Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- referat chimie –
Proteinele sunt componente de baza ale tuturor celulelor vii, alaturi de lipide, zaharide, vitamine,
enzime, apa si saruri anorganice, formand impreuna un sistem complex in cadrul caruia se petrec
o serie de reactii chimice care asigura reproducerea, dezvoltarea si functionarea normala a
fiintelor vii. Sunt componente ale structurilor celulare si au functii biologice fundamentale:
enzimatice, hormonale, imunologice. Sunt proteine unele substante cu puternica activitate
biologica ale celulelor ca: enzimele, pigmentii respiratori, multi hormoni si anticorpii. Substanta
contractila din fibrele musculare, din cilii si din flagelele organismelor inferioare, care poseda
proprietatea de a transforma energia chimica in energie mecanica, este de asemenea o proteina.
Ele intra in structura tuturor celulelor, si ajuta la cresterea si refacerea celulelor.
Toate sunt amestecuri de compusi complecsi , continand carbon, hidrogen, azot, oxigen , uneori
si fosfor, fier, iar de multe ori sulf . Proteinele sunt principali constituenti ai corpului animalelor .
Indeplinind o mare varietate de functii , se descopera o diversificare deosebita in alcatuirea lor .
S-a demonstrat ca proteinele constituie partea cea mai insemnata din substanta uscata a
celulelor. In corpul omenesc , 15 % din greutate se datoreaza proteinelor.
1
Analiza lor elementara a fost facuta de chimistul olandez Gerardus Iohannes Mulder (1802–
1882), extragandu-le din tesuturi animale si vegetale. Acesta le-a dat, in anul 1838 , la sugestia
fostului sau profesor J.J. Berzelius , numele de proteine , de la grecescul 'protos' , care inseamna
primul, in prima linie . Mulder publica aceasta denumire in 1840 (in unele tratate apare anul
1843), in limba olandeza, tradusa apoi si in limba franceza .
Gerrit Jan Mulder (1802-1880) – „Numele de proteină pe care îl propun pentru denumirea
compusului organic rezultat prin oxidarea fibrinei sau albuminei, l-am derivat din grecescul πρωτειος
(proteios) deoarece
pare a fi substanța primitivă sau principală din nutri ți a animalelor”
Jöns Jacob Berzelius (1779–1848) - chimist suedez, inventator al notați ei chimice moderne, membru
fondator al chimiei moderne
Caracteristica cea mai importanta a proteinelor este specificitatea: proteinele diferitelor specii
vegetale si animale se deosebesc intre ele, existand deosebiri chiar si intre proteinele indivizilor
din aceeasi specie. Se apreciaza ca intr-un organism animal exista circa 100.000 de proteinele
specifice. Fiecare macromolecula de proteina este alcatuita din 50 pana la 10.000 de unitati de
α-aminoacizi, unite prin legaturi peptidice.
Clasificarea proteinelor
Proteinele solubile sau globulare apar in celule in stare dizolvata sau sub forma de geluri
hidratate. Ele au insusiri fiziologice specifice si se subimpart in albumine si globuline. Albuminele
sunt solubile in apa si in solutii diluate de electroliti (acizi, baze, saruri),iar globulinele sunt
solubile numai in solutii de electroliti.
Globulinele din ser pot fi separate in trei fractiuni, L-, B si z. O importanta deosebita o constituie z-
globulinele, care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin.
Se stie ca in urma infectiilor cu bacterii sau virusuri, organismul animal devine imun, un timp mai
lung sau mai scurt, fata de o noua infectie cu acelasi germen patogen. Imunitatea se datoreaza
aparitiei de anticorpi in serul animalului infectat. Substantele care determina formarea
anticorpilor, numite antigeni, sunt proteine, produse de bacterii sau provenite din acestea sau din
virusuri prin dezagregarea lor. Orice proteina straina introdusa prin injectie in organism
actioneaza ca antigen.
PROTEINE VEGETALE
Globulinele vegetale sunt mult raspandite in natura, alaturi de albumine.de exemoplu globulinele
din semintele oleaginoase: edestina, din samanta de canepa, excelsina din nuca braziliana,
amandina din migdale si corilina din alune, apoi globulinele din leguminoase, de ex.: faseolina
din fasole, legumina din mazare, precum si globulinele din cartofi, tomate, spanac,etc. Toate au
configuratii globulare.
Structura faseolina
Gluten
Din punct de vedere al constitutiei, majoritatea proteinele solubile fac parte din categoria
proteinelor conjugate, in care grupa prostetica poate fi o lipida (lipoproteide), acid fosforic
(fosfoproteide), un metal (metaloproteide) sau un acid nucleic (nucleoproteide).
COMPOZITIA PROTEINELOR
Se gasesc proteine in fiecare celula vie. Pentru sinteza lor, respectiv a aminoacizilor care le
compun, plantele se folosesc de combinatii anorganice ale azotului, amoniac si azotati, pe care
le extrag din sol. Unele vietuitoare inferioare, bacteriile de sol, pot folosi chiar azotul molecular.
Animalele nu au proprietatea de a asimila combinatiile anorganice ale azotului, ci sunt nevoite sa
utilizeze proteinele de origine animala sau vegetala, continute in hrana lor. Proteinele nu pot fi
intrebuintate ca atare, ci sunt hidrolizate in timpul digestiei, pana la aminoacizi. Acestia difuzeaza
prin peretele intestinului in sange si servesc apoi celulelor pentru sinteza proteinelor proprii ale
organismului. Numai datorita acestui mecanism, fiecare celula isi poate construi proteina ei
specifica.
Organismul animal nu poate sintetiza decat anumiti aminoacizi; altii provin din proteinele hranei.
De aceea, nu este suficient ca hrana animalelor sa contina o anumita cantitate de proteine, ci
acestea trebuie sa cuprinda o cant. suficienta din fiecare aminoacid esential. Proteinele din lapte,
carne, peste, oua, creier, serum, fibrina, soia si din embrionul de grau contin aminoacizii esentiali
in proportie adecvata. In schimb, hemoglobina, gelatina si multe proteine din vegetale sunt
deficiente in unul sau altul din aminoacizii esentiali. Folosirea exclusiva in alimentatie a
acestor proteine duce la tulburari grave. Lipsa aminoacizilor esentiali din proteinele hranei se
manifesta la animalele tinere a caror crestere inceteaza sau este incetinita. Simptomele de
deficienta dispar daca se completeaza dieta cu lapte.
Se disting patru grade structurale sau niveluri de organizare dupa complexitatea lor. Acestea au
fost numite structuri primare, secundare, tertiare si cuaternare .
Structura primara a unei proteine este determinata prin numarul si succesiunea specifica a
aminoacizilor din catena polipeptidica.
Un model de structura tertiara este aceea a mioglobinei; iar un model de structura secundara
este acela al keratinei.
Mai multe asemenea structuri tertiare sunt asociate intre ele formand structuri cuaternare. Fortele
de atractie sunt aceleasi ca in structurile tertiare, dar ele actioneaza in acest caz intermolecular,
unind catene polipeptidice sau elice L-diferite. Un exemplu de structura cuaternara este acela al
hemoglobinei.
Vedere 3 D a hemoglobinei cele 4 subunități roșu și galben, iar unitatea hemică verde.numele de
hemoglobină vine este formată din hem și globină, denumire ce denotă faptul că hemoglobina are la bază
proteine globulare cuplate cu o grupare hem
IZOLARE SI PURIFICARE
Proteinele insolubile pot fi usor separate de compusii care le insotesc in organismele animale,
grasimi, hidrati de carbon sau proteine solubile, asa ca izolarea lor nu prezinta dificultati. Din
cauza insolubilitatii lor, nu pot fi purificate prin dizolvare.
Proteinele solubile sufera usor la incalzire, sau sub actiunea acizilor, a bazelor, a
dizolvantilor organici si a altor compusi chimici, o transformare numita denaturare, prin care se
pierde activitatea biologica specifica. Denaturarea proteinelor consta in modificarea ireversibila a
formei lor spatiale, naturale, in urma desfacerii unor legaturi din structura moleculei proteice.
Aceste modificari se produc fie sub actiunea unor agenti fizici (caldura, radiatii, ultrasunete) fie
sub actiunea unor agenti chimici (solutii de acizi, baze sau saruri, solventi organici, etc.)
Proteina se extrage din materialele biologice in care se gaseste cu o solutie salina, mai rar cu
dizolvanti organici ca glicerina sau acetona, diluate cu apa. Solutiile acestea contin si substante
neproteice; indepartarea acestora se face cu ajutorul dializei prin membrane permeabile pentru
aceste substante dar impermeabile pentru proteine. Proteinele insolubile in apa distilata se
precipita la sfarsitul dializei. Indepartarea ionilor straini poate fi accelerata prin suprapunerea unei
electrolize, intr-un dispozitiv special (electrodializa).
Metoda obisnuita pentru obtinerea proteinelor din solutiile purificate prin dializa consta in
precipitare cu saruri neutre, sulfat de amoniu sau sulfat de sodiu, in stare solida sau in solutie
saturata. Dupa un alt procedeu, precipitarea proteinei se face cu etanol.
SURSE DE PROTEINE