Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etica in Presa
Etica in Presa
ETICA N PRES
CUPRINS
Introducere: Triada responsabilitatii : Etica Moralitate Deontologie
Cap.1 : Adevar si obiectivitate in presa
Erorile trebuie recunoscute si imediat indreptate
A spune lucrurile asa cum sunt
Perceptia personala intra in conflict cu obiectivitatea
Limitele reporterului
Contexul unui evenimennt, ca factor de influenta
Diferenta dintre subiectele usoare si cele complexe
Stresul generat de munca sub presiunea timpului si spatiului
Cuvantul potrivit la locul potrivit
Neutralitate in anchetare, mai putin in interpretarea rezultatelor
Selectia stirilor poate distorsiona realitatea
Interesele economice, pe primul plan
Perceptia publicului
Studiu de caz : Profitorii de pe urma avorturilor
Cap.2 : Reporterii si sursele lor
Promisiunea de confidentialitate, ca exceptie de la regula
Informatiile obtinute de la prieteni
Distanta minima in relatia cu sursele
Cumpararea surselor
Principiul independentei si cel al minimalizarii daunelor
Promisiunile facute surselor, pe muchie de cutit
Ii ajutam sau ii incurcam pe politisti
Studiu de caz : Panica pesticidelor
Cap.3 :Responsabilitatea jurnalistului fata de societate si fata de
cetatean
Dreptul la adevar al cetateanului
a) Dreptul la rectificare si dreptul la replica
b) Adevarul cetateanului si opinia publica
Introducere
TRIADA RESPONSABILITAII: Etic Moralitate
Deontologie
Capitolul 1
ADEVAR SI OBIECTIVITATE IN PRESA
In presa, cu cat jurnalistul este mai responsabil, cu atat greselile vor aparea mai
rar.Functie de rata erorilor, organizatiile de presa risca pe termen lung sa-si stirbeasca
semnificativ credibilitatea.
Este evident ca in cativa ani Internetul va patrunde in majoritatea caselor si,
printr-o singura atingere a tastelor, oricine va putea obtine informatii corecte, intr-un timp
record si la un pret derizoriu.Din ce in ce mai constienti de legatura dintre informatie si
pretul acesteia in bani, consumatorii de presa vor sanctiona imediat lucrurile de proasta
calitate.
Limitele reporterului
Reporterul, cititorul(telespectatorul), organizatiile de presa, limbajul, capacitatile
de investigatie si interpretare ale reporterului, toate influenteaza obiectivitatea intr-o
anumita masura.
Din multitudinea de detalii ale unui eveniment, reporterul selecteaza acele parti
care i se par relevante, intreaba si investigheaza pentru a clarifica intelesul a ceea ce a
observat, iar in final isi organizeaza informatiile sub forma de stire, relatare, reportaj,
ancheta.Functie de experienta de viata, de educatia si judecata sa, un reporter poate alege
doua-trei elemente cheie ale evenimentului, iar un altul le poate ignora pe acestea,
alegand cu totul altele.
Specialistii spun ca ne putem apropia de adevar, sau cel putin de miezul
problemei, daca stim mai multe despre limitele reporterului.Cand un reporter trece de la
lucruri relative simple, concrete la unele abstracte, complexe judecatile de valoare pe care
trebuie sa le faca in fiecare stadiu al investigatiei si interpretarile faptelor reflecta bagajul
sau de cunostinte si de valori.Acesta este rezultatul educatiei, al experientei religioase, al
copilariei, al vietii de familie, al trecutului social si economic, al prietenilor si asociatiilor
din care a facut parte, al vietii sentimentale, ca si al capacitatii sale de a judeca.
Psihologii afirma ca numai un jurnalist lovit brusc de amnezie s-ar putea apropi
de un eveniment intr-o stare pura de neutralitate.
Perceptia publicului
Comunicarea obiectiva il implica si pe cititor, respective pe ascultator sau
telespectator.Daca reporterul are o scapare, sa zicem ca memoria ii joaca feste, aceslasi
lucru i se poate intampla si cititorului.
Daca reporterul va scrie cu precizie, va face distiinctiile fara a se implica
emotional, dar cu exactitatea necesara intelegerii materialului, atunci si cititorul va
intelege ceea ce reporterul a inteles si a scris, realizandu-se comunicarea obiectiva.
Poarta-te cu cei din jur asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine, pare a fi regula
de aur in jurnalism, principiul calauzitor in cautarea obiectivismului.
10
Capitolul 2
REPORTERII SI SURSELE LOR
Jurnalistii de success intotdeauna si-au gasit cele mai adecvate surse pentru a
obtine informatiile furnizate publicului.Insa datorita conventiilor jurnlaistice si a
publicului, exista cerinta identificarii completa a surselor, prin numirea acestora.In presa
din Romania, cu deosebire in cea scrisa, extreme de multe informatii sensibile sunt
atribuite unei surse care a solicitat anonimatul, sau uneia din cadrul institutiei.Numai
argumentul evitarii unor daune majore, sau cel al cautarii unor beneficii majore ar putea
sa justifice, in anuminte conditii, neindentificarea surselor informatiei.
Daca facem abstractie de confidentialitate relatia sursa-reporter are si un aspect
ce tine de moralitate: te folosesti si esti folosit de .Prin natura muncii sale, jurnalistul
imprumuta deseori masca omului de incredere, dispus sa asculte necazurile, preocuparile,
chiar intimitatile unei persoane, pentru ca ulterior sa o tradeze fara remuscari.
12
Cumpararea surselor
Ct de normal este ca un jurnalist s-i ofere sursei ceva n schimbul informaiei? Se
ridic, iniial, cteva ntrebri:
Presiunea realizrii unei relatri ample ntr-un timp scurt i determin pe
jurnaliti s treac peste unele aspecte etice ale problemei?
n ce condiii un reporter poate s l nele pe editor?
Cum reacioneaz jurnalistul care se tie vinovat?
Editorii au obligaia de a anticipa potenialele probleme ale reporterilor, prin
intermediul impunerii unui cod deontologic n cadrul redaciei. Iniiativa de a-i da bani
sursei ridic anumite probleme etice deloc de neglijat. n primul rnd, jurnalistul practic a
ndemnat sursa s ncalce legea, prin faptul c i-a dat bani ca s-i ia droguri. Mai apoi,
reporterul a hotrt s nu-i spun nimic editorului n legtur cu cumprarea sursei, astfel
c a fost nelat att conducerea redaciei, ct i opinia public.
Editorii si redactorii efi au obligaia de a manifesta disponibilitate la dialog i
nelegere n cazurile mai sensibile, ct i de a-i ajuta pe jurnaliti s se descurce cu
presiunea exercitat asupra lor, n condiiile pstrrii standardelor de calitate cerute. Cei
din conducerea redaciei trebuie s-i asume partea lor de responsabilitate fa de
respectarea regulilor etice de ctre jurnaliti.
13
Jurnalistii trebuie sa intarzie prezentarea unei stiri pana se clarifica toate faptele.
Jurnalistii trebuie sa ia in calcul si riscul, nu doar prezentand doua puncte de
vedere, ci publicand analize atente.
15
16
Capitolul 3
RESPONSABILITATEA JURNALISTULUI FATA DE
SOCIETATE SI FATA DE CETATEAN
17
18
prin alte elemente ale textului ea este reconoscibila.Nu organismul de presa este obligat
sa demonstreze ca nu s-a referit la o persoana anume, ci dimpotriva persoana va
demonstra ca datele textului pot conduce obiecti, nu subiectiv la recunoasterea ei.
trai nici in vietile noastre peronale, nici la nivelul afacerilor publice in acvarii.Si totusi
obligatiile institutiilor statului de a lucra pentru cetatean si in cunostinta de cauza a
cetateanului se cer normate limpede spre binele comunitar.Liberul acces al cetateanului la
informatiile de interes public este nu un simpu principiu constitutional, detatsat ori
detasabil din sistemul comportamental al marii masinarii a statului, in functie de bunul
plac al unui guvern ori al altuia: el determina, la nivelul legilor tarii, un comportament
coerent, unitar al institutiilor fata de cetatean, fie el reprezentat de sie insusi, fie
reprezentat de media.In aceasta ordine de idei, de la o tara la alta, putem avea de-a face
cu o singura lege de garantare a acestui acces, ori cu o adecvare a legilor din sistemul
traditional, in scopul asigurarii liberului acces.
20
avantajele acestei protectii legale nu se pot bucura in mod egal si persoanele publice si
cetatenii de rand.Intr-o tara cu adevarat democratica, sansa unei persoane de a castiga un
proces de acest fel intentat unui jurnalist este invers proportional cu notorietatea
persoanei.Principiul acestei rasturnari de protectie dinspre omul public spre cel
neinsemnat este simplu:nici o persoana publica, fie ea politician, judecator, stea de
cinema ori sportiv nu a fost obligate de cineva sa devina publica, ci si-a asumat liber o
asemenea conditie; beneficiile pe care i le adduce situarea in proscenicul vietii sociale
sunt direct dependente de faptul ca, in mod constient, persoana a acceptat o restrangere a
universului sau intim, a acceptat deci sa traiasca transparent, in vazut multimii.
b)Intruziunea in viata privata
Cea dintai categorie, general recunoscuta de violare a vietii private este
intruziunea.Sub acest concept larg pot fi cuprinse un numar foarte mare de fapte diverse,
avand ca punct comun spatial privat(locuinta, proprietate, interiorul unei institutii private
etc.), actiunile si relatiile intime(familie, prieteni, viata amoroasa etc.) ca si documentele
aflate in posesia persoanei si care o privesc doar pe ea.Intruziunea presupune deci, de la
clasic recunoscuta violare de domiciliu, la orice alt fel de patrundere si procurare de
informatii din universal personal sau al unui organism abilitat(politie, procuratura, justitie
etc.)
Pentru o mnai corecta intelegere a conceptului de intruziune in viata private in
raport direct cu profesia de jurnalist, vom prezenta in cele ce urmeaza un caz explificator:
Dietmann vs. Time(1971)
Doi jurnalisti de la LIFE au facut o ancheta in legatura cu o persoana care
practica medicina in mod illegal(fara licenta).In acest scop, s-au prezentat la locuinta
impricinatului ca sot si sotie, cerand o consultatie, prilej cu care au montat un dispozitiv
de ascultare.Ca rezulatat al articolui, persoanele abilitate s-au sesizat, Dietmann fiind
condamnat pentru practicare ilegala de servicii medicale; insa la randul sau, falsul
doctor i-a chemat in justitie pe jurnalisti pentru intrunziune in viata privata.Trustul
TIME, care detinea magazinul LIFE, a fost condamnat cu 1000$ amenda, dup amai multi
ani de procese deoarece atat modalitatea de patrundere, cat si asculatarea au fost
considerate ilegale.
c)Dezvaluirea de fapte jenante
Derivand direct din intruziune si constituind o consecinta a acesteia, dezvaluirea
de fapte jenante, apartinand trecutului sau actualitatii, constitie a doua categorie larga de
violare a intimitatii fata de care cetatanul solicita sa fie protejat.Intervin aici atat chestiuni
referitoare la fa fapte descoperite in mod direct de jurnalist(prin fotocopiere, filmare sau
relatare ), cat si fapte descoperite prin intermediul unor documente de uz privat, sau din
dosare instrumentate de institutiile statului , si care nu apartin domeniului public.In toate
cazurile in care o persoana face plangere sau aduce in fata instantei un jurnalist pentru
dezvaluirea de fapte jenante care constituie o violare a vietii private, modalitatea
specifica de aparare a jurnalistului este tocmai deminstrarea oportunitatii si interesului
21
22
Este si acesta un domeniu in care presa e adesea incriminata , ori chiar subiect de
procese de dezvaluire de fapte jenante.La urma urmelor, ca si casa, ca si familia,
propriul organism, sanatatea si maladia sunt ale fiecaruia dintre noi, nu ale
comunitatii.Noi suntem cei care hotaram, in ultima instanta, daca si cati altii vor fi
informati atunci cand suntem suferinzi, daca si cine are dreptul sa ne vada astfel.
d)Lumina falsa si fictionalizarea
A pune pe cineva intr-o lumina falsa presupune a interpreta incorect fapte reale, a
adauga unor fapte reale, alte fapte care in context par credibile dar nu sunt adevarate, a
inlantui contextual cauze si consecinte care par logice, dar sunt imaginate, producand
daune onoarei si respectabilitatii unei persoane.
Cum se poate lesne observa , acest domeniu al legislatiei vietii private poate
inerfera cu diverse alte delicte, incepand de la calomnie, atunci cand demonstratia logica
a unui jurnalist nu poate fi probata pas cu pas, trecand prin fictionalizare, atunci cand
reclamantul poate dovedi ca o parte sau intreg discursul jurnalistic este inventat si
sfarsind cu dezvaluirea de fapte jenante, atunci cand acestea pot fi demonstrate de
reclamant ca nespecifice intregii sale personalitati.
Punerea intr-o falsa lunima ramane o problema destul de dificil de rezolvat pentru
ziaristi, fiindca la fel ca si in cazul calomniei, si adesea coroborandu-se cu ea
implica in aparare atat probarea faptului real ca fapt de interes public, cat si demonstrarea
bunelor intentii, mai ales atunci cand la mijloc sunt opinii si comentarii personale ale
jurnalistului.
Daca avem in vedere ca multe dintre materialele de presa provin din surse
confidentiale, care implica obligatia pastrarii privilegiului reporterului deci
impoibilitatea unei demonstrari ferme a autenticitatii faptelor relatate vom intelege ca
punerea intr-o lumina falsa, poate constitui, in multe cazuri, o reala primejdie chiar si
pentru cel mai onest dintre ziaristi.
e) Dreptul de publicitare a numelui si imaginii
Cel mai vechi element de drept al vietii private este cel referitor la publicitatea
numelui si imaginii.Total diferit de cele trei categorii discutate anterior, dreptul de
publicitate a numelui si imaginii are mai degraba un caracter comercial decat unul de
protectie propriu-zisa a vietii personale.El interfereaza astfel, intr-o mare masura cu
teoria dreptului de autor, cu deosebire ca aici nu avem de-a face cu produse ale unei
activitati intelectuale, ci cu insasi fiinta umana, reprezentata vizual sau prin numele sau.
Simultan cu dezvoltarea presei si mai ales cu cresterea importantei reclamei in
economia interna a oricarui organism de presa , a dfvenit, spre sfarsitul secoloulu trecut,
evident ca persoana umana trebuie protejata legal de primejdia sa, fara acordul sau,
chipul si numele sa fie utilizate in scopuri comerciale ori propagandistice de catre
intreprinderi, institutii sau alti cetateni.
In ultimii cinzeci de ani , dreptul la publicitate s-a extins intr-un mod
impresionant si asupra unor sitiatii mult mai complexe.Dam aici exemplul unui celebru
23
animator de televiziune, Johnny Carson, , autor timp de aproape un deceniu al unui show
TV care incepea cu exclamatia Heres Johnny!, a dat in judecata o firma numita:
Heres Johnny Portable Toilets Inc. , ce comercializeaza closete.Curtea de Apel a
Statelor Unite nu numai ca i-a admis dosarul, ci a considerat ofensator comentariul
publicitar al comerciantilor: cel mai vestit comic din lime aadaugat imaginii
closetului; deoarece in constiinta publicului, sintagma Heres Johnny se confunda cu
imaginea binecunoscutului animator.
John Harte era singurul fotograf acre se afla la datori ain duminica din 28 iulie
1986 la ziarul Californian din Bakersfield.Dupa cateva indatoriri de rutina, el a auzit pe
radioemitatorul politiei despre un caz de inec la un lac situat in apropiere.Cand a ajuns
acolo, scafandri cautau corpul unui copil de 5 ani, care s-a inecat in timp ce innota cu
fratii sai.
In cele din urma scafandrii au gasit cadavrul; seriful i-a tinut pe curiosi la
distanta, in timp ce familia si oficilitatile se stransesera in jurul cadavrului.Echipa de la
TV nu a filmat in acel moment, dar Harte s-a aplecat pe sub mana serifului si a facut 8
poze.
Politica redactionala a ziarului Californian interzicea publicarea fotografiilor
cadavrelor.insa, conchizand ca fotografia va reaminti cititorilor sa fie atenti la copii lor
cand inoata, redactorul sef si-a dat aprobarea ca fotografia sa fie publicata.
Dupa publicarea fotografiei, cititorii au bombardat cotidianul cu telefoane,
scrisori, anulari de abonamente si achiar amenintari cu bomba.
Redactorul sef si-a recunoscut apoi greseala, ca nu ar fi trebuit sa publice
respectiva fotografie, insa ei erau de parere ca prin aceasta fotografie au informat
publicul cu privire la riscuri si ca a fost mai eficienta in promovcarea sigurantei decat
10000 de cuvinte.
Zilnic, in ziare si la televizor sunt publicate imagini si fotografii care pun accent
pe durere si tragedie.In apararea fotografiilor de acest gen se invoca de obicei argumentul
valorii de stire.Fotoreporterii insumeaza un eveniment intr-o maniera pe care mintea o
poate retine, captand acel portret bogat in expresie, deoarece declanseaza toate emotiile
starnite de subiect.In acest caz, Harte a actionat ca un profesionist brav, indeplinindu-si
rolul de reporter al problemelor de fiecare zi incluzand neplacerile.
24
BIBLIOGRAFIE
25