Sunteți pe pagina 1din 15

LEZIUNI DISTROFICE

LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)
DEFINITIE
Leziunile distrofice sunt leziuni patologice elementare, care reprezinta expresia
morfopatologica a alterarilor metabolice survenite la nivel celular si/sau tisular.
Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita perturbarilor metabolice
care apar indiferent de cauza procesului patologic
CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE
Tulburari ale metabolismului
I. PROTEINELOR
II. GLUCIDELOR
III. LIPIDELOR
IV. MINERALELOR
V. PIGMENTILOR
TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR
Sinteza proteinelor
este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice: ribozomi, reticulul
endoplasmatic si aparatul Golgi.
Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare formate din doua
subunitati, in structura carora se gaseste ARN ribozomal, informatia necesara sintezei proteice
fiind adusa in citoplasma de un ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer, specific fiecarui aminoacid
in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si
se continua cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la nivelul citirii
codonului de terminare din ARN-ul mesager
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de unde sunt transportate
catre cisternele aparatului Golgi, care asigura stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care
le sintetizeaza si apoi excretia lor
CLASIFICARE
A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
Distrofia hialina
Distrofia ceroasa
B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE
Distrofia hialina
Distrofia fibrinoida
Distrofia amiloida (amiloidoza)
Distrofia mucoida
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Alterari ale membranei citoplasmatice
- In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si, consecutiv, starea coloida a
proteinelor citoplasmatice
Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru tipuri de injurii:
1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na
+
si K
+
prin membrana este un proces activ
care necesita consum de ATP)
2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii membranei celulare)
3. Cresterea Na
+
extracelular
4. Modificari de pH ale mediului extracelular
5. Cauza cea mai frecventa de alterare a membranei citoplasmatice este scaderea ATP
1. hipoxie,
2. insuficienta aportului de factori nutritivi,
3. unele toxice de natura biologica sau chimica.
6. In celula patrund sodiul si calciul, in timp ce potasiul si magneziul parasesc celula. Modificarea
concentratiei ionice intracelulare si extracelulare este urmata de modificarea presiunilor
osmotice si, corespunzator, de o patrundere masiva de apa intracelular gonflare celulara
7. Alterarile sistemului intracelular de membrane si pompe ionice determina modificari de
volum ale compartimentelor celulare:
1. condensarea mitocondriilor si
2. cresterea volumului ergastroplasmei.
8. Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii membranare; moleculele
mari, inclusiv enzimele, vor difuza din celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si
intre compartimentele intracelulare.
9. Modificarile structurale observate la microscopul electronic:
1. Condensarea cromatinei nucleare
2. Dilatarea reticulului endoplasmatic
3. Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in scurt timp
mitocondriile se balonizeaza)
10. Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile
TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE CITOPLASMATICE
In functie de gradul afectarii:

1) Intumescenta clara
2) Intumescenta tulbure
3) Distrofia granulara
4) Distrofie vacuolara
Toate aceste modificari sunt reversibile.
Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)
Ex. nefroza osmotica
Microscopic
- celulele sunt marite de volum
- citoplasma transparenta, clara
- nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizataIntumescenta tulbure
- apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze
(aspect de carne fiarta)
- Microscopic
- celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi
diferite in citoplasma
- se constata diferite grade de anizocorie
Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice sunt vizibile
- nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara
- citoplasma tumefiata, palida, clar conturata, cu putine granulatii intracitoplasmatice si cu
numeroase vacuole mari, uneori acestea putand masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si reticular
Distrofia hialina intracelulara
( degenerescenta hialina)
- Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii omogene, acidofile, usor refrigente,
care se coloreaza histochimic de aceeasi maniera cu proteinele
- au aspect:
- de picaturi sferice (cel mai frecvent)
- lanceolat
- retea perinucleara
Distrofia ceroasa
(degenerescenta Zencker)
- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm) in stari infectioase grave (febra
tifoida)
- tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros
- fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta hialina)
- consta in transformarea elementelor care alcatuiesc interstitiul intr-o masa structurata, omogena,
eozinofila.
- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor, fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid, consistenta regiunii este crescuta.
2) DISTROFIA FIBRINOIDA
- a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut
- apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al miocardului si in testurile
periarticulare.
- Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos diseminat, dermatomiozita , placenta
(mai ales in cazul hipertensiunii de sarcina) etc
Microscopic:
- apar modificari la nivelul substantei fundamentalesi al fibrelor colagene, care se edematiaza,
capatand aspect omogen
- in interstitiu, se depune o substanta extrem de eozinofila, cu aspect similar fibrinei
- in cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea sufera o distructie completa, se poate
vorbi de necroza fibrinoida
Microscopia electronica si imunofluorescenta
- releva faptul ca la formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa in mare masura fibrina
exsudata
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.
- histochimic este metacromatic cu violetul de metil
- se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta colorare
- devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T
- Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate, dispuse neregulate. Structura
fibrilara permite persistenta schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite absorbtia a
diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate chimica
Structura amiloidului
Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:
- fibrile proteice (95%)
- o glicoproteina (5%)
Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15 forme distincte de amiloid, cele
mai frecvente fiind:
tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip kappa si lambda
tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat, fara structura
imunoglobulinica
Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :
I) Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA
- ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv)
- clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal
dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici
Primare
sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor monoclonale (5
15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta amiloidoza)
se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL
depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului, limbii, tubului
digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar in peretii arborelui
traheobronsic sau parenchimului pulmonar
masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp strain si limfocite
Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei, ficatului si rinichilor
Cauze:
- frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei secundare a scazut
considerabil datorita tratamentului antituberculos si introducerii antibioterapiei).
- mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat, dermatomiozitei, rectocolitei
ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor maligne (in special cele digestive
Localizarea la nivel hepatic:
o Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta, culoare cenusie, usor
translucid
o Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si celulele hepatice.
(Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si oxigen, hepatocitele degenereaza)
Localizarea la nivel renal
Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a arteriolelor aferente,
precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul si membrana bazala a capilarelor
Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de extins, in final putandu-se
ajunge la insuficienta renala sau uneori se poate instala un sindrom nefrotic.
Localizarea la nivelul splinei
Macroscopic splina este voluminoasa, dura,elastica.
Microscopic - amiloidul se depune sub forma
nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi (splina sagu)
difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).
II) Amiloidoze localizate
afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge, tiroida, cord, sistem
nervos etc.
se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile tumori
Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca senila), la nivelul ventriculilor
(depunerea de transtiretina) sau la nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial)
poate avea manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar asimptomatice, pana la
insuficienta cardiaca.
De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu:
carcinoamele medulare tiroidiene,
feocromocitoame,
tumorile insulelor pancreatice
TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
A) GLICOGENEZE
grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite tesuturi.
s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva (exceptie tipul
VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice depinzand de organele
afectate
Cele mai frecvente:
tipul I boala von Gierke
Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza absentei
glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza glucoza-6 fosfat.
Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul hepatocitelor,
determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita de steatoza marcata
Tipul IV boala Andersen
Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel hepatocitar de molecule
de glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare.
Examenul histopatologic incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab eozinofile,
omogene, similare celulelor groun glass observate in hepatita cronica cu virus hepatitic B (
incluziile din boala Andersen au aspect diferit in microscopia electronica si nu sunt pozitive
imunohistochimic pentru Ag HBs)
B) MUCOPOLIZAHARIDOZE
Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu greutate moleculara mare
(condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan sulfat, dermatan sulfat ) in organele
parenchimatoase si in sistemul nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata
eliminarea urinara a mucopolizaharidelor.
se clasifica in 7 categorii (tip I VI)
Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a aparatului cardiovascular
, hepatosplenomegalie, retard mental
Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala Hunter, cu tranzmitere X-
linkata recesiva)
Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
A) Steatoza
1. Steatoza hepatica
2. Steatoza extrahepatica
3. Sindromul Reye
4. Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
B) Patologia tesutului adipos
1. Obezitatea
2. Lipomatozele
3. Citosteatonecroza
4. Granulomul lipofagic
5. Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)
II) Tulburari ale metabolismului colesterolului
III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)
STEATOZA
Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea excesiva de trigliceride
in celule
Histopatologic
Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol, deshidratare si
includere in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta unor vacuole optic goale, cu limite
precis trasate, datorita dizolvarii trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin folosirea de
coloranti liposolubili (Suddan)
CAUZE:
A. Aport crescut (hiperlipidemiile)
B. Tulburari metabolice:
1. Anoxia
2. Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon
3. Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie
4. Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic
Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza
Macroscopic:
Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea normala, consistenta
redusa
La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena
Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule transparente, nedelimitate de o
membrana structurala
In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:
Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)
Zona intermediara (zona acinara 2)
Zona periportala (zona acinara 1)
Intreg lobulul steatoza panacinara
STEATOZA EXTRAHEPATICA
Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in diferite tesuturi, dar alterarile cele
mai marcate se intalnesc in rinichi si miocard, si in unele tumori.
Steatoza renala:
- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele epiteliului contort proximal
La nivel miocardic:
- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte cvasinormale
- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor de lipide in fibrele miocardice
SINDROMUL REYE
- maladie rara, dar care poate fi fatala
- se caracterizeaza prin steatoza hepatica si encefalopatie
- apare frecvent la copii sub patru ani si rar la adulti
- Etiopatogenie
infectii virale a cailor aeriene superioare cauzate de :
virusul gripal B,
virusuri paragripale,
varicela
infectii virale digestive
- Microscopic:
La nivel hepatic steatoza microveziculara
La nivelul encefalului edem
La nivel renal, miocardic si la nivelul musculaturii scheletice steatoza microveziculara
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
I) OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.
! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura tisulara si celulara nu sunt afectate
II) LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui tesut sau organ sunt inlocuite
prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere
Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului
Patologic lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor, ganglionilor
limfatici, muschilor scheletici
III) CITOSTEATONECROZA
Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin intermediul unei lipaze
Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul pancreatitei acute hemoragice, in cursul
careia enzimele pancreatice sunt activate intratisular
Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea grasimilor neutre in acizi grasi si
glicerina. Acizii grasi se combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu insolubile
CITOSTEATONECROZA
Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de spermantet) la
nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon
Microscopic
zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de forma
neregulata, colorate de hematoxilina.
In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de detritus.
In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
Steatonecroza
- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme, substante iritante, anoxie locala)
la nivelul sanului, tesutului adipos subcutanat etc
IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC
in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt distruse, iar lipidele eliberate
de la nivelul lor sunt fagocitate de histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele
gigante plurinucleate TOUTON
Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.
TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor unde favorizeaza
dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor
Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma spumoasa, datorita acumularii de picaturi fine de
lipide
Uneori includ si celule plurinucleate incarcate lipidic, inconjurate de o reactie inflamatorie si fibroza
Xantoamele sunt localizate
la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor
in tesuturile profunde tendoane, periost
TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea lipemiei plasmatice. Lipidele
se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de celule
La nivel histiocitar procesul are loc :
in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de histiocitele prezente
in focarul inflamator
In focarele inflamatorii cronice din alveole pneumonie xantomatoasa
In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt fagocitate de
histiocite si de nevroglii.
In nefroza lipoidica celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de lipide, in special esteri
de colesterol, ca o consecinta a cresterii permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de
colesterol in spatiul subcapsular.
Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin acumularea la nivelul mucoasei
si submucoasei intestinale, in ganglionii mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide
nesaturate, cristale de colesterol si de acizi grasi.
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Lipodozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau substante asemanatoare
acestora lipoide.
Forme
Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional
Sporadice cauza necunoscuta
Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza
in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata
In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza
Clasificarea- in functie de :
Natura deficitiului enzimatic
Tipul de substanta acumulata in celule
Evolutia manifestarilor clinice
Cele mai frecvente tipuri de lipidoze SFINGOLIPIDOZE patru entitati separate:
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii
cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs ( idiotia amaurotica):se manifesta din primele luni de
viata prin retard psihomotor si prezenta pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie
aprinsa.
CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate de ceramide
Boala Gaucher
Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti
Se tranzmite autozomal recesiv
Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi
Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii
Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher celule de 20- 80 microni diametru, citoplasma
clara, omogena sau fibrilara, datorata supraincarcarii cu glucocerebrozide
Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe gammapatie monoclonala,
deficienta de factor IX
Sulfatidoze
- se datoreaza deficientei de arilsulfataze
- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau degradarea progresiva a facultatilor psihomotorii
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick
- se tranzmite autozomal recesiv
- decesul survine pana la atingerea varstei de doi ani
- clinic
hepatosplenomegalie importanta, poliadenopatii, atrofie cerebrala, decalcificari
osoase, intarzierea dezvoltarii staturoponderale