DATE DESPRE PROTEINE SI AMINOACIZI

Ce sunt proteinele?
Proteinele sunt substante chimice naturale cu structura macromoleculara , care se
gasesc in toate celulele vii . Sunt componente ale structurilor celulare si au functii
biologice fundamentale : enzimatice , hormonale , imunologice .
Proteinelor constituie in prezent un nume familiar , stiindu-se ca reprezinta o parte
necesara a alimentatiei noastre , ce poate fi obtinuta in special din oua , lapte carne , cât si
din fasole , mazare nuci . Ca aspect , la microscop , proteinele sunt subtiri , ca niste
bastonase gelatinoase . in organele animale apar sub forma de muschi , piele ,par . Ele se
gasesc si in plante , in cantitati mai mici . Toate sunt amestecuri de compusi complecsi ,
continând carbon , hidrogen , azot , oxigen , uneori si fosfor , fier , iar de multe ori sulf .
Proteinele sunt principali constituenti ai corpului animalelor . indeplinind o mare
varietate de functii , se descopera o diversificare deosebita in alcatuirea lor . S-a
demonstrat ca proteinele constituie partea cea mai insemnata din substanta uscata a
celulelor . In corpul omenesc , 15 % din greutate se datoreaza proteinelor . Analiza lor
elementara a fost facuta de chimistul olandez Gerardus Iohannes Mulder ( 1802 - 1882 ) ,
extragându-le din tesuturi animale si vegetale . Acesta le-a dat , in anul 1838 , la sugestia
fostului sau profesor J.J. Berzelius , numele de proteine , de la grecescul 'protos' , care
inseamna primul , in prima linie . Mulder publica aceasta denumire in 1840 ( in unele
tratate apare anul 1843 ) , in limba olandeza , tradusa apoi si in limba franceza .

Ce sunt aminoacizii? Cand au fost descoperiti?

Primul aminoacid a fost descoperit de naturalistul francez Henri Braconnot ( 1780 -
1855 ) , in 1818 . El se numeste pectina si face parte dintre glucide ; la fel ca si glicina ,
izolata doi ani mai târziu , tot de el , din hidratii de gelatina .
Primele cercetari pentru descifrarea alcatuirii proteinelor au fost facute de chimistul
german Emil Herman Fischer . in 1875 , el a aratat cum hidrazina poate fi folosita la
separarea si identificarea diferitelor tipuri de zahar din amestecurile impure . Obtinând
succese , a fost solicitat de Baeyer la Universitatea din Erlanger , unde a facut primele
observatii asupra stereochimiei . Apoi a studiat purinele , elucidând structura acestora in
detaliu, legând-o de mecanismul vietii . E. Fischer a aratat ca purinele ( constituenti ai
acizilor nucleici ) sunt molecule-cheie in tesuturile vii .
Desi in 1902 I s-a acordat Premiul Nobel , viata stiintifica a lui
E. Fischer si-a continuat linia ascendenta . Urmatorii ani a manifestat interes in studiul
moleculelor complicate ale proteinelor , aratând modul in care aminoacizii se combina in
molecula proteica , precum si metoda de legare a acestora . Astfel , in 1907 , a construit o
molecula proteica alcatuita din 18 unitati de aminoacizi . Experimentând-o a aratat ca
enzimele digestive o ataca la fel ca pe o proteina naturala .
Descoperirile ulterioare au demonstrat ca , din multitudinea de aminoacizi existenti ,
viata a selectat doar 20 , din care mentionam : glicina , alanina , valina , leucina ,
izoleucina , fenilalanina , prolina , triptofanul , serina , treonina , metionina , asparagina ,
acidul glutamic , cisteina , tirozina , histidina , lizina si arginina .
Fischer a demonstrat ca aminoacizii proveniti din hidroliza proteinelor , prin
recombinare alcatuiesc un grup de substante numite peptide
( sau peptone ). Apare o legatura covalenta , numita legatura peptidica , rezultata din
reactia partii acide a unui aminoacid cu gruparea aminica
( bazica ) a altuia .
Legatura peptidica permite combinarea a doi sau mai multi acizi aminati pentru a forma
lanturile de aminoacizi . Dupa cum s-a mentionat ,
E. Fischer a sintetizat peptide care aveau intr-un lant pâna la 18 aminonacizi .
Aminoacizii se pot lega intre ei prin gruparea acida sau bazica . Astfel apar
polipeptidele izomere . Numarul izomerilor posibili creste exponential ( Abderhalden ) .
H. Braconnot , pe lânga alti aminoacizi a descoperit si leucina , de culoare alba , izolata
mai intâi sub forma de cristale ; izoleucina este un izomer al leucinei .
Referitor la descoperirea leucinei , unele surse il atesta pe Proust ca fiind descoperitorul
ei , in 1818 .
Asparagina , gasita prima data in asparagus , a fost descoperita in 1806 , de chimistii
francezi J.B. Robiquet ( 1780 - 1840 ) si N.L. Vauquelin
( 1763 - 1829 ). Ultimul este si descoperitorul lecitinei , in 1811 . Cistina a fost
descoperita un an mai devreme , de chimistul englez W. Wollaston
( 1766 - 1828 ).
Valina a primit denumirea de la un compus cu care este chimic inrudita , anume acidul
valeric . Triptofanul a primit denumirea de la englezescul 'trypsin - appearing' , pentru ca
aparea in fragmentul dintr-o molecula proteica , care era scindata sub actiunea enzimei
tripsina . Serina a fost izolata din matase ( englezescul 'silk' ) ; treonina e inrudita
structural cu zaharul 'treoza' , glutamina a fost identificata in glutenul obtinut din grâu ;
lizina , izolata din molecule ce se scindau in subclasele lor ; histidina izolata din
proteinele tisulare ; arginina din combinatiile argintului .

Aminoacizi cu functia fiziologica specifica

In afara de rolul lor in formarea proteinelor , anumiti aminoacizi indeplinesc in
organismul animal unele functiuni fiziologice specifice sau sunt precursori ai unor
compusi cu rol esential in functionarea organismului. Glicocolul este precursor al
sarcosinei (N-metilglicocol) si al creatinei (guanidino-sarcosina) , care sub forma
fosfatului , fosfocreatina sau acidului creatinfosforic , constituie rezerve de energie ale
organismului.
Energia necesara contractiei muschiulare este furnizata de acidul adenosintrifosforic
(ATP) care trece in ADP si fosfat anorganic , proces catalizat de miosina . Refacerea
acidului adenosintrifosforic din ADP si fosfat anorganic se face pe socoteala energiei
furnizate de glicoliza . Acest proces fiind lent , intr-un muschi suprasolicitat , refacerea
ATP-ului necesar unei noi contractii muschiulare se face pe socoteala acidului
creatinfosforic care cedeaza restul de fosfat bogat in energie acidului adenosindifosforic ,
trecând in creatinina , care se elimina prin urina.
Acizii asparagic si glutamic iau parte la reactiile de transaminare .
Ornitina si arginina (guanidino-ornitina) au un rol important in eliminarea amoniacului
provenit prin degradarea aminoacizilor , sub forma de uree in organismul animal .
Sinteza ureei are loc in ficat . Ornitina fixeaza NH3 si CO2 , enzimatic , dând citrulina
care cu o noua molecula de NH3 trece in arginina. Arginina este apoi hidrolizata de
arginaza in uree si cruitina .
 Tirosina este precursorul tiroxinei (tetraiod- derivatul eterului p -hidroxifenilic al
tirosinei) .

Tiroxina este un hormon care se gaseste in glanda tiroida , alaturi de diiodtirosina .

Iodul din alimente este fixat in glanda tiroida care contine un sistem enzimatic capabil
sa oxideze ioni de iod la iod elementar . Lipsa iodului in organismul animal duce la o
scadere a facultatilor mintale (cretinism) ; excesul de iod provoaca o crestere a arderilor
in organism (boala lui Basedow) .
Aminoacizii sunt precursorii aminelor biogene si ai aminoalcoolilor , substante cu rol
fiziologic de mare importanta pentru buna functionare a organismului .

Peptide, proteine si proteide cu activitate fiziologica

Din clasa peptidelor , proteinelor si proteidelor fac parte numerosi compusi cu
importanta vitala in fenomenele legate de functionarea normala a organismelor vii . De
asemenea , multe substante toxice produse de plante si animale , germeni de boli sau
substante de aparare ale organismului impotriva lor fac parte din aceste clase . Vor fi
mentionate numai câteva exemple .

Hormoni polipeptidici
Oxitocina si vasopresina , doi hormoni izolati din lobul posterior al glandei hipofize
care regleaza tensiunea arteriala prin inhibarea diurezei , contractia uterului , au fost
izolati de Craig (1949) si au fost obtinuti sintetic de du Vigneaud 1955 .
Oxitocina este o octapeptida (daca se considera cele doua resturi de cisteina ca o
molecula de cistina ) sau o nonapeptida , daca se tine seama de cele doua molecule de
cisteina .
Vasopresina , din hipofiza de porc , difera de oxitocina prin inlocuirea restului de
izolencina cu fenilalanina si a restului de lencina din catena , cu lisina .
Insulina , hormnul secretat de pancreas ( capsulele lui Langerhans ), regleaza
concentatia constanta a glucozei in sânge ( 0,1 - 0,15 % ) . Defectiuni in sinteza
insulinei , in boala numita diabet , duc la cresterea glucozei in sânge ( hiperglicemie )
care se corecteaza medical prin administrare de insulina .
Insulina este formata din doua catene polipeptidice : catena A ( cu 21 aminoacizi ) si
catena B ( cu 30 aminoacizi ) ; cele doua catene sunt unite prin punti S-S din resturi de
cisteina .

Proteine cu rol de enzime

Enzimele care confera specificitatea reactiilor pe care le catalizeaza sunt proteine . Ele
actioneaza independent (enzimele proteinice ) sau impreuna cu coenzime ( neproteice ) .
Ribonucleaza , enzima care hidrolizeaza acidul ribonucleic , este formata din 124
aminoacizi a caror succesiune a fost determinata de catre Moore si Stein in 1960 si care a
fost obtinuta sintetic prin metoda Merrifield .
Pepsina ,chimiotripsina si tripsina sunt enzime din sucul pancreatic care hidrolizeaza
proteinele la peptide mari . Pepsina hidrolizeaza legaturi peptidice ale fenilalaninei la
marginea aminica . Chimiotripsina hidrolizeaza legaturile fenilalaninei ( si tirosinei ) la
marginea carboxilica . Tripsina hidrolizeaza legaturi peptidice intre lisina si arginina la
marginea carboxilica .
 Actiunea de hidroliza a enzimei necesita vecinatatea spatiala a trei aminoacizi care pot
fi aflati distantati in catena enzimei dar care se apropie in jurul centrului de reactie prin
faldurile catenei . Acesti aminoacizi sunt :
serina , istidina si acidul asparagic . Istidina are rolul de a transfera un proton de la serina
la acidul asparagic , formând anionul grupei hidroxil al serinei si grupei carboxil a
acidului asparagic . Rolul restului de fenilalanina este de a tine centrul de reactie intr-o
pozitie favorabila , situatie realizata de asezarea restului fenil in faldurile catenei enzimei
ca intr-o nisa . Specificitatea enzimei este determinata de aceasta parte a catenei enzimei (
caracterul de tipar ) .
Procesul enzimatic de hidroliza incepe prin fixarea substratului pe enzima prin reactia
grupei alcoxid a serinei cu o grupa C = O a peptidei , simultan cu transferul protonului
histidinei la grupa NH a legaturii amidice care reactioneaza . in acest proces serina este
acilata iar histidina este protonata de catre grupa carboxil a acidului asparagic .
Enzima acilata reactioneaza cu o molecula de apa regenerând enzima ( grupa hidroxil a
serinei )si formând grupa carboxil a restului de fenilalanina ; substratul se separa de
enzima iar aceasta incepe un nou ciclu .
Proteidele sunt combinatii intre o enzima proteica si o molecula neproteinica numita
grupa prostetica . Proteidele , numite si proteine conjugate , se clasifica dupa natura
grupei prostetice .Grupa prostetica are de obicei functiunea chimica iar proteina asigura
fixarea pe substrat asigurând specificitatea . Au fost descrise numeroase proteide cu
activitate fiziologica intre care amintim doar câteva mai caracteristice .
Hemoglobinele sunt cromoproteidele din sânge având drept grupa prostetica derivati ai
pirolului (porfirine ) si fer drept metal . Hemocianinele din sângele molustelor si al
melcilor contin cupru : sângele lor este albastru din acest motiv .
Nucleoproteidele au drept grupa prostetica acizi nucleici . Glicoproteidele sunt proteide
cuplate cu un hidrat de carbon , de exemplu albumina din ou si din ser . in umoarea
sticloasa a ochiului si in secretia din glanda submaxilara se gasesc glicoproteide cu
continut de peste 4 % zahar numite mucoide . Mucoide se gasesc si in vegetale . Sub
numele de lipoproteide se cuprind compusi formati din proteina si fosfatide ; ele
formeaza membranele celulare . Rodopsina , purpura vizuala , o proteida responsabila in
fenomenul vederii , este formata din 11-cis-retinal ( grupa prostetica ) si o proteina ,
opsina .
Proteidele care contin fosfor se numesc fosfoproteide ; un exemplu este caseina din
lapte .

Virusuri
Germenii patogeni ai multor boli infectioase fac parte din clasa riboproteidelor cu
greutati moleculare enorme . Acidul ribonucleic are rolul de a asigura inmultirea
moleculelor . Desi virusurile pot fi obtinute in stare cristalizata ca substante definite , ele
au proprietatile fiintelor vii ( inmultirea celulara ) . intre virusuri se numara virusul
poliomelitei , pojarului , variolei , turbarii , guturaiului . Virusul mozaicul tutunului , din
regnul vegetal , a fost deosebit de bine studiat si succesiunea de 158 de aminoacizi ai
proteinei a fost determinata .

Antigeni si anticopri
 Proteinele produse de bacterii sau provenite din virusuri ( toxine ) introduse in
organismul animal determina formarea de proteine de aparare numite anticorpi .
Proteinele care determina formarea de anticorpi se numesc antigeni . Fiecare antigen
determina formarea unui anticorp specific care precipita numai cu antigenul pentru care a
fost sintetizat de organism . Specificitatea anticorpilor este determinata de structura lor .
Anticorpii determinati de un anumit antigen se formeaza intr-un timp mai indelungat ;
astfel se explica imunitatea dobândita de organism fata de unele infectii , chiar dupa ce
actiunea lor directa inceteaza . Formarea de anticorpi in scop de imunizare se practica in
medicina prin utilizarea de vaccinuri .
Exista antigeni si cu structura de polizaharide , de exemplu cel produs de pneumococ .