Bioluminiscena

Bioluminiscena este un fenomen pe care tehnicile electrografiei l fac accesibil investigaiei.

Imaginile electrografice nregistreaz marginile luminiscente ale conturului anatomic, i aria
structurii investigate, n funcie de caracteristicile aparaturii i tehnica folosit. Aceste imagini
reprezint modificri ale potenialelor electrice care apar n structurile cercetate.
La alge se produce luminiscen la nivelul zonei dintre celule i porii membranari, la fel i la
interfaa celulelor din structura foilor de ceap. La organismele superioare, n particular la om,
zonele cu potenial electric modificat ale suprafeei cutanate corespunztoare punctelor de
acupunctur, sunt sediul unor procese similare. Acelai fenomen se produce i n organele
interne, n momentul aplicrii impulsului electronografic.
Luminiscena reprezint emisia de lumin produs de unele corpuri, n urma absorbiei unei
energii de excitaie, care provoac trecerea atomilor constitueni din starea lor normal ntr-o
stare metastabil, revenirea n starea stabil fiind nsoit de emisia unor cuante de lumin.
Exist o mare varietate de substane, organice i anorganice, din toate strile de agregare, care
manifest proprieti luminiscente. O clas special de substane luminiscente o reprezint
cristaloforii - substane anorganice cristalizate, crora, cnd li se adaug mici cantiti de
activatori, devin luminiscente, ca urmare a absorbiei unor radiaii electromagnetice. Din
antichitate se cunisc proprietile luminiscente ale materiei organice n descompunere, cum este
putregaiul de arbori. Fenomenul este prezent i la organismele inferioare : alge, bacterii,
protozoare, polipieri, molute, peti, insecte.
Studii asupra luminiscenei au fost efectuate de J. Stokes, n 1852 stabilind regula care i poart
numele, regula Stokes : lumina emis prin fluorescen are o frecven mai mic sau cel mult
egal cu lumina care a produs fluorescena.
Termenul "luminiscen" a fost introdus n 1889 de E. Videman .
Clasificri :
1. Criteriul duratei fenomenului : pentru a delimita fenomenul luminiscenei de celelalte
fenomene n care se produc emisii luminoase, S.I. Vavilov a propus drept criteriu durata
fenomenului. Din acest punct de vedere, luminiscena include :

1) Fluorescena -reprezint o emisie de lumin cu o durat de cca 10 la minus 8 - 10 la minus 9

sec, scurs de la ncetarea aciunii agentului excitant.
2) Fosforescena -reprezint o emisie luminoas care dureaz un timp mult mai ndelungat dect
fluorescena.
2. Criteriul agenilor cauzali :
1) fotoluminiscena - datorat excitaiei cuantelor luminoase
2) catodoluminiscena - datorat fluxurilor de electroni rapizi
3) roentgenluminiscena -datorat radiaiilor X
4) chemiluminiscena - datorat substanelor chimice
5)triboluminiscena - datorat aciunilor mecanice de frecare
6) electroluminiscena i galvanoluminiscena - datorate cmpurilor electrice
7) radioluminiscena - datorat elementelor radioactive
8 ) fonoluminiscena -datorat undelor sonore
9) bioluminiscena - datorat reaciilor energetice ale organismelor vii
3. Criteriul privind cinetica fenomenului :
1) luminiscena spontan
2) luminiscena rezonant
3) luminiscena indus
Emisia luminoas se produce n cuante de lumin care apar ca urmare a restructurrii
configuraiei electronice a moleculei, i a modificrii strilor sale de rotaie i vibraie. Aceste
efecte sunt de obicei rezultatul nsumrii cuantelor produse de salturile electronilor, i de
modificarea strilor de vibraie i rotaie molecular n procesul de revenire a electronilor din
starea excitat n stare stabil. n cursul tranziiilor electronice, n molecul se produce o scdere
a constantei de for i a frecvenei de vibraie, ceea ce face ca geometria moleculei excitate s fie
diferit de cea a strii fundamentale. Decurgnd ntr-un timp foarte scurt (~ 10 la minus 15 sec),
tranziia electronilor este permis, de o serie de substane, numai n momentele n care moleculele
lor adopt o geometrie comun att formei fundamentale, ct i celei excitate. Particulele
luminiscente dintr-un corp emit independent una fa de cealalt, ceea ce confer prodesului un
caracter necoerent.

Re: Cercetarea tiinific a Corpurilor Energetice

Randamentul emisiilor luminoase este foarte ridicat la unele organisme biologice cu un grad mai
nalt de organizare. La bacterii emisia luminoas transform numai 1 % din energia consumat n
proces, dar la organismele superioare randamentul ncepe de la 20 %, ajungnd ca la coleoptere
(Lampiris), 90 % din energie fiind convertit n emisie luminoas n spectrul vizibil. (Raportul de
transformare energie / lumin pentru becurile electrice cu filament atinge doar 3-8 %) Intensitatea
luminoas ajunge la unele bacterii 1,9 10 la minus 14 candele. Pentru unele organisme
biologice luminana atinge valoarea de 0,3 pn la 40 mililambert.
Domeniile spectrale ale emisiilor luminoase sunt variate : la lampiride emisia se produce ntre
470-535 nm, la crabi, crevei, sepii, ntre 613-632 nm, la unii peti peste 720 nm, fungii emit n
banda de 567 nm, i bacteriile n cea de 600-625 nm.
Starea de excitare i dezexcitare a atomilor presupune treecerea i revenirea electronilor prin
salturi de la o stare energetic la alta, ca urmare a absorbiei sau emisiei unei cuante de energie.
Energia hv a cuantei implicate n acest mecanism de transfer trebuie s fie egal cu diferena de
energie ^ E dintre cele dou stri (niveluri), resoectndu-se n acelai timp regulile de selecie.
Trecerea de la nivelul inferior Eo pe nivelul superior E1 se poate realiza prin activare termic, iar
saltul invers (E1 > Eo) prin dezactivare termic, cu stabilirea unui echilibru dinamic ntre aceste
dou procese. Aceeai trecere poate fi realizat ca urmare a absorbiei unei cuante avnd energia
egal cu diferena de energie dintre cele dou nivele (^E = hv), revenirea de pe nivelul superior
E1 pe nivelul inferior Eo producndu-se cu emisia spontan a unei cuante de energie, egal cu
diferena energetic dintre cele dou nivele.
Trecerea de pe un nivel superior E1 pe nivelul inferior Eo poate fi provocat i de o cuant de
frecven corespunztoare diferenei de energie dintre nivele, producndu-se o emisie indus sau
simulat. n acest caz, energia emis simulat are aceeai direcie i oscileaz n faz cu energia
declanatoare (coeren). ntruct emisia indus are o probabilitate egal cu cea a absorbiei,
atunci cnd populaia nivelului superior este aproximativ egal cu populaia nivelului
inferior,emisia simulat mascheaz total absorbia. Inversnd artificial populaiile celor celir dou
niveluri printr-o iradiere intens, emisia stimulat va depi absorbia, producnd efectul laser,
fenomen constnd n "pomparea" atomilor pe un nivel superior E1, ntr-o peroad de timp relativ
lung (10 la minus 1 sec). De aici, prin dezactivare termic acetia trec pe un nivel intermediar
metastabil EM, superior ns nivelului fundamental Eo. Trecerea spontan de pe nivelul EM pe
nivelul Eo este interzis de regulile de selecie. n momentul n care nivelul EM este complet
populat, introduce o radiaie declanatoare avnd o frecven v = (EM - Eo) / h , care provoac

coborrea ntr-un timp mai mic de 10 la minus 11 sec a tuturor atomilor excitai pe nivelul
fundamental Eo, printr-un proces de emisie indus. Energia degajat astfel este extrem de mare,
toate cuantele vibrnd coerent. n aceste condiii, intensitatea fluxului luminos nu mai este
proporional cu numrul de cuante, ca n cazul lujinii obinuite, ci cu ptratul numrului de
cuante. Fluxul luminos emis realizeaz o presiune de cteva tone pe milimetru ptrat, comparativ
cu presiunea de numai 1 mg / m ptrat a luminii solare.
Urmrirea desfurrii procesului n formele sale cele mai simple poate fi efectuat, de exemplu,
n n cazul luminiscenei rezonant optic, care se produce n perechile de atomi ale unor molecule
simple sub form de vapori, rareori n sisteme mai complexe. Absorbia unei cuante de energie
face ca molecula s treac din starea sa stabil, marcat prin nivelul Eo, pe un nivel superior E1,
de unde, dup un interval de timp, t = timp de relaxare, revine spontan pe nivelul Eo. Procesul de
revenire este nsoit de emisia unei cuante luminoas egal ca mrime cu cuanta de energie
absorbit prin excitaie. De obicei, nivelul energetic iniial al atomilor excitai este nivelul
fundamental. Liniile spectrale astfel obinute n procesul de emisie se nujesc linii de rezonan.
Emisiile spontane ale cuantelor de lumin se fac n toate direciile,
dup o lege statistic ce descrie mprtierea luminii. Deoarece, conform legii lui Stokes, emisia
fluorescent are frecven mai mic sau egal cu cea a luminii incidente, fluorescena violet, de
exemplu, va apare numai n urma excitrii cu lumin UV, cea verde cu lumin albastr, cea roie
cu lumin portocalie, cea IR cu lumin roie.
n luminiscena spontan, dup trecerea n starea excitat E1, se produce o revenire a moleculei
pe un nivel intermediar E2, fr emisie luminoas. Trecerea de pe un nivel intermediar E2 pe
nivelul Eo se produce cu emisia unei cuante.
Luminiscena ntrziat se produce n prezena unui nivel metastabil M, care nu permite tranziia
pe nivelul fundamental Eo. Excitaia se produce prin trecerea moleculei pe nivelul E2 i apoi pe
nivelul E1, urmat de o revenire pe nivelul E2 i apoi apoi M, fr emisie luminoas. Staionarea
moleculei oe nivelul M se produce un timp mai ndelungat, pn cnd, datorit energiei
acumulate pe seama energiei termice externe i a propriilor micri vibratorii, se produce
trecerea, nsoit de emisia luminoas, pe nivelul Eo.
Caracteristic sistemelor moleculare organice complexe, luminiscena spontan i cea ntrziatn
sunt reunite sub denumirea generic de luminiscen molecular.

Luminiscena recombinativ se produce prin procese de recombinare a atomilor liberi sau

redicalilor de pe suprafaa cristaloforilor, i se caracterizeaz printr-o lung perioad de

postluminiscen. Spre deosebire de luminiscena molecular n care procesul de stingere se

produce dup o lege exponenial, n cazul cele recombinative acioneaz o lege hiperbolic, ceea
ce confer acestor procese o cinetic diferit.
Absorbia de ctre substane a luminii din spectrul vizibil i UV este caracterizat de spectrul
electronic de absorbie.Spectrul de luminiscen este dat de funcia de mprtiere a energiei
luminoase pe frecvene sau lungimi de und.
Sudiile asupra chemibioluminiscenei la licurici, efectuate de L. Dubois, identific o substan
proteic cu proprieti fotogene care sub aciunea unei enzime trece n luciferin.Supus aciunii
luciferazei, luciferina trece ntr-un compus oxidat - oxiluciferina, cu degajare de lumin. Emisia
se produce n spectrul cu domeniul 2.900 - 6.100 A. Exist i organisme care pot emite alternativ
n domeniul rou i verde.
Electrografia - n august 1896, la Berlin, dr-ul polonez de origine Jacob Jodko Narkewicz a
anunat c a obinut, pentru prima dat n lume, imaginea aurei organismului viu omenesc,
imprimat pe suport fotografic. A utilizat o descrcare electric de nalt tensiune i mic
intensitate, furnizat de o bobin Ruhmkorff, imprimnd aura minii pe un suport fotosensibil. A
pus n eviden una din proprietile majore a aurei : capacitatea de a reflecta strile afective n
planul derulrii lor, n componenta energetic-eteric a organismului.
Demonstraia experimental a fost realizat pe baza electrografiilor, care au relevat faptul c, n
cazul a 2 persoane aflate n raporturi de simpatie, strimerii efluviilor aurelor acestora se
ntreptrund, iar n cazul persoanelor aflate n raporturi de antipatie reciproc, strimerii efluviilor
aurelor sunt desprii de un an cu o evident delimitare, contactul spaial aural delimitnd o
zon n care nu exist ntreptrunderi efluvionare.
n 1888 J. Brown a publicat n "Philosophical Magazine" o lucrare, iar n 1889 cehul Barthelemy
Navratil public cercetrile sale asupra procedurilor de obinere a amprentelor electrografice,
ambii lucrnd cu structuri inanimate.
Urmeaz o perioad de vog creat de aceast descoperire, amplificat i de lucrrile dr. Baraduc
de la Paris, n laboratoarele cruia Narkiewicz a lucrat o perioad de timp, dup care descoperirea
este uitat, i nu i se mai d importan.
Asta pn n 1939, cnd soii Semion i Valentina Kirlian, fr a cunoate descoperirea
anterioar, redescoper fenomenul. "Procedeul Kirlian" a fost inut n secret pn n 12 ianuarie
1973, dat la care este fcut public de americani, care luaser cunotin de el, pe ci oculte, din
1952.
Radiaia n spectrul vizibil, luminiscena, bioluminiscena i aura.
Vieuitoarele terestre extrag energie necesar activitilor vitale prin conversia energiei radiate de
Soare. Regnul vegetal realizeaz conversia n mod direct, prin intermediul plantelor acumulndu-

se n biomasa vegetal, ntr-un an, echivalentul a 564,410 la puterea 15 Kcal , utiliznd doar
0,86 % din radiaia solar primit, i anume pe cea cu lungimea de und situat ntre 300-800 nm,
deci n afara zonei de radiaii UV i IR. Acest domeniu spectral definete zona fixiologic activ
a radiaiei solare. Domeniul situat ntre 380-710 nm, denumit "radiaia fotosintezei active",
acioneaz direct asupra proceselor de fotosintez, cuantele de energie aflate ntre aceste limite
activnd moleculele de clorofil. Limitele spectrului vizibil sunt : 400 -750 nm.
Plantele absorb radiaia solar n mod selectiv : 90-95 % pentru radiaia UV, n limitele spectrului
vizibil valorile maxime sunt de 80-90 % pentru domeniul -violet i portocali-rou, n acest caz
vrfurile curbei de absorbie situndu-se la valorile 400 -480 i 680 nm. Absorbia maxim a
energiei ce se produce n zona radiaiei verzi (500-580 nm), atinge coeficieni de 60-75 %. Pentru
domeniul 740 -750 nm : 5-15 %, pentru 690 nm i mai puin, pentru 200-300 nm : 80-90 %.
Deci structurile biologice vegetale i desfoar activitile vitale, n principal pe seama
absorbiei radiaiei spectrului vizibil, i parial UV i IR. Aceast absorbie a fost mai puin
studiat pentru regnul animal. Att procesele energetice proprii fiziologieivegetale, ct i cele ce
se desfoar n esuturile animale, sunt condiionate de emisia i absorbia de cuante ale energiei
electromagnetice cu purttoare n spectrul vizibil. Dereglarea acestor schimburi conduce la
alterri fiziopatologice. Randamentul conversiei permite utilizarea unor cantiti minime de
energie.
Dintre radiaiile domeniului vizibil, cea produs sub forma bioluminiscenei super -slabe a
nceput s fie studiat de puin vreme, n timp ce luminiscena propriu-zis este cunoscut de
mult. Procesele diviziunii nucleelor celulare sunt nsoite de emisii ale radiaiei mitogenetice
produse n domeniul 1.800- 3.200 nm, n timp ce procesele aerobe, desfurate cu participarea
mitocondriilor, au energia de activare n limitele domeniului vizibil al spectrului. Bioluminiscena
apare ca unul dintre fenomenele majore pe care tehnicile electrografiei l fac accesibil
investigaiei.
Vineri, 16 Mai 2008 10:55
n 1909, chimistul i inventatorul francez Georges Claude crea primul tub fluorescent. Astzi
aceste dispozitive sunt omniprezente i totui principiul lor de funcionare este o enigm pentru
cei mai muli dintre noi. Aflai n continuare ce se ntmpl n interiorul unei lmpi fluorescente.

Cum emit atomii lumin?

Pentru a nelege pe deplin modul de funcionare a lmpilor fluorescente e nevoie de o scurt

introducere n natura luminii. n articolul despre spectrul electromagnetic se menioneaz c
lumina este o form de radiaie electromagnetic. Adic fotoni, cuante de energie care n anumite
condiii sunt eliberate de atomii constitueni ai diferitelor substane ntlnite n natur.

Cnd se ntmpl acest lucru?

Unul din modelele atomice moderne, puin simplificat pentru uurina nelegerii, dar n acord cu
realitatea, ne prezint atomul ca fiind format dintr-un nucleu (ncrcat pozitiv i alctuit din
protoni (sarcina pozitiv) i neutroni) n jurul cruia orbiteaz sarcinile negative, electronii.
Creterea sau scderea nivelului energetic al unui atom corespunde saltului electronilor ntre
orbitele permise de elementul chimic n cauz (diferite de la o substan la alta). Cnd transferm
energie unei material, de exemplu nclzindu-l, electronii atomilor constitueni nmagazineaz
energie "srind" pe nivele orbitale superioare, schimbndu-i astfel zona de micare n jurul
nucleului. Cum atomii tind s revin la o stare natural de echilibru, acei electroni excitai i
menin noile poziii pentru foarte puin timp, iar n momentul revenirii la starea iniial elibereaz
o anumit cantitate de energie sub forma unui foton cu o anumit lungime de und. Aceast
lungime de und, care d culoarea luminii emise, depinde de cantitatea de energie eliberat, deci
de nsi anatomia materialului excitat (nclzit sau bombardat cu alt form de radiaie
electromagnetic).

Fluorescena
Dicionarele limbii romne definesc fluorescena ca fiind proprietatea unor substane de a emite
lumin vizibil atta vreme ct sunt bombardate cu radiaii ultraviolete. Este vorba deci de
urmtorul fenomen care are loc n anumite materiale: absorbia de fotoni caracteristici radiaiei
ultraviolete, urmat, n consecin, de eliberarea altor fotoni, cu o lungime de und mai mare, din
spectrul vizibil, diferena de energie transformndu-se n vibraii moleculare sau cldur.
Fenomenul a fost denumit dup fluorura de calciu - un mineral, compus chimic al fluorului,
ntlnit n natur i care manifest proprietile descrise anterior.
Aa cum se va vedea ulterior, tuburile despre care vorbim n acest articol folosesc pulberi
fluorescente, bazndu-se pe proprietile speciale ale unor compui chimici care transform
radiaia ultraviolet n lumin vizibil

Meduzele fluorescente ajuta la depistarea cancerului in forme incipiente

3 Noi 2010 Comenteaza pe Forum

Celulele luminiscente ale unor specii de meduze pot fi folosite pentru diagnosticarea unor forme
de cancer greu de depistat, in interiorul oragnismului, potrivit unui studiu al cercetatorilor
britanici, relateaza BBC News.
Noua metoda de diagnosticare foloseste o proteina verde fluorescenta care le permite meduzelor
sa straluceasca in intuneric.
O echipa de cercetatori a descoperit ca aceasta proteina poate fi infiltrata in tesuturile canceroase,
care apoi pot fi usor detectate folosind o camera speciala.
Cercetatorii de la Laboratoul Yorkshire de Cercetari Oncologice din cadrul Universitatii York,
care au dezvoltat procedura, condusi de profesorul Norman Maitland, sunt de parere ca aceasta va
revolutiona modul in care unele forme de cancer sunt diagnosticate.
Formele de cancer care apar in zonele greu accesibile din organism sunt dificil de diagnosticat in
fazele timpurii, iar diagnosticarea in faza incipienta este foarte importanta pentru tratarea oricarei
forme de cancer, a spus profesorul Maitland.
Procedura dezvoltata de noi implica <inserarea> de proteine derivate din celulele luminiscente
ale meduzelor in celulele canceroase. Apoi, cand iluminam tesutul, o camera speciala detecteaza
aceste proteine in momentul in care <se aprind>, indicand unde sunt localizate tumorile.
Cum functioneaza noua metoda de diagnosticare?
Razele X nu reusesc sa ofere o imagine foarte detaliata a tesuturilor si oaselor, ceea ce face ca
diagnosticarea cancerului osos microspcopic, de exemplu, sa fie foarte dificila. Procedura noastra
va permite o diagnostiocare mai raoida, in stadiile incipiente, a explicat cercetatorul.
O versiunea modificata a proteinei din celulele meduzelor, care apare rosie sau albastra, si nu
verde ca in cazul meduzelor, este folosita de cercetatori care o introduc in organism cu ajutorul
unor virusi. Acesti virusi sunt manipulati sa se dezvolte in interiorul celulor canceroase,
raspandite in organism, care nu ar putea fi detectate cu metodele actuale de diagnosticare. Pe
masura ce virusii se dezvolta, produc din ce in ce mai multe proteine fluorescente.

cand o camera speciala este pornita, proteinele pur si simplu se aprind si astfel putem vedea
unde sunt celulele canceroase, a explicat profesorul Maitland, care a spus ca acest proces a fost
numit Virimagistica (Virimaging).
Echipa de cercetatori spera sa aiba procedura pregatita pentru teste clinice in urmatorii cinci ani,
daca totul merge conform planului. Una dintre problemele care ar putea aparea ar fi camerele
speciale necesare detectarii proteinelor. In acest moment o singura companie, din Statele unite, a
proiectat si produs o astfel de camera care poate vedea proteinele fluorescente la o rezolutie
destul de mare in interiorul organismului.
Pretul unei astfel de camere depaseste 600.000 de euro.
Noua tehnica este o continuare a muncii chimistului american Roger Y Tsien, care, in 2008, a
castigat premiul Nobel pentru izolarea proteinei luminiscente din celulele meduzelor.

http://www.youtube.com/watch?v=GNt4byfVRJM
http://www.youtube.com/watch?v=RWBvuukTz-o
Rezultate stiintifice

A fost conceputa o procedura de preparare a unor sisteme cristaline de tip [(1-n)AX nBX2], n < 1, pure si dopate cu ioni ai metalelor tranzitionale sau ioni activatori optici prin
metoda Bridgman in gradient de temperatura vertical. Materialele de pornire au fost preparate si
purificate prin tratament in atmosfera de halogen (Cl, Br), urmat de procese repetate de topire
zonala si solidificare directionala. Ultrapurificarea s-a realizat prin cresterea monocristalelor de
tip AX, respectiv BX2 utilizand tehnicile Czochralski si Bridgman. Au fost astfel crescute sub
forma monocristalina sistemele [KClPbCl2], [NaCl- PbCl2], [CsBrPbBr2], [PbCl2CuCl2] si
[PbCl2CsCl]. Dintre acestea, sistemele [KCl PbCl2] si [NaClPbCl2] au fost preparate si in
varianta dublu dopata cu Mn2+, Cu2+ si respectiv Eu3+, Gd3+, Sm3+.
Din investigatii complexe, prin tehnici structurale (microscopie de forta atomica - AFM,
difractie de raze X - XRD), dielectrice si de spectroscopie optica pe cristale de halogenuri
alcaline dopate cu plumb au fost determinate conditiile termochimice de formare a
nanostructurilor luminiscente. S-a observat ca domeniul de valori al dimensiunilor
nanostructurilor creste cu cresterea concentratiei si coeficientului de segregare al dopantilor.
Investigatiile asupra proprietatilor spectrale ale nanostructurilor luminiscente formate in
monocristalele de halogenuri alcaline dopate si /sau iradiate cu radiatii ionizante au condus la
obtinerea unei serii de rezultate noi, importante, privind atat producerea de noi defecte,

observarea de noi proprietati ale centrilor cunoscuti cat si asupra influentei lor asupra
fenomenului de confinare cuantica. Efectele de confinare cuantica au fost observate in cazul
nanostructurilor dopate cu ioni ai metalelor tranzitionale (Mn2+, Cu2+), care sunt mai sensibili la
campurile cristaline locale.
Astfel, in cazul monocristalelor de NaCl dublu dopate cu Pb2+ si Mn2+, masuratorile de
spectroscopie de rezonanta electronica de spin (RES) in multifrecventa, la frecvente ultrainalte
(95, 190 si, respectiv, 285 GHz), au evidentiat o serie de proprietati ale centrilor paramagnetici
asociati ionilor de Mn2+ dispersati in retea, neobservate pana acum, precum simetria locala
ortorombica si dependenta de frecventa a parametrilor RES si a largimii liniilor. Un important
rezultat nou a fost obtinut in cazul centrilor paramagnetici asociati ionilor de mangan aglomerati,
in spectrul carora a fost observat un fenomen de relaxare de tip B/T precum si aparitia unor stari
de spin delocalizate si cuasi-delocalizate ale ionilor de Mn2+ slab legati de interactia de schimb.
Acest fenomen depinde de numarul de ioni din particule.
In cazul monocristalelor de NaCl dublu dopate cu Pb2+ si Cu2+ a fost pusa in evidenta
pentru prima data formarea centrilor Cu- fara a necesita un factor excitator extern (iradiere,
colorare electrolitica), pentru un raport al concentratiilor de dopant Cu/Pb de 1/10. Iradierea cu
raze X la T = 80 K a acestor probe a determinat formarea de noi centri paramagnetici de Cu2+,
inglobati in nanostructurile de plumb. A fost observata prezenta unui efect de confinare cuantica,
care depinde de istoria termica a probelor, manifestat in spectrul de emisie prin deplasarea
benzilor de emisie spre energii mai mari.
In cazul monocristalelor de NaCl dublu dopate cu plumb si ioni activatori optici din grupa
pamanturilor rare, s-a observat ca Gd3+ este singurul ion care intra in nanostructurile de plumb,
producand un spectru RES caracteristic. In urma tratamentelor termice de dizolvare a agregatelor
de plumb, ionii de gadoliniu se aglomereaza la randul lor, formand structuri care dau o banda de
emisie intensa la ~ 360 nm.
Au fost efectuate de asemenea investigatii spectroscopice RES si optice pe nanocristale de
ZnS, dopate cu ioni de mangan, auto-asamblate in structuri mezoporoase luminiscente.
Nanostructurile mezoporoase de ZnS au fost preparate printr-o reactie chimica in faza lichida
asistanta de surfactant. Distributia ingusta de dimensiuni a porilor/peretilor porilor, precum si
structura pur cubica a nanocristalelor componente au fost determinate prin tehnici de microscopie
electronica in transmisie (TEM) si difractie de raze X (XRD).
Studiile RES in multifrecventa in benzile de microunde X si W pe nanostructuri
mezoporoase de ZnS dopate cu mangan au evidentiat, pentru prima data, prezenta a patru tipuri
de centri de Mn2+ ai caror parametri RES, structuri si localizare au fost identificate cu precizie.
S-a ajuns la concluzia ca, spre deosebire de monocristalele cubice de ZnS, ionii de Mn2+ intra in
nanocristalele de ZnS numai in pozitii substitutionale de Zn2+ perturbate fie de prezenta unui
defect invecinat, fie datorita proximitatii suprafetei.

Studiile de fotoluminiscenta si radioluminiscenta pe nanostructuri mezoporoase de ZnS

dopate cu mangan au evidentiat o deplasare de ~ 30 nm spre rosu a benzii de emisie a ionilor de
Mn2+ in ZnS nanostructurat, comparativ cu banda de emisie a ionilor Mn2+ in monocristalele
cubice de ZnS. Aceasta deplasare este cea mai mare raportata pana in prezent, si este atribuita
confinarii cuantice.

Metode si tehnologii de laborator

Metoda de obtinere a sistemelor monocristaline ACl-PbCl2 (A = Na, K) pure si dopate.
Modernizarea unor echipamente de cercetare de la coordonator (INCDFM):

1. Modernizarea instalatiei de fotoluminiscenta prin automatizarea achizitiei spectrului de la

monocromator pe un calculator PC, folosind un fotomultiplicator pentru inregistrarea semnalului
luminos. De asemenea, a fost adaptat un program special de inregistrare si prelucrare de spectre,
astfel incat sa se poate face procesarea numerica in timp real a spectrelor inregistrate. Au mai fost
efectuate lucrari de extindere a domeniului de temperaturi de lucru prin montarea unui criostat
optic capabil sa functioneze la temperaturi de la 3.8 K pana la 290 K.

2. Extinderea domeniului de temperaturi de lucru al spectrometrul RES Varian E-12 in

banda X. Acest spectrometru a fost modernizat in prealabil cu componente de ultima generatie
de la firma Bruker BioSpin, care au permis extinderea domeniului de frecvente de la 9.2 pana la
9.9 GHz simultan cu cresterea sensibilitatii sale pana la valoarea de 1,6 x 109spini/Gauss. Pentru
extinderea domeniului de temperaturi de lucru in cazul experimentelor RES, a fost achizitionata
de la firma ARC din SUA unitatea de masuratori RES la temperaturi variabile cu heliu model
Helitran LTR, care a fost instalata pe spectrometrul RES Varian E-12 modernizat. Prin aceasta
modernizare a devenit posibil efectuarea de masuratori RES in banda X in domeniul de
temperaturi 4.2 K 350 K.

Activitate didactica

A. Lucrari de licenta la Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti

1. Niculai George Ionut, Rezonanta Electronica Paramagnetica la campuri si frecvente
inalte a Mn2+ in PbWO4,

sustinuta in iunie 2007

2. Zenovita Petcu, Rezonanta Electronica Paramagnetica la campuri si frecvente inalte a
Gd3+ in PbWO4,
sustinuta in iunie 2007
3. Jean Narcis Barascu, Metode de simulare si prelucrare a spectrelor in Rezonanta
Electronica Paramagnetica,
sustinuta in iunie 2008
B. Dizertatie de masterat la Facultatea de Fizica a Universitatii din Bucuresti
1. Vajaitu (Soare) Mihaela, Rezonanta Electronica Paramagnetica la campuri si frecvente
ridicate (HF-EPR),
sustinuta in iunie 2008