine cu usurint a urmatorul rezultat de comportare
asimptotica.
Corolarul 3.1. Daca u
0
L
2
(), atunci solut ia slaba u a problemei (3.1)-
(3.3) cu f 0 verica evaluarea
|u(t)|
L
2
()
e

1
t
|u
0
|
L
2
()
, t 0
unde
1
este prima autovaloare a operatorului n H
1
0
().
Demonstrat ie. Deoarece f 0, din (3.10) rezulta
u(t) =

k=1
e

k
t
(u
0
,
k
)
k
.
Apoi, identitatea lui Parseval si inegalitatea 0 <
1

2
conduc la
|u(t)|
2
L
2
()
=

k=1
e
2
k
t
(u
0
,
k
)
2
e
2
1
t

k=1
(u
k
0
)
2
=
= e
2
1
t
|u
0
|
2
L
2
()
, t 0.
Ultima relat ie implica, n particular, relat ia |u(t)|
L
2
()

t
0.
Solut ia fundamentala a operatorului caldurii
La fel ca n cazul eliptic, vom pune n evident a o funct ie care joaca un rol
deosebit n demonstrarea existent ei solut iei problemei Cauchy pentru ecuat ia
caldurii n tot spat iul. Se numeste solut ie fundamentala pentru operatorul
caldurii

t
funct ia
(3.17) E(x, t) =
_

_
1
(2

t)
n
e
|x|
2
/4t
, t > 0
x IR
n
0, t 0.
112
Proprietat ile acestei funct ii sunt reunite n teorema care urmeaza.
Teorema 3.2. Urmatoarele armat ii sunt adevarate:
(i) E C

(IR
n
(0, )) si
E
t

x
E = 0 n IR
n
(0, ),
(ii) E(x, t) > 0, (x, t) IR
n
(0, ),
(iii)
_
IR
n
E(x, t)dx = 1, t > 0,
(iv)
E
t

x
E =
0
n T
t
(IR
n+1
),
unde
0
este distribut ia lui Dirac concentrata n origine n IR
n+1
.
Demonstrat ie. (i) Armat ia E C

(IR
n
(0, )) este evidenta. Apoi
E(x, t)
t
=
x
E(x, t) = E
_
|x|
2
4t
2

n
2t
_
, n IR
n
(0, ).
(ii) Avem
_
IR
n
E(x, t)dx =
1
(2

t)
n
_
IR
n
e
(x
2
1
++x
2
n
)/4t
dx
1
...dx
n
=
=
1
(2

t)
n
n

i=1
_

e
x
2
i
/4t
dx
i
=
1
(

)
n
n

i=1
_

e
y
2
dy = 1.
Am facut schimbarea de variabila x
i
= 2y

t si am folosit rezultatul cunos-

cut
_

e
y
2
dy =

.
Armat ia (iii) este evidenta, t inand cont de forma lui E. Ultima armat ie
justica denumirea de solut ie fundamentala a funct iei E.
Pentru demonstrat ie se poate consulta [42].
10.4 Principii de maxim pentru operatorul caldurii
Fie IR
n
o mult ime deschisa si marginita cu frontiera . Fie Q
T
=
(0, T),
T
= (0, T) si B
T
= (0) ([0, T)), unde T > 0 este
xat.
113
Teorema 4.1. (Principiul de maxim) Fie u C([0, T]) astfel ncat u este
de clasa C
2
n raport cu cu x si de clasa C
1
n raport cu t pe (0, T).
Daca
(4.1)
u
t
(x, t) u(x, t) 0, (x, t) Q
T
atunci
(4.2) max
Q
T
u = max
B
T
u.
Demonstrat ie. Deoarece este un domeniu marginit, rezulta ca Q
T
este o
mult ime compacta, iar funct ia u ind continua pe Q
T
si atinge marginile pe
aceasta mult ime.

In acest fel se justica existent a primului termen al egalitat ii
(4.2). Fie > 0 si v

(x, t) = u(x, t) t. Din (4.1) rezulta

(4.3)
v

t
v

=
u
t
u < 0 pe Q
T
.
Presupunem ca maximul lui v

este atins n (x
0
, t
0
), x
0
, 0 < t
0
T
(deci n Q
T
B
T
). Atunci v

(x
0
, t
0
) 0 si
v

t
(x
0
, t
0
) 0 (sau 0, daca
t < T).
De aici rezulta,
v

t
(x
0
, t
0
) v

(x
0
, t
0
) 0 care contrazice relat ia (4.3).
Aceasta implica max
Q
T
v

= max
B
T
v

. Astfel
max
Q
T
u = max
Q
T
(v

+t) max
Q
T
v

+T =
= max
B
T
v

+T max
B
T
u +T,
deoarece v

u. Dar > 0 ind arbitrar, ultima relat ie implica (4.2).

Din Teorema 4.1 rezulta ca daca u este solut ie clasica a ecuat iei
u
t
u = 0
pe Q
T
, atunci maximul si minimul funct iei u pe Q
T
sunt atinse si pe mult imea
B
T
.
Utilizand Teorema 4.1 putem demonstra urmatorul rezultat de dependent a
a solut iei clasice a problemei (3.1)-(3.3) n raport cu datele.
114
Corolarul 4.1. Fie f C(Q
T
) si u
0
C(

). Atunci problema mixta (3.1)-

(3.3) are cel mult o solut ie clasica.

In plus, aceasta (daca exista!) verica
inegalitatea
(4.4)
min
_
min

u
0
, 0
_
+t min
Q
T
f u(x, t)
max
_
max

u
0
, 0
_
+t max
Q
T
f, (x, t) Q
T
.
Demonstrat ie. Presupunem ca u
1
si u
2
sunt solut ii clasice pentru problema
(3.1)-(3.3). Rezulta ca v := u
1
u
2
verica problema (3.1)-(3.3) cu datele
nule, iar din Teorema 4.1 obt inem
max
Q
T
v = min
Q
T
v = 0,
adica u
1
u
2
. Pentru demonstrarea inegalitat ii (4.4) consideram funct ia
w = u Mt, unde M = max
Q
T
f.
Aceasta satisface sistemul
_

_
w
t
w 0 n Q
T
w(x, 0) = u
0
(x) n
w = Mt pe
T
,
iar din principiul de maxim rezulta
max
Q
T
w = max
_
max

u
0
, 0
_
care implica
(4.5) u(x, t) maxmax u
0
, 0 +Mt, (x, t) Q
T
.
Trecand (n (1)-(3)) f n f, u
0
n u
0
, u n u si aplicand principiul de
maxim, obt inem (cf. (4.5)) relat ia
(4.6) u(x, t) min
_
min

u
0
, 0
_
+mt, (x, t) Q
T
,
unde m = min
Q
T
f. Din (4.5) si (4.6) obt inem (4.4).
115
Din (4.4) rezulta dependent a continua a solut iei clasice de datele u
0
si f.
Mai exact, u satisface relat ia
max
Q
T
[u[ max

[u
0
[ +T max
Q
T
[f[.
Un rezultat asemanator celui prezentat n Corolarul 4.1 are loc si pentru
solut iile slabe ale problemei mixte. Pentru aceasta, precumsi pentru alte rezul-
tate semnicative privind principiul de maxim (cazul parabolic) recomandam
lucrarile [39], [42].

In continuare vom prezenta un principiu de maxim pentru
cazul = IR
n
.
Teorema 4.2. Daca u C(IR
n
[0, T]) C
2,1
(IR
n
(0, T]), u marginita si
u
t
(x, t) u(x, t) 0, n IR
n
(0, T]
atunci
sup
IR
n
[0,T]
u(x, t) = sup
IR
n
u(x, 0).
Demonstrat ie. Fie M = sup
IR
n
[0,T]
u(x, t) si N = sup
IR
n
u(x, 0). Evident M N.
Fie > 0 si v

funct ia denita prin

v

(x, t) = u(x, t) (2nt +|x|

2
).
Se observa ca
v

t
v

0, n IR
n
(0, T].
Sa presupunem, prin absurd, ca M > N. Pentru |x|
2

1
(M N) si
t (0, T] avem v

(x, t) M (
1
(M N)) = N si v

(x, 0) = u(x, 0)
|x|
2
N.

In

Q
T
= (x, t) : |x|
2

1
(M N), t [0, T] putem aplica Teorema
4.1 si obt inem
v

(x, t) N, (x, t) IR
n
[0, T].
De aici rezulta
u(x, t) N +(2nt +|x|
2
), (x, t) IR
n
(0, T).
Daca xam perechea (x, t) si facem pe sa tinda la zero n inegalitatea de mai
sus, obt inem u(x, t) N care implica M N, de unde M = N.
116
Teorema 4.2 poate utilizata pentru demonstrarea unicitat ii solut iei mar-
ginite a problemei Cauchy pentru ecuat ia caldurii n tot spat iul. Aceasta
problema are forma
(4.7)
u
t
(x, t) u(x, t) = f(x, t), x IR
n
, t (0, T)
(4.8) u(x, 0) = g(x), x IR
n
.
Spunem ca funct ia u C
2,1
(IR
n
(0, T))C(IR
n
[0, T]) este solut ie clasica
a problemei Cauchy (4.7)(4.8) daca verica ecuat ia (4.7) si condit ia init iala
(4.8). Are loc urmatorul rezultat
Teorema 4.3. Problema Cauchy (4.7)-(4.8) admite cel mult o solut ie clasica
marginita n IR
n
(0, T).
Demonstrat ie. Presupunand ca u
1
si u
2
sunt solut ii clasice marginite n
IR
n
(0, T), u := u
1
u
2
este funct ie marginita si verica relat iile (4.7) si (4.8)
cu f = g = 0. Aplicand Teorema 4.2 rezulta ca u 0, deci u
1
= u
2
.
Capitolul 11
Ecuat ii hiperbolice
11.1 Probleme la limita pentru ecuat ii
de tip hiperbolic
Daca ecuat iile cu derivate part iale de tip parabolic descriu fenomenele de trans-
fer, cum ar transferul de substant e n procesele de difuzie, cele hiperbolice
se ntalnesc frecvent la descrierea fenomenelor ondulatorii. Prezentam n con-
tinuare forma generala a ecuat iei hiperbolice, de care ne ocupam n acest
capitol.
Fie IR
n
o mult ime deschisa. Ecuat ia

2
u
t
2
(x, t) u(x, t) = 0, (x, t) (0, )
este cunoscuta sub numele de ecuat ia undelor, deoarece ea descrie miscarea
coardei vibrante (n = 1), vibrat iile unei membrane elastice (n = 2) sau a
solidului elastic (n = 3).
Daca facem notat iile: Q
T
= (0, T) (T > 0, xat),
T
= (0, T),
atunci problema mixta pentru ecuat ia undelor cu condit iile la limita de tip
Dirichlet, omogene, are forma
(1.1)

2
u
t
2
(x, t) u(x, t) = f(x, t), (x, t) Q
T
(1.2) u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x), x ,
(1.3) u(x, t) = 0, pe
T
,
117
118
unde f : Q
T
IR, u
0
: IR si u
1
: IR sunt funct ii date.

In locul
condit iei Dirichlet omogene (1.3) se poae considera o condit ie de tip Neumann
(1.3)
t
u

(x, t) = g(x, t) n
T
sau o condit ie de tip mixt (Robin)
(1.3)
tt
u

(x, t) +u(x, t) = h(x, t) n

T
,
unde 0 iar g, h :
T
IR sunt funct ii date.
Spunem ca funct ia u : Q
T
IR este solut ie clasica pentru (1.1)-(1.3) daca
u C
2
(Q
T
) C(Q
T
),
u
t
C(Q
T
) si verica (n sens clasic) ecuat ia (1.1)
mpreuna cu condit iile init iale (1.2) si la limita (1.3).

In acest capitol ne vom ocupa de existent a unei solut ii clasice pentru e-

cuat ia undei doar pentru problema Cauchy n cazul = IR
n
. Trecem acum la
prezentarea unui model matematic descris cu ajutorul unei ecuat ii hiperbolice.
Prin simplitate si aparit ia frecventa n multe ramuri ale zicii matematice,
ecuat ia coardei vibrante constituie un exemplu clasic n teoria ecuat iilor cu
derivate part iale.
Ecuat ia coardei vibrante. Sa consideram (Fig. 1.1) o coarda exibila de
lungime , xata la capete, care n pozit ie de echilibru ia forma unui seg-
ment de dreapta. Presupunem ca la momentul t = 0 coarda este scoasa din
pozit ia de echilibru, care coincide cu direct ia axei Ox si ncepe sa vibreze.
Fig.1.1.
Notam cu u(x, t) amplitudinea (abaterea corzii de la pozit ia de echilibru)
n punctul x si la momentul t. Ne propunem sa obt inem ecuat ia satisfacuta
de u, ca funct ie de x si t.
119
Cu alte cuvinte, daca u(x, t) este deplasarea verticala a punctului de pe
coarda aat la distant a x de origine la momentul t, atunci care este ecuat ia
cu derivate part iale satisfacuta de u(x, t)? Pentru a simplica rat ionamentul
facem urmatoarele ipoteze:
1. Presupunem ca deplasarile corzii se aa n acelasi plan (xOu), iar
direct ia deplasarii este perpendiculara pe axa Ox; atunci fenomenul poate
descris printr-o singura funct ie u(x, t), care caracterizeaza deplasarea verticala
a corzii.
2. Coarda este exibila si elastica, adica tensiunile care apar n coarda
sunt orientate totdeauna dupa tangentele la prolul ei instantaneu si coarda
nu se opune la exiune.
3. Nu exista elongat ii ale nici unui segment al corzii, deci dupa legea lui
Hooke, marimea tensiunii T(x, t) este constanta, [T(x, t)[ = T
0
, x (0, ),
t > 0.
4. Fort ele exterioare, precum rezistent a aerului si greutatea corzii sunt
neglijabile.
5. Panta
u
x
n ecare punct al corzii (deplasate) este neglijabila, prin
urmare amplitudinea u este mica n raport cu lungimea corzii.
Alegemn mod arbitrar un arc M
1
M
2
de pe coarda n care punctele M
1
si
M
2
au coordonatele (x, u) si, respectiv, (x + x, u + u) (Fig. 1.2).
Fig. 1.2.
120
Notam cu T
1
si T
2
tensiunile n M
1
si, respectiv, M
2
care, dupa cum am
specicat n ipoteza 2, act ioneaza pe direct iile tangentelor la arcul

M
1
M
2
n
cele doua puncte.
Notam cu s lungimea arcului

M
1
M
2
si (x) densitatea liniara de masa a
corzii. Deoarece ecare punct al corzii se misca doar pe direct ia perpendiculara
pe axa Ox, rezulta ca componentele orizontale ale tensiunilor T
1
si T
2
sunt
egale. Deci
T
1
cos
1
+T
2
cos
2
= 0
sau
T
1
cos
1
= T
2
cos
2
= T
0
= constant,
unde am notat T
i
= [T
i
[, i = 1, 2.
Componenta verticala a fort ei de tensiune ce act ioneaza asupra elementului
de arc s este
T
1
sin
1
+T
2
sin
2
=
= T
0
(tg
1
+ tg
2
) = T
0
_

u(x, t)
x
+
u(x + x, t)
x
_
.
Din legea a doua a lui Newton rezulta ca (pentru echilibru) suma fort elor
ce act ioneaza asupra elementului de arc s trebuie sa e nula. Deci
T
0
_
u(x + x, t)
x

u(x, t)
x
_
= (x)s

2
u
t
2
( x, t)
unde x este abscisa centrului de masa a lui s. Deoarece s

= x, mpart ind
ambii membri ai egalitat ii de mai sus cu s si trecand la limita cu x 0
obt inem
(1.4) T
0

2
u(x, t)
x
2
= (x)

2
(x, t)
t
2

Daca asupra corzii act ioneaza o fort a externa de densitate f
0
(x, t), atunci
ecuat ia (4) devine
(1.5)
2
(x)

2
u(x, t)
t
2
T
0

2
u(x, t)
x
2
= f
0
(x, t), x (0, ), t > 0.
Daca presupunem ca (x) = constant, atunci ecuat ia (1.5) capata forma
(1.6)

2
u(x, t)
t
2

2

2
u(x, t)
x
2
= f(x, t) n (0, )(0, ),
121
unde
2
= T
0

1
, f = f
0

1
.
Deoarece extremitat ile corzii sunt xate, ecuat iei (1.6) i se asociaza condi-
t iile la limita de tip Dirichlet
(1.7) u(0, t) = u(, t) = 0, t 0.

In afara de acestea, se dau condit iile init iale, adica forma si viteza corzii
la momentul int ial
(1.8) u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x), x (0, ).
adica prolul corzii si viteza punctelor sale la momentul init ial.
11.2 Solut ii slabe pentru ecuat ia undei
Determinarea solut iei clasice pentru problema mixta (1)-(3) ind o operat ie
dicila, vom introduce (analog cazului parabolic) conceptul de solut ie slaba
(sau generalizata) pentru aceasta problema.
Denit ia 2.1. Fie o mult ime deschisa si marginita cu frontiera de clasa
C
1
, T > 0, iar f L
2
(0, T; L
2
()) = L
2
(Q
T
), u
0
H
1
0
() si u
1
L
2
()
funct ii date. Funct ia u : Q
T
IR se numeste solut ie slaba (sau generalizata)
a problemei (1.1)-(1.3) daca satisface urmatoarele condit ii:
a) u C
1
([0, T]; L
2
()) C([0, T]; H
1
0
())
b) Pentru orice H
1
0
() aplicat ia t
_

u
t
(x, t)(x)dx este absolut
continua pe [0, T] si, n plus,
d
dt
_

u
t
(x, t)(x)dx +
_

x
(x, t) (x)dx =
=
_

f(x, t)(x)dx, a.p.t. t [0, T],

c) u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x), ap.t. x .
Sa observam faptul ca n condit ia (a) este ncorporata si condit ia la limita
(1.3).
Ca si n cazul parabolic, utilizand prima formula a lui Green se dovedeste
ca orice solut ie clasica pentru problema (1.1)-(1.3) este si solut ie slaba.
122
Prezentam acum teorema de existent a si unicitate a solut iei slabe.
Teorema 2.1. Fie f : L
2
(), u
0
H
1
0
() si u
1
L
2
(). Atunci problema
mixta (1.1)-(1.3) admite o unica solut ie slaba care, n plus, verica evaluarea
(2.1)
_

u
t
(x, t)

2
dx +
_

|
x
u(x, t)|
2
dx
C
_
|u
0
|
2
H
1
0
()
+|u
1
|
2
L
2
()
+
_
t
0
_

f
2
(x, s)dxds
_
, t [0, T],
unde C este o constanta care nu depinde de f, u
0
si u
1
.
Daca f 0, atunci solut ia u exista pe toat a axa reala si, n plus, satisface
legea conservarii energiei
(2.2)
_

_
[u
t
(x, t)[
2
+|
x
u(x, t)|
2
_
dx = constant, t IR.
Demonstrat ie. Unicitatea. Presupunem ca u
1
si u
2
sunt doua solut ii slabe
ale problemei (1.1)-(1.3). Deoarece u := u
1
u
2
verica problema pentru f =
u
0
= u
1
= 0, inegalitatea (2.1) implica u
t
= 0 si u = 0, adica u constant
n Q
T
. Dar, u ind nula pe
T
(condit ia (1.3)), rezulta u 0 n Q
T
, adica
u
1
= u
2
.
Existent a. Vom demonstra existent a solut iei construind-o efectiv, prin
metoda separarii variabilelor.
Fie
k
L
2
() sistemul ortonormat complet constituit din funct iile
proprii ale laplaceanului corespunzatoare valorilor proprii
k
IR
+
,
k

(2.3)
_

k
=
k

k
n

k
= 0 pe .

Incepem prin a cauta solut ia problemei sub forma seriei Fourier

u(x, t) =

k=1
u
k
(t)
k
(x), (x, t) (0, T).
Introducand aceasta expresie n ecuat ia undelor si t inand cont de (2.3), gasim
urmatorul sir de ecuat ii diferent iale cu condit ii init iale (k IN

)
(2.4)
_

_
u
tt
k
(t) +
k
u
k
(t) = f
k
(t), t > 0
u
k
(0) = u
k
0
u
t
k
(0) = u
k
1
123
unde f
k
, u
k
0
, u
k
1
sunt coecient ii Fourier ai lui f, u
0
si, respectiv, u
1
n raport
cu baza
k
, adica:
f
k
(t) = (f(t),
k
)
L
2
()
:=
_

f(x, t)
k
(x)dx, t (0, T),
u
k
0
= (u
0
,
k
)
L
2
()
:=
_

u
0
(x)
k
(x)dx,
u
k
1
= (u
1
,
k
)
L
2
()
:=
_

u
1
(x)
k
(x)dx.
Integrand ecuat iile diferent iale de ordinul al doilea cu coecient i constant i
neomogene (2.4) si luand n considerat ie condit iile init iale asociate, gasim:
(2.5)
u
k
(t) = u
k
0
cos

k
t +
u
k
1

k
sin
_

k
t+
+
1

k
_
t
0
f
k
(s) sin
_

k
(t s)ds,
de unde
(2.6)
u(x, t) =

k=1
_
u
k
0
cos

k
t +
u
k
1

k
sin
_

k
t+
+
1

k
_
t
0
f
k
(s) sin
_

k
(t s)ds
_

k
(x), t > 0, x .
Demonstram ca funct ia u data de (2.6) satisface condit iile Denit iei 2.1, prin
urmare este solut ie slaba a problemei (1.1)-(1.3). La fel ca n cazul parabolic,
vom face demonstrat ia n mai multe etape
I. u C([0, T]; H
1
0
()).
Facem notat ia
k
=

k

k
si reamintim ca sistemul
k
este ortonormat si
complet n H
1
0
(). Astfel
u(t) =

k=1
_

k
u
k
(t)
k
si pentru a demonstra ca u C([0, T]; H
1
0
()) este sucient sa aratam ca seria

k=1

k
u
2
k
(t) = |u(t)|
2
H
1
0
()
124
este uniform convergenta pe intervalul [0, T].

In acest sens reamintim ca u

0
H
1
0
(), prin urmare,
u
0
=

k=1
(u
0
,
k
)
H
1
0
()

k
=

k=1
_

k
u
k
0

k
de unde
|u
0
|
2
H
1
0
()
=

k=1

k
(u
k
0
)
2
.

In mod asemanator avem

|u
1
|
2
L
2
()
=

k=1
(u
k
1
)
2
si din inegalitatea CauchySchwartz,

k=1

_
t
0
f
k
(s) sin
_

k
(t s)ds

2
T

k=1
_
t
0
f
2
k
(s)ds =
= T
_
t
0
|f(s)|
2
L
2
()
ds, t [0, T].
Rezulta ca seria

k=1

k
u
2
k
(t) este majorata de seria
C
_

k=1
_

k
(u
k
0
)
2
+ (u
k
1
)
2
+T
_
T
0
f
2
k
(s)ds
__
=
= C
_
|u
0
|
2
H
1
0
()
+|u
1
|
2
L
2
()
+
_
T
0
_

f
2
(x, s)ds dx
_
.
Rezulta ca seria

k=1

k
u
2
k
(t) este uniform convergenta si u C([0, T]l; H
1
0
()).
Mai mult, u satisface evaluarea
(2.7)
|u(t)|
2
H
1
0
()
C
_
|u
0
|
2
H
1
0
()
+|u
1
|
2
L
2
()
+
_
T
0
_

f
2
(x, s)ds dx
_
,
t [0, T].
II. u C
1
([0, T]; L
2
()).
125
Pentru aceasta aratam ca seria derivata
u
t
=

k=1
u
t
k
(t)
k
=

k=1
_

k
u
k
0
sin
_

k
t+
+u
k
1
cos

k
t +
_
t
0
f
k
(s) cos
_

k
(t s)ds
_

k
este uniform convergenta pe [0, T].
Acest lucru este adevarat deoarece seria

k=1
(u
t
k
(t))
2
este majorata de seria
C

k=1
_

k
(u
k
0
)
2
+ (u
k
1
)
2
+T
_
t
0
f
2
k
(s)ds
_
care este uniform convergenta pe [0, T] catre
C
_
|u
0
|
2
H
1
0
()
+|u
1
|
2
L
2
()
+T
_
t
0
_

f
2
(x, s)ds dx
_
.
Rezulta de aici ca u C
1
([0, T]; L
2
()) si
(2.8)
_
_
_
_
u(t)
t
_
_
_
_
2
L
2
()
C
_
|u
0
|
2
H
1
0
()
+|u
1
|
2
L
2
()
+T
_
t
0
_

f
2
(x, s)ds dx
_
,
t [0, T].
Din (2.7) si (2.8) rezulta (2.1).
Condit ia (c) din denit ie rezulta din dezvoltarile
u(x, 0) =

k=1
u
k
(0)
k
(x) =

k=1
u
k
0

k
(x) = u
0
(x)
si
u
t
(x, 0) =

k=1
u
t
k
(0)
k
(x) =

k=1
u
k
1

k
(x) = u
1
(x).
III. Vericarea condit iei (b) din denit ie.
Pentru aceasta, demonstram ca pentru H
1
0
(), funct ia
(2.9) (t) :=
_

u(x, t
t
(x)dx
este absolut continua.

In acest scop demonstram urmatorul rezultat auxiliar.
126
Lema 2.1. Fie g
k
(t) un sir de funct ii absolut continue pe [0, T] astfel ncat
seria

k=1
g
k
este convergenta pe [0, T] si

k=1
g
k
(t) = g(t), t [0, T].
Presupunem, n plus, ca exista h L
1
(0, T) astfel ncat
(2.10)

k=1

g
t
k
(t)

h(t), a.p.t. t (0, T).

Atunci funct ia g este absolut continua pe [0, T] si
(2.11) g
t
(t) =

k=1
g
t
k
(t), a.p.t. t (0, T).
Demonstrat ie. Din relat ia (2.10), teorema convergent ei dominate a lui
Lebesgue si faptul ca derivata unei funct ii absolut continue este n L
1
, re-
zulta ca seria

k=1
g
t
k
(t) este absolut convergenta a.p.t. t [0, T] la o funct ie
din L
1
si
(2.12)
_
t
0
_

k=1
g
t
k
(s)
_
ds =

k=1
_
t
0
g
t
k
(s)ds = g(t) g(0), t [0, T].
Din relat ia (2.12), rezulta ca g este absolut continua pe [0, T] si derivata sa
g
t
este data de (2.11).
Aplicam acum Lema 2.1 funct iei data prin relat ia (2.9). Avem
(t) =

k=1
u
t
k
(t)(
k
, ) =
=

k=1
_

k
u
k
0
sin

k
t+u
k
1
cos

k
t +
_
t
0
f
k
(s) cos
_

k
(ts)ds
_
(
k
, ),
de unde rezulta

t
(t) =

k=1
u
tt
k
(t)(
k
, ) =

k=1
f
k
(t)(
k
, )

k=1

k
u
k
(t)(
k
, ).
127
Folosind inegalitatea lui CauchySchwartz, obt inem

k=1
f
k
(t)(
k
, )

k=1
f
2
k
(t)
_
1/2
_

k=1
(
k
, )
2
_
1/2
= |f(t)|
L
2
()
||
L
2
()
,
si

k=1

k
u
k
(t)(
k
, )

k=1

k
u
k
(t)(
k
, )
H
1
0
()

k=1

k
u
2
k
(t)
_
1/2
||
H
1
0
()
||
H
1
0
()
|u(t)|
H
1
0
()
.
Din Lema 2.1 rezulta ca funct ia este absolut continua si derivata sa este

t
(t) =

k=1
f
k
(t)(
k
, )

k=1

k
u
k
(t)(
k
, ),
prin urmare
d
dt
_

u(x, t)
t
(x)dx =

k=1
(f(t),
k
)(
k
, )

k=1
u
k
(t)(
k
, ) =
=
_

f(x, t)(x)dx
_

x
u(x, t)(x)dx, a.p.t. t [0, T].
IV. Daca f 0 atunci u este denita pe IR si verica relat ia (2.2). Din
ecuat iile
u
tt
k
(t) +
k
u
k
(t) = 0, t > 0, k IN

prin nmult ire cu u

k
si integrare pe [0, t] rezulta
1
2
(u
t
k
(t))
2
+
k
u
2
k
(t) =
1
2
(u
k
1
)
2
+
k
(u
k
0
)
2
, t 0, k = 1, 2, ...
Sumand aceste relat ii si t inand cont de identitatea lui Parseval se obt ine
1
2
|u
t
(t)|
2
L
2
()
+|u(t)|
2
H
1
0
()
=
1
2
|u
1
|
2
L
2
()
+|u
0
|
2
H
1
0
()
, t 0,
adica (2.2).
Aceasta relat ie poate interpretata ca o lege de conservare exprimand
faptul ca energia sistemului ramane constanta n timp. De asemenea, n acest
caz, u se poate extinde pe semiaxa negativa prin relat ia u(x, t) = u(x, t),
t 0, ramanand solut ie a problemei (1.1)-(1.3) pe IR.
128
Exemplu. Vom considera n acest exemplu miscarile unei corzi elastice de
lungime xata la ambele capete, asupra careia act ioneaza o fort a f.
Am vazut ca modelul matematic pentru aceasta problema este dat de
sistemul
(2.13)

2
u
t
2

2

2
u
x
2
= f(x, t), x (0, ), t > 0,
(2.14) u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x), x (0, ),
(2.15) u(0, t) = u(, t) = 0, t 0
unde
2
este o constanta ce masoara proprietat i zice ale corzii, iar u
0
si u
1
reprezinta pozit ia si, respectiv, viteza init iala a corzii. Pentru determinarea
solut iei slabe, folosim metoda separarii variabilelor, n care scop avem nevoie
de valorile si funct iile proprii pentru problema

tt
(x) = (x), x (0, ); (0) = () = 0.
Dupa cum am vazut n Teorema 4.3, Cap.9, aceasta problema are o inni-
tate numarabila de valori proprii si funct ii proprii date prin

k
=
_
k

_
2
,
k
(x) =
_
2

sin
k

x, x (0, ), k = 1, 2, ...
Prin urmare, conform Teoremei 2.1, solut ia problemei (2.13)(2.15) este data
de funct ia
(2.16) u(x, t) =

k=1
_
a
k
cos
k

t +b
k
sin
k

t +c
k
(t)
_
sin
k

x,
unde
a
k
=
2

_

0
u
0
(x) sin
k

xdx,
b
k
=
2
k
_

0
u
1
(x) sin
k

xdx,
c
k
(t) =
1
k
_
t
0
f
k
(s) sin
k

(t s)ds
f
k
(s) =
2

_

0
f(x, ) sin
k

xdx,
129
pentru k = 1, 2, ...
Daca f = 0, solut ia u data prin formula (2.16) capata forma
(2.17) u(x, t) =

k=1
_
a
k
cos
k

t +b
k
sin
k

t
_
sin
k

x
si reprezinta vibrat iile libere ale corzii elastice cu capetele xate. Aceasta
formula are o interpretare interesanta pentru instrumentele muzicale cu corzi.
La instrumentele cu percut ie (de exemplu, pianul), vibrat ia este provocata
printr-o lovitura care se da corzii (deci coarda nu are deplasare init iala, u
0
0,
ci doar viteza init iala), iar la cele cu coarde ciupite (de exemplu, harpa),
vibrat iile sunt produse de o deviere init iala (deci u
1
0).
Termenii seriei,
u
k
(t, x) =
_
a
k
cos
k

t +b
k
sin
k

t
_
sin
k

x
descriu miscarile simple ale corzii numite si oscilat ii proprii. Aceste oscilat ii au
perioadele T
k
=
2
k
si sunt independente de x, deci aceeasi perioada pentru
toate punctele corzii, iar amplitudinea
_
a
2
k
+b
2
k

sin

, proprie ecarui
punct al corzii.
Cea mai mare amplitudine o au punctele pentru care

sin

= 1.
Aceste puncte pot determinate usor pe coarda pentru diverse valori ale lui k.
Vibrat iile corzii provoaca vibrat ii ale aerului care sunt percepute ca sunete. In-
tensitatea sunetului este caracterizata de amplitudinea (sau energia) vibrat iei,
iar nalt imea sunetului (sau tonul) este caracterizata de perioada vibrat iei.
Tonul fundamental este dat de prima oscilat ie (k = 1), iar celelalte oscilat ii
proprii reprezinta armonice ale tonului fundamental.
O discut ie mai detaliata a acestor chestiuni se gaseste n [46].
11.3 Propagarea undelor n spat iu.
Problema Cauchy

In acest paragraf vom analiza una din problemele importante asociate ecuat iei
undelor si anume Problema Cauchy. Aceasta consta n determinarea funct iei
u care verica ecuat ia
(3.1)

2
u
t
2
u = 0 n IR
n
(0, )
130
cu condit iile init iale
(3.2) u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x), x IR
n
unde u
0
: IR
n
IR si u
1
: IR
n
IR sunt funct ii date. Aceasta ecuat ie are
o important a fundamentala n teoria propagarii sunetului, a undelor electro-
magnetice si n alte domenii ale zicii.
Funct ia u : IR
n
(0, ) IR se numeste solut ie clasica pentru proble-
ma Cauchy (3.1)-(3.2) daca u C
2
(IR
n
(0, )) si verica problema (3.1)
mpreuna cu condit iile init iale (3.2).

Intrucat operatorul undelor

t
2
este invariant la inversarea timpului
(x, t) (x, t), este sucient sa consideram solut ia problemei Cauchy n
semispat iul t > 0, rezultate similare putand obt inute pentru t < 0 prin
nlocuirea lui t cu t.
Pentru aplicat iile sale zice prezinta interes considerarea ecuat iei mai gen-
erale

2
u
t
2

2
u = 0,
2
= constant
care poate adusa la forma (3.1) prin modicarea unitat ii de timp, t
t
= t.

In nalul paragrafului vom arata ca dacan locul ecuat iei (3.1) se considera
ecuat ia neomogena
(3.1)
t

2
u
t
2
u = f n IR
n
(0, )
unde f : IR
n
(0, ) este o funct ie data, problema rezultata nu difera esent ial
de problema (3.1)-(3.2). Mai exact, folosind principiul superpozit iei, solut ia
noii probleme Cauchy (3.1)
t
-(3.2) se scrie ca suma solut iilor a doua probleme
Cauchy de tipul (3.1)-(3.2).
Desi noi ne ocupam n special de cazurile particulare n = 1, n = 2 si
n = 3, o serie de rezultate vor demonstrate pentru cazul general.

Intrucat
pentru n > 1 nu avem o formula simpla de reprezentare a solut iei problemei
(3.1)-(3.2), demonstrarea existent ei si unicitat ii nu este un lucru banal. Pentru
nceput vom demonstra unicitatea solut iei clasice.
Metoda folosita este cunoscuta sub numele de metoda energetica deoarece
expresiile ce intra n joc pot interpretate ca energii ale undei. Apoi vom
scrie solut iile problemei pentru n = 2 si n = 3 si vom stabili prin calcul direct
ca acestea verica ecuat ia (3.1) si condit iile init iale (3.2). Cazul n = 1, ind
mai simplu, va tratat separat.

In acest fel vom demonstra existent a solut iei.
131
Fie (x
0
, t
0
) = (x
0
1
, ..., x
0
n
, t
0
) un punct xat din IR
n+1
. Ecuat ia
(x
1
x
0
1
)
2
+ + (x
n
x
0
n
)
2
(t t
0
)
2
= 0
descrie o suprafat a conica cu varful n (x
0
, t
0
), cu axa paralela cu Ot si cu
generatoarea facand un unghi de 45

cu axa Ot. Partea superioara, adica

partea pentru care t t
0
se numeste conul ascendent cu varful n punctul
(x
0
, t
0
), iar partea inferioara, adica partea pentru care t t
0
se numeste conul
descendent cu varful n (x
0
, t
0
).
Sa consideram acum conul descendent cu varful (x
0
, t
0
) IR
n+1
. Suprafat a
si interiorul acestui con sunt date prin inegalitat ile
(3.3) (x
1
x
0
1
)
2
+ + (x
n
x
0
n
)
2
(t t
0
)
2
0, t t
0
.
Fie T, 0 T t
0
, un numar xat. Atunci planul t = T, din IR
n+1
, taie
conul descendent cu varful n (x
0
, t
0
) dupa bila nchisa (n IR
n
) de centru x
0
si raza t
0
T (vezi Fig. 3.1)
(3.4) B(x
0
, t
0
T) = x :
_
_
_x x
0
_
_
_
2
(t
0
T)
2

Fig. 3.1
Vom demonstra acum o relat ie satisfacuta de solut ia ecuat iei undelor cunos-
cuta sub numele de inegalitatea energiei si care se dovedeste utila n demon-
strarea unicitat ii solut iei problemei Cauchy(3.1)-(3.2).
Teorema 3.1. (inegalitatea energiei) Fie (x
0
, t
0
) un punct xat n IR
n+1
cu
t
0
> 0 si e D IR
n+1
domeniul conic marginit de conul (3.3) cu varful
132
n (x
0
, t
0
) si de planul t = 0. Presupunem ca funct ia u C
2
(D) satisface
ecuat ia undelor n D. Atunci, pentru orice T, 0 T t
0
, are loc inegalitatea
(3.5)
_
B
T
_
|
x
u|
2
+
_
u
t
_
2
_
[
t=T
dx
_
B
0
_
|
x
u|
2
+
_
u
t
_
2
_
[
t=0
dx
unde cu B

am notat bila nchisa B(x

0
, t
0
) (vezi (3.4)) cu centrul n x
0
si
de raza t
0
, n spat iul IR
n
la momentul t = .
Demonstrat ie. Fie
E(t) =
1
2
_
B
t
|u(x, t)|
2
dx =
1
2
_
B
t
_
|
x
u|
2
+
_
u
t
_
2
_
dx, 0 t t
0
.
Aceasta cantitate reprezinta energia undei n domeniul B
t
la momentul t.
Derivand cantitatea de mai sus si utilizand teorema lui GaussOstrogradski,
obt inem
(3.6)
E
t
(t) =
_
B
t
_

x
u
x
_
u
t
_
+
u
t

2
u
t
2
_
dx

1
2
_
B
t
|u(x, t)|
2
(x, t)d
x
=
=
_
B
t
u
t
_

2
u
t
2

x
u
_
dx +
_
B
t
u
t
u

d
x

1
2
_
B
t
|u(x, t)|
2
d
x
=
_
B
t
_
u
t
u

1
2
|u|
2
_
d
x
.
Dar
(3.7)

u
t
u

u
t

1
2
_
_
u
t
_
2
+
n

k=1
_
u
x
i
_
2
_
=
1
2
|u|
2
.
Din (3.6) si (3.7) deducem
E
t
(t) 0, t, 0 t t
0
,
care implica inegalitatea (3.5).
Teorema 3.2. Presupunem ca avem acelasi context ca n Teorema 1 si, n
plus, u(x, 0) =
u
t
(x, 0) = 0, pentru orice x B(x
0
, t
0
). Atunci u(x, t) 0 n
D.
133
Demonstrat ie. Deoarece u(x, 0)=0 pentru xB(x
0
, t
0
) implica
x
u(x, 0)=0,
pentru x B(x
0
, t
0
), din inegalitatea (3.5) deducem
_
B
T
_
|
x
u|
2
+
_
u
t
_
2
_
[
t=T
dx = 0, T, 0 T t
0
.
De aici rezulta
u
t
(x, T) = 0 si
x
u(x, T) = 0, T, adica u este o funct ie
constanta n D. Din continuitatea lui u n D si din faptul ca u = 0 pe B
0
,
rezulta u 0 n D.
Corolarul 3.1. Presupunem ca suntem n contextul Teoremei 3.1. Atunci
exista o singura funct ie u C
2
(D) care verica ecuat ia undelor n D si sa-
tisface condit ii prescrise u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x) pe B
0
.
Demonstrat ie. Presupunand ca u
1
si u
2
sunt doua funct ii care satisfac
ipotezele din Corolar, funct ia u := u
1
u
2
satisface ipotezele Teoremei 3.2,
prin urmare u
1
= u
2
n D.
Remarcam acum ca unicitatea solut iei problemei Cauchy (3.1)-(3.2) este
o simpla consecint a a rezultatelor prezentate anterior. Mai mult, unicitatea
rezulta chiar pentru cazul neomogen
_

2
u
t
2
u = f
_
deoarece, operatorul
undelor ind liniar, unicitatea revine tot la cazul omogen. De asemenea, sa
ment ionam faptul ca n Teorema 3.2 s-a pus n evident a o dependent a a so-
lut iei u a ecuat iei undei ntr-un punct (x
0
, t
0
) si valorile lui u si
u
t
ntr-o
mult ime B(x
0
, t
0
).
Din acest motiv B(x
0
, t
0
) se mai numeste si domeniu de dependent a al
solut iei n punctul (x
0
, t
0
).
Solut ia problemei Cauchy pentru ecuat ia undelor omogena
Vom stabili existent a solut iei problemei (3.1)-(3.2) n cazurile n = 1, n = 2
si n = 3. Pentru cazul n = 1 vom gasi aceasta solut ie, iar pentru n = 2 si
n = 3 vom propune o formula pentru solut ie si o vom verica prin calcul
direct. Avand n vedere faptul ca unicitatea a fost deja demonstrata, aceasta
formula da solut ia problemei.
134
Cazul n = 1.

In acest caz, rezolvarea problemei Cauchy constan determinarea
unei funct ii u C
2
(IR
2
) ce verica ecuat ia
(3.8)

2
u
t
2


2
u
x
2
= 0
si condit iile init iale
(3.9) u(x, 0) = u
0
(x),
u
t
(x, 0) = u
1
(x)
Presupunem ca u
0
C
2
(IR) si u
1
C
1
(IR). Schimbarea de variabile = xt,
= x + t aplicata ecuat iei (3.8) o transforma n u

= 0, cu solut ia generala
scrisa n x si t:
u(x, t) = (x +t) +(x t)
unde si sunt funct ii arbitrare de clasa C
1
pe IR. Pentru ca u, astfel gasit,
sa verice condit iile init iale (3.9), trebuie ca
(x) +(x) = u
0
(x) si
t
(x)
t
(x) = u
1
(x).
Rezolvand acest sistem, obt inem
(3.10) u(x, t) =
1
2
(u
0
(x +t) +u
0
(x t)) +
1
2
_
x+t
xt
u
1
(s)ds, t 0.
Daca u
0
si u
1
verica condit iile de regularitate impuse, atunci funct ia u data
n (3.10) este de clasa C
2
pe IR si satisface (3.8)-(3.9).
Cazul n = 3. Consideram problema Cauchy pentru ecuat ia undei tridimensionala
(3.11)

2
u
t
2
u = 0, x = (x
1
, x
2
, x
3
) IR
3
, t > 0
(3.12) u(x, 0) = u
0
(x), x IR
3
,
(3.13)
u
t
(x, 0) = u
1
(x), x IR
3
.
n ipoteza u
0
C
3
(IR
3
) si u
1
C
2
(IR
3
). Pentru nceput demonstram un
rezultat care reduce problema determinarii solut iei (3.11)-(3.13) la cea a solu-
t iei ecuat iei (3.1) satisfacand condit iile speciale,
135
(3.14) u(x, 0) = 0, x IR
3
,
(3.15)
u
t
(x, 0) = (x), x IR
3
.
Lema 3.1. Fie u

solut ia problemei (3.11), (3.14), (3.15) despre care pre-

supunem ca u

C
3
(IR
3
[0, )). Atunci v =
u

t
satisface ecuat ia (3.11) si
condit iile init iale
(3.16) u(x, 0) = (x), x IR
3
,
(3.17)
u
t
(x, 0) = 0, x IR
3
.
si v C
2
(IR
3
[0, )).
Demonstrat ie. Faptul ca v satisface (3.11) este evident. Apoi v(x, 0) =
u

t
(x, 0) = (x), deoarece u

satisface relat ia (3.15). Deoarece u

satisface
(3.11) si u

(x, 0) = 0, rezulta
v
t
(x, 0) =

2
u

t
2
(x, 0) =
_

2
u

x
2
1
+

2
u

x
2
2
+

2
u

x
2
3
_
[
t=0
= 0.
Din Lema 3.1 si principiul superpozit iei rezulta ca daca u C
2
(IR
3
[0, ))
este solut ie a problemei (3.11)-(3.13) atunci (dupa notat iile din Lema 3.1) u
este dat de
(3.18) u =
u
u
0
t
+u
u
1
presupunand ca u
u
0
C
3
(IR
3
[0, )) si u
u
1
C
2
(IR
3
[0, )). Prin urmare,
pentru a rezolva problema (3.11)-(3.13) este sucient sa aam solut ia proble-
mei (3.11), (3.14), (3.15).
Lema care urmeaza face acest lucru.
Lema 3.2. Presupunem C
k
(IR
3
), k 2. Atunci solut ia problemei Cauchy
(3.11), (3.14), (3.15) este data de formula
(3.19) u

(x, t) =
1
4t
_
B(x,t)
(x
t
)d
t
136
si u

C
k
(IR
3
[0, )).
Formula (3.19) se numeste formula lui Kirchho. Am notat cu B(x, t)
suprafat a laterala a bilei dinIR
3
, de centru x si raza t, iar cu d
t
elementul de
suprafat a pe B(x, t). Uneori este necesara schimbarea variabilei de integrare
n (3.19). Astfel, putem lua
x
t
= x +t
sau, echivalent,
x
t
1
x
1
+t
1
, x
t
2
= x
2
+t
2
, x
t
3
= x
3
+t
3
unde = (
1
,
2
,
3
) este un vector unitar care are aceeasi direct ie cu x
t
x.
Daca x
t
variaza pe sfera B(x, t), se va misca pe sfera unitate B(0, 1) si,
deoarece d
t
= t
2
d
1
, formula (3.19) capata forma
(3.20) u

(x, t) =
t
4
_
B(0,1)
(x +t)d
1
,
unde variabila de integrare este .
Un alt mod de scriere a formulei lui Kirchho este cu ajutorul formulei de
medie. Astfel, valoarea medie a funct iei pe sfera B(x, t) este data de
(3.21) M[, B(x, t)] =
1
4t
2
_
B(x,t)
(x
t
)d
t
=
1
4
_
B(0,1)
(x +t)d
1
.
Astfel, formula lui Kirchho (3.19) devine
(3.22) u

(x, t) = tM[, B(x, t)].

Demonstrat ia Lemei 3.2. Pentru nceput, aratam ca u

dat de (3.19)
verica condit iile init iale (3.14) si (3.15). Continuitatea funct iei implica, n
mod elementar,
(3.23) lim
t0
+
M[, B(x, t)] = (x)
deci, avand n vedere (3.22), obt inem ca u

(x, t) 0 pentru t 0
+
, adica
(3.14). Diferent iind apoi relat ia (3.20) n raport cu t obt inem
(3.24)
u

t
(x, t) =
1
4
_
B(0,1)
(x +t)d
1
+
t
4
_
B(0,1)
(x +t)d
1
.
137
Am folosit aici regula de derivare a funct iilor compuse

t
(x +t) =

t
(x
1
+t
1
, x
2
+t
2
, x
3
+t
3
) =
=
3

k=1
D
k
(x +t)
k
= (x +t),
unde D
k
nseamna derivata part iala a lui n raport cu variabila de pe locul
k.
Din (3.23) rezulta ca primul termen din (3.24) tinde la (x) pentru t 0
+
.
Apoi, deoarece derivatele lui sunt continue, integrala
_
B(0,1)
(x +
t)d
1
este marginita si din (3.24) obt inem
u

t
(x, t) (x) pentru t 0
+
ceea ce arata ca u

satisface condit ia (3.15).

Pentru a arata ca u

satisface ecuat ia (3.11), rescriem relat ia (3.24) astfel,

u

t
(x, t) =
1
t
u

(x, t) +
1
4t
_
B(x,t)
(x
t
)d
t
.
Acum, deoarece este versorul normalei exterioare la B(x, t) aplicand teo-
rema lui GaussOstrogradski, obt inem
(3.25)
u

t
(x, t) =
1
t
u

(x, t) +
1
4t
_
B(x,t)
(x
t
)dx
t
.
Diferent iind relat ia (3.25) n raport cu t, obt inem
u
2
u

t
2
(x, t) =
1
t
2
u

(x, t) +
1
t
u

t
(x, t)

1
4t
2
_
B(x,t)
(x
t
)dx
t
+
1
4t

t
_
B(x,t)
(x
t
)dx
t
.
Substituind n aceasta egalitate pe
u

t
din relat ia (3.25), obt inem

2
u

t
2
(x, t) =
1
4t

t
_
B(x,t)
(x
t
)dx
t
.
Dar (trecand eventual la coordonate sferice) se poate arata ca are loc egalitatea

t
_
B(x,t)
(x
t
)dx
t
=
_
B(x,t)
(x
t
)d
t
,
138
care, mpreuna cu relat ia anterioara, conduce la
(3.26)

2
u

t
2
(x, t) =
t
4
_
B(0,1)
(x +t)d
1
.
Dar, aplicand laplaceanul n raport cu x egalitat ii (3.20), obt inem
(3.27) u

(x, t) =
t
4
_
S(0,1)
(x +t)d
1
.
Relat iile (3.26) si (3.27) arata ca u

satisface ecuat ia (3.11). Armat iile

privind regularitatea funct iei u

rezulta din formula (3.20). Cu aceasta, Lema

3.2 este demonstrata.
Cumuland rezultatele demonstrate n cele doua leme, putem formula
Teorema 3.3. Presupunem ca u
0
C
3
(IR
3
) si u
1
C
2
(IR
3
). Atunci solut ia
problemei (3.11)-(3.13) n spat iul tridimensional este data de
(3.28) u(x, t) =
1
4t
_
B(x,t)
u
1
(x
t
)d
t
+

t
_
1
4t
_
B(x,t)
u
0
(x
t
)d
t
_
si u C
2
(IR
3
[0, )).
Cazul n = 2.

In acest caz, problema Cauchy devine
(3.29)

2
u
t
2
u =

2
u
t
2


2
u
x
2
1

2
u
x
2
2
= 0, x = (x
1
, x
2
) IR
2
, t > 0,
(3.30) u(x, 0) = u
0
(x), x IR
2
,
(3.31)
u
t
(x, 0) = u
1
(x), x IR
2
.
Solut ia acestei probleme va obt inuta din solut ia problemei tridimensio-
nale folosind metoda cobor arii. Metoda consta n considerarea datelor init iale
u
0
(x) = u
0
(x
1
, x
2
) si u
1
(x) = u
1
(x
1
, x
2
) ca funct ii denite pe IR
3
, dar care
nu depind de variabile x
3
. Substituind aceste funct ii n formula lui Kirchho,
obt inem solut ia ecuat iei undelor tridimensionala care nu depinde de variabila
x
3
, prin urmare este solut ie a ecuat iei undei bidimensionale (3.29). Daca, n
139
formula (3.19) a lui Kirchho proiectam elementul de suprafat a d
t
pe planul
(x
t
1
, x
t
2
), obt inem
d
1
=
t
_
t
2
(x
t
1
x
1
)
2
(x
t
2
x
2
)
2
dx
t
1
dx
t
2
si, presupunand ca (x) = (x
1
, x
2
), formula devine
(3.32)
u

(x, t) =
1
4t
_
B(x
1
,x
2
,x
3
;t)
(x
t
1
, x
t
2
)d
t
=
=
1
4t
_
B(x
1
,x
2
,0;t)
(x
t
1
, x
t
2
)d
t
=
=
1
2
_
B(x
1
,x
2
;t)
(x
t
1
, x
t
2
)
_
t
2
(x
t
1
x
1
)
2
(x
t
2
x
2
)
2
dx
t
1
dx
t
2
si u

(x, t) = u

(x
1
, x
2
; t). Am obt inut astfel
Teorema 3.4. Daca u
0
C
3
(IR
2
) si u
1
C
2
(IR
2
), atunci solut ia problemei
Cauchy pentru ecuat ia undelor bidimensionale (3.29)-(3.31) este data de
(3.33)
u(x
1
, x
2
; t)=
1
2
_
B(x
1
,x
2
;t)
u
1
(x
t
1
, x
t
2
)
_
t
2
(x
t
1
x
1
)
2
(x
t
2
x
2
)
2
dx
t
1
dx
t
2
+
+

t
_
_
1
2
_
B(x
1
,x
2
;t)
u
0
(x
t
1
, x
t
2
)
_
t
2
(x
t
1
x
1
)
2
(x
t
2
x
2
)
2
dx
t
1
dx
t
2
_
_
si u C
2
(IR
2
[0, )).
Ment ionam ca metoda coborarii funct ioneaza si mai departe pentru ob-
t inerea solut iei problemei Cauchy asociata ecuat iei undelor n cazul n = 1.
Deoarece noi am obt inut aceasta solut ie pe o cale directa, lasam cititorului ca
exercit iu, vericarea celor ment ionate anterior.
Ecuat ia neomogena a undelor. Principiul lui Duhamel
Metoda lui Duhamel ne permite gasirea solut iei unei probleme Cauchy pentru
o ecuat ie neomogena prin reducerea ei la o ecuat ie omogena cu condit ii init iale
de un anumit tip.
140
Sa consideram ecuat ia neomogena a undelor cu condit ii init iale omogene
(3.34)
_

2
u
t
2
u = f, n IR
n
(0, ),
u(x, 0) =
u
t
(x, 0) = 0, n IR
n
,
iar pentru s 0, e (x, t) v(x, t; s) solut ia problemei omogene
(3.35)
_

2
v
t
2
(x, t; s)
x
v(x, t; s) = 0, n IR
n
(0, ),
v(x, 0; s) = 0,
v
t
(x, 0; s) = f(x, s), x IR
n
.
Principiul lui Duhamel arma ca funct ia u denita prin
(3.36) u(x, t) =
_
t
0
v(x, t s; s)ds
este solut ie a problemei (3.34). Mai exact, are loc
Teorema 3.5. Daca f C(IR
n
[0, )), atunci funct ia u denita n (3.36)
este solut ie a problemei neomogene (3.34).
Demonstrat ie. Este clar ca u(x, 0) = 0. Apoi,
u
t
(x, t) = v(x, 0; t) +
_
t
0
v
t
(x, t s; s)ds =
_
t
0
v
t
(x, t s; s)ds, de unde
u
t
(x, 0) = 0. Derivand
din nou n raport cu t, obt inem

2
u
t
2
(x, t) =
v
t
(x, 0; t) +
_
t
0

2
v
t
2
(x, t s; s)ds =
= f(x, t) +
_
t
0

2
v
t
2
(x, t s; s)ds,
deci

2
u
t
2
(x, t) u(x, t) =
v
t
(x, 0; t)+
+
_
t
0
_

2
v
t
2
v
_
(x, t s; s)ds = f(x, t),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
Acum putem explicita formulele care dau solut ia problemei (3.1
t
)-(3.2)
pentru n = 1, 2, 3.
141
a) n = 1.

In acest caz, solut ia problemei Cauchy (3.1
t
)-(3.2) este data de
formula lui DAlembert
u(x, t) =
1
2
_
t
0
__
x+ts
xt+s
f(, s)d
_
ds+
+
1
2
_
x+t
xt
u
1
()d +
1
2
(u
0
(x +t) +u
0
(x t)), x IR, t 0.
b) n = 2. Formula lui Poisson
u(x, t) =
1
2
_
t
0
_
_
_
B(x,ts)
f(, s)d
_
(t s)
2
|x |
2
_
_
ds+
+
1
2
_
B(x,t)
u
1
()d
_
t
2
|x |
2
+
+
1
2

t
_
u
0
()d
_
t
2
|x |
2
,
x IR
2
, t 0.
c) n = 3. Formula lui Kirchho
u(x, t) =
1
4
_
B(x,t)
f(, t |x |)
|x |
d +
1
4t
_
B(x,t)
u
1
()d
t
+
+
1
4

t
_
1
t
_
B(x,t)
u
0
()d
t
_
, x IR
2
, t 0.