Nicolae Esinescu - Copacul Care Ne Uneste

BIBLIOTECA
COLARULUI
Nicolae
ESINENCU
COPACUL CARE NE UNE+TE
LITERA
CHIINU 1998
CZU 859.0 (478.9)-3

E 76
NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele sunt reproduse dup[: N i c o l a e E s i n e n c u, Copacul care ne une=te
(Ed. Literatura artistic[, Chi=in[u, 1985), N i c o l a e E s i n e n c u, Doc (Ed. Literatura
artistic[, Chi=in[u, 1989) =i N i c o l a e E s i n e n c u, Gaura (Ed. Hyperion, 1991),
autorul revenind serios asupra limbii =i stilului.
Coperta: Isai C`rmu
ISBN 9975-74-020-0
LITERA, 1997
TABEL CRONOLOGIC
1940 La 13 august (dup[ alte informa\ii 13 ianuarie) ]n satul Chi\cani, raionul Telene=ti, ]ntr-o familie de \[rani, se na=te Nicolae Esinencu.
1957 Viitorul scriitor absolve=te =coala medie din satul natal.
1960 Nicolae Esinencu absolve=te Tehnicumul Moldovenesc Republican de Cultur[ Fizic[ din Chi=in[u.
19611963 Se afl[ ]n r`ndurile armatei.
1963 Intr[ =i face g[l[gie un an =i jum[tate la Universitatea de Stat din Moldova, de unde p`n[ la urm[ este exmatriculat.
1964 Se c[s[tore=te cu Antonina Varfolomei, ucraineanc[ de na\ionalitate,
rom`nc[ autentic[ prin dragostea pentru so\, pentru limba =i cultura
rom`n[. Se apuc[ serios de scris. Public[ ]n ziarele =i revistele timpului.
1968 Debuteaz[ editorial cu Antene (versuri), Editura Cartea moldoveneasc[,
Chi=in[u, =i Sacla (povestiri), ]n aceea=i editur[. Este primit ]n Uniunea
Scriitorilor din Republica Moldova.
1970 }i apare cartea Krupi\a jizni (O f[r`m[ de via\[), ]n limba rus[, Editura
Lumina, Chi=in[u. Vede lumina tiparului cartea Portocala (povestiri), Editura Lumina, Chi=in[u.
1971 Nicolae Esinencu e prezent ]n libr[rii cu c[r\ile Sens (versuri), Editura Cartea
moldoveneasc[, Chi=in[u, P`nza cerului (pentru copii), Editura Lumina,
Chi=in[u, =i Trompeta (povestiri), Editura Lumina, Chi=in[u.
1972 }i apar c[r\ile Toi (povestiri), Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, =i
Harbuzul lui F[nel (miniaturi pentru copii), Editura Lumina, Chi=in[u.
1973 Absolve=te Cursurile Superioare de Literatur[ de pe l`ng[ Institutul M.
Gorki din Moscova.
1974 Scoate volumul de versuri Dealuri, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u.
1977 }n Editura Lumina (Chi=in[u) ]i apare c[r\ulia pentru copii Bun[ diminea\a.
1978 Public[, ]n ruse=te, cartea Porog liubvi (Pragul dragostei), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
Nicolae Esinencu
1979 }i apare Copilul teribil (poezii), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.

1980 Pti\a readom so mnoi (Pas[rea de l`ng[ mine), poezii, Editura Literatura
artistic[, Chi=in[u. Nunta (nuvele), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
Lumina alb[ a pìnii, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1983 Stai s[-\i mai spun (versuri). Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1984 Idut muz`kant] (Vin muzican\ii, povestiri), ]n limba rus[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Roman de dragoste (povestiri), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1986 Cuvinte de chemat fetele (versuri), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Veriovka v nebo ili sovsem propa=cii (Fr`nghie la cer sau cu totul pierdut),
poezii, Editura Sovetskii pisateli, Moscova.
Moja-poleb (Pojar-doc), microroman, ]n limba estonian[, Editura Loomingu, Tallinn. Fumuarul (pies[), montat[ la Teatrul Na\ional din Chi=in[u.
1987 Moia semia i na=i stariki (Familia mea =i b[tr`nii no=tri), povestiri, ]n limba rus[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1988 Lorange (Portocala), pentru copii, ]n limbile francez[ =i spaniol[, Editura
Literatura artistic[, Chi=in[u. Tunul de lemn (nuvele), Editura Literatura
artistic[, Chi=in[u.
1989 Contraprob[ (versuri), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. Doc (microroman), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1990 Ce facem cu cerul (pentru copii), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u. V ojidanii konia (}n a=teptarea calului, poezii), ]n limba rus[, Editura Literatura
artistic[, Chi=in[u. Un moldovean la ]nchisoare (roman), Editura Literatura
artistic[, Chi=in[u. Nicolae Esinencu este distins cu titlul Om emerit ]n
art[ din Republica Moldova. }i apare o carte Povestiri ]n limba gruzin[,
]n editura Merani, Tbilisi.
1991 Gaura (nuvele), Editura Hyperion, Chi=in[u. Dereveannaia pu=ka (nuvele),
]n limba rus[, Editura Sovetskii pisateli, Moscova. Devine membru al PENclubului.
1992 Derevo na=ei jizni (Copacul care ne une=te), nuvele, Editura Hudojestvennaia literatura, Moscova. Nicolae Esinencu devine laureat al Premiului de
Stat al Republicii Moldova, pentru microromanul Doc.
1993 Cu mortul ]n spate (poem), Editura Universitas, Chi=in[u. Devine membru
al Uniunii Scriitorilor din Rom`nia.
1995 Disciplina mondial[ (versuri), Editura Art & X, Chi=in[u.
1996 E distins cu ordinul Gloria Muncii. }n Editura Uniunii Scriitorilor (Chi=in[u)
]i apare c[r\ulia de versuri pentru copii Carul cu mere.
Copacul care ne une=te
I
Prin sat e purtat[ fotografia fratelui. Ieri a murit. Noaptea a fost
adus[ fotografia lui ]n sat. Mìne va fi adus =i el. }l cunoa=te\i?
Fotografia o poart[ o feti\[. Nu se =tie a cui e feti\a, precum nu se
=tie nici cine a adus fotografia ]n sat. Dar e dus[ de la poart[ la poart[.
A fost la poarta lui Cucut[, acum s-a oprit la poarta lui |ang[. La
Cucut[ nu era nimeni acas[, la |ang[, ca totdeauna, e v[dana cu
copiii. Copiii se joac[ pe undeva pe dup[ cas[, iar ea se apropie speriat[ de poart[. Izbucne=te ]n pl`ns. Pl`nge.
+i-al cui e s[rmanul?
Al lui... ]i r[spunde lini=tit feti\a.
Ion?!
Nu, clatin[ feti\a capul.
Andrei?!
Nu.
Micu, c[ nici nu =tiu cum ]l cheam[?!
Nu.
Sfinte! izbucne=te din nou v[dana ]n pl`ns. Boce=te =i strig[ la
copii. Dr[g[la=ii mamei, veni\i ]ncoace c[ nu mai v[d nimic.
Copiii se apropie, sfio=i. Dou[ feti\e =i un b[ie\el. Feti\ele s[ aib[
zece-doisprezece ani, b[ie\elul vreo =apte. Copiii se uit[ la fotografie
=i tac.
De ce t[ce\i, puilor?! }l cunoa=te\i?
Copiii clatin[ din cap. Sunt prea mici ca s[-l cunoasc[ pe fratele
meu. Tac.
Dac[ nu-l cunoa=tem, nu-l cunoa=tem... se c[ineaz[, pl`nge
v[dana. Pe to\i ]i cunosc, dar pe aista... of, al cui zici c[ e?!
Al lui... spune lini=tit feti\a.
Nicolae Esinencu
+i ce-o s[ fac[ acum femeia ceea, mam[-sa, c[ o cunosc tare

bine...
S[ nu-l uita\i, zice feti\a =i trece cu fotografia fratelui mai departe.
N-o s[-l uit[m, dr[gu\o, strig[, boce=te v[dana lui |ang[,
str`ng`ndu-=i copiii la piept, nici eu n-o s[-l uit, nici copiii mei, c`t
vor tr[i... s[-i fie \[r`na u=oar[!..
Feti\a cu fotografia se opre=te la poarta lui Bachiu. Bachiu are nenorocirea lui. Acum o lun[ i-a murit fiul. Unicul. S-a r[sturnat cu tractorul. Se zice, era la moar[, ]nc[rca ni=te saci cu f[in[. A pus c`t a
pus ]n remorc[, dar c`nd a mai r[mas un sac al nu =tiu cui, fiul lui
sare la volan =i hai s-o ia din loc. Lumea strig[.
S`rghi, d-apoi a mai r[mas un sac!
S[ r[m`n[!
I-al lui +ipu=or =i-i tot din satul nostru!
S[ fie m[car =i-al lui... de ce nu-i legat?!
}l leg[m ]ndat[... Stai, bre, c[ are omul copii!
Dar el n-a a=teptat. A ap[sat pe accelerator =i-a smucit-o din loc.
Cons[tenii nici n-au mai reu=it s[ se urce. Au r[mas ]n ora=, s[ vin[
de-acum cu autobuzul. Nu s-au sup[rat. Dar c`nd au ajuns ]n sat, au
aflat de nenorocire. Undeva pe la o c`rnitur[, b[iatul a vrut s[
dep[=easc[ un camion, l-a dep[=it, dar s-a =i r[sturnat ]n aceea=i clip[.
De trei ori s-a rostogolit tractorul =i a patra oar[, se zice, a trecut
peste b[iat. Acum Bachiu e nenorocit. E nenorocit de dou[ ori. Peste
o s[pt[m`n[ dup[ ]nmorm`ntarea fiului so\ia ]i nimere=te ]n spital.
+i-i pe moarte. S[ vezi =i s[ nu crezi. Se zice, trecuse o s[pt[m`n[ de
la ]nmorm`ntara fiului, de acum se deprinseser[ cu durerea, ce-i dus
nu se mai ]ntoarce, c`nd ]n dup[ o amiaz[ so\ia-i intr[ dup[ te miri
ce ]n =ur[ =i mai s[ moar[ pe loc. }n fa\a ei era fiul ei, ]mbr[cat a=a
cum fusese ]nmorm`ntat nu demult. Costum negru, pantofi negri,
chic[ lins[ pa cap. At`t doar c[ st[tea cu spinarea spre d`nsa =i f[cea
ceva aplecat asupra unuia din cei patru saci pe care ]i \ineau dezlega\i
ca s[ nu li se aprind[ f[ina. C`nd l-a z[rit, mama ]n prima clip[ era
s[ moar[, dar se st[p`ni =i ]i vorbi poate cu cea mai lini=tit[ voce de

mam[ din lume:
S`rghi, tu e=ti?
Eu, mam[, cic[ ]i r[spunde fiul, dar fa\a nu =i-o ]ntoarce spre
d`nsa.
D-apoi ce faci tu acolo, S`rghi?
Leg sacul ista, mam[.
+i de ce-l legi, mamii?
S[-l pun ]n remorc[.
+i de ce s[-l pui ]n remorc[?
S[-l duc lui +ipu=or, mam[.
Care +ipu=or, scumpule? r[cni atunci mama, ]nc`t pe loc adun[
jum[tate de sat la poarta lor. S`rghi! Bachiu! S`rghi... mai strig[ ea,
dar c`nd ]n pragul =urii ]=i f[cu apari\ia cu fa\a ]nnebunit[ de groaz[
Bachiu, so\ul ei, nu mai g[si pe nimeni ]n =ur[. So\ia lui st[tea ruinat[ la p[m`nt =i bolborosea ceva... Acum ea e la spital... =i, totu=i, e
ceva ]n toat[ istoria asta, ceva care te pune pe g`nduri. Se zice c[
dup[ ce Bachiu =i-a dus nevasta la spital, s-a aruncat ]n =ur[, la cei
patru saci de f[in[ =i mare, cic[, i-a fost mirarea, c`nd a g[sit unul
din cei patru saci legat. A=a, se zice, a fost, dar care s[ fie adev[rul,
nu =tie nimeni. Oricum, Bachiu are durerea lui acum.
}l cunoa=te\i? ridic[ feti\a fotografia fratelui meu.
Bachiu las[ lucrul pr[=ea ni=te cartofi ]n gr[din[ , las[ lucrul, se apropie de poart[, ]=i scoate p[l[ria, s[rut[ fotografia fratelui
meu, ]=i pune p[l[ria =i se ]ntoarce la munc[. }nainte de-a ridica sapa,
]=i =terge ochii. Pr[=e=te.
La al lui Ocheanu feti\a cu fotografia fratelui nu g[se=te pe nimeni. Oamenii sunt ]n c`mp. Feti\a sare gardul, se ridic[ pe o prisp[,
pe alta, ridic[ ]n fa\a unui geam, ]n fa\a altuia fotografia fratelui, o
lipe=te de geamuri, o \ine o clip[-dou[, apoi face acela=i lucru =i la
geamurile din spatele casei, sare gardul =i se-ndreapt[ la alt[ poart[.
La poarta lui S`rbu feti\a cu fotografia fratelui este a=teptat[. Trei
femei o a=teapt[: S`rboaica bunica, S`rboaica femeia lui S`rbu
Nicolae Esinencu
=i S`rboaica nora. C`t fata se-ndreapt[ spre ele, aestea vorbesc

]ncet. Despre fratele meu Vologhi\[ vorbesc.
A cui zice\i c-o murit?! ]ntreab[ a nu =tiu c`ta oar[ S`rboaica
bunica.
Of, mam[, \i-am spus, o repede u=or S`rboaicafemeia lui
S`rbu. Al lui... =i vorbe=te mai ]ncet c[ se apropie.
De-acum el n-o s[ se mai apropie... se a=eaz[ mai bine S`rboaicabunica pe piatra din fa\a por\ii.
El n-o s[ se mai apropie, dar fotografia lui se apropie =i asta-i
ca =i cum el s-ar apropia.
S`rboaicanora se pare c[ =tie ceva din felul cum a murit fratele
meu Vologhi\[. O las[ pe S`rboaicasoacr[ s-o potoleasc[ pe S`rboaicabunica =i repet[, de altfel, ceea ce a repetat poate de sute de
ori azi. I-a spus soacrei, i-a spus S`rboaic[ibunica, str[inilor cu care
s-a ]nt`lnit azi, la f`nt`n[, la magazin, b[rbatului, desigur, socrului, =i
iar S`rboaiceisoacra, S`rboaiceibunica =i tot a=a. Acum, c`nd fotografia se apropie de poarta lor, iar spune ce-a mai spus:
...Se zice, a murit alerg`nd pe strad[. Alerga nu =tiu unde, =i
cum alerga, de odat[ s-a oprit brusc, a-ntors capul ]napoi brusc =i-a
r[cnit la fra\i c`t ]l \ineau baierele: Andrei, Ion, Nicolae, Alexandru
mor! A strigat, a c[zut =i mort a fost.
D-apoi Alexandru al lor e tot la Chi=in[u?
D-apoi ei ]s to\i la Chi=in[u, mam[. Aici au r[mas numai b[tr`nii
mama =i tata lor.
Pe ceilal\i nici nu-i prea cunosc bine... de mult sunt pleca\i din
sat. Da pe d`nsul, pe Vologhi\[, ]l cuno=team destul de bine.
Apoi el venea des prin sat. Una-dou[ ]l vedeai alerg`nd la mama.
Ba c-o ma=in[ de lemne, ba c-o ma=in[ de c[rbune...
Ce-o s[ fac[ acum s[rmana femeie... Of, ce-o s[ fac[?!
De ajutat de-acum or ajuta-o ceilal\i...
De ajutat or ajuta-o ceilal\i, dar ce-o s[ fac[ ea f[r[ Vologhi\[?
Vologhi\[ era Vologhi\[... c`nd zici c-a murit?!
C`nd zici c-a murit? ]ntreb[ din nou =i S`rboaicabunica, dar

nu mai prime=te r[spunsul, c-o repede S`rboaicafemeia lui S`rbu.
Of, mam[, de c`te ori s[-\i spun?! +i taci c[ iat[ fata-i aproape.
+i tot ea intr[ prima ]n vorb[ cu feti\a cu fotografia fratelui meu.
Puic[-drag[, ce s-a mai ]nt`mplat, puic[-drag[, ]ntreab[, dar nu cu
lacrimi. E pu\in speriat[, ]ncurcat[ la vederea fotografiei fratelui.
}l cunoa=te\i?
Cum s[ nu, puic[-drag[?! r[spunde S`rboaicafemeia lui S`rbu.
Cum s[ nu! r[spunde =i S`rboaicanora.
De-acum n-o s[-l mai cunoasc[ nimeni, intr[ pe fir =i S`rboaica
bunica.
Of, mam[, c[ numai prostii ies din gura matale... se strofole=te S`rboaicafemeia lui S`rbu. Mai bine, mam[, s[ m[ ierte Cel
de sus, ]nchideai matale ochii, c[ e=ti de optzeci de ani!
Ce vorbi\i, mam[-soacr[, nu v[ certa\i c[ nu e frumos, le opre=te
nora =i nora se pare c[ are un strop de lacrim[ ]n ochi. Se uit[ la
fotografia fratelui Vologhi\[ =i-=i astup[ gura cu b[sm[lu\a. Se zice, a
murit alerg`nd pe strad[. Alerga nu =tiu unde =i deodat[ a-ntors
brusc capul ]napoi =i a-nceput s[ r[cneasc[ la fra\i: Andrei, Ion, Nicolae, Alexandru mor!
Dar fra\ii nu erau cu d`nsul? ]ntreab[, poate a zecea oar[,
S`rboaicasoacra.
Nu, ei nu erau cu d`nsul... El era singur pe strad[ =i de odat[...
S[rmanul a murit f[r[ s[-i mai vad[...
Ce-ave\i de spus? ]ntreab[ feti\a =i ridic[ pu\in fotografia s[ fie
mai bine v[zut[.
Da ce s[ spunem, ce s[ avem noi de spus, se vaic[r[ =i-i apare
o lacrim[ S`rboaiceifemeia lui S`rbu. Ce s[ avem noi de spus! Nu
ne-a f[cut nici un r[u. Ne-nt`lneam. Bun[ ziua Bun[ ziua. Se
spune c[ ultima dat[ a fost ]n sat acum o lun[.
Acum o jum[tate de an au fost cu to\ii, to\i fra\ii, explic[
S`rboaicanora, dar =i noutatea asta i-a mai spus-o nu o dat[ soacrei, dar aceea parc[ tot uit[:
10
Nicolae Esinencu
Iaca de asta n-am =tiut, se vaic[r[ S`rboaicasoacr[, cred c[

tare s-o mai bucurat mama lor, c`nd i-a v[zut ]mpreun[.
+i-acum tot ]mpreun[ o s[-i vad[, se v`r[ pe fir S`rboaica
bunica, numai c[ unul dintre ei o s[ fie mort.
Of, mam[, c[ mai bine mureai matale...
Feti\a cu fotografia fratelui se duce mai departe, iar S`rboaicele
r[m`n s[ se certe. S`rboaicafemeia lui S`rbu, pare s[ se fi sup[rat
tare pe S`rboaicabunica:
Da de ce =ezi, mam[, =i tot rozi piatra asta de la poart[ =i tot
ba\i apa-n piu[?! C`nd ai de g`nd s[ alegi p[st[ile celea?
C[ tu numai p[st[i ai ]n cap... nu vezi cum se duce lumea?! se
uit[ S`rboaicabunica pe urma feti\ei cu fotografia fratelui, se uit[,
dar n-o mai vede pe fat[.
Apoi tocmai de aceea trebuie s[ faci ce ai de f[cut... z[u c[ un
an ]ntreg ai s[ alegi co=ul cela de p[st[i!
Las[, mam[-soacr[, c-am s[-i ajut =i eu, ]i ia b[tr`nei ap[rarea
S`rboaicanora, dar S`rboaicasoacra n-are ]ndurare. Ia nora la trei
parale:
Da tu c`nd ai s[ termini v[ruitul prispei celea? Nu vezi unde-i
soarele?! C[ dac[ vine b[rbatul, iar ai s[ te pl`ngi c[ te ciom[ge=te
pe degeaba!.. Hai, la munc[!..
II
Prin sat umbl[ fotografia fratelui. A murit ieri. Noaptea a fost adus[
fotografia lui ]n sat. Mìne va fi adus =i el. +i mama ]nc[ nu =tie nimic.
Lu[m un cap[t de vorb[, ]l l[s[m, ne prindem de altul, ne abatem,
c[ut[m altul =i nu =tim ce s[ facem. Fratele nostru Vologhi\[ e mort.
Ieri a murit. Pe la dou[ de noapte am alergat ]n sat, acum e opt
diminea\a =i noi ]nc[ nu =tim cum s[-i spunem mamei adev[rul. C`nd
mergeam noaptea cu ma=ina spre satul nostru, ni se p[rea u=or, parc[
aveam =i cuvinte cu care s-o lu[m pe mama, s[-i spunem despre nenorocirea care a p[lit-o, care ne-a p[lit. De=i dac[-\i aminte=ti drumul...
11
Cum o s[ reziste mama? se tot ]ntreab[ cu lacrimi ]n g`t fratele

Andrei. E a=a de b[tr`n[! Tata poate a suporta nenorocirea, a luptat
pe front, a ]ndurat mai multe, dar mama...
Mama... vireaz[ u=or la st`nga fratele Ion, dep[=e=te o ma=in[
=i iar iese la ]ntinsul =oselei. M`n[. Ne gr[bim, dar fiecare din noi ]=i
d[ seama c[ prea repede mergem.
A= vrea s[-i spun fratelui Ion s[ nu mìe ma=ina a=a de repede,
m[-nv[luie ceva, ceva mi se ridic[ ]n g`t, a=tept, poate o s[-i spun[
Andrei. Dar =i Andrei tace. A=tept, poate o s[ izbucneasc[ unul din ei
]n pl`ns =i atunci o s[-i dau drumul =i eu cu pl`nsul. Nodul mi se
ridic[ ]n g`t, m[-n[du=[. }nc[ nici unul din noi n-a pl`ns p`n[ acum.
A ]nceput s[ r[cneasc[ so\ia mea c`nd a venit fratele Andrei la noi cu
vestea, =i at`t. Vestea a fost at`t de ne=teptat[, ]nc`t, m[ g`ndesc,
]nc[ nici nu ne d[m seama ce s-a ]nt`mplat. Am s[ pl`ng, =tiu, mult
mai t`rziu. De fapt, pl`ng =i acum. Lacrimile se sting ]n mine. Nodul
se ridic[ p`n[ ]n g`t, m[ ]n[du=[, cade, =i iar se ridic[.
Cum o s[ suporte mama nenorocirea?! se vaic[r[ pe bancheta
din fa\[ fratele Andrei.
Cum o s[ suport[m noi nenorocirea asta? O via\[ ne-am =tiut
cinci, =i acum...
Dintre to\i fra\ii, ]n drum spre mama =i tata, mai lini=tit mi s-a
p[rut Ion. Ba ne-a spus =i c`teva anecdote. Pentru o clip[ am sim\it
c[-l ur[sc. Am vrut s[-i strig s[ tac[, s[ nu-ndr[zneasc[, dar ochelarii
lui aruncau spre bancheta din urm[ o lumin[ stranie =i mi-am zis c[
=i lui ]i este greu, poate mai greu dec`t nou[, ]ncearc[ ]ns[ s[
glumeasc[, s[ ne abat[... Mai mare e Andrei, numai c[ Ion, de c`nd
]l =tim, are o ra\iune mai treaz[. Glume=te, mi-am zis, c[ vrea poate
s[ ne u=ureze durerea, mie, poate c[-s cel mai mic din ma=in[. Dar
mie lacrimile mi se ridic[ tot mai sus, m[-n[du=[ =i-s gata s[ sar din
ma=in[. }mi zic, uite-a=a =i eu ]ntr-o bun[ zi am s[ mor =i ei, fra\ii
mei, fratele meu Ion, foarte lini=tit o s[ conduc[ ma=ina spre sat s[
aduc[ vestea mamei =i tatei, ba chiar o s[ spun[ =i anecdote. Dar m[
12
Nicolae Esinencu
lini=te=te anume vorba lui Ion. Potrivi volanul, ]ntoarse capul spre
bancheta din spate =i foarte lini=tit m[-ntreb[:
Cum te sim\i, Nicolae?
Am sim\it ]n clipa aceea c[-l iubesc la nebunie pe Ion, pe fratele
Andrei, pe to\i fra\ii, toate neamurile mele, omenirea ]ntreag[ =i, dac[
mi-ar fi cerut cineva, a= fi pus capul pentru primul din ei f[r[ s[ m[
g`ndesc.
Am r[sturnat capul peste bancheta din spate =i am l[sat s[-mi curg[
lacrimile ]n voie. Vorbele fra\ilor Ion =i Andrei ajungeau la mine ca
de pe alt[ lume. Pl`ngeam moartea lui Vologhi\[, ele ]ns[ nu m[ deranjau. P[reau at`t de fire=ti =i calde pentru atmosfera din ma=in[, ]nc`t
f[r[ s[ vreau mi-am zis s[ ascult lini=tit dialogul fra\ilor.
O s[-l ]ngrop[m unde o s[ zic[ mama...
Nu, Andrei, s[rii eu, nici nu mi-am dat seama cum am f[cut-o,
]ncepui s[-l zg`l\ì pe Ion, pe Andrei. Acas[ o s[-l ]ngrop[m, ]n sat,
]n sat, auzi\i?!
D-apoi eu ce zic?.. ]ntoarse lini=tit fratele Andrei capul spre
mine, ca =i cum ar fi vrut s[-mi pun[ m`na pe cap. O s[ facem cum o
s[ zic[ mama. Va zice s[-l ]ngrop[m la ora=, la ora=, va zice...
Nu, r[cnii eu din nou, mama va zice ]n sat. Sunt sigur... Mama
o s[ vrea s[ fie l`ng[ d`nsa, acolo unde ne-am n[scut, acolo, unde...
=i m-am r[sturnat din nou pe bancheta din spate. Acum lacrimile ]mi
curgeau =i mai tare. +i dac[ s-ar fi ]ntors fra\ii cu fa\a spre mine, nu
mi-ar fi fost ru=ine. Pl`ngeam de-a binelea. Vas[zic[, m[ g`ndesc, ne
]ntoarcem ]n sat s[ auzim hot[r`rea mamei. Unde va zice ea s[-l
]ngrop[m pe fratele nostru Vologhi\[, acolo ]l vom ]ngropa... Vologhi\[,
ce-ai f[cut, Vologhi\[?!
+i eu cred c[ mama o s[ vrea ]n sat... vine ca de peste perete
vocea lini=tit[ a fratelui Ion =i-i mul\umesc pentru asta. Revin cu
g`ndul =i cu privirea la fra\i. Ei sunt ]n fa\a mea. Trei suntem. Lipse=te
al patrulea, Alexandru.
Da Alexandru, surorile, =tiu? ]ntreab[ a nu =tiu c`ta oar[ fratele Ion.
13
Despre moartea fratelui nostru Vologhi\[ a aflat mai ]ntì fratele

mai mare, Andrei. El a alergat la mine. Ce f[ceam eu c`nd a venit el
la mine? Am auzit soneria, cineva insista s[ deschidem, apoi vocea
so\iei, c[ ea deschide u=a.
Andrei?
+i tot ea, dar ]ngrozit[:
Ce s-a-nt`mplat?!
Nici nu =tiu cum s[ v[ spun, ]l auzii pe fratele Andrei. Vocea ]i
era speriat[, str[in[.
Am aruncat cartea pe care o citeam =i m-am repezit la u=[.
Vologhi\[ a murit, spune fratele Andrei =i se uit[ speriat la mine.
Instinctiv, dar cred c[-n clipa ceea am`ndoi am sim\it un singur
lucru s[ ne adun[m cu to\ii c`\i suntem la Chi=in[u, c`t mai repede, s[ fim ]mpreun[. Patru fra\i =i dou[ surori. Fratele Ion, fratele
Alexandru, sora Vera, sora Maria, Andrei =i eu.
Dar eu nu =tiu unde tr[ie=te fratele Alexandru! m-am prins eu
url`nd.
Cum nu =tii?! se uit[ n[ucit fratele Andrei la mine.
N-am fost ]nc[ niciodat[ la d`nsul...
Ne scoase din amor\eal[ so\ia cu r[cnetul ei:
L[sa\i, nu v[ certa\i, alerga\i la Ion, el are ma=in[, pe ceilal\i ]i
informeaz[ Danu, fiul... Fugi\i ]n sat la mama... S[rmanii!
Mai mult nu-mi amintesc nimic. +tiu c[ l-am g[sit pe Ion, apoi am
urcat ]n ma=in[...
Alexandru cu surorile trebuie s[ fie de acum ]n sat, m[ prind
eu zic`nd.
Nu se poate, m[re=te brusc fratele Ion viteza ma=inii. Noi trebuie s[ fim primii! zice =i iar apas[ pe accelerator.
Da, noi trebuie s[ fim primii, zice =i fratele Andrei.
Principalul acum e ca noi s[ ajungem primii ]n sat, m[re=te Ion
din nou viteza, dar cum o m[re=te, observ[m, pe loc o reduce. Dep[=e=te
o ma=in[, se aliniaz[ ]ncet pe partea dreapt[ =i-i zice ]ncet ]nainte. Nimeni ]ns[ nu-ndr[zne=te s[-i spun[ fratelui s[ m`ne ma=ina mai tare.
14
Nicolae Esinencu
Am ajuns primii. Era t`rziu, dou[ de noapte, satul dormea lini=tit

c`nd fratele Ion a parcat ]ncet ma=ina ]n apropierea casei noastre,
sub un gard de-al vecinilor. A stins farurile =i am r[mas cu to\ii ]n
ma=in[, prin ]ntuneric. Nimeni nu vroia s[ coboare din ma=in[...
St[m cu to\ii ]n jurul mamei =i nu =tim ce s[ facem. Au trecut =ase
ore, s-a f[cut diminea\a, prin sat umbl[ fotografia fratelui, iar mama
]nc[ nu =tie nimic. +i e la fel bucuroas[ ca ]n clipa c`nd ne-a v[zut
intr`ndu-i ]n cas[. Ne tot pune bucate pe mas[, ne tot ]ndeamn[ s[
m`nc[m, ne tot spune de tata c[ tot mai prost =i mai prost aude,
vede\i, doarme =i acum, nici nu =tie c[ voi v-a\i ]ntors.
Scoal[, m[i! strig[ mama, ]l bolde=te pe tata care mai
doarme. }l bolde=te =i iar ne-ndeamn[ s[ lu[m din bucate, dar cine
poate s[ m[n`nce? Vorbim despre una, despre alta, =i iar ne privim
pe furi=. Fratele Ion st[ ]n fa\a mamei, Andrei ]n partea dreapt[, eu
ceva mai ]n st`nga, de aceea mamei ]i vine mai greu s[ m[ vad[.
Lu[m un cap[t de vorb[, ]l uit[m, lu[m altul, ]l pierdem, c[ut[m s[
ne ag[\[m de al treilea... Soarele se ridic[, e sus de acum, din nou ne
uit[m unul la altul. Poate ]ncepi tu, Ioane? Poate ]ncepi tu, Andrei?
Dar ]n privirile lui Ion v[d aceea=i ]ntrebare: poate ]ncepi tu, Nicolae?! Poate ]ncepi tu, Andrei? +i ]n ochii lui Andrei, de=i e cel mai
mare dintre noi, se ascund acelea=i ]ntreb[ri: poate ]ncepi tu, Ioane?
Poate ]ncepi tu, Nicolae?! Am ie=it noaptea de mai multe ori afar[,
c`nd eu cu Ion, c`nd Andrei cu Ion, c`nd eu cu Andrei.
S[ l[s[m s[ se lumineze, s-a ]n\eles Andrei cu Ion =i Ion mi-a
comunicat =i mie hot[r`rea. }i prea b[tr`n[ =i noaptea organismul,
inima, n-o s[ reziste...
Poate o s[ vin[ =i ceilal\i, am hot[r`t eu cu Andrei, apoi Andrei
]i comunic[ =i lui Ion =i Ion a fost de acord.
Tot at`ta, zice Ion, trebuie s[-mi mai odihnesc ochii, sunt prea
obosit ca s[ conduc ]napoi ma=ina, mai a=tept[m.
S-a pornit fotografia fratelui prin sat. Cineva a adus fotografia
poate c`nd veneam noi ]n sat cu vestea, ]n alt[ ma=in[, din urm[
sau poate ceva mai ]naintea noastr[, altcineva, dup[ obicei, aducea
15
fotografia fratelui ]n sat =i, cum s-a luminat de ziu[, a pornit-o pe la

case.
Oare cine s[ fi murit? se mir[ deodat[ mama, auzind bocete
ba colo, ba colo.
De unde s[ =tim noi, mam[... ne uit[m noi unul la altul.
Apoi da, de unde s[ =ti\i voi, c[ voi tr[i\i la Chi=in[u... S-a auzi
el de-acum mai ]ncolo...
S-a auzi, zicem noi =i iar ne uit[m unul la altul: poate ]ncepi
tu, Ioane? Poate ]ncepi tu, Andrei? Poate ]ncepi tu, Nicolae?!
Iaca =i tata s-a sculat, sare bucuroas[ mama =i se apuc[ s[
str`ng[ a=ternutul de pe prisp[.
Tata s-a trezit, ne-a z[rit =i acum vine z`mbind direct spre noi.
+i eu nu mai pot r[bda:
Mam[, Vologhi\[ a murit!..
III
fotografia lui ]n sat. Mìne va fi adus =i el.
Fotografia s-a oprit la poarta lui Felioar[.
}l cunoa=te\i?!.
Despre moartea fratelui s-a aflat de-acum ]n tot satul. Toat[ lumea
=tie. Acum a r[mas doar s[ treac[ fata cu fotografia pe la poarta
fiec[ruia, fiecare s[-l c[ineze sau s[-l huleasc[. C[rora nu le-a f[cut
nici un r[u, s[ scape o lacrim[, c[rora le-a f[cut fratele vreun r[u
s[-l blesteme, ori s[-l ierte.
Ce-ave\i de spus? insist[ fata la poarta lui Felioar[ cu fotografia ]n fa\[.
Poate dac[ era viu, aveam ce-i spune...
+i acum se poate spune...
La ce?
A=a e obiceiul trebuie s[ zicem cu to\ii ce-avem de zis... mata
ce-i spui?!
16
Nicolae Esinencu
Niciodat[ n-o s[ =tim ce-a avut s[-i spun[ Felioar[ fratelui. Felioar[ locuie=te tocmai ]n cap[tul opus al satului, nu-mi amintesc s[-i fi
f[cut vreo dat[ vreun r[u fratele. Dar dac[ omul zice c[ are de spus
ceva =i nu-i spune c[ nu-i viu, ]nseamn[ c[ are. Posibil, ]n copil[rie s[
se fi ]nt`mplat ceva ]ntre d`n=ii. Ai lui Felioar[ sunt veni\i ]n satul
nostru de la sud =i cei veni\i nu prea erau ]nt`lni\i cu ochi buni. Dac[
nou-venitul avea un fl[c[u, de obicei fl[c[ii satului ]l ciom[geau bine
la sosire, cum spuneau ei ca s[-i ia apele, s[-l spele de cele rele.
Dac[ cel venit avea o fat[, o ocoleau n-o scoteau la joc, ]i dau
poarta cu dohot, dar p`n[ la urm[ tot unul dintre fl[c[ii satului o lua
]n c[s[torie. Ce-ar fi putut, m[ ]ntreb, s[-i fac[ fratele meu lui Felioar[? Copii Felioar[ n-a avut, dup[ c`te =tiu. A venit cu so\ia ]n satul
nostru ]ntr-o toamn[, s-au aciuat la marginea satului ]ntr-o colib[,
apoi =i-au ridicat cas[... m[ rog, dac[ spune Felioar[ c[ i-ar spune
ceva fratelui dac[ ar fi viu...
I-a= fi spus s[ mai tr[iasc[... zice de odat[ Felioar[.
Atunci m[ duc mai departe, zice fata =i se dep[rteaz[ de poarta lui Felioar[. Totu=i, avea el parc[ s[-i spun[ ceva fratelui, altceva,
dec`t ]i spusese, =i nu i-a spus.
La poarta celor =apte nurori ale lui Depe=u feti\a cu fotografia e
nevoit[ s[ a=tepte mai mult. Nurorile se ceart[. De vreo trei zile se
ceart[ =i nicicum n-o pot scoate la cap[t. S-a-nt`mplat ]ntre ele ceva,
mai bine zis, s-a-nt`mplat ]n familia mare a lui Depe=u ceva =i acest
ceva nicicum nu poate fi descurcat. Dac[ ar vorbi nora mai mic[, se
zice, povestea s-ar termina mai repede, dar aceea tace. Lucreaz[ prin
cas[, prin ograd[, celelalte nurori se \in de d`nsa, o mustr[, dar ea
]=i caut[ de lucru, pleac[ ochii =i lucreaz[.
Spune: ce \i-a spus? ]i tot strig[ cumnata mai mare, spune-ne,
c[ p`n[ nu te descoasem, nu te l[s[m ]n pace, c[\eao! strig[ cumnata mai mare =i o ]n=fac[ de p[r.
Ai!
Te doare? +i pe noi ne doare. Spune!
Dac[ a= avea ce s[ v[ spun, v-a= spune...
17
Noi =tim, dar vrem s[ auzim din gura ta, ce =i cum, c[\eao!
Acum trei zile ploua cu g[leata. Ziua plouase, noaptea plouase =i
spre diminea\[ parc[ s[ ]nceteze ploaia, c`nd la poarta lui Depe=u s-au
auzit b[t[i gr[bite.
Cine-i?! ridic[ Depe=u-b[tr`nul capul de pe cuptorul pe care
doarme nop\ile, ]ntreb[, dar de dat jos nu se d[du.
Un om bun! veni de la poart[ r[spunsul.
Ia deschide\i-i! porunci Depe=u =i, cum mai era p`n[ ]n ziu[,
puse din nou capul pe pern[ =i iar adormi.
}n casa lui Depe=u tr[iesc doar nurorile. Ele se culc[ ultimele, ele
se scoal[ primele. Cei =apte b[rba\i ai lor dorm ]ntr-o camer[ mare,
cum au dormit ]n copil[rie, a=a dorm =i acum, ]mpreun[. Nurorile
dorm ]n alt[ camer[, la fel ]mpreun[. Rar c`nd se schimb[ ordinea,
c`nd, s[ zicem, un b[rbat n-o s[ doarm[ ]ntre ceilal\i =ase b[rba\i =i
o nor[ n-o s[ doarm[ ]ntre celelalte =ase cumnate. Poate o dat[, de
dou[ ori pe lun[ se-nt`mpl[ una din nurori noaptea s[ nu doarm[
]ntre nurori. Asta se ]nt`mpl[ atunci, c`nd b[rbatul ei ]=i aminte=te
c[ e c[s[torit. Se ridic[ acela noaptea, trece din camera b[rba\ilor ]n
camera femeilor, pip[ie prin ]ntuneric =i, g[sindu-=i nevasta dormind,
]i face semn s[ se scoale. Aceea se scoal[ f[r[ s[ zic[ nimic =i ]mpreun[ ies afar[ la patul dintre copacii de dup[ cas[. +i at`t. }n rest
femeiele dorm. +i b[rba\ii dorm. }n noaptea aceea plouase, parc[ se
lumina de zi, c`nd nurorile auziser[ vocea socrului. S-au trezit brusc.
Au s[rit, =i-au pus rochiile =i nu-=i mai amintesc care prima deschise
u=a, poarta. Dar asta, zic ele acum, n-are ]nsemn[tate. Poarta a deschis-o una din ele =i a deschis-o la porunca socrului. Una din ele a
deschis poarta =i s-au pomenit ]n pragul casei cu un b[rbat ud leoarc[. A=a de ud, de s[ te ]ngroze=ti, parc[ abia ie=ise dintr-o ap[.
D`rdìa din cap p`n[ ]n picioare =i limba abia de i se mi=ca ]n gur[,
abia de putea spune c[ s-a r[t[cit, umbl[ de cu sear[ prin coclauri =i
tare ar vrea s[ se ]nc[lzeasc[. B[rba\ii nurorilor dormeau, socrul
adormi din nou pe prisp[ =i femeilor acum nu le r[m`nea dec`t s[
caute ele de str[in.
18
Nicolae Esinencu
Ce s-a ]nt`mplat? se auzi vocea somnoroas[ ]n ]ntunericul din

tind[ a unuia din cei =apte b[rba\i.
Ia un nenorocit, ]i r[spunse nu =tiu care din cumnate.
Hr[ni\i-l... m`rì b[rbatul =i, dup[ ce c[sc[, disp[ru iar ]n camera b[rba\ilor. Nu era chiar a=a de devreme, cum se p[rea. Ploaia
]ncetase, dar p`n[ la ziu[ mai era, se mai putea dormi.
B[rbatul cumnatei se-ntoarse ]n pat, iar cumnatele se ocupar[ de
oaspete. }n primul r`nd, ]l poftir[ ]n cas[.
Dac[ o s[-mi da\i o p[tur[ s[ m[ ]nvelesc, am s[ v[ fiu foarte
recunosc[tor, spuse str[inul.
-- S-a g[si, intr[. Nurorile au l[sat s[ intre necunoscutul ]n camera lor =i au aprins lumina.
Era un b[rbat ]nalt, chipe=, dar neb[rbierit.
M[ dor ochii, duse str[inul m`na la ochi, ceea ce f[cu pe nurori
pe loc s[ sting[ lumina.
Trebuie s[-i d[m alte haine, ziser[ nurorile =i fiecare se apuc[
s[ scotoceasc[ prin hainele b[rbatului s[u. I-aruncar[ la picioare pe
r`nd: pantaloni, c[ma=[ de noapte, c[ma=[ pe deasupra, chilo\i, =tergar, pieptene.
E=ti fl[m`nd?! ]l ]ntrebar[ femeile dup[ ce-l v[zur[ ]mbr[cat
curat =i uscat.
Dac[ e=ti fl[m`nd, te hr[nim...
Nu, nu, se gr[bi b[rbatul s[ r[spund[... tare a=i vrea s[ dorm.
Azi, c`nd nurorile ]=i povestesc una alteia cum s-a-nt`mplat, fiecare
spune c[ ultimele cuvinte le-a auzit prin somn.
Deci, ultimele cuvinte le auzir[ ca prin vis, spun ele. +i cumnata
mai mare, =i restul, cu excep\ia cumnatei mai mici, toate afirm[ c[
la cap[tul cuvintelor t[r[g[nate, nepoftitul de odat[ f[cu c`\iva pa=i,
trecu printre cumnate, se aplec[ =i =opti ceva la ureche cumnatei
mai mici.
Ce \i-a =optit?! strig[ de-acum a treia zi cumnatele la cumnata
mai mic[, desigur f[r[ s[ aud[ b[rba\ii.
Nu =tiu, se tot opune cumnata mai mic[.
19
L-ai cunoscut?!
Prima dat[ ]l v[d...
C[\eao, o s[ te spunem la b[rbat... nu-i sl[be=te g`\a cumnata
mai mare. Spune!
Una din cumnate a observat feti\a cu fotografia fratelui la poart[.
Caut[ s[ le struneasc[ pe surate.
Mai ]ncet, suratelor, a murit cineva...
S[ moar[! r[cne=te cumnata mai mare =i-=i ]nfige =i mai =i
mìnile ]n p[rul cumnatei mai mici. Vorbe=ti sau te dau cu capul de
perete?! ]i suce=te capul la spate.
Nu, nu l-am cunoscut p`n[ atunci, suspin[ cumnata mai mic[.
Ce \i-a spus la ureche?
Voi n-a\i auzit?!
Spune, c[\eao, odat[!
Mi-a spus c[ e fl[m`nd...
At`t?
At`t. S-a aplecat la urechea mea, a\i v[zut doar, =i mi-a spus c[
are o foame de lup.
Noi n-am auzit, r[cne=te cumnata mai mare, =i de ce, m[
rog, anume \ie s[-\i spun[ c[-i este tare foame?!+i-apoi de ce \i-a spus
la ureche?!
Nu =tiu dac[ el mi-a spus la ureche. Stam a=a cum st[tea\i =i voi
]n jur, c`nd am auzit c[-mi spune c[- i este foame. La ureche mi-a spus?
La ureche! strig[ toate cele =ase cumnate. +i de ce anume
\ie s[-\i spun[?! De ce anume pe tine te-a ales din toate?!
De unde s[ =tiu eu, se fr[m`nt[ cumnata mai mic[, dar de sl[bit
p[rul cumnata mai mare nu-l sl[be=te. O str`nge mai tare de mo\oc,
]i suce=te g`tul ca aceea s[ vorbeasc[, =i gata.
De unde s[ =tiu eu de ce anume pe mine m-a ales... =i-apoi cu
ce-s eu de vin[?!
+i ce-a fost mai apoi?!
Dar ce putea s[ fie... voi nu v[ aminti\i?!
+tim, dar vrem s[ auzim din gura ta!
20
Nicolae Esinencu
Voi mi-a\i spus s[ m[ duc s[-l hr[nesc.

Noi am spus?!
Da, voi. Eu m-am opus, v-am ]ntrebat de ce anume eu, dar voi
a\i ]nceput a v[ retrage spre paturi, zic`ndu-mi anume eu s[ m[ duc
s[-l hr[nesc... L-am dus la buc[t[rie =i l-am hr[nit...
At`t?
At`t.
+i de ce diminea\[ dormea ]n patul de dup[ cas[?!
Dar unde aveam s[-l culc?! +i-apoi dormea, zice\i, diminea\[
]n patul de dup[ cas[?!
Las-c[ mai st[m noi de vorb[, o amenin\[ cu degetul cumnata
mai mare =i-i d[ drumul. Las[ cumnata mai mic[ =i se-ntoarce spre
poart[, unde se afl[ feti\a cu fotografia fratelui. +i cum se-ntoarce,
]ncepe s[ boceasc[. Boce=te. +i altele bocesc. Pl`nge =i cumnata mai
mic[. Toate pl`ng. Dar cum fata cu fotografia se dep[rteaz[, toate
se-ntorc spre nora mai mic[, o-nghesuie ]n cas[ =i, c`nd o v[d ]n mijlocul camerei lor, iar r[cnesc:
Ori spui, ori te d[m pe m`na b[rbatului!..
Familia Scridonu\ sunt ni=te rude de ale noastre, dep[rtate, dar
rude. Cum apare feti\a cu fotografia la poart[, se aude:
Du-te, fato, la alte por\i, r[cne=te Alexandra Scridonu\, porne=te
spre noi, spre casa noastr[ bocind de se r[sun[ ]mprejurimile. Of,
Vologhi\[, Vologhi\[!!! Ruda noastr[ frumoas[, cum s[ ne p[r[se=ti?!
Ajunge la poarta noastr[, se apuc[ de parii din poart[, boce=te,
boce=te, dar cum vede c[ nimeni n-o ia ]n seam[, ]=i =terge lacrimile,
intr[ ]n ograd[, se uit[ s[ vad[ cine a venit =i cine nu. Da b[ie\ii de la
Chi=in[u au venit?! ]ntreab[ de odat[.
Fra\ii?!
D-apoi =tiu c[ nu-ntreb de str[ini!
Ei au adus vestea... Dar au plecat ]napoi, s[-l aduc[... A r[mas
numai unul din ei, Nicolae...
+i cum ruda dep[rtat[ aude c-am r[mas numai eu, se porne=te
bocind s[ m[ g[seasc[ printre oameni.
21
Ruda mea, Vologhi\[, ce-ai f[cut?!

Femeia care st[ cu mama =i cearc[ cumva s[-i potoleasc[ r[cnetele
e o vecin[, c[reia nu demult i-a fost dat s[ ]ngroape patru feciori. O
cuprinde pe mama de dup[ umeri =i pl`nge ]mpreun[ cu ea de se
stinge:
Femeie, te-a atins =i pe tine para...
Mamele se cuprind =i r[cnesc ]mpreun[:
Vologhi\[!!!
IV
Nu mai cunosc satul =i gata. Aproape c[ l-am uitat. Mama printre
lacrimi mi-a zis c[ groparii se cuvine s[ fie rude de-ale noastre, dar
pe unde locuiesc rudele?! Bunica, bunelul au murit demult. Sunt
nou[sprezece ani de c`nd am plecat din sat. Veneam s[-mi v[d mama
=i tata =i iar ]napoi, adesea era noaptea, adesea nici nu z[boveam
mai mult de-o or[. Am uitat satul. Mai aveam =i alte rude. Nepo\ii
mamei erau tineri, acum o fi av`nd familii, o fi fiind b[rba\i ]n toat[
firea... dar unde-i g[sesc?!
Alearg[ la T[burceanu! ]mi vine ]n ajutor vecina din spatele
casei noastre, care, cum a auzit vestea, ba fuge acas[, ba apare la noi
]n ograd[. Car[ oale, castroane, avem mort.
La care T[burceanu?! ]ntreb eu =i ]ntorc fa\a ca s[ nu-mi
vad[ lacrimile. Mama r[cne=te =i mai tare:
Vologhi\[, scumpul meu Vologhi\[!..
Of, face vecina, cum s[-\i ui\i rudele?! Vladimir T[burceanu,
tr[ie=te l`ng[ =osea!.. Ruda voastr[!
A, da, cum s[-l uit. Chiar =tiu =i unde locuie=te. E v[rul meu, cel
mai mare dintre veri=orii no=tri. A luptat, s-a ]ntors din r[zboi cu o
m`n[ =i grad de sergent poate primul gradat din satul nostru. S-a
]ntors din r[zboi cu pu\in[ carte =i cu \inut[ de om cult c`t l-am
tot =tiut dup[ ce s-a ]ntors din r[zboi a umblat curat, sp[lat, b[rbierit,
tuns =i parfumat. Al\ii cum s-au v[zut acas[, au schimbat hainele
22
Nicolae Esinencu
cazone, au ]mbr[cat hainele vechi, au pus m`na pe sape, pe pluguri,

r[m`n`nd \[ranii din via\a lor de p`n[ la r[zboi. Au r[mas aceia=i.
Veri=orul meu ]ns[ s-a pricopsit din nenorocirea asta cu ceva cultur[.
Nu l-am v[zut de mai bine... de c`nd? L-am v[zut m[car ]n ultimii
nou[sprezece ani?! Desigur, e c[s[torit. Are =i copii. +i am auzit c[
are mul\i.
Mi-i ru=ine. N-am fost niciodat[ ]n casa acestui om, a acestei rude,
a acestui veri=or =i acum, poftim, intru. Mai =tii, nici n-o s[ m[
cunoasc[. Are fete sau b[ie\i?
Trei am =i doi fl[c[i, ]mi spune. Cel mai mare e =i ]nsurat, prin
Siberia. Dar a=az[-te, ce s-a ]nt`mplat?
Veri=orul meu e tot a=a cum ]l =tiam cu ani ]n urm[. Nici un pic
nu s-a schimbat. Nici fa\a, nici c[t[turile. Se b[rbierea. Aceea=i fa\[
ca de intelectual pe care am =tiut-o de copil. }mi mai cer o dat[
scuze c[ n-am intrat de at`\ia ani pe la d`nsul, dar dumnealui ]mi
spune c[ nu-i nimic. Fiica lui e m[ritat[, zice, aici ]n sat, =i nu vine
pe la d`nsul, pe la tata, a=a c[...
Are de-acum copiii ei, a-=a-i via\a...
Se b[rbiere=te mai departe, ]=i cere scuze c[ trebuie s[ se b[rbiereasc[. C`t am fost ]n sat copil, apoi mai m[ricel, n-am avut, sau
poate am avut, dar am uitat, prilejul s[ v[d cum se b[rbiere=te v[rul
meu Vladimir T[burceanu cu o m`n[. Dac[ m-ar fi ]ntrebat cineva
cum se b[rbiere=te cu o m`n[, a= fi spus c[-l b[rbiere=te nevasta. Nu,
nevasta lui ]=i caut[ de lucru prin cas[. A-ntrebat dac[ s-aduc[ un
pahar de vin, b[rbatul a spus c-o s[ aduc[ el, el vrea s[ coboare ]n
beci, ba chiar o s[ coboare, a zis, =i veri=orul, s[ vad[ ce beci am, a
zis, =i nevasta a r[mas s[-=i caute de lucru, mi se pare c[ taie pìne.
Veri=orul se b[rbiere=te. C-o m`n[ se b[rbiere=te =i nu se simte ]n
mi=c[rile lui nici un pic de st`ng[cie. Cu o m`n[ ]nmoaie p[m[tuful
]n spum[, cu aceea=i m`n[ ridic[ briciul =i-l trece peste cureaua, un
cap[t al c[reia e aninat de perete, iar altul e la veri=or ]ntre genunchi.
Trece o dat[, de dou[ ori briciul peste curea, las[ cureaua =i ridic[
briciul spre fa\[.
23
Vladimir Mihalovici, ]i zic, altfel nu mi s-ar da limba s[-i zic.

Vladimir nu, nu i-a= putea zice, e cu vreo dou[zeci de ani mai mare,
veri=or s[-i zic nici at`ta. }i spun ce s-a ]nt`mplat.
Hopa! face dumnealui =i las[ briciul pe marginea mesei, sentoarce spre nevast[. Avem c`=tig, ai auzit?! zice =i pe loc ]mi explic[. A=a se zice ]n ultimul timp la noi ]n sat c`nd moare cineva din
rude. Am auzit, zice, bocete, dar nici prin cap s[-mi treac[ c[ avem
c`=tig... Dar Ion, Andrei unde-s?!
Au fost, ]i explic, au fost, am aflat unde dore=te mama s[-l
]ngrop[m =i s-au dus s[-l aduc[.
Mda... +i ce-a spus mama?
Ce s[ spun[ mama pl`nge, strig[... aici a spus s[-l ]nmorm`nt[m, l`ng[ d`nsa.
Apoi de-acum to\i s[ fim gr[mad[, zice veri=orul Vladimir =i
se-ncrunt[, chibzuie=te ceva. +i unde zici c[-s fra\ii?
Au plecat s[-l aduc[. Cum a spus mama unde o s[-l ]ngrop[m,
am ]mp[r\it ]ntre noi ce avem de f[cut. Ei au plecat s[-l aduc[ la
ora= au s[ fac[ sicriu, obelisc, au s[-i cumpere haine, tot ce se cere
pentru ]nmorm`ntare, iar mie mi-a revenit s[ dau o m`n[ de ajutor
aici. Dar ce s[ fac, m[ ierta\i, habar n-am, n-am ]nmorm`ntat ]nc[ pe
nimeni...
Da noi aici am ]ngropat pe mul\i... bunelul, bunica, fata lui...
mda.
Se zice c[ mai ]ntì e nevoie de gropari.
+tii ce, zice veri=orul meu =i mai trece o dat[, de dou[ ori cu
briciul peste obraz, dar de-acum ]n fug[, iaca am terminat, pun bini=or
briciul pe mas[, so\ia o s[ spele toate astea, =i strig[ la so\ie: nu-i a=a,
Irin[?! Iar noi, zice ]ntors spre mine, ne ducem ]ndat[ la fratele meu
Ion s[ nu-l sc[p[m la munc[, c[ =i el noaptea a fost la botez... da
beciul ]l l[s[m, a=a-i, pe alt[ dat[?!
Niciodat[ nu l-a= fi g[sit, ]i spun ]n drum spre veri=orul Ion,
care e mai mic dec`t veri=orul Vladimir =i care locuie=te undeva ]n
cel[lalt cap[t de sat. }nainte, pare-se, pe aici se termina satul...
24
Nicolae Esinencu
|i se pare... e-he, de c`nd am trecut casa care era pe timpuri

ultima din marginea satului. Ai avut ]n vedere casa lui...?!
Huzun, mi se pare, nu?!
P[i de c`nd am trecut-o...
+i cap[tul satului ]nc[ nu se arat[. Case noi, case noi, fe\e necunoscute de la fiecare poart[, de peste fiecare gard. Dar, se vede, pe
aici a trecut fotografia fratelui de-acum. Ba ici, ba colo lumea =opte=te:
Aista care s[ fie cel mijlociu sau cel mai mic?!
Unii r[spund c[-s cel mijlociu, r[spunsul altora nu-l aud... Nici
s[tenii nu m[ prea =tiu, nici eu nu-i prea cunosc. Am plecat de mult
din sat =i-am uitat satul. Am pierdut satul =i-am c[p[tat ce?! Ah, dar
alung g`ndurile astea, r[spund la ]ntreb[rile veri=orului care m[ duce
spre cel[lalt veri=or, r[spund la ]ntreb[ri =i explic ce =i cum a spus
mama c[ trebuie pentru ]nmorm`ntare.
Mama cere s[ fie ]nmorm`ntat cu colaci, cu pop[... cu muzican\i
=i cu pop[.
Mda, cu pop[ o s[ fie mai greu... zice v[rul Vladimir.
Pl`nge =i spune c[ d[ totul, numai s[ fie ]ngropat ca nimeni
altul... Dar cine are nevoie de banii ei?! De-ar tr[i Vologhi\[... zic eu
=i simt c[-mi n[boie=te ]n g`t iar nodul cu lacrimi. Da, nu-l mai avem
pe Vologhi\[!
V[rul meu Vladimir a trecut prin r[zboi, a v[zut multe, ]i sunt
recunosc[tor c[ nu-mi r[spunde nimic. M[ las[ s[ merg pl`ng`nd ]n
voie =i numai c`nd ajunge la o poart[ mare, se-ntoarce =i zice:
P[i iaca aici locuie=te fratele Ion... dar p`n[ la marginea satului mai este... =i-acum numai dac[ l-am g[si acas[! se apuc[ =i bate-n
poart[.
Da, sigur c[ =i acest omule\ din fa\a mea e rud[ de a noastr[. Mi-l
amintesc. Seam[n[ mult cu fratele s[u Vladimir, dar nu e at`t de
zdrav[n =i are \inut[ \[r[neasc[.
Avem c`=tig, ]i spune fratele Vladimir, =i veri=orul meu Ion, care
ne-a deschis poarta, mi-a z`mbit c`nd m-a v[zut, s-a-ntors mirat spre
mine. C`nd s-a-nt`mplat?!
25
C`nd s-a-nt`mplat, s-a-nt`mplat, r[sufl[ ad`nc fratele lui

Vladimir, iat[ ce se cere acum, zice el =i-i spune: Ai s[ fii unul din
gropari, dar tot tu ai s[-i g[se=ti pe ceilal\i trei.
Mama a spus opt gropari s[ fie, intervin eu.
Aha, face veri=orul Vladimir, atunci o s[ g[se=ti opt... auzi, Ioane?! Nicolae nu prea =tie lumea ]n sat, a=a c[... cuno=ti rudele noastre, d[-i drumul... ]ngroparea e mìne =i groapa trebuie ]nceput[ azi!
Eu, mai spune v[rul Vladimir, am s[ am grij[ de muzican\i...
Veri=orul Ion r[m`ne s[ se ]mbrace, s[ dea fuga pe la ceilal\i gropari, veri=orul Vladimir se-ntoarce =i o ia spre prim[rie s[ se ]n\eleag[
cu conducerea ]n privin\a muzican\ilor, eu o iau de unul singur spre
cas[. Merg pe drum =i pentru prima oar[ ]mi dau seama c-am f[cut
r[u c-am r[mas ]n sat s[ m[ ocup de cele necesare. Trebuia s[ plec la
Chi=in[u =i ]n sat s[ r[m`n[ unul din fra\ii mai mari, Andrei, s[ zicem.
N-o mai pot auzi pe mama r[cnind.
Vologhi\[! se repede, se smuce=te din mìnile rudelor mama
c`nd m[ vede intr`nd ]n ograd[, se arunc[ spre mine. Mamii, unde-i Vologhi\[?! Cum de l-a\i pierdut, mamii?!
V
fotografia lui ]n sat. Mìne va fi adus =i el.
}l cunoa=te\i?
}l cunoa=tem.
Cei care au r[spuns sunt ni=te copii. Copiii lui Amu=. Patru la
num[r. Unul mai mic dec`t altul. Tata =i mama au plecat de zor la
munc[ =i ]n ograd[ au r[mas numai copiii.
Ce-ave\i de spus?
Mama a spus s[-l pl`ngem.
Atunci pl`nge\i-l.
Copiii se uit[ unul la altul, se ghiontesc, se dau mai spre poart[ =i
iar se ghiontesc.
26
Nicolae Esinencu
Mama a spus s[-ncepi tu, Veronic[, zic fr[\iorii c[tre surioar[.

Eu?! Mama mi-a spus s[ v[ spun s[ c`nta\i... to\i s[ c`nt[m, s[
pl`ngem! }ncepem!
Dar o s[ ne dea bomboane?!
La mort copiilor li se dau bomboane. +i pr[jituri. +i poam[, dac[-i
toamna. +i mere. Printre altele, fra\ii mi-au l[sat o list[, lista cump[r[turilor pe care trebuie s[ le fac ]n lipsa lor. Bomboane zece kilograme. Mere avem, v[ratice. Poam[ la ora asta nu se g[se=te.
O s[ v[ dea bomboane.
+i pr[jituri?
+i pr[jituri.
Atunci s[ pl`ngem, se hot[r[=te b[ie\elul, care a vrut s[ afle
dac[ o s[ primeasc[ ceea ce =tie c[ se d[ pe la ]nmorm`nt[ri, =i ]ncepe
de odat[, de unul singur, s[ pl`ng[, s[-l boceasc[ pe fratele meu Vologhi\[. Izbucnesc =i ceilal\i copii. Bocesc.
De=i soarele e sus de tot, c`nd apare feti\a cu fotografia la poarta
lui Ardei, mai g[se=te familia aceluia dormind pe acoperi=ul casei.
Aici e nevasta, aici sunt cele dou[ fete de m[ritat. Dorm ghemuite ca
ni=te g[ini pe copaci. Lumea le vede, nu r`de, ]nainte oamenii r`deau,
dar s-au obi=nuit. Cine nu-l cunoa=te pe Ardei! Ardei =i be\iile lui!
C`t a b[ut Ardei p`n[ ]n prezent, se vorbe=te ]n sat, se spune c-ar fi
un lac, ba nu, o mare, chiar un ocean de alcool. A fost de vreo treipatru ori dus la tratament, dus cu for\a, amendat, arestat pe cincisprezece zile, dar ]n zadar bea de zv`nt[. +i c`nd bea, nimeni nu
se mai poate apropia de cas[. Alung[ copiii, so\ia, care nu mai =tiu
unde s[ se doseasc[; p`n[ la urm[ se urc[ pe acoperi=. Diminea\a
Ardei le vede, dar nu mai este at`t de beat ca s[ fac[ mare g[l[gie,
strig[ la ele s[ se coboare, le bolde=te cu pr[jina, dar ]ntruc`t, spuneam, nu mai este at`t de beat ca s[ poat[ r[cni din nou, arunc[
pr[jina =i cu capul plecat iese din ograd[, fie c[ se duce iar la bufet,
fie c-o ia spre primul om care mai are vin din anul trecut.
}n diminea\a asta Ardei mai doarme. Fetele lui dorm pe acoperi= ]n
b[taia c[ldu\[ a soarelui, el doarme unde s-a nimerit ]n mijlocul
ogr[zii cu bra\ele desf[cute =i fa\a spre cer, parc-ar fi ucis.
27
}l cunoa=te\i?
Feti\a strig[ =i arunc[ cu un bulg[r pe acoperi=ul casei. O nimere=te
pe fata mai mare, dar sare din somn mama. Se uit[ r[t[cit[ ]n jur, ]=i
vede fetele =i ]ncepe s[ boceasc[ f[r[ a vedea bine fotografia fratelui
la poart[. Pl`nge pe acoperi= de necazul ei:
Fetele mamei... dragile mamei... cum o s[ tr[i\i voi?! Cum o s[
tr[i\i, c[ cine o s[ v[ ia de neveste cu un asemenea tat[?!
Ardei r[m`ne nemi=cat. Se vede, e cri\[. Se zice, c`nd bea grozav,
r[m`ne c`te dou[ zile ]ntins ]n mijlocul ogr[zii.
Ave\i ceva de spus?
Ce-ave\i de spus? se opre=te fotografia fratelui la o poart[. Ceave\i de spus? se opre=te la alt[ poart[ +i tot a=a.
La poarta lui Oproiu, fotografia st[ mai mult. Oproiu e fostul prieten al bunelului nostru, bunelul a murit demult, iar Oproiu mai
tr[ie=te. E foarte, foarte b[tr`n, aproape c[ nu se mi=c[ de pe prisp[,
dar de vorb[ nu se las[, ca pe timpuri.
...a=a-i omul, tr[ie=te c`t ]i c`nt[ coco=ul... Coco=ul meu, iaca, a
r[gu=it, dar eu tot m[ mai \in. Coco=ul meu mai c`nt[, dar ]ntr-o bun[
zi simt c-o s[ moar[ =i coco=ul ista, eu ]ns[ o s[ mai r[m`n... al cui
zici c[ e t`n[rul?
Feti\a ]i spune, dar Oproiu nu r[m`ne s[ asculte, c[ tot nu =i-ar
mai aminti al cui e t`n[rul din fotografie.
...iaca ]nv[\a\ii de azi caut[ s[ afle dac[ mai este =i alt[ via\[
dec`t asta de pe p[m`nt... zice el mai departe =i strig[: Este! Mult
timp lumea n-a crezut ]n a doua via\[, dar s[ v[ spun eu ce-au descoperit nu demult savan\ii americani. La radio s-a spus...
Mo=ul spune ceva vecinilor, vocea i se pierde, apoi iar se aude.
Da, da, da! strig[ =i nu-l poate opri nimeni pe Oproiu. L`ng[
satul nostru mai este un sat, numai c[ nu to\i ]l v[d. Satul ista se
vede, dar acela nu se vede. Cei care mor, trec ]n satul care nu se vede,
cei care se nasc, vin ]n satul ]n care tr[im noi... spune multe =i ]ncurcate Oproiu =i deodat[ ]ncepe s[ strige =i s[ arate cu m`na spre panta dealului de deasupra satului. Iat[-l! Iat[-l! +ade =i sur`de! +i strig[
mai departe, spre pant[, la fratele nostru, pe care Oproiu zice c[-l
28
Nicolae Esinencu
vede. M[i b[iete-m[i! M-auzi, bunelul t[u e pe acolo, cat[-l, o s[ fi\i

]mpreun[... =i dezn[d[jduit Oproiu se a=az[ pe prisp[. Eu strig
la d`nsul, dar el sur`de... apu de-acum a=a o s[ =ad[, p`n[ n-o s[
se mute neamul lui acolo... al cui zici c[-i t`n[rul?!
VI
Intru ]n cas[, ies din cas[, m[-nv`rt prin ograd[ f[r[ s[ v[d, s[
aud ceva =i iar intru ]n cas[, =i iar ies din cas[, mereu pun`ndu-mi
una =i aceea=i ]ntrebare, stupid[, poate, dar mereu e una =i aceea=i:
oare am s[ te mai v[d vreo dat[, Vologhi\[?!
M[ scoate din tulburare so\ia veri=orului Ion, care de-acum a =i
sosit, comand[ pe celelalte femei de prin mahal[. }i cad ]n cale =i ea
m[ scoate din tulburare.
De ce te-nv`r\i ]ncolo =i ]ncoace... groparii trebuiesc hr[ni\i!
Groparii! m[ opresc, m[ uit la ea buim[cit. Abia acum observ
pe prispa noastr[ mai mul\i b[rba\i. Pe trei-patru ]i cunosc, ba pe =ase
]i cunosc, pe =apte, pe al optulea nu-l cunosc.
Ace=tia-s groparii, ]mi explic[ so\ia veri=orului Ion, =i trebuiesc
hr[ni\i, c[-i t`rziu de-acum!
Au =i f[cut groapa?! m[ mir eu.
Of, Doamne, ofteaz[ ruda mea, e at`t de ]mpov[rat[ de problemele ]nmorm`nt[rii, ]nc`t s-a oprit =i ea ]n fa\a mea cu o oal[ ]n
m`n[, se uit[ la mine, la oal[. Iaca vroiam s[ fac ceva cu oala asta =i
parc[ mi-am pierdut min\ile!..
O scoate din amor\eal[ alt[ femeie.
Surato, trebuia s[ speli oala ceea, ai uitat?!
Of, c[ m-am tulburat cu totul! se pl`nge ruda mea, toarn[ o
c[ldare de ap[ ]n oal[, v`r[ m`na =i hai s[ spele oala, dar nici de
mine nu se las[.
Cum, b[iete, s[ fie groapa gata c`nd groparii ]nc[ nici n-au fost
pu=i la mas[. +i zice foarte sup[rat[: A\i plecat la ora=ul cela =i a\i
uitat cum se ]nmorm`nteaz[ un om... +i adaug[: }nainte de-a ]ncepe
29
groapa, groparii vin ]n ograda mortului, sunt pofti\i la mas[ =i numai

dup[ aceea se duc s[ fac[ groapa... hai, pune-i la mas[, c[-i sear[...
Dar de ce eu s[-i pun la mas[?! m-aud ]ntreb`nd, ceea ce o
sup[r[ =i mai tare pe rud[.
Doamne, m[ iart[, chiar nimic nu =tii... uite colo sub copaci e
pus[ masa, dar la mas[ ]i pune o rud[ apropiat[ a mortului... nu e=ti
tu ruda cea mai apropiat[ a mortului?!
Se v`r[ pe fir =i veri=orul Ion, care p`n[ acum a stat lini=tit cu
ceilal\i gropari pe marginea prispei.
Hai, Nicolae, c[-nt`rziem cu totul =i groapa trebuie ]nceput[ azi...
}mi mai amintesc ]n clipa ceea =i de tata. Dar unde-i tata? El ar
putea s[-i pun[ la mas[. }mi trece prin minte, dar tot atunci m[
lini=tesc, m[ ]mpac cu g`ndul c[ eu, totu=i, trebuie s[ pun groparii la
mas[. Tata a adus iar dou[ c[ld[ri cu ap[, s-a a=ezat pe marginea
prispei, vrea s[-=i suceasc[ o \igar[, sur`de. Sunt mai mult ca sigur
c[ tata ]nc[ nu =tie cu adev[rat ce s-a ]nt`mplat. Aude at`t de prost,
]nc`t de c`te ori s-a interesat ce e cu at`ta lume =i de ce r[cne=te
mama, a r[mas s[ sur`d[ mai departe. Se uit[ din c`nd ]n c`nd la
mine, b[nuiesc c[ se bucur[ de ]ntoarcerea mea, a celorlal\i feciori,
pe care acum nu-i vede, dar odat[ ce se preg[te=te at`ta m`ncare,
b[nuie=te c[ au s[ se ]ntoarc[ =i o s[ facem o mare s[rb[toare. }mi
scutur fruntea =i poftesc oamenii la mas[, groparii.
V[ rog, pofti\i la mas[...
Dac[ noi ne-am =i a=ezat, r`de groparul pe care nu-l cunosc.
Restul sunt veri=orii Ion, Petre, Savunea, vecinii Dumitrachi, Ionic[,
Scridon, Anton... dar pe cel care vorbe=te nu-l cunosc.
Ce trebuie s[ fac eu? m[ aud ]ntreb`nd, c[ s[ m[ a=ez la mas[
nu-mi vine, dar de poftit i-am poftit.
Dac[ ai s[ ne torni c`te un pahar de vin, o s[-l bem cu pl[cere,
spune tot groparul necunoscut. Nu m[ cunoa=te\i?
Chiar nu v[ cunosc.
Apoi nu \i-i ru=ine?! sare cu gura la mine femeia care adineaori
spunea so\iei veri=orului Ion s[ spele oala ceea. }i b[rbatul meu!
30
Nicolae Esinencu
Da, mi-i ru=ine. Nu-l cunosc =i gata. Dar nici pe ea n-o cunosc. +i
mi se face =i mai ru=ine. Torn c`te un pahar de vin, dar so\ia veri=orului
Ion, care, se vede, urm[re=te ce se face la masa la care m[n`nc[ groparii, strig[:
Of, m[i b[iete, la mort se serve=te cu un singur pahar... strig[
=i tot atunci strig[ =i la gropari. Da voi nu =ti\i?! Dac[ v-ar pune omul
=i c`te o cad[ ]n fa\[, a\i t[cea, c[ =tiu c[ nu sunte\i la nunt[!..
Nu se sup[r[ nimeni. Ba groparii chiar s-au ]nveselit. S-au f[cut
parc[ mai ]ndem`natici, trag mai aproape farfuriile, m[n`nc[, dar
nici de pahar nu uit[ mereu trag cu coada ochiului s[ vad[ pe
unde se afl[ paharul... Am dat un pahar de vin lui Anton, acum umplu din nou paharul =i-l ]ntind lui Ionic[, vecinul din dreapta casei
noastre.
Ia, Ionic[, un pahar de vin ]ntru pomenirea fratelui...
S[ fie pomenit, ridic[ Ionic[ paharul, ]l duce la gur[ f[r[ mult[
vorb[. L-a =i b[ut.
M[i Ionic[, mai ]ncet, bre, r`de groparul necunoscut. Mai ]ncet,
bre, c[ mai avem de s[pat groapa.
Ionic[ parc[ a ro=it pu\in, ceilal\i au izbucnit ]n r`s. R`d ca =i cum
nu s-ar afla la ]nmorm`ntare. Dar nu r`d din r[utate, ci r`d c[-s oameni vii. R`d, m[n`nc[, dar tot cu grija la groap[ stau.
Chiar dac[ o s[p[m azi numai p`n[ la genunchi, tot bine e,
zice veri=orul Ion.
Chiar =i de-o palm[ dac[ o facem, tot nu-i r[u.
Adic[? face groparul necunoscut =i mai umbl[ cu furculi\a ]n
farfuria cu r[cituri.
Azi o ]ncepem c[ a=a spune obiceiul, c[ de terminat o putem
termina =i mìne. P`n[ va fi adus mortul... Dar c`nd va fi adus mortul?
Eu nu =tiu ce s[ r[spund.
Da eu zic, pune groparul necunoscut furculi\a pe mas[ =i ia
paharul, c[ i-a venit r`ndul la pahar. Da eu zic: chiar dac[ facem groapa numai de-o palm[, nu se-nt`mpl[ nimic. Crede\i-m[. Am ]ngropat
numai ]n anul ista nou[ =i-nc[ nici unul n-a ie=it ]napoi...
31
Gluma groparului necunoscut cere s[ se r`d[, groparii s-au =i junghit a r`de, dar se vede c[ =i-au dat seama c[ eu sunt l`ng[ d`n=ii, =i
r[m`n serio=i. Se-ndeamn[ unul pe altul.
Hai, bre, ia paharul cela c[ ne ducem...
Iau paharul de la groparul necunoscut =i torn veri=orului Petre.
}ntru pomenirea...
S[ fie pomenit... nu m-am mai g`ndit niciodat[ c[ eu o s[-i sap
groapa veri=orului meu Vologhi\[.
}mi dau lacrimile, dar tot atunci o aud pe mama r[cnind. Un timp
n-o auzisem, acum iar se aude.
Of, Doamne, sare so\ia veri=orului Ion, se repede undeva ]n
fundul gr[dinii. I-am spus s[ fie cu ochii pe ea...
}mi l[muresc alte femei, care, nu =tiu de ce, deodat[ au l[sat
por[iala =i s-au ridicat ]n picioare, s-au pornit spre col\ul casei.
Au dus-o pe maic[-ta la vecina Zinovia, s[ se odihneasc[ oleac[ =i s[ nu fie acas[ c`nd vor ap[rea fiicele... =i-au sc[pat-o!
Vin surorile?! ]ntreb ca un z[p[cit, dar pe loc ]mi dau seama,
m[ r[sucesc pe c[lcìe, cu fa\a spre poart[ =i abia acum aud =i alt
r[cnet.
Dinspre f`nt`n[ vin r[cnind surorile Vera, Maria... pe urma lor
fratele nostru mai mic Alexandru. Deci, ei abia acum ajung acas[!
Pe mama n-o mai poate opri nimeni. Femeile s-au dat la o parte,
fiicele s-au aruncat la mama, mama a c[zut ]n bra\ele lor...
Vologhi\[, Vologhi\[!.. r[cnesc surorile mele.
Nu, nu... Nu se poate!.. r[cne=te mama =i, ca s[ nu asist la
aceast[ ]nt`lnire, las sticla =i o iau aiurea ]n gr[din[, dar vocea so\iei
veri=orului Ion m[ ajunge din urm[. Ce nu s-ar ]nt`mpla ]n ograd[,
ea r[m`ne treaz[, strig[ la mine:
M[i b[iete, unde ai apucat-o... groparii i=tia trebuiesc du=i la
\intirim.
De ce eu?! strig, dar pe loc m[ opresc. Dac[ am s[ duc groparii
la \intirim, n-am s[ mai aud r[cnetele mamei. M[ opresc =i ascult
sfatul rudei.
32
Nicolae Esinencu
Groparii =tiu unde-i \intirimul, dar locul unde s[ sape groapa

trebuie s[-l arate una din rude... S-au =i pornit ajunge-i din urm[...
stai, ia =i o sticl[ de vin cu tine. Ai s[ dai oamenilor un pahar de vin
]nainte de-a ]ncepe groapa. A=a-i obiceiul.
Cineva ]mi pune sticla cu vin ]n m`n[, paharul... dovedesc s[-l
z[resc pe tata, care adineaori se c[znea sur`z`nd s[-=i fac[ o \igar[
pe marginea prispei. Mi se pare c[ a priceput ceva din cele ce se
]nt`mpl[ ]n jur. A l[sat \igara, s-a ridicat ]n picioare, fa\a i-a devenit
foarte, foarte serioas[... se uit[ la mama ]nconjurat[ de fiicele care
r[cnesc de nu le mai poate opri nimeni.
Tat[, Vologhi\[ a murit!! strig eu =i o iau spre cimitir.
Intru pe poarta \intirimului =i pe loc inima mi se str`nge. }n \intirimul ]n care n-am fost de mic copil, arunc o privire =i primul lucru
pe care ]l descop[r e pomul care st[ de veghe la mormintele rudelor
noastre. }n \intirim sunt mul\i copaci, p[rul nostru, c[ e un copac de
pere, se vede de la o po=t[. Simt c[ m[-n[du=, dar ]n acela=i timp
parc[ se lumineaz[ ceva ]n mine. S[ fie oare, m[ g`ndesc, copacul
care ne une=te, nu ne las[ s[ ne pierdem de tot ]n timp?! Groparii
m-au a=teptat la poarta \intirimului, sunt ]n jur, dar eu nu-i v[d, nu-i
simt. Calc direct spre copacul, spre pomul care ne une=te =i sunt gata
s[-l cuprind. Aici sunt ]ngropa\i str[bunica, str[bunelul, bunica, bunelul, foarte multe neamuri de-ale noastre, fra\i, surori, copii de =coal[
=i prunci, care ]nc[ n-au apucat s[ pronun\e cuv`ntul mam[ =i tot
aici va fi ]ngropat =i fratele Vologhi\[.
}ncepem? m[ treze=te vocea unuia dintre gropari.
Eu nu =tiu cine =i unde-i ]ngropat. Mormintele sunt aproape nivelate, doar unu-i mai proasp[t, m[ mir.
E fiica mea, face veri=orul Ion =i-=i scoate p[l[ria.
Era de dou[zeci =i doi de ani, ]mi explic[ un gropar =i, f[r[ s[
vreau, simt cum durerea mea trece la veri=orul Ion. }l privesc, mi se
face mil[ de el.
Dar cum de-a murit?
33
A murit =i gata... zice el =i tot el g[se=te for\e s[ ]ntoarc[ vorba.

}i facem lui Vologhi\[ groapa al[turi?! sunt to\i ai no=tri...
Ne vine ]n ajutor pe nea=teptate veri=orul Vladimir. }nc[ de departe ]mi spune c[ s-a ]mp[cat cu muzican\ii, vor fi mìne pe la
dou[sprezece. }i torn =i lui un pahar de vin, ]l bea =i, cum ]i flutur[
m`neca goal[ ]n v`ntule\ul cald, m[ prinde cu privirea asupra pomului care ne une=te. }mi prinde, b[nuiesc, =i g`ndurile.
Nimeni nu =tie c`\i ani are copacul acesta, dar l`ng[ el tot
]ngrop[m de zeci de ani neamul nostru. Eu ]s, cum s-ar spune, dintre
to\i noi, veri=orii, cel mai mare =i eu am apucat ce spunea =i tata, =i
bunelul. Bunelul spunea c[ =i str[bunelul a apucat copacul pe locul
ista. Dar nici acela nu =tia cine =i c`nd l-a s[dit. Nimeni din noi nu
=tie c`nd a fost pus, dar c[ ne adun[ aici gr[m[joar[, e un lucru =tiut.
Unde nu =i-ar g[si ai no=tri moartea, sunt adu=i aici =i ]ngropa\i l`ng[
tulpina lui. Bunelul, =tii, avea un frate, +tefan. +tii unde a murit?
Tocmai la Podul Mare, l-au c[s[pit turcii ]n car. Dou[ s[pt[m`ni, se
zice, a umblat prin p[duri p`n[ a g[sit carul r[t[cit cu fiul lui c[s[pit,
dar l-a g[sit =i tot aici l-a ]ngropat...
Auzi, Vologhi\[, acum pe tine o s[ te ]ngrop[m aici!
Iat[ =i tata vine. S[rmanul, se vede c[ abia acum a ]n\eles ce =i
cum... Vine pe de-a dreptul prin \intirim, direct spre noi. Pe urma lui
vine fratele mai mic Alexandru. Fa\a lui e ca =i a tatei, speriat[. Se
apropie, ]ncepe s[-mi vorbeasc[. Zice c[ feciorul meu Danu i-a anun\at,
dar n-au putut veni p`n[ ]n prezent, deoarece nu s-au g[sit u=or unul
pe altul. Pe Veru\a au g[sit-o ]ndat[, dar Maria era prin ora= =i unde
s-o cau\i ]ntr-un ora= at`t de mare. Au g[sit-o, totu=i, =i s-au pornit,
noaptea desigur, era de-acum dou[sprezece. De unde ]ns[ g[se=ti o
ma=in[? +tii, ]mi spune, ne-am pornit pe jos. Desigur, e o nebunie s[
te porne=ti pe jos la a=a o dep[rtare. Dar ce-aveam s[ facem, ]mi spune.
Ne-am pornit pe jos c[ nu puteam sta s[ a=tept[m c`nd ne-a c[dea o
ma=in[. +tii c[ acum, ]mi spune el, nu se permite ca noaptea =i ]n
zilile de s[rb[toare ma=inile s[ circule liber. Trebuie s[ a=tep\i autobuzul, dar autobuzele, =tii, pornesc abia la cinci diminea\a, zice. Ne-am
34
Nicolae Esinencu
pornit pe jos. Trei-patru ma=ini particulare care ne-au ajuns n-au vrut
s[ opreasc[. Poate dac[ opreau, explicam ce =i cum, ne luau, c`te pe
unul, ajungeam mai devreme. A=a ]ns[... Am mers p`n[ s-a luminat,
p`n[ au pornit din nou autobuzele, dar aici d[ alta peste noi. Nici
autobuzele nu ne iau. Este lege nou[, =oferul n-are dreptul s[ ia
pasageri ]n drum. }ncarc[ ]n gar[ =i descarc[ ]n gar[. Chiar dac[ are
trei-patru pasageri, porne=te, dar ]n drum nu se opre=te. Spre ziu[,
]mi explic[, pe la =ase, au pornit grosul ma=inilor. S-ar p[rea c[ trebuia, totu=i, s[ se g[seasc[ o ma=in[, dar de unde! +tii ce p[\esc =oferii dac[ iau pasageri! Nu se opresc =i gata. +uier[ pe l`ng[ tine. P`n[
nu ne-am pus de-a latul =oselei, nu s-a oprit nici o ma=in[. Ne-a luat
un camion, ]mi spune fratele, fie c[ a v[zut fe\ele surorilor noastre
pl`nse, fie naiba =tie ce, dar ne-a luat. Pe drum ]ns[ altceva d[ peste
noi. Autocamionul are o pan[ =i dou[ ore ]ncheiate st[m pe marginea =oselei. Ajungem ]n sf`r=it la Orhei. Aici poli\istul ]i re\ine actele.
Pl`ngem, spune fratele, ]i explic[m c[ ]n fond noi suntem de vin[, nu
=oferul, ]i spunem despre nenorocirea noastr[, dar dumnealui nici nu
vrea s[ stea de vorb[ cu noi. Zice, condolean\ele mele, dar eu vreau
s[ stau de vorb[ cu =oferul care a ]nc[lcat legea. Am cobor`t =i am
mers pe jos p`n[ la autogara din Orhei. Acolo am mai stat o or[. Se
f[cuse zece c`nd ne-am urcat ]n autobuzul de Telene=ti. Ajungem la
intersec\ie, cobor`m, dar aici sc[p[m autobuzul care vine ]n sat. Pe
cel de la dou[sprezece l-am sc[pat. Cel de la unu =i cincizeci n-a venit
azi nu se =tie de ce. Spun oamenii c[ cel de la unu nu vine ]n sat c[ nu
prea are lume. Se vede c[ nici azi n-a prea avut, zice fratele. L-am
a=teptat pe cel de la patru. Dar acela s-a defectat, cum s-a oprit la
intersec\ie, acolo a r[mas. A venit un particular =i, cum eram mai
mult[ lume, ]mi spune fratele, am n[v[lit cu to\ii, dar el ne-a luat
numai pe noi. Se vede c[ aflase, zice, despre nenorocirea noastr[.
Am ]nt`rziat foarte mult, ]mi spune fratele, dar eu nu-l mai
ascult. M[ uit la pomul care ne une=te =i m[ g`ndesc la fratele meu
Alexandru, fratele de al[turi. C`nd l-am v[zut eu pentru ultima oar[?
Tr[im ]ntr-un ora=, umbl[m pe acelea=i str[zi, dar c`nd l-am v[zut
35
ultima oar[? Dar pe fratele Andrei? C`nd l-am v[zut ]n ora= pentru
ultima oar[? Striga ieri la mine c[ nu =tiu unde tr[ie=te Alex... dar el
c`nd a fost ultima dat[ la mine? Ieri, c`nd mi-a adus vestea?! Dar
mai ]nainte? +i pe fratele Ion c`nd l-am v[zut pentru ultima oar[?!
Tot ieri ori mai ]nainte?.. Dar pe fratele care nu mai este, fratele Vologhi\[, c`nd l-am v[zut pentru ultima oar[?! M[ clatin. Pe Vologhi\[
l-am v[zut ultima oar[ acum =ase luni. +i atunci datorit[ lui. Mai bine
de zece ani, ba se poate spune, chiar de c`nd am plecat cu to\ii din
satul ista, el s-a tot \inut, a insistat de sute =i mii de ori s[ ne adune
pe to\i o dat[ gr[mad[ aici, la p[rin\i, acas[. N-a fost chip. Ba unul a
lipsit, ba altul. Unul nu putea s[ p[r[seasc[ serviciul, altuia nevasta
]i era la maternitate, =i tot a=a. Veneau c`\iva, dar cineva tot lipsea
dintre noi. El a fost totdeauna. Cu noi =i f[r[ noi. Acum era ]n sat,
acum era la Chi=in[u. Venea ]n sat =i spunea ce-i la Chi=in[u, venea
la Chi=in[u =i spunea ce-i ]n sat, bine]n\eles, dac[ ne g[sea pe noi,
fra\ii. Toate informa\iile, nout[\ile, le aflam prin so\ia mea sau prin
feciori, deoarece, c`nd venea fratele Vologhi\[, aproape niciodat[ nu
m[ g[sea acas[. Spunea so\iei, copiilor ce mai nou e prin sat, ce face
mama, tata =i disp[rea ca s[ apar[ iar peste un timp... Ultima dat[
l-am ]nt`lnit... Acum =ase luni venise de c`teva ori la mine, nu m[
g[sise, dar insistase, transmisese prin so\ie, prin copii, c[ are nevoie,
mare nevoie, =i, ]n sf`r=it, ne-am ]nt`lnit. Mi-a ]ntins m`na ]nc[ de
departe =i cu sur`sul lui sfinte, ce sur`s molipsitor avea! }nc[ de
departe ]mi spune:
Nicolae, s`mb[t[ mergem acas[! +tiu, zice, tu niciodat[ n-ai
timp, dar acum ai s[ mergi, c[ mergem cu to\ii, ]n sf`r=it, pe to\i i-am
convins! I-am =i transmis mamei c[ venim!
Vologhi\[ era poate cu cea mai mic[ \`r[ de carte dintre noi =i-mi
zic acum, poate asta =i-l lega mai mult de satul ]n care ne-am n[scut,
]l lega de mama =i tata. Restul fra\ilor =i surorilor, cu institute terminate, aveau alte probleme, el avea o singur[ problem[, s[ alerge la
mama, s[ alerge la tata, la ei =i-apoi iar la noi =i, c`nd ie=ea de la noi,
vedea c[ n-are unde se duce dec`t la p[rin\i. Abia acum ]mi dau sea-
36
Nicolae Esinencu
ma, s-a zb[tut singuratic ]ntre noi =i p[rin\i p`n[ s-a pierdut... C`nd
l-am v[zut ultima oar[?
Dar, Vologhi\[, ]i spun, ]ntr-adev[r de data asta nu pot.
Po\i. Am fost la serviciu la tine, m-am interesat, nu se prevede
nimic important. Am vorbit, zice, =i cu =eful. Mi-a spus c[ po\i, cu
at`t mai mult cu c`t e vorba de s`mb[t[ =i duminic[... at`t c[ plec[m
vineri... ce zici, a?! Te rog, Nicolae!
Sur`sul nu-i lipsea de pe fa\[, dar nici ]ntrebarea nu lipsea din
ochii lui alba=tri.
Bine, i-am spus, dar cu o condi\ie: s[ mergem cu to\ii!
S-a bucurat ca un copil.
To\i =tiu! Le-am spus c[ =i tu mergi! M[ iart[, eram sigur c[ ai
s[ mergi... Ce-o s[ se mai bucure mama =i tata! Bine]n\eles, iar n-am
fost cu to\ii. Din cei =apte fra\i =i surori, c`\i suntem noi la Chi=in[u,
ne-am adunat doar patru, patru fra\i. Eu, Ion, Andrei =i el. Dar, sfinte,
bucuria lui n-avea margini. }n primul r`nd, c[ ne-am adunat, =i-apoi
]n componen\a asta n-am fost niciodat[ ]mpreun[ aici la p[rin\i din
momentul plec[rii noastre ]n sat. Eram cei patru fra\i mai mari ]mpreun[ =i Vologhi\[ \op[ia ca un coco=. }n primul r`nd, cum sosisem noaptea, t`rziu, noi ne-am culcat s[ dormim, dar el nu s-a culcat, toat[
noaptea a sporov[it, a fost la pe=te, a t[iat lemne, i-a ajutat mamei s[
coac[, ]nc`t, trezindu-ne, ne a=tepta o mas[ cum nu s-a mai pomenit.
+i iar el, Vologhi\[, neobositul, alearg[ ]n jurul nostru, ]n jurul mesei,
]n jurul p[rin\ilor =i iar ]n jurul nostru. Avea =i program pentru toat[
ziua, ba chiar =i pentru ad[uza. Cum terminam masa, trebuia s[ ne
ducem, zicea el, s[ vedem rùl. Avea acolo etrele aruncate, spunea
c[ a=a pe=te noi o s[ murim =i n-o s[ vedem. Apoi zicea c[ rùl avea
o ap[, c[ nici marea, la care mereu alergam verile, nu face o para
chioar[. Urma dup[ rù s[ vedem viile, apoi =coala, stadionul, =i iar
intra o mas[ copioas[ ]n programul lui, apoi iar urmau ]nt`lniri cu
vechile noastre cuno=tin\e, pe care eu, recunosc, abia-abia de mi le
aminteam. Sigur, ne-am l[sat t`r`\i la rù, ]n vii, la =coal[, la stadion.
Vologhi\[ jubila. Mereu cu ochii alba=tri sclipind, mereu cu z`mbetul
37
molipsitor flutur`ndu-i pe buze. Au fost, ]ntr-adev[r, dou[ zile minunate. Am r`s, am glumit, am f[cut sport, am lenevit, ne-am sc[ldat =i
iar ne-am lenevit. M-am sim\it poate cum nu m-am sim\it niciodat[
nic[ieri ]n lume. Dar dac[ m[ ]ntorc acum cu g`ndul =i cu sufletul la
cele de atunci, ]mi dau seama c[, totu=i, =i ochii lui, =i z`mbetul lui
erau tri=ti. Z`mbea, r`dea, se juca cu noi, dar p`n[ la urm[ r[m`nea
trist parc[ avea s[ ne spun[ ceva. Vroia oare s[ ne spun[ s[-l
]ngrop[m, dac[ moare, aici, unde s-a n[scut, l`ng[ apele rùlui, l`ng[
vii, l`ng[ mama =i tata?! Asta ai vrut, Vologhi\[, s[ ne spui?! De aceea
ai insistat atunci, Vologhi\[ drag[, at`t de tare s[ venim cu to\ii aici?!
+i de aceea repetai mereu cu triste\e c[-\i pare foarte r[u c[ n-au
venit =i cel[lalt frate =i surorile?!
Vologhi\[, ce-ai f[cut, Vologhi\[?!
}l cunoa=te\i?
Cum s[ nu-l cunoa=tem?!
Ce-ave\i de spus?
Se zice c-au venit =i surorile lui.
Trebuiau s[ vin[.
Se zice c-au chemat doctorul la mam[-sa... s[rmana!..
Ce-ave\i de spus?!
Umblu prin ograd[ =i toate mi se ]nv`rtesc ]n cap fraze, comenzi,
r[cnete =i iar fraze.
Bomboane =i biscui\i nu s-au cump[rat.
S-au cump[rat.
Cine a cump[rat?
Nicolae a fost la magazin.
Nicolae s-a dus cu groparii la \intirim.
Nu-l vezi c[ st[ la col\ul casei?
Dac[ s-au cump[rat biscui\i =i bomboane, e bine... dar cum
r[m`ne cu scaunele?
Care scaune?
Of, c[ parc[ n-ai mai ]nmorm`ntat pe nimeni... scaunele de la
masa la care se d[ de poman[.
38
Nicolae Esinencu
Apoi de scaune s-o ]ntreb[m pe \aca Ecaterina, s[ ne spun[ ea.

S-o l[sa\i pe \aca acum... of, c[ ne-a auzit!
Scaune =i mas[ da\i, cele mai bune totul da\i. Vologhi\[, ce-ai
f[cut tu, Vologhi\[?! Unde am s[ te mai v[d eu acum, Vologhi\[?!
Pl`nge ]n[du=it mama.
Veri=orul meu cel scump!.. Vologhi\[, Vologhi\[...
Da cine-i, fa, asta care boce=te pe veri=orul ei scump, c[ eu
dup[ glas n-o cunosc, =i boce=te ]n cas[!
Apoi e a lui Miron... mama ei e sor[ cu \aca Ecaterina... E
Anica.
Vologhi\[, Vologhi\[, mamii...
Veri=orul meu cel scump...
Scoate\i-o pe Anica afar[!.. +i spune\i-i s[-nchid[ gura... nu vede
c[ o porne=te mai r[u pe \aca?!
Anic[!
Nu striga, du-te =i scoate-o afar[!
Ce r[cne=ti, fa Anic[, ca o proast[?! N-ai ce face? Cine crezi c-o
s[ fac[ pomu=orii?!
D-apoi eu nu fac pomu=orii?! Ce crezi c[ f[ceam ]n cas[?!
Nu =tiu eu ce f[ceai ]n cas[, eu te-auzeam c[ boceai... s[ nu
mai boce=ti!
Femeilor, s-a muiat bulgurul pentru g[lucele?!
V[leu, d-apoi ]nc[ nu s-a cump[rat orez.
S-a cump[rat, n-ai v[zut c[ s-au adus biscui\i, bomboane =i
orez?! Nicolae a adus.
D-apoi Nicolae e la \intirim cu groparii... of, c-am mai spus o
dat[ prostia asta... nici nu mai =tiu ce s[ fac... nu eu am ]nmuiat
adineaori bulgurul?!
Veru\[, Marie, voi sunte\i fiicele mamei, c[uta\i de mama!..
Vologhi\[, ce-ai f[cut, Vologhi\[!..
De ce te amesteci, Anic[, le-ai pornit =i pe d`nsele...
Valerian[! Da\i valerian[!
Mam[! Mam[!
39
Strig[ Veru\a, r[cne=te Maria... A venit doctorul din sat. S-a aplecat
asupra mamei, d[ lumea la o parte =i l[mure=te c[ nu-i nimic. }i d[ s[
miroase amoniac =i zice s[ fie dus[ ]n cas[. M[ ofer s-o ajut pe mama,
dar femeile m[ dau la o parte... M[-ntorc =i-l v[d pe tata venind de la
f`nt`n[ cu dou[ c[ld[ri de ap[. Mereu car[ ap[ cu dou[ c[ld[ri. Aduce
c[ld[rile, femeile le de=art[ prin oale =i din nou se duce la f`nt`n[.
C`nd calc[, se leag[n[. M[ z[re=te =i tresare. I s-o fi n[z[rit c[-i Vologhi\[. S-a buim[cit. Se uit[ ]n st`nga, ]n dreapta, caut[ parc[ un loc
unde ar putea dispare, vede c[ld[rile de=arte, le-n=fac[, dispare pe
poart[. Vreau s-o iau =i eu ]n gr[din[, dar vecina m[ apuc[ de m`n[.
Colacii, ce se aude cu colacii?!
}nc[ diminea\[ am f[cut comand[, zic, fiindc[ ]ntr-adev[r miamintesc c-am f[cut... dar am f[cut? Am f[cut sau numai mi se pare?!
Colaci la brut[ria din satul nostru nu se coc, pìne se g[se=te, dar
colaci o s[ trebuiasc[ s[ comand[m la Negureni, peste rù. E vorba
de peste o sut[ de colaci =i p`n[ mìne e tare greu s[-i coci. Mama a
spus s[ facem ce vrem, c[ ea nu mai poate face nimic, dar vecinele =i
rudele au zis c[ pot ele s[ coac[, dar tot mai bine ar fi dac[ s-ar comanda la Negureni. Ele s-ar ocupa de r[cituri, sarmale, dar colacii ar
fi bine s[ fie comanda\i la Negureni. }mi amintesc... Ah, am comandat, mi-am amintit. La \intirim mi-a amintit veri=orul Vladimir. Vorbea nu =tiu despre ce =i de odat[ m[-ntreab[ ce-i cu colacii. +i-am
luat-o de-acolo drept peste rù. Doamne, parc[ de un an s-au petrecut toate. +i ce ni s-a spus la Negureni?!
Of, dragul m[tu=ii, fi\i aten\i s[ fie colacii, c[ noi, femeile,
n-avem c`nd... dac[ v-a\i apucat voi, \ine\i-v[, se c[ineaz[ femeia
care m-a ]ntrebat de colaci.
S-a f[cut comand[, totul o s[ fie bine. Mìne diminea\[, ]n zori,
trebuie s[ ne ducem s[-i lu[m.
Cum s[-i lua\i, d-apoi nu-i aduc ei?! Au ma=in[! C`nd au murit
ai lui Bachiu, i-au adus ei cu ma=ina.
Ba ei ]i aduc, noi numai o s[ trebuiasc[ s[ ne ducem din zori s[
pl[tim.
40
Nicolae Esinencu
D-apoi nu i-a\i pl[tit acum?! +tiu c[ se pl[te=te c`nd se face

comanda?!
Brusc ]mi amintesc cum am f[cut comand[ de colaci.
C`nd am ap[rut la poarta brut[riei, am fost opri\i.
Ce c[uta\i? ne-a ie=it un mo= ]n poart[, ridic`nd degetul ar[t[tor
spre o inscrip\ie de pe poart[. Dac[ vre\i colaci, nu se mai fac.
Avem nevoie de =efa brut[riei... cine \i-a spus c[ pentru colaci
am venit... se r[ste=te veri=orul. Este?!
Raionul a interzis. Nu striga\i la mine. Nu dovedim s[ facem
pìne pentru oameni =i ni s-a spus: s[ se fac[ colaci numai cu
semn[tura lor... este =efa, trece\i.
+tiu de nenorocirea dumneavoastr[, se uit[ speriat[ =efa
brut[riei, se uit[ la mine, la veri=orul Vladimir =i iar la mine. Eu n-o
cunosc, satele noastre sunt desp[r\ite numai de apele rùlui, dar eu
n-o cunosc. I-am uitat pe ai mei, dar mite de peste rù... Dumneaei
]ns[ ]mi l[mure=te c[ nu-i din Negureni, dar l-a =tiut pe Vologhi\[. Pe
mine nu m[ cunoa=te, dar pe Vologhi\[ l-a cunoscut. Ea e din centrul
raional, din Telene=ti, =i-l \ine minte pe Vologhi\[ ]nc[ de pe c`nd era
prin sat =i venea cu echipa de fotbal la competi\iile raionale. Echipa
dumneavoastr[ era cea mai bun[, Vologhi\[ era portarul echipei.
Nici s[ crezi, o femeie la patruzeci de ani, ]mi vorbe=te despre
fotbal... oricum, se ofer[ s[ ne fac[ colaci.
}n\elege\i, ne explic[ dumneaei, ni s-a interzis categoric s[ mai
coacem colaci, dar pentru Vologhi\[ am s[ fac... Nu, nu pl[ti\i. Veni\i
mìne ]n zori careva dintre dumneavoastr[ =i atunci o s[ pl[ti\i. Pl[ti\i
=i ma=ina vi-i aduce...
I-am pl[tit, ]i mai spun o dat[ vecinei, care m-a-ntrebat ce e cu
colacii.
Vecina mai spune ceva, dar vocea ei se pierde din cauza r[cnetelor
mamei, care umplu din nou ograda.
Vologhi\[, dragul mamii...
Of, =i copiii i=tia ai \ac[i, sunt cu carte, dar au uitat s[ dea telegram[ Elenei =i-acum \aca =i-a amintit c[ aceea nici nu =tie =i iar s-a
pornit pe bocit.
41
D-apoi cine-i Elena?!

Fa, c[ parc[-ai tr[i pe alt[ lume fiica ei care e prin Siberia
c[s[torit[... fiica mai mare.
V[leu, c-aceea n-a avut unde s[ se m[rite mai aproape... d-apoi
cum s[ uite ei s-o anun\e!
Da t[ce\i odat[, femeilor, c[ a fost anun\at[ fata... Veru\a i-a
trimis telegram[, zice, ]nc[ ieri i-a trimis. Cum a aflat, a alergat la
po=t[ =-a trimis, a=a spune.
}i sunt recunosc[tor Veru\ei c[ i-a trmis telegram[ surorii Elena.
Eu am uitat cu totul de sora cea din Siberia. }i mul\umesc ]n g`nd
Veru\ei, dar nu m[ las p`n[ o g[sesc pe sora prin cas[ =i o ]ntreb.
Am trimis, Nicolae... =i pl`nge. Am trimis, dar degeaba. Crezi
c-o s[ reu=easc[ s[ vin[ p`n[ mìne diminea\[? Patru-cinci zile face
de-acolo =i-apoi acum e var[, aerog[rile sunt ticsite de turi=ti... Vologhi\[, fratele meu cel scump, Vologhi\[!..
M[ dep[rtez, m[ prind c[ ]nnopteaz[ =i m[ prind c[ cineva strig[
de mai multe ori la mine, iar eu stau la col\ul casei.
Hr[ni\i, oameni buni, groparii i=tia c[ mai bine de o or[ stau =i
a=teapt[.
}ntorc privirea =i descop[r pe marginea prispei groparii. S-au ]ntors
de-acum, m[ mir, de=i e t`rziu, dar mi se pare c[ n-a trecut un sfert
de or[ de c`nd ne-am desp[r\it la \intirim.
Am s[pat, spune nu =tiu care din ei. Am s[pat groapa, am l[sat
numai dou[ r`nduri de h`rle\e pentru mìne... Ne scul[m de diminea\[ =i p`n[ ]l aduc, o d[m gata... pe la zece ]l aduc?!
Ar trebui s[-l aduc[... lua\i un pahar ]ntru pomenirea fratelui
Vologhi\[.
S[-i fie \[r`na u=oar[...
S[-i fie... lua\i un pahar ]ntru pomenirea fratelui Vologhi\[.
S[-i fie \[r`na u=oar[.
S[-i fie... Lua\i un pahar... =i nu mai termin fraza. Mi-amintesc
cum am ie=it ieri din cas[, l[s`nd so\ia r[cnind ]nconjurat[ de cei
patru copii ai mei =i nu m-am mai ]ntors, iar mìne e ]nmorm`ntarea.
42
Nicolae Esinencu
Cum au s[ vin[ ei? Cu ce? To\i l-au iubit pe Vologhi\[. V`r sticla =i
paharul ]n m`na veri=orului Ion =i-o iau spre poart[, dar m[-ntorc.
Veru\[, Marie, eu plec la Chi=in[u, dar le spun ]ncet, s[ n-aud[
nimeni.
Cum la Chi=in[u?!
M[ duc s[-mi aduc so\ia, copiii so\ia n-o s[-mi ierte dac[ n-o
s[ fie mìne aici... A \inut foarte mult la Vologhi\[ =i nici nu =tiu dac[
are bani de drum.
+i ce vrei de la noi? m[ mustr[ privirile surorilor.
Nimic. V[ spun ca s[ =ti\i. Parc[ totul e gata, scot carne\elul, ]n
care am scris ]mpreun[ cu fra\ii cam ce ar trebui eu s[ fac r[m`n`nd
]n sat =i citesc: Muzican\ii s-a f[cut; colacii s-a f[cut; groparii
s-a f[cut... Stop mìne diminea\[ ]n zori cineva trebuie s[ se
duc[ dup[ colaci.
Spune ce ai de spus lui Alexandru, se-ntorc surorile, ce ne spui
nou[, nu vezi cum arat[ mama?!
Sta\i. Mamei s[ nu-i spune\i unde-am disp[rut. P`n[ la nou[zece diminea\a apar =i eu cu ai mei... Dar unde-i Alexandru, c[ nu-l
v[d?!
De unde s[ =tim noi?!
}ntr-adev[r, de unde s[ =tie surorile, ele sunt distruse. Cum o v[d
pe mama, izbucnesc ]n r[cnete =i o pornesc =i pe mama. Se cuprind
]n trei =i nu le poate opri nimeni.
Vologhi\[, ce-ai f[cut tu, Vologhi\[?!
Alexandru, care =tie unde-i Alexandru?
Car[ mese de prin sat.
Pentru ce mese?
D-apoi lumea unde o s[ ia masa?!
Abia acum descop[r ]n gr[din[ printre copaci dou[ r`nduri de mese
de c`te dou[zeci de metri =i un al treilea r`nd pe jum[tate... A, iat[ =i
fratele Alexandru t`r`nd cu nu =tiu cine o mas[. }l iau de o parte =i ]i
explic ce-i cu colacii.
Vai, de ce anume eu s[ m[ ocup de... exclam[ fratele, am ]nc[
43
at`tea de f[cut ]n noaptea asta... poate nu te duci... ai t[i au s[ vin[

cu Ion =i Andrei!
}n primul r`nd, n-o s[-ncap[ ]n ma=in[, ]n al doilea r`nd, crezi
c[ Ion =i Andrei au numai at`ta pe cap? Nu uita c[ mai sunt =i nevestele lor!
Poate au s[ angajeze ]mpreun[ un autobuz?!
+i dac[ nu?! De unde =tiu eu ce se face acolo... cum am ie=it
ieri din cas[, nu mai am nici o veste, ei nici nu =tiu c`nd are s[ fie
]nmorm`ntarea.
Despre ce e vorba? se v`r[ pe fir veri=orul Vladimir. Eu m[ duc
diminea\[ dup[ colaci, l[sa\i.
VIII
So\ia pl`nge, r[cne=te:
Cum de-ai ]ndr[znit s[ m[ la=i singur[... stau ca o proast[ aici
=i nu =tiu nimic... c`nd e-nmorm`ntarea?
Mìne, adic[, azi... c`t e ora?
De unde s[ =tiu? Ieri noaptea n-am ]nchis un ochi, te-am tot
a=teptat, nimeni nu intr[, nimeni nu-mi spune nimic... ce pot eu face
cu patru copii... cu copil de \`\[... E trei de noapte, =tii?!
Azi o s[ fie ]nmorm`ntarea =i-am venit dup[ voi...
Cum a=a, tat[, s[ nu te-ar[\i dou[ zile, m[ proboze=te =i fiul
mai mare, =i noi vrem s[-l mai vedem o dat[ pe unchiul Vologhi\[.
Zice, dar maic[-sa ]l repede pe loc.
N-ai auzit c[ tat[-t[u a venit s[ ne ia?! =i se-ntoarce spre mine.
Bine ai f[cut c-ai venit, nu =tiu dac[ am fi putut noi veni f[r[ tine.
}n\elegi, de la serviciu \i s-a dat o ma=in[, o Latvia. Au venit, mi-au
spus c[ mìne, ptfiu, de ce mìne, adic[ azi ma=ina pleac[ ]n sat dup[
tine!
So\ia vorbe=te =i le-ncurc[ pe toate.
Cum dup[ mine ]n sat?!
Te miri?! +i eu m-am mirat c`nd am auzit, dar omul care m-a
informat, a spus c[ el nu =tie nimic. A venit asear[ pe la opt =i mi-a
44
Nicolae Esinencu
spus c[ a=a =i a=a, totul e organizat. Pricepi ei au ]n\eles c[ tu ai

nevoie de ma=in[ s[ te aduc[ de acolo... tu le-ai spus?!
Eu?! =i de odat[ ]mi amintesc. A, da... a fost a=a ceva, dar eu
nu le-am spus s[-mi trimit[ ma=in[ ]n sat. C`nd Andrei =i Ion s-au
pornit ]ncoace, le-am spus s[ fac[ un telefon la mine la serviciu...
A=a spuneau =i ei, c[ le-a telefonat cineva =i le-a spus c[ e=ti ]n
sat =i ai nevoie de ma=in[... =i i-au spus =oferului s[ se duc[ azi din
zori spre sat.
+i voi?
Ce noi?
+i acum unde s[-l g[sesc?!
Asta m[ ]ntreb =i eu de asear[: unde s[-l g[sesc?! La serviciu
era t`rziu s[-l mai caut, omul cela nu =tia unde locuie=te =oferul...
Eu =tiu unde locuie=te!
Stai, unde te duci? Mama cum se simte?!
}n fine, mergem spre sat, mai bine zis, am urcat ]n ma=in[ =i pornim
la drum. Cum am c[utat =oferul, cum l-am g[sit, cum am c[utat
paznicul de la garaj, cum l-am g[sit, beat turt[ =i f[r[ chei, c[ el c`nd
are de g`nd s[ se-mbete, ascunde cheile, iar c`nd se treze=te, trei zile
nu le poate g[si... Ascunde cheile ca s[ nu se urce ]n vreo ma=in[,
apoi... despre toate astea n-are rost s[-\i mai aminte=ti. Suntem, ]n
sf`r=it, la drum.
Stai, dar pe la Ion, Andrei, nu intr[m?! ]ntreab[ de odat[ so\ia.
Ce s[ facem?! Nu vezi, se lumineaz[.
Cum ce s[ facem?! S[ afl[m, poate au probleme aici, =tii cum e
la morg[...
De unde s[ =tiu eu... =tii tu?!
M[ iart[... dar ar trebui s[ intr[m pe la ei, s[ afl[m cel pu\in ce
e cu nevestele lor, s-au pornit sau nu... poate lu[m pe cineva ]n ma=ina
asta... ma=ina-i mare.
Nici nu =tiu ce s[ fac. }mi sf`rìe mintea. Sigur c[ ar trebui s[
intru s[ aflu ce au f[cut fra\ii, c`nd se pornesc... dar c`t e ora?! Opt?!
Bine, dar o s[ ]nt`rziem... +i-apoi eu nu =tiu unde locuie=te Ion!
45
Danu =tie.
Tat[, eu =tiu... Eu l-am ajutat c`nd a primit apartament.
Asta-i bun[, el =tie, eu nu!
Nu v[ certa\i, se aude vocea ]mp[ciuitoare a =oferului. Alt[ dat[
ar fi fost foc c[ a fost ridicat noaptea, acum ]ns[ e foarte ]n\eleg[tor.
}l cunosc. M[ prive=te cu comp[timire =i zice: O s[ dovedim s[ fim la
timp ]n sat... spune\i unde locuie=te fratele, fra\ii.
Ne arunc[m la Ion u=a e-ncuiat[, nu r[spunde nimeni. Ne
arunc[m la Andrei, dar ]ntre casele lor e foarte mare distan\[ unul
locuie=te la un cap[t de ora=, altul ]n cel[lalt cap[t, cearc[ =i f[ o
asemenea cale. E vorba iar de-o or[ pierdut[. Oricum, ne repezim
]napoi, spre ie=irea din ora=, stop[m la fratele Andrei la Gr[tie=ti.
Au plecat de vreo or[ =i ceva... ne r[spunde o vecin[ de-a
fratelui.
S-au =i pornit, anun\ so\ia =i m[-ntorc spre =ofer. M`n[, drag[!
Asta-mi mai lipse=te acum, s[ ]nt`rzii la ]nmorm`ntarea fratelui.
Dar poate ]nc[ n-au ie=it din ora=?! zice =oferul.
Crezi c[-s la morg[?! Asta ]nseamn[ iar s[ ne ]ntoarcem ]napoi,
]nseamn[ ]nc[ o or[ pierdut[... =i-n genere ce s[ afl[m?! Dac[ s-au
pornit, ]nseamn[ c[ s-au pornit... m`n[!
Ma=ina alearg[, copacii de pe marginea =oselei zboar[ ]n urm[,
so\ia =ade ]ndurerat[ ]ntre copiii care tac ]n\eleg[tori, iar g`ndurile
mele alearg[ la Vologhi\[. Pe alt drum sau poate tot pe acesta, poate
pu\in mai ]nainte sau pu\in mai ]n urm[, alearg[ =i ma=ina ]n care
este acum dus spre satul copil[riei noastre fratele Vologhi\[, mort.
Eu m[ duc ]n sat ca s[ m[ mai ]ntorc, el este dus ca s[ nu se mai
]ntoarc[ niciodat[.
M[ uit la lacrimile so\iei care ]i curg ]n lini=te pe obraji =i caut s[mi amintesc de c`te ori m-am ]nt`lnit eu cu Vologhi\[ ]n ora=ul ista.
Dac[ nu-l l[sa\i singur... pl`nge ]ncet. Fraza asta am mai auzit-o. Mama, mi se pare, a aruncat-o, mama sau cineva dintre rude a
rostit-o prin ograd[, ieri a rostit-o.
Dac[ nu-l l[sa\i singur...
46
Nicolae Esinencu
A, vorbeau femeile care se por[iau cu sarmalele. Careva spunea

alteia:
To\i sunt ]nv[\a\i, da el n-avea carte... iat[ c[ s-a r[t[cit de ei!
}mi mu=c buzele.
Prostie, prostie, prostie! Ce are cartea cu moartea?! Parc[ moartea
te-ntreab[ c`t[ carte ai?!
Are. Ei cu cartea lor erau ocupa\i... =i n-au c[tat de d`nsul, iar
el, s[rmanul, dac[ era tot singur, s-o mai fi dat =i cu paharul...
Crezi c[ de be\ie a murit?
De inim[, dar putea =i din be\ie s[ i se trag[... Dac[ ]l c[utau
fra\ii...
Vologhi\[ alerga de la unul la altul. Alerga la Andrei, dar Andrei
era la lec\ii. Alerga la Ion, acesta era la consf[tuire. Alerga la mine,
care eram prin ora=. Se ducea. De c`te ori a fost? De c`te ori ne-am
]nt`lnit, am stat de vorb[?! Chiar de c`te?! Se adun[... Se poate
num[ra... Ne-am ]nt`lnit... C`nd?! Din toate mi-l amintesc o singur[ dat[, clar. Asta s-a ]nt`mplat c`nd eu am decis s[ m[ c[s[toresc.
Eram cu ea =i l-am ]nt`lnit ]n plin[ strad[. Ochii i s-au f[cut =i mai
alba=tri, venea direct spre noi, mi-a-ntins m`na.
Am auzit c[ te c[s[tore=ti, Nicolae?
Asta-i, i-o prezint pe viitoarea =i actuala mea so\ie.
I-a ]ntins m`na =i ei. I-a z`mbit la fel. Doamne, ce z`mbet!
S[ nu face\i prostii... ne-a zis el la am`ndoi, dar ca s[-mi fie
mai clar, a ad[ugat, ca Ion.
Ion a mai fost o dat[ c[s[torit, s-au desp[r\it. Asta avea ]n vedere
fratele, scumpul =i pierdutul meu frate Vologhi\[, pe care... am s[-l
mai v[d eu oare vreo dat[?!
Ma=ina alearg[, dar mintea repet[ una =i aceea=i: Vologhi\[ a obosit
alerg`nd de la unul la altul. A alergat, a alergat, a alergat, a tot vrut
s[ ne vad[, s[ ne adune =i-a obosit...
Dac[ a\i fi fost tot timpul ]mpreun[... aud vocea so\iei.
Dac[ ar fi fost to\i tot timpul ]mpreun[ aud vocea femeilor din
ograd[.
47
Mamii, cum de l-a\i pierdut?!

Andrei, Ion, Alexandru, fra\ilor =i surorilor, l-am pierdut pe Vologhi\[, auzi\i?!
Am ajuns, fr`neaz[ ]ncet =oferul l`ng[ f`nt`na de l`ng[ gardul
nostru =i abia acum v[d: toat[ ograda, mai bine de jum[tate de sat
adunat ]n jurul casei noastre se ridic[ =i se-ndreapt[ ]ncet spre ma=ina
noastr[. Pe fa\a =oferului au =i ap[rut broboane de sudoare. Ne-au
luat drept ma=ina cu mortul... zice el.
Dar lumea se apropie =i trece pe al[turi.
Sar din ma=in[ =i abia atunci observ c[ la spatele nostru s-a oprit
=i alt[ ma=in[. Ma=ina cu Vologhi\[ ne-a ajuns din urm[.
Vologhi\[, mamii!..
IX
Toat[ via\a mama a a=teptat s[ ne vad[ pe to\i cinci intr`nd, cinci
fra\i, intr`nd ]mpreun[ pe poart[, =i acum noi patru ]l ducem pe al
cincilea ]n sicriu.
Nu v[d pe unde calc, n-aud nimic, doar fr`nturi de fraze, r[cnete,
printre care pe unul ]l deosebesc mai mult e al uneia din surori,
dar nu =tiu care. Apoi totul se-ncurc[ ]n capul meu =i nu mai re\in
nimic dec`t o singur[ fraz[ care ]mi sfredele=te capul. M[ prind c[
stau pe o sc`ndur[ ]n fundul gr[dinii, fanfara c`nt[, iar fraza ]mi
sfredele=te mintea. Nu =tiu cine a spus-o, dar poate nici n-a spus nimeni nimic?! Caut s-o alung, ]ns[ ea persist[. Nu, a spus-o cineva,
unul din oamenii rezema\i de gard, anume o femeie a spus-o. Intram
cu sicriul pe poart[ =i cineva a aruncat fraza. Vreau s[ alung fraza,
nu pot =i mi-i ru=ine. Din c`t[ nenorocire e ]n ograda copil[riei mele,
eu nu re\in nimic, ci ]mi sfredele=te mintea o fraz[ aruncat[ de naiba
=tie cine.
M[ ridic. Caut s[-mi g[sesc ceva de lucru, dar simt c[ picioarele
n-au s[ m[ \in[ =i m[ a=ez ]napoi. M[ z[re=te, se vede, fratele mai
mic, Alexandru, vine =i f[r[ s[ se a=eze ]mi spune c[ totul e aranjat.
48
Nicolae Esinencu
Tot ce trebuia s[ se fac[ ]n lipsa mea, s-a f[cut. Totu-i gata de

]nmorm`ntare.
Colacii s-au adus, groparii au fost hr[ni\i =i acum sunt la \intirim. Au s[ vin[ c`nd o s[ fie adus mortul... trebuie s[ vin[ =i ei.
Fraza ceea ]mi sfredele=te mintea. +i n-are nimic cu tot ce se ]nt`mpl[ ]n jur, dar n-o pot alunga. Se apropie =i ceilal\i fra\i de mine.
Dup[ ce am dus sicriul ]n cas[, fra\ii s-au retras =i ei care =i unde. Au
ie=it afar[, dar ]n ograd[ nu-=i pot g[si loc e str`mt nu =tiu cum.
Rudele, lumea s-a-nghesuit ]n cas[, acolo, unde st[ ]ntins fratele Vologhi\[, iar ei ca =i mine nu =tiu ce s[ fac[. Aud vocile lor ca prin vis.
Ion =i Andrei, povestesc fratelui mai mic drumul f[cut de ei ]ncoace.
S-au re\inut din cauza c[ morga n-au prev[zut asta lucreaz[ de
la nou[ diminea\a, pe ore. Au crezut c-au s[-l ia ]n zori, c`nd colo
morga lucreaz[ de la nou[ =i, p`n[ s-au deschis u=ile, ei au ]njurat
sub poarta acestei organiza\ii afurisite. Ieri au preg[tit tot ce se cere
pentru mort acte, haine, sicriu, dar c`nd s[-l ia pacoste pe capul
lor. +i spun c[ foarte, foarte greu au scos actele. Ieri toat[ ziua s-au
v`nzolit cu actele. Niciodat[ n-au b[nuit c[ moartea unui om poate
s[ creeze at`tea complica\ii. Acte, acte, acte, acte...
Fra\ii vorbesc, dar eu nu-mi pot scoate fraza aceea din cap, blestemata. Fratele Andrei m[ ]ntreab[ ceva, eu ]ns[ nu-l aud. Mi se pare,
se intereseaz[ cum stau lucrurile aici, ]n sat, vrea s[ =tie dac[ s-a f[cut
totul pentru ]nmorm`ntare. }i explic[ fratele mai mic. }i spune c[ eu
noaptea am fost la Chi=in[u, c-am venit abia cu o secund[ ]naintea
lor, ma=ina care s-a oprit ]n fa\a lor era ma=ina ]n care am venit eu,
eu cu familia, dar, ]i mai spune s[ fie lini=tit, c[ m`ncarea, groapa,
colacii, mesele, muzican\ii, poftim, c`nt[, tot ce se cuvine la o
]nmorm`ntare s-a f[cut.
Simt: dac[ n-am s[ scap de fraza blestemat[, o s[-mi plesneasc[
timpanele, t`mplele.
M[ ridic =i o iau aiurea printre oamenii din fa\a casei. Oamenii
]mi fac loc, se =u=otesc din urma mea unii spun c[-s cutare frate,
al\ii c[-s cutare. De mult nu vin prin sat =i lumea a ]nceput s[ m[
49
confunde. Trec aiurea dintr-o parte ]n alta, m[ prind c[ vreau s[ urc

pragul casei, ]mi dau seama la timp, o iau ]ntr-o parte =i iar aud fraza
de adineaori, dar acum o aud din gura vecinei:
Of, Doamne, c[ =i directorul ista taman acum trebuia s[ vin[!...
Exact fraza asta am auzit-o adineaori, n-are nimic enervant ]n ea,
e o fraz[ ca toate frazele, dar mi-a intrat at`t de ad`nc ]n g`nd, dac[
n-o scot, simt c-am s[-nnebunesc. Nu rabd =i re\in vecina, m[ aplec
spre ea =i-o ]ntreb ]n =oapt[:
Dar ce, m[ rog, nu v[ place c-a venit directorul =colii la
]nmorm`ntare?
Numai el lipsea aici! Nu vezi: copiii satului =ed numai ]n jurul
lui =i chicotesc?!
De ce s[ chicoteasc[?! ]ntreb =i m[ uit s[ v[d pe unde e directorul. Nu-l cunosc, nu-i din satul nostru, =i-apoi nu v[d de ce ar trebui ni=te copii s[ chicoteasc[ ]n jurul directorului. A, iat[ acolo ni=te
copii se zgìesc la... cred c[ acela-i directorul? +i de ce chicotesc copiii?
D-apoi cine nu =tie: peruca!
P[rul de pe cap nu-i p[rul lui?
De unde! +i noi am crezut a=a, dar c`nd s-a aflat... =tii c[ nu-i
din satul nostru.
Am auzit.
Apoi iat[, dac[ era un om de treab[, nu se apuca el s[ fac[
gimnastic[ cu copiii diminea\a. Au mai fost directori ]n satul ista, dar
nu ei f[ceau dimine\ile gimnastica, ci profesorul de sport, dar aista
mai h`tru hai s[ fac[ el. Are o p`lnie =i strig[ ]n fiecare diminea\[ ]n ea p`n[ nu se termin[ gimnastica la =coal[. Dar cred c[ n-o s[
mai pun[ m`na pe ea.
De ce?
De ce! A b[gat copiii mai deun[zi ]n boale... cu peruca lui. Credeam cu to\ii c[ a=a i-i p[rul, frumos, dar mai deun[zi, cum r[cnea
diminea\a ]n p`lnia lui la gimnastic[, vine, ca din senin, un v`nt =i-i
smulge, hop, peruca de pe cap... au fugit, drag[, copiii de-au cr[pat.
}ntì au crezut c[-i dracu n-are nici un fir de p[r pe cap , dar pe
50
Nicolae Esinencu
urm[ copiii =i-au dat seama, s-au ]ntors =i r`d =i azi de se pr[p[desc...
Fantomas, ]i zic... la ce-a mai trebuit s[ vin[ aici?!
Prostia din cap ]mi fuge, lucrurile ]ncep s[ mi se limpezeasc[, m[
simt mai u=or, observ ce se face ]n jur, dar ]n jur este foarte mult de
f[cut, fiindc[ to\i umbl[ ]ncolo =i ]ncoace =i nimeni nu =tie de ce s[ se
apuce. Dealtfel, nici eu nu =tiu de ce s[ m[ ocup. M[ scoate tot vecina din amor\ire.
De ce =ede\i, b[ie\i? ]mi repro=eaz[ ea. +i de ce a\i ]nt`rziat
at`t?! +ti\i c`t e ora?! +i mul\umi\i-i lui Dumnezeu, c[ s-a putut s[
n-ave\i acum nici un om ]n ograd[.
Simt c[ iar ]mi fierbe capul. Fratele e mort, dar eu ascult naiba =tie
ce. Dac[ nu arunc din g`nd ceea ce spune vecina, am s[ turbez. O
]ntreb, =i o ]ntreb frontal, obraznic: Dar de ce, m[ rog, s[ nu fie lume?
N-ai auzit, iar a ap[rut monumentul cela ]n iaz!
Care monument, m[ rog?! +i-n care iaz?
Care am vrea s[ =tim =i noi... =tii iazul de la B[lteni?
Cum s[ nu... dar e la B[lteni.
Apu-iaca de la o vreme tot apare acolo din ap[ un monument.
}mi duc mìnile la t`mple. Alexandru, fratele mai mic, care noaptea a r[mas ]n sat, se apuc[ s[-mi dea explica\ii.
Naiba =tie ce se-nt`mpl[ pe aici. Se spune c[-n iazul cela de la
B[lteni, de la o vreme, cum scad apele, apare un monument. Diminea\[ cineva a adus vestea c[ iar scad apele ]n iaz =i toat[ lumea a
alergat ]ntr-acolo...
+i-al cui e monumentul?!
D-apoi cine s[ =tie!
Nu l-a v[zut nimeni?!
L-au v[zut, dar cum l-au v[zut... de fric[, se zice, nici ei nu =tiu
bine c[ l-au v[zut. Cred c[-\i dai seama, =ezi pe mal =i de odat[ vezi
c[ din ap[ se arat[ un cap, un chipiu!
Monumentul e cu chipiu ]n cap?
A=a se spune... c[ acei care l-au v[zut prima dat[ au fugit de
le-a plesnit inima... iar unii nici nu cred c[ exist[ monument ]n iaz.
51
Dar lumea spune c[ este =i se presupune c[ l-o fi aruncat cineva acolo... iar acum, c`nd scad apele... dar diminea\[ lumea s-a ]n=elat.
Apele n-au sc[zut. Dimpotriv[ au ]nceput s[ creasc[. Se vede c[
undeva a plouat, iar cuiva i s-a p[rut... =i lumea s-a ]ntors...
Hai, dragul m[tu=ii, cinsti\i lumea asta sunte\i at`\ia fra\i =i
nimeni nu toarn[ un pahar de vin, ne ghionte=te o femeie, e vecina.
Da ce, noi trebuie s[ turn[m? m[ mir eu.
D-apoi numai c[, rudele cele mai apropiate toarn[ lumii un
pahar de vin... Hai c[-i timpul s[ scoatem mortul... Nu se v[d groparii?
X
C`nd apare mortul ]n sat, fotografia lui dispare. Fotografia dispare =i feti\a dispare. +i nimeni nu =tie unde dispare fotografia, c[ n-a
mai fost v[zut[ niciodat[ de nimeni.
Fotografia fratelui a disp[rut din sat =i toat[ lumea e ]n ograda
noastr[. P`n[ =i Oproiu s-a t`r`t nu =tiu cum. Dac[ nu c`nt[ muzican\ii, numai gura lui se aude.
...materia asta-i totul. +i c`t este materia o s[ fim =i noi. }n
natur[ nimic nu se pierde... Iaca, s[ lu[m m[rul ista, ]l m[n`nc,
l-am m`ncat. Nu-i? Este! }n mine este. Sucul lui este, miezul. +i c`nd
sunt eu este =i m[rul. Mor eu r[m`ne m[rul. Unde? }n energia
care r[m`ne dup[ moartea mea. Care energie? Pe care o are ]n sine
fiecare fiin\[. Tu, tu, tu to\i avem putere =i puterea nu se pierde!
Zice\i de nepo\elul prietenului meu de r[zboi... s[ nu-l pl`nge\i...
Of, de ce oare n-ar t[cea m[car Oproiu ista? Lumea munce=te,
da el ascult[ radio =i cite=te ziarele... ofteaz[ cineva, dar asta ]l
]nt[re=te, ]l ]nt[r`t[ =i mai mult pe b[tr`n.
S[ tac, zici?! Zici fiindc[ e=ti chioar[! Cei care mor nu se pierd.
Eu =tiu ce spun! Satul, care ]l vede\i acum ]n jurul vostru, nu-i unicul
mai este un sat tot ca aista, numai c[ voi nu-l vede\i, dar este. E
satul celor mor\i, care, dealtfel, ]nc[ nu se =tie care sunt mor\i ei
52
Nicolae Esinencu
sau noi. Uita\i-v[ pe dealul de deasupra satului... =i, cum zice, ]ncepe
s[ strige, se ridic[ =i ]ncepe din nou s[ strige spre panta dealului, de
mai sus de \intirim, ceea ce face s[ hohoteasc[ ograda =i mai mult de
bocete. Asta ]ns[ nu-l opre=te pe Oproiu, care strig[ =i strig[:
Iat[-l, iat[-l! M[i b[iete, m[i!.. Iaca eu strig la el, da el sur`de.
Se uit[ la vale, se uit[ ]ncoace, la noi, =i sur`de. Noi pl`ngem, da el
sur`de... }i el, Vologhi\[, ]l cunosc! Vologhi\[, zice\i, a murit?!.
Ca s[ nu izbucnesc =i eu ]n hohote de pl`ns, iau un ulcior =i intru
]n cas[ s[ cinstesc oamenii care stau ]n jurul sicriului, oamenii care
intr[, ]l privesc pe fratele, pe care n-au s[-l mai vad[, =i ies. Intru, dar
acolo m[ ]nt`lne=te fratele Andrei.
Eu ]s aici, tu du-te afar[...
Las[-m[ =i pe mine un pic aici, m[ rog, du-te tu afar[.
Fratele e mai mare =i ]n\elege starea mea. Nu zice nimic. Ia ulciorul, ia paharul cu care a cinstit lumea din cas[ =i iese. Torn vin =intind paharul spre a cinsti lumea care a venit s[-l vad[ pentru ultima
dat[ pe fratele nostru Vologhi\[.
Lua\i ]ntru pomenirea fratelui...
S[ fie pomenit...
S[ fie...
Lua\i ]ntru pomenirea fratelui...
S[ fie pomenit...
S[ fie...
Abia acum aud vocea p[rintelui. Nici nu =tiam c-a ap[rut =i
p[rintele. {sta s[ fie p[rintele?! Un omulean ras pe cap, c[runt
aproape de v`rsta tatei. F[r[ ras[, f[r[... +ade la o mas[ =i cite=te ]n
psaltire... Dau s[-l ascult. Nu, nu pot prinde. }n primul r`nd c[ cite=te
dumnealui ]n psaltire cu o voce stins[ =i, ]n afar[ de asta, cite=te un
r`nd-dou[ =i, cum vede pe altcineva intr`nd ]n camera unde se afl[
]n sicriu fratele, las[ cititul =i-l ]ntreab[:
Al cui e=ti?
Al...
+i prime=ti pensie?
53
Omul ]ntrebat spune ceva, n-aud ce spune, dar spune ceva, pleac[
apoi fruntea ]n fa\a sicriului fratelui meu =i ia paharul din m`na mea.
Lua\i ]ntru pomenirea fratelui.
S[ fie pomenit...
}n spate iar se aude vocea p[rintelui:
Al cui e=ti?
D-apoi nu m[ cuno=ti, Ilie?
Tu, Scridonu\?
Eu.
+i prime=ti pensie?..
F[r[ s[ vreau ]ntorc capul din nou spre p[rinte. Are o fa\[ palid[,
ochi ad`nci\i. De pe unde s[ fie?
Veri=orul Vladimir, care o fi prins privirea mea aruncat[ spre
p[rinte, se apleac[, ]mi spune la ureche:
N-am g[sit p[rintele... ]i bolnav... dar face =i b[tr`nul Ilie treab[.
Nu-l cunosc.
E de la Negureni.
E dasc[l?
Nu... =tie a citi psaltirea =i, c`nd nu-i pop[, oamenii ]l aduc pe
dumnealui...
Vologhi\[, mamii...
Au sc[pat-o pe mama iar ]ncoace. Surorile, care p`n[ acum boceau ]ncet deasupra sicriului fratelui, se-arunc[ deodat[ la mama, se
cuprind =i r[cnesc ]mpreun[, de nu le mai poate opri nimeni.
Mam[, Vologhi\[ nu mai este, mam[...
Dau s[ ies afar[, dar de afar[ se aud vorbele lui Oproiu:
...S[ =ti\i, totdeauna au murit cei mai buni. Dar de ce mor? Mor
c[ =i acolo trebuie s[ munceasc[. +i acolo trebuie construit satul,
cel[lalt sat. Dar mor cei mai buni, fiindc[ ei se duc s[ preg[teasc[
locul pentru ceilal\i care au s[ vin[ din urm[. Iat[, s[ lu[m oamenii
i=tia nec[ji\i. Tata =i mama, sunt oameni foarte b[tr`ni, dar cum puteau ei s[ moar[ ]ntì? Cine avea s[ le preg[teasc[ acolo casa? Unde
aveau ei s[ tr[iasc[ dac[ mureau ei primii?! Nu, natura =tie ce face, ]l
54
Nicolae Esinencu
ia pe cel mai bun, mai harnic. Cine era cel mai harnic dintre to\i copiii
Ecaterinei? B[iatul ista care a murit. Apu, s[ v[ spun, el n-a murit
s-a dus s[ preg[teasc[ totul... Iat[ z`mbe=te pe deal... A=teapt[. Caterino, pe tine te a=teapt[, pe tine, Gavril!.. strig[ Oproiu la tata =i
la mama.
Ca s[ nu mai aud nimic, iau ulciorul de=ert =i m[-ndrept spre beci.
Am s[ mai scot vin. Trec printre oameni f[r[ s[ simt c[-i ating, f[r[
s[-i v[d. }mi fac loc cu respect, unii ]mi exprim[ condolean\e, [=tia o
fi fiind prietenii mei de copil[rie, dar eu trec mai departe. Dar cine s[
fi ]ncuiat u=a beciului?
M[-ntorc, ajung la pragul casei, dar nu ]ndr[znesc s[ m[ ridic, ]n
cas[ ]i Vologhi\[. Nici s[ m[ mai ]ntorc nu pot. }n spate toate privirile satului, =i toate se unesc ]ntr-o singur[ privire lung[, grea:
B[ie\i, cum de l-a\i pierdut pe Vologhi\[?!
Plec ochii =i r[m`n cu capul plecat =i cu ulciorul gol ]n m`n[.
M[ treze=te vorba veri=orului spus[ la ureche, ]n treac[t:
Du-te =i mai ad[ vin...
Da, da... zic =i-i mul\umesc ]n g`nd c[ m-a f[cut s[ m[ mi=c, s[
scap de privirea grea a s[tenilor.
M[-ntorc, trec printre oameni, dar acum v[d pe unde calc, v[d
cine ]mi face loc =i aud ce se vorbe=te ]n jur.
S[rmanii fra\i...
Tot satul se m`ndrea cu familia asta... cinci fra\i.
Tata lor pl`nge la vecini nici nu vrea s[ vin[... se spune c[ el
a aflat abia... dac[-i b[tr`n!
Nicolae...
Ridic privirea =i ]n ochi ]mi ]n[boiesc lacrimile. }n fa\[ e un prieten de copil[rie =i adolescen\[ al fratelui.
Alexei... =i, ca s[ nu izbucnesc ]n hohote, ]ntorc capul, ]mi
amintesc de vin, m[-ndrept hot[r`t spre beci. Deschid u=a, fac un
pas pe scar[ =i-ncremenesc. Mam[, vreau s[ r[cnesc, dar ]mi mu=c
buzele. Nu se poate, zic, doar e mort, e ]n cas[ ]n sicriu. Vologhi\[ st[
cu spatele la mine, scurge vun din butoi.
55
Vologhi\[, tu? murmur eu.

Eu, zice, dar nu ]ntoarce capul.
Ce faci aici, frate?
Alexei a venit, n-ai v[zut?... Vreau s[-i dau un pahar de vin...
Nu poate s[ fie, ]mi =terg fruntea, =i iar ]mi =terg fruntea. Doar
u=a era adineaori ]ncuiat[, c[utam cheile, cum atunci am intrat
]ncoace?! Vreau s[ v[d unde m[ aflu, =i-ntorc capul s[ v[d dac[ este
lac[tul ]n u=[. Trosne=te ceva la spate =i ]ntorc brusc capul spre butoi. Nu mai este nimeni. Dar era! +i era el, fratele meu scump, Vologhi\[!
Ca s[ nu r[cnesc, am mu=cat buza ulciorului. Str`ng buza ulciorului
]ntre din\i, str`ng, ceva trosne=te, ceva fierbinte mi se prelinge pe
barb[ =i aud numai o voce:
Groparii! Au venit groparii s[-l ia...
...Ma=ina alearg[, iar noi ne uit[m cu to\ii ]n t[cere spre satul care
r[m`ne ]n urm[, spre panta verde a dealului, spre \intirim, spre pomul care de azi ]nainte mereu ne va aduna.
56
Nicolae Esinencu
DOC
Copiilor mei Dan, +tefan, Octav, Nicoleta.
I
Am cincisprezece ani, lumea ]mi spune Doc =i, trebuie s[ recunosc, nu-s acoperit ]nc[ de slav[.
Ziarele nu-mi public[ numele cu litere de-o =chioap[; televiziunea nu-mi ]nghesuie mutra ]n ecranul azuriu; la s[rb[tori directorul
=colii ]mi tot scap[ numele; la competi\iile sportive florile i se ofer[
celui de al[turi =i tot a=a. Pot fi z[rit adesea =terg`nd tabla, mereu
pocit ]n gazeta de perete a =colii Ariciul =i zilnic dus pe g`nduri la
col\ul str[zii: oare ]ncotro s[ apuc?
Cam at`t despre mine.
Mai pot spune c[ azi, 13 octombrie, la 6,57, respir =i mai am
speran\a c[ mama m[car peste trei minute o s[-=i aminteasc[ de
existen\a mea: Da tu nu e=ti ]nc[ la =coal[?!!
Deocamdat[ stau ]n pat, \in ochii ]nchi=i, ca s[ nu-mi v[d at`t de
bine viitorul, =i las ]n voie urechile s[ urm[reasc[ dialogul vie\ii conjugale a iubi\ilor mei p[rin\i.
Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n
cap...
Mama.
Da ce, m[ rog, s-a mai ]nt`mplat?
Tata.
Vino ]ncoace =i-am s[-\i ar[t!
Ia s[ m[ mai r[re=ti... se dezbar[ tata.
Dialog de-o secund[.
Pe loc se schimb[ tema =i, de obicei, mama o schimb[.
Laptele! strig[ =i zboar[ spre buc[t[rie. Laptele d[ ]n foc!
57
Calmul cu care tata ]nt`mpin[ disperarea mamei e mare. Cu calmul tatei po\i scoate pe oricine din balamale.
Arunc[ ceaunul afar[, o sf[tuie printre altele tata, =i rezultatul
sfatului e pe loc.
Sfinte, ce-am f[cut: l-am op[rit pe cineva!
Bandajeaz[-l... ]i r[spunde tata cu acela=i calm.
Ce-ai spus? n-aude mama de spaim[, iese de la buc[t[rie.
Strope=te-l cu ap[ rece, zic... r[m`ne indiferent tata.
Explozia mamei n-are margini:
Tu =i numai tu m[-nnebune=ti! se \ine ea, prin camere, din
urma tatei. Tu ai spus s[ arunc ceaunul afar[!
Eu?!
Da cine?!
Mai arunc[ atunci =i m[m[liga.
Care m[m[lig[?
Cea din cui.
Aaa... tu-\i ba\i joc de mine!
Oare chiar a aruncat mama ceaunul peste balcon?!
S[ fiu nu =tiu cine, c`nt[ cineva afar[. Mi-ar pl[cea s[-i fi c[zut
tipului ceaunul cu lapte fierbinte ]n cap, iar el s[ c`nte!
Aoleu, mi-a ars rochia! mama a =i s[rit la alt[ tem[. A uitat de
lapte, de ceaun... =i-a amintit de fierul de c[lcat.
Pot sta lini=tit ]nc[ dou[ minute =i cincizeci =i opt de secunde. Acum
tata o s[ ias[ la balcon s[-=i trag[ \igara, iar mama o s[ r[scoleasc[
dulapul.
Asta-i rochie?! Asta-i bluz[?!.. Toate femeile au o hain[, numai
eu, proasta... Ilarion!
Ilarion e numele tat[lui meu. +i c`nd mama strig[ Ilarion, e ca
=i cum ar striga Pojar!
Ilarion!
Pojar.
Ia s[ m[ mai r[re=ti! vine de la balcon glasul lini=tit al tatei.
Ce-o s[-mbrac?
58
Nicolae Esinencu
Scafandru.
Iar ]ncepi?
Dac[ m[-ntrebi... Cojocul!
A nins?! se arunc[ mama buim[cit[ la geam. A uitat de tata,
de rochii.
S-a proptit prostit[-n geam.
Afar[-i mijlocul verii, desigur.
Sfinte! Sfinte! Sfinte!
R[cnetele mamei nu mai ]ncap ]n cas[.
Da ce vrei s[-mbrac?
Tata r[m`ne pe culmile sale.
Mama ]ns[ s-a =i aruncat ]n vale:
S[ vede\i c[ o s[-nt`rzii!
}n vocea ei e spaim[, ]ngrijorare, amenin\are, explozie.
La naiba... arunc[ tata \igara =i, dac[ n-o s[ intre ]n baie, o s[
intre la veceu.
Bine]n\eles, dac[ acolo n-o s[ fie fr[\iorul meu mai mic.
Ie=i! smuce=te tata u=a de la veceu.
Aha, e acolo; l-au sc[pat, vas[zic[.
Ie=i, c[ te scot cu u=[ cu tot!
Fr[\iorul meu are o sl[biciune, da poate asta nici nu e sl[biciune,
ci fericire. Unde se a=az[, acolo adoarme. +i face tot ce vede c[ fac
al\ii. Vede c[ lumea merge merge =i el. S-a oprit lumea se opre=te
=i el. +i tot a=a. Vede un copil juc`ndu-se la poart[ se las[ ]n pirostrii l`ng[ copil =i r[m`ne s[ se joace. Vede, s[ zicem, la televizor pe
cineva c`nt`nd se a=az[ ]n fa\a televizorului =i hai s[ c`nte =i el.
+i c`nt[. Sau defileaz[. E foate u=or s[-l pierzi pe strad[. Mereu trebuie s[-l \ii de m`n[. }l la=i pentru o secund[ - nu-l mai g[se=ti. Odat[
am ie=it cu d`nsul ]n ora= =i-apoi l-am c[utat tustrei dou[ zile. El nici
azi nu =tie unde a fost. Mult mai t`rziu m-am dumerit cum de s-ant`mplat s[-l pierd. }nt`lnisem un coleg, m-am oprit s[ mai flec[resc
cu acela =i, c`nd m[ uit, nu-i. Dau ]ncolo, dau ]ncoace nu-i =i gata.
Cineva ]mi spune c[ a trecut o gr[dini\[ de copii pe al[turi. S-a luat
59
cu copiii, ]mi spune. Calc[ ]n pas cu copiii pe undeva. Se duc aceia

c`nt`nd mai departe, se duce =i el c`nt`nd. +ti\i, ne explica educatoarea de la gr[dini\a la care l-am g[sit, e foarte cuminte, ca =i ai
no=tri, de aceea nici n-am observat cum s-a al[turat la grupul nostru.
Am fost, spunea ea, cu copiii la lac, la circ =i nic[ieri n-am b[gat de
seam[ c[ avem un copil mai mult. L-am fi putut descoperi seara, mai
zicea ea, la culcare, c[ n-avem paturi ]n plus, dar de unde, e un copil
foate-foarte cuminte, ca =i ai no=tri. Cum am spus la culcare, s-a
culcat =i el l`ng[ primul copil =i a adormit. E foarte educat. Bine,
dar ceilal\i copii cum de n-au f[cut g[l[gie? s-a mirat mama. Dacum s[ fac[? s-a mirat foarte mult =i educatoarea, copiii no=tri sunt
foarte-foarte educa\i. Dac[ n-ave\i cumva unde-l da, aduce\i-l la noi,
ne oferi ea cu mult[ sinceritate un loc la gr[dini\a lor, numai c[ noi
n-am putut accepta, motiv`nd c[ fr[\iorul meu o ]ncheiase deja cu
gr[dini\a, avea =apte ani, peste o s[pt[m`n[ se ducea la =coal[. E de
=coal[? exclam[ atunci educatoarea. D-apoi cum! Nici n-o s[ spui.
Istorioara s-a ]nt`mplat, dealtfel, ]n vara asta, acum o lun[ =i ceva.
Ultima isprav[, cum s-ar spune, a fr[\iorului meu. Deci, face el ce
face toat[ lumea =i unde se a=az[ adoarme. Toate i se trag, cred
eu, de la gr[dini\a de copii, la care a umblat p`n[ la =apte ani =i la
care p[rin\ii l-au \inut cu s[pt[m`nile. M-am =i certat din cauza asta
cu p[rin\ii. Eu am fost dat la gr[dini\[ cu ziua, pe fr[\iorul meu ]ns[,
nu =tiu de ce, p[rin\ii au hot[r`t s[-l dea cu s[pt[m`na. }l duceau
lunea =i ]l aduceau s`mb[t[ seara. Ba c`teodat[ ]l \ineau cu lunile la
gr[dini\[. Se-nt`mpla ca p[rin\ii duminicile s[ aib[, s[ zicem, o vizit[, un spectacol, un film =i atunci la ce s[-l mai aduc[ s`mbetele
acas[ s[ le fac[ probleme. }l l[sau la gr[dini\[. O duminic[ =i-apoi
alt[ duminic[, =i-apoi ]nc[ una.
Vinde\i-l! le-am propus eu odat[, v[z`nd c[ propriul lor fiu le-a
devenit povar[.
Tata n-a auzit, dar mama, care mereu e cu g`ndul la serviciul ei,
nici n-a ]n\eles despre ce era vorba.
Crezi, zice, c[ ne-ar da cineva ceva pe el?!
60
Nicolae Esinencu
Da\i-l mai ieftin, zic eu atunci.

Cu c`t mai ieftin? zice mama =i parc[ pe loc se lumineaz[: tu
despre ce vorbe=ti?!
Despre fr[\ior vorbesc.
Cum despre fr[\ior?!
A=a, despre fr[\ior. Zic s[-l vinde\i, dac[ nu v[ trebuie.
+i c`nd s-a pornit mama!
+i c`nd s-a pornit tata!
Cum de-ndr[zne=ti? \ip[ mama.
Tu =tii c[ el e fratele t[u?! tr`nte=te cu talpa ]n podele tata.
+i c`nd s-a pornit fr[\iorul meu!
Nu vreau s[ fiu v`ndut, nu vreau! url[ fr[\iorul, rage, zbiar[, se
apuc[ de poala mamei, de picioarele tatei, pl`nge. Nu m[ vinde\i!
N-a= zice c[ m-am speriat. Ba, dimpotriv[, mi-am dus lini=tit g`ndul
mai departe, ]n glas mi l-am dus =i f[r[ de ocoli=uri:
Dac[ nu vre\i s[-l vinde\i, atunci da\i-l la orfelinat!
Am m`ncat o palm[ de la tata =i mai multe de la mama. Dar din
ziua aceea, fie c[ li s-a f[cut =i lor mil[ de fr[\ior, fie c[ mi-au v[zut
mahna, nu l-au mai l[sat duminicile la gr[dini\[. S[pt[m`na ]ntreag[
da, ]l \ineau la gr[dini\[, dar s`mb[ta, neap[rat, era adus acas[.
Deprinderile ]ns[ i s-au p[strat. Poftim, eu =ed, m[ fr[m`nt ]n
a=teptarea strig[tului mamei, da el doarme la veceu f[r[ nici o grij[.
+i-apoi cine =tie dac[ doarme. S-ar putea s[ citeasc[. Are =i sl[biciunea
asta. +tie a buchisi =i, cum ]i cade o c[r\ulie ]n m`n[, se v`r[ la veceu
=i nu iese p`n[ nu sparge cineva u=a. C`nd silabise=te fr[\iorul, trage
cu tunul n-aude. Din cauza lui s-au scris pe u=a de la veceu dou[
lozinci: Las[ cartea! =i Ie=i! Las[ cartea! e scris pe partea din
fa\[ a u=ii. Ie=i! pe partea din dos a u=ii. Material didactic. Adic[,
las[ cartea, apoi intr[ la veceu =i ie=i ]ndat[, c[ n-ai de ce te re\ine
acolo. Dar, cum vede\i, lozincile nu prea ajut[ iar l-au sc[pat =i,
cred, iar e cu cartea, deoarece tata tot mai strig[, iar el nici c`r nu
zice. Ce-o fi silabisind el acolo? }i plac istoriile cu partizani, spioni...
61
Dac[ a pus m`na pe volumul R[zboiul al treilea mondial, mult timp

n-o s[ intre nimeni la veceu.
Num[r p`n[ la trei: dac[ nu ie=i p`n[ la trei, te scot cu tot cu
u=[, cu carte =i cu oal[ cu tot!.. r[cne=te tata.
Tu la cine strigi?
Mama.
La tine!
Tata.
+i-apoi de ce m[ cau\i la veceu?
Mama.
Ca s[-\i str`ng m`na.
Tata.
+tii ce...
Ia s[ m[ mai r[re=ti... Ie=i!
Mda, mai departe n-o s[ fie chip s[ urm[resc lupta dintre tata =i
fr[\iorul meu, nici mie nu mi-a mai r[mas s[ =ed ]ntins ]n pat dec`t o
secund[. Acu=i trebuie s[ apar[ ]n camera mea mama. Poftim iat-o,
]n sf`r=it, m-a z[rit.
Tu ]nc[ nu e=ti la =coal[?! a strigat =i pe loc m-a uitat.
Se rote=te prin camer[, se-nv`rte.
Oare ce caut[?
S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. S[ vezi c-o
s[-nt`rzii!..
S[ vede\i c-o s[-nt`rzie. S[ vede\i c-o s[-nt`rzie.
Asta-i c-o s[-nt`rzie! Problema ei de baz[. Nu-=i bate capul c[
eu a= putea s[-nt`rzii, fratele, tata, ci ea!
Unde te gr[be=ti, mam[?!
Te scoli s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Te a=ezi la mas[ s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Urci ]n troleibuz s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
+i tot a=a. C`nd ajunge la serviciul cela al ei e frizeri\[ la o
frizerie ]n care clientul e o raritate , se a=az[ pe scaun, =ade =i se
uit[ prin geam c`nd o s[ se abat[ un nesp[lat spre frizeria lor.
62
Nicolae Esinencu
+i dac[ nu se abate?
Nu m-a pus parc[ s[-i aduc b[ie\ii din clas[ s[-i tund[, numai ca
s[-=i fac[ planul?!
Mam[, dar astea-s fete!
+i-apoi ce dac[-s fete?
Cum s[ le tunzi chilug?
Da?! Las`, n-o s[ le fie nimic, mai u=or au s[ se spele.
Numai ca s[ tund[, numai ca s[-i ias[ planul. Vai de capul meu
c`nd se-nt`mpl[ s[ nu-i ias[ planul =i e sf`r=it de lun[. }ntr-o zi am
fost tuns de trei ori. M-a tuns, apoi m-a sp[lat pe cap =i, ca s[-i ias[
banul, m-a =i ras pe cap. +i totul ca =efa s[ vad[ c[ ea nu e o
oarecare, ci o frizeri\[ care mereu face planul, lupt[ pentru onoarea
frizeriei.
Mam[, cu pre\ul acesta vrei s[ ]mpline=ti tu planul?!
Dac[ a=a-i moda azi lumea s[ umble cu plete lungi, nu \i-i ru=ine
s[ te cer\i cu lumea ]n strad[ c[ nu se tunde?!
Asta \i-i graba, mam[?
Mam[, m-ai observat tu oare vreo dat[ cu adev[rat?!
+tii tu, mam[, cum tr[iesc eu?!
|i-aminte=ti ce te-am rugat asear[?!
Nu, n-am s[ m[ ridic...
Mama se rote=te prin cas[ n-aude, nu vede.
Eu mai mult nu strig la voi v[ pun masa =i fug!.. Ilarion!
Hop Ilarion!
+i-a amintit iar de Ilarion.
+i ce zice Ilarion?
La naiba!.. Nu vezi c[ stau la mas[... ce strigi?!
Frumoas[ priveli=te, n-ai ce zice: eu stau ]ntins ]n pat, mama
v`ntur[ casa, fr[\iorul e la veceu, iar tata ia masa.
P[i da, strig[ mama, p`n[ nu-\i pun eu nu te a=ezi!
Tata r[m`ne pe culmile calmului s[u.
De azi ]nainte, am s[ iau masa ]n picioare.
Ce-ai spus?
63
Azi la col\ o s[ se v`nd[ timp.

+i c`\i litri vrei s[ iei?! ]ntreab[ din z[p[ceal[ mama, dar pe
loc se de=teapt[. Sfinte! Sfinte! Sfinte!.. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Mda, o s[ trebuiasc[ s[ m[ scol... dac[ nu m[ ridic, ce c`=tig?
M[ ridic.
O! uite c[ m-a v[zut =i tata, ]=i ridic[ fulger[tor c[ma=a =i se
]ntoarce brusc cu spatele la mine. Ia f[-mi oleac[ de masaj la spinare!
}nceta\i! strig[ mama.
Da ce s-a ]nt`mplat? se uit[ z[p[cit tata.
P[c[to=ilor, sunte\i la mas[... s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Tata nu =tie ce s-a ]nt`mplat, mama - s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Tata ]=i las[ c[ma=a, v[dit nemul\umit c[ nu i-a mers.
A naibii deprindere mai are =i el. Cum d[ cu ochii de mine, ]=i
ridic[ c[ma=a, se-ntinde pe unde apuc[ pe podele, divan, scaun,
mas[ =i hai s[-i masez spinarea. }i place s[-i fac mereu masaj, =i
gata. C`teodat[ chestia asta dureaz[ ore ]n =ir. Eu ]l masez, iar el
dormiteaz[ de pl[cere. Fratelui mai mic ]i e interzis s[ se apropie de
spinarea tatei.
Odat[ tata l-a pus s[-i maseze spinarea, iar acela, cum este pornit
numai ]ntr-o singur[ direc\ie, sco\`nd-o la cap[t cu spinarea, s-a apucat de cap, de fa\[. +i nu-l masa ]ncet, cu buricele degetelor, ci cu
palma, cu pumnii, ba la un moment dat s-a apucat s[-l pi=te. Sare
tata =i fuge. Iar fr[\iorul dup[ d`nsul!
Stai c[ mai am oleac[! strig[ fr[\iorul.
Te ucid! url[ tata =i \`=ne=te ]n baie.
S-a ]nchis tata ]n baie, s-a oprit fr[\iorul, dar s-a oprit numai cu
pasul, nu =i cu g`ndul.
Tat[, mai ai mult de stat acolo?! bate ]nceti=or fr[\iorul ]n u=[ =i
nu se dep[rteaz[.
Fugi, c[ dac[ ies...
Bine, eu te a=tept...
Z[u c[ odat[ =i odat[ am s[ fac =i eu ceva, ]nc`t tata n-o s[ m[
pun[ s[-i fac masaj. Am s[ iau ceva ]n m`n[, o m`\[, ce s-a nimeri, =i
64
Nicolae Esinencu
cum o s[ =ad[ a=a ]ntins =i tulburat de pl[cere, z[u... dar =tiu c-o s[
scap odat[ pentru totdeauna de masaj.
Astea-s planuri, visuri deocamdat[. P`n[ una-alta, ia s[ m[ a=ez
s[ iau masa... lingur[ am?
Pe unde umbli?! vrea tata s[ =tie, e nemul\umit c[ nu i-a mers
la masaj, dar mama-i taie pofta de vorb[.
S[ vezi c-o s[-nt`rzii! S[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. Ce-a=tep\i?
Da ce s[ facem? ]ntreab[ tata.
M`nca\i sau nu?
Eu am m`ncat!..
C`nd ai m`ncat?!
II
Am cincisprezece ani, lumea-mi spune Doc =i, trebuie s[ recunosc,
nu-s acoperit ]nc[ de slav[. N-am aruncat grenade ]n ambrazura
inamicului; nu eu am ]nh[\at, ca Lionea Golikov, importanta geant[
a importantului general neam\; nu eu l-am scos cu mìnile ]n sus din
cas[ pe tata, care ascundea pìnea ce trebuia dat[ statului, =i nici
alte fapte viteje=ti nu-mi amintesc s[ fi s[v`r=it.
La ora asta, se poate spune, am scos-o la cap[t cu masa.
Acum mi=carea ]n casa noastr[ cap[t[ propor\ii neobi=nuite.
Timp berechet, dar to\i alearg[ ]n toate p[r\ile. Chiar =i tata se
]nvioreaz[. N-ai zice c[ se mi=c[ mai iute ca de obicei, comenzile lui
pic[ ]n ordinea obi=nuit[, dar anume asta face s[ par[ c[ =i el strig[
ca =i mama.
Cravata.
Ia-o! i-o arunc[ mama.
Acul de la cravat[.
|i l-am dat! strig[ mama.
Pantofii!
Pantofii! r[cne=te mama f[r[ adres[, =i faptul ar trebui s[ ne
mi=te, strig[tul ne-a fost adresat nou[, copiilor, ]n fond mie. Dar cum
s[ te mi=ti, c`nd nimeni nu se uit[ la tine?
65
Care pantofi? ]ntreb =i eu ]ntr-o doar[.

Care pantofi? ]ntreab[ mama de tata.
Negri, zice tata.
Negri! strig[ mama.
O! zice tata, c`nd m[ vede cu pantofii ]n m`n[, zice =i fulger[tor
vrea s[-=i scoat[ iar c[ma=a, dar pe loc cedeaz[, mama e prin apropiere
=i n-o s[ fie chip s[-i fac masaj.
Ei, cum ]mi =ade? se r[suce=te mama de pe un picior pe altul.
Parc[-i alta acum. Numai c`nd ]mbrac[ ceva nou, mama pare alta.
Cum e rochia, zici?
Ia s[ m[ mai... tata nu e mul\umit c[ iar a fost ab[tut de la
idee , doar te ui\i ]n oglind[!
Ratatule, oglinda n-are gur[ s[-mi spun[...
Mam[, cum vorbe=ti?!
Tat[, ce-i cu dumneata?
Cine mai vorbe=te ]n curtea noastr[ a=a, mam[, tat[?!
C`nd o s[ v[ da\i seama, mam[, tat[, c[ al[turi sunt eu, suntem
noi, copiii vo=tri?!
Vii =i azi s[ te tund? a schimbat mama tema discu\iei, =i inima
nu-mi mai ]ncape ]n piept. Asear[ am rugat-o s[ m[ tund[, dar ea ]l
cheam[ pe tata la tuns.
Mam[, dar pe mine c`nd m[ tunzi?
|i-am spus: tu e=ti ]n rezerv[.
Ce fel de rezerv[, mam[, uite ce coam[ am!
|i-am spus: e=ti rezerva mea. Se poate ]nt`mpla s[ nu fac planul nici luna asta =i atunci te iau pe tine. Am s[-\i tot scurtez p[rul de
at`tea ori, de c`te va fi nevoie. Las s[-\i creasc[ p[rul c`t mai mare!
Mam[, dar profesoara nu m[ prime=te la lec\ii! +i-apoi, voi a\i
uitat ce v-am rugat asear[?!
Iar ]ncepi cu trecerea ]n alt[ =coal[?!
Dar, mam[...
Mama ]ns[ m-a =i uitat. S-a =i ]ntors spre tata.
66
Nicolae Esinencu
Vii azi s[ te tund?

Alalt[ieri m-ai tuns! se revolt[ tata. Cu tata problema tunsorii
e =i mai complicat[ de =apte ori pe s[pt[m`n[ mama ]l tunde.
Nimeni la frizerie nu =tie c[ tata e b[rbatul ei, =i mama grozav se mai
bucur[. }n ochii celorlalte frizeri\e, ]ndeosebi ai =efei, mama e o
lucr[toare care zilnic are clien\i.
Dac[ te mai tund, nu stric[... nu se las[ mama.
Tunde-\i =efa.
Ce-ai spus?!
+efa s[ \i-o tunzi, strig[ tata, dar mama e de-acum cu g`ndul
]n alt[ parte.
N-ai bilete la troleibuz?
Port eu vreo dat[ bani cu mine? arunc[ tata ]nfuriat cravata
cerut[, c[ci banii ]n casa noastr[ e tem[ ve=nic[. Mai este vreo cravat[ ]n casa asta?
A doua ]ntrebare a tatei mama o las[ s[-i treac[ pe l`ng[ urechi,
]ns[ se anin[ s[n[tos de prima ]ntrebare =i s[n[tos se \ine:
Bani, mai ]ntì trebuie s[ aduci, =i-apoi s[-i por\i!
Da?! r[m`ne tata prostit, c[, ]n fond, dup[ c`te =tiu, n-are ce-i
r[spunde.
Mama ]ns[ e tare ]n problema asta.
Ia ]ntoarce buzunarele...
...
Unde-i leafa?
...
C`t ai dat pe condeiul [sta?!
...
+i ce-i cu guma asta de mestecat ]n buzunare?! Tu mesteci gum[
pe ascuns?!
Am uitat s[ v[ spun: tata-i doctor. De aici mi se trage numele, mai
bine zis porecla: Doc. Doc doctore, prescurtat. +i naiba =tie de unde
s-a aflat =i ]n =coala nou[ c[ tat[l meu e doctor ziua ]ntreag[ to\i
m[ declin[ Doc!
67
Doc, treci =i-\i prive=te mutra, care ]nfrumuse\eaz[ =i de data asta

noul num[r al gazetei de perete Ariciul!
Doc, nu crezi c[ e timpul s[ =tergi tabla ceea?
+i tot a=a. Cum m[ strig[ colegii, a=a =i profesorii. Matematicianul
alt[ vorb[ nici c[ =tie.
Doc, =terge =i asta... =i asta. Doc... =i asta, Doc... E, da asta, Doc,
nu trebuia s[ =tergi... da, da, mai departe =terge totul.
Dac[ n-am s[-l p[lesc pe cineva cu c`rpa ceea, s[ nu mi se mai
spun[ Doc! Auzi\i?!
Dar despre altceva era vorba. Ziceam c[ tata e doctor. +i cum e
doctor, aduce o sum[ bunicic[ acas[. E at`t de bunicic[, ]nc`t, dup[
socotelile tatei, pe care nu o dat[ le roste=te ]n glas, s-ar putea ca
mama nici s[ nu lucreze, =i noi, copiii, s[ ar[t[m mai altfel.
Ocup[-te de copii, ]i spune nu o dat[ tata, =i o s[ avem mai mare
c`=tig .
+i vecinii de la palier o sf[tuiesc la fel.
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii, acesta-i r[spunsul mamei, =i gata.
Banii tatei sunt grei, dar nimeresc ]n mìnile mamei: se prefac ]n
b[nu\i. B[nu\i care zilnic se duc pentru ]mplinirea planului la frizeria
]n care lucreaz[ mama. }l tunde pe tata =i pentru tunsoare pl[te=te
mama. M[ tunde, c`nd arde planul, pe mine =i pentru tunsoare
pl[te=te mama, =i tot din banii tatei!
Las[ lucrul =i noi o s[ ar[t[m altfel! o tot sf[tuie=te tata.
Crezi? se dumere=te mama.
Nu cred, ci a=a este. Eu nu =tiu dac[ am o c[ma=[ cu bumbi!
Eu vrei s[ \i-i cos?
D-apoi cine? }mi e=ti so\ie!
+i cu stagiul de munc[ cum r[m`ne?!
+i ce folos c-o s[ ai stagiu mare de munc[, dac[ n-o s[ ai familie?
+i-apoi stagiu pe banii mei... s[ m[ ier\i!
Tu chiar vrei s[ n-am stagiu?!
E-he-he!, =i tata nu vrea s[ discute mai mult. Asta ]nseamn[ c[
gata, =i-a amintit din nou cum mama odat[ de dragul stagiului, la un
68
Nicolae Esinencu
control, a pl[tit la trei floco=i, doar ca aceia s[ fie tun=i ]n ziua c`nd
s-a pus problema ]nchiderii frizeriei. +i ]nc[ de c`te ceva =i-a amintit.
Banii tatei se mai duc =i pe reclamele pe care mama le afi=eaz[ zilnic
pe u=a =i ]n geamurile frizeriei.
Cine poart[ p[r zburlit fetele nu l-au iubit!
Ai p[r mare =i flocos vin la noi, =i \i-l d[m jos!
Omul tuns =i ras pe cap niciodat[ n-a fost drac!
+i tot a=a. Aiureli n[scocite de mama =i scrise de pictori pe bani
ghea\[.
A=a c[ tata niciodat[ n-are bani de cheltuial[, dar nici el nu se
pierde cu firea. Cum fac trei pa=i pe scar[, cum aud vocea tatei din
urm[: Ia stai!
Da ce vrei?
Ia scoate b[nu\ii.
Care b[nu\i? sar eu.
Care \i i-a dat mama.
Procedur[ de fiecare diminea\[. +i cum s[ nu-i scot, dac[ tata-mi
cere? Mama ]mi d[ b[nu\i pentru o cafea cu lapte la recrea\ia mare,
iar tata mi-i ia. Odat[ m-am pl`ns mamei.
Cum \i-i ia? s-a mirat mama.
Eu \i-i iau? s-a mirat tata.
M[ rog, firul vie\ii familiei noastre ]n diminea\a asta a ajuns, dup[
cum vede\i, iar la bani. Iar banii, dup[ cum socoate mama, sunt apogeul vie\ii:
Bani mai ]ntì trebuie s[ aduci =i-apoi s[-i por\i...
Eu n-aduc bani?! se-nvesele=te tata, c[ mama vrea cu orice pre\
s[-l coboare de pe culmile calmului s[u.
Dac[ ai aduce... \i-am spus: ]nva\[-te a scoate din\i! Totdeauna
se g[se=te un dinte de scos!
Tu vrei s[ spui c-ar trebui s[ le scot oamenilor =i din\ii buni?!
|i-am spus: totdeauna, dac[ vrei, se g[se=te ]n gura omului un
dinte de scos!
E-he-he!..
69
Asta ]l face pe tata s[ refuze orice cravat[, pantofi, c[ma=[. Se

duce ]n odaia de al[turi, acolo, ]nfuriat, ]=i scoate costumul bun de
pe d`nsul =i apare ]n costumul lui de toate zilele, c-o gaur[ la genunchi =i una la fund descheiat la g`t =i ]n pantofi ro=ii, scof`lci\i.
}n halul acesta niciodat[ n-o s[ spui c[-i doctor
Eu m[ duc, zice el =i se uit[ s[ vad[ pe unde e mama =i, dac[
ea ]l vede, ce are de zis despre ]mbr[c[mintea lui.
Degeaba se str[duie=te ]ns[ mama are g`ndurile sale.
Mama cu g`ndurile ei, tata cu g`ndurile lui, eu...
Aoleu, da unde-i copilul cela?! strig[ mama deodat[, ca s[ m[
fac[ s[-mi zic: n-a uitat mama cu totul de noi.
Care? ]l face tata pe prostul, c[ci, dac[ la ora asta s-a adus
vorba despre bani, nu mai vrea nimic.
Micu, cine mai vrei s[ fie! strig[ mama.
D-apoi n-a fost cu noi la mas[?!
Pe dracu! tun[ mama, =i toate cad pe capul meu.
Din clipa c`nd Micu se ridic[ de la mas[ eu trebuie s[-l ]mbrac,
s[-l ]ncal\, apoi neap[rat s[-l duc p`n[ la =coala la care ]nva\[ el =i
abia dup[ aceea s[ c`rnesc spre =coala mea. El ]nva\[ la =coala
num[rul patru, =coal[ cu ]nclina\ie francez[. La ce le-a trebuit
p[rin\ilor s[-l dea la francez[, nu pricep. Pe Micu po\i s[-l dai =i la
chinez[ lui i-i totuna. Dac[ nu e primit la =coal[, c`nt[ pe la por\i,
umbl[ pe la gr[dini\e, alearg[ dup[ biciclete =i tot a=a. P`n[ la =apte
ani, l-am tot dus la gr[dini\[, acum zece ani am s[-l duc la =coal[. De
la =coal[ ]l aduce un copil din curte, care ]nva\[ ]n aceea=i clas[. S-au
terminat lec\iile, acela ]l apuc[ pe Micu de m`n[ =i p`n[ acas[ nu-l
sl[be=te. Pentru asta copilul prime=te de la mama o ciocolat[ c`t palma de mare, cump[rat[ tot din banii tatei =i pe care, z[u, a= m`nca-o
=i eu cu poft[.
De ce, femeie, ]i dai at`ta ciocolat[? strig[ de fiecare dat[ tata,
doar e vorba de bani cheltui\i aiurea.
D-apoi ]l aduce pe Micu de la =coal[... se ap[r[ mama.
De ce nu-l aduci tu?
70
Nicolae Esinencu
Eu?! face mama ochii c`t bilele de biliard. S[ vezi c-o s[-nt`rzii!
O s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii, o s[-nt`rzii!
Azi ]nc[ n-am ajuns la ciocolat[.
Sfinte, scoate mama deodat[ un r[cnet de s[-\i cad[ limba din
gur[ de fric[. Biberonul nu-i!
Care biberon?! nout[\i de astea ]l sperie =i pe tata. Doar eu l-am
aruncat alalt[ieri, face el.
Era altul! \ip[ mama =i scotoce=te mai departe ]n dul[piorul
de la buc[t[rie. Iat[, aici, l-am pus eu, cu m`na mea!
Cobor`t de pe crestele calmului, tata se-nfurie r[u.
Tata e-nfuriat de-a binelea =i e gata s[ lase geanta din m`n[. Acum
pare s[ ia el h[\urile-n m`n[, strig[:
Dar de ce l-ai pus acolo?! Nu \i-am spus eu s[ nu v[d umbr[ de
biberon ]n cas[?!
L-am aruncat! De ce strigi la mine?! L-am aruncat, explic[
mama. Era alt biberon. Naiba =tie unde l-a g[sit, ieri l-am prins c[-l
sugea pe ascuns sub plapum[. I l-am luat =i l-am aruncat aici, ]n dulap!
Mda, fr[\iorul meu are =i alt[ deprindere proast[. +i anume
ziua-ntreag[ s[ sug[ biberoane. Deprinderea asta vine tot de la
gr[dini\a de copii. Ca s[ nu pl`ng[, se zice, ziua-ntreag[ educatoarele
]l \ineau cu biberonul ]n gur[. Pl`nge un copil c[ vrea la mama un
biberon ]n gur[. Sc`nce=te altul c[ vrea o bomboan[ un biberon
]n gur[. Boce=te altul c[ vrea acas[ un biberon ]n gur[. +i tot a=a.
Toat[ ziua cu \uflicul ]n gur[. Azi a=a, mìne a=a, p`n[...
Prima zi de =coal[ a fost o mare ru=ine pentru noi =i o mare veselie pentru =coala num[rul patru. Se zice, cum st[tea mama a=a m`ndr[
=i asculta cuvintele de salut ale derectorului, rostite cu ocazia noului
an de ]nv[\[m`nt, deodat[ aude o voce:
Aoleu, dragul mamei, d-apoi se poate s[ stai cu biberonul ]n gur[
la =coal[?
Mama, la ]nceput, n-a priceput cine vorbe=te =i despre cine
vorbe=te. Asculta mai departe cuv`ntarea ]nfl[c[rat[ a directorului,
71
dar c`nd vocea servitoarei a mai r[sunat o dat[, mustr`ndu-mi

fr[\iorul, mama a-ntors capul, dar era t`rziu deja.
Uita\i-v[, uita\i-v[! s-au adunat =i mic, =i mare ]n jurul mamei =i al fr[\iorului.
R`sete, strig[te.
Da\i-i degetul s[ sug[!
Da\i-i un b[\ s[ sug[!
Au izbucnit ]n r`s =i ]nv[\[torii, hohotesc. To\i arat[ spre fr[\iorul
meu, iar el \ine biberonul ]n gur[ =i-l suge f[r[ de grij[. Nici m[car
nu pricepe de ce se ]nghesuie=te lumea ]n jurul lui, de ce-l arat[ cu
degetul.
Mama a le=inat.
Nici ea, s[ vezi, nu observase cum luase copilul biberonul la =coal[.
Mai bine zis, cum mai luase un biberon cu el la =coal[, c[ci ]n drum
spre =coal[ mama ]i smulsese unul din gur[. I-l tr[sese din gur[ =i-l
aruncase c`t colo, explic`ndu-i cum trebuie s[ se poarte un copil care
nu mai era copil, ci din momentul cela se num[ra elev al unei frumoase =coli, pe care din clip[ ]n clip[ avea s-o vad[. }i aruncase biberonul, dar fr[\iorul meu, s[ vezi, =i mama n-a observat, a scos alt
biberon din buzunar, l-a v`r`t ]n gur[, =i zi-i.
Mama a le=inat, dar cum putea, se fr[suia ea mai t`rziu, cum putea
s[ stea le=inat[, c`nd =tia c[ el, fr[\iorul meu, \oc[ia al[turi biberonul
]n lini=te. A s[rit fript[ =i, aproape cu nas cu tot, i-a tras fr[\iorului
meu biberonul din gur[. Dar hohotul a fost =i mai mare. Acum r`dea
=i lumea de pe strad[.
Al cui e acela, bre?
Aduce\i-i o vac[!
Iu-hu-hu! chiui careva, c[ lumea r`de =i-=i bate joc c`nd...
Adev[rul era c[ fr[\iorul meu nu s-a prea pierdut cu firea, v[z`nd
c[ mama i-a smucit biberonul din gur[, el a b[gat m`na ]n buzunar
=i a scos alt biberon, al treilea, =i acum lumea hohotea de s[ plesneasc[... De-atunci cred c[-=i d[ fiecare seama c[ ne str[duim cu to\ii
s[ nu se mai repete o scen[ asem[n[toare. }n primul r`nd, am arun-
72
Nicolae Esinencu
cat biberoanele din cas[. Le-am aruncat, dar cazul s-a repetat. Deci,
mai r[m[seser[! +i iar le-am m[turat, dup[ ce am cotrob[it fiecare
col\ al casei. Ah, sfinte, de unde a luat el alt biberon? Pariez c[ l-a
extras ieri, ]n troleibuz, din gura vreunui copil. Doar a f[cut =i de
astea. Te urci cu el ]n troleibuz, ]l a=ezi pe un loc liber =i adesea se
]nt`mpl[ s[-l a=ezi al[turi de o mam[ cu copil sugaci =i, c`nd cobori, ]\i vezi fr[\iorul cu biberonul copilului ]n gur[. C`nd i l-a scos,
cum i l-a luat, cred, nici el nu =tie. Adev[ru-i c[ le scoate copiilor, din
gur[, ]n troleibuz sau ]n curte, biberoanele, =i zi-i, frate, \oc[ie=te.
Dar a fost el ieri undeva? ]ntreb eu.
Ce import[?! zbiar[ tata.
Import[, nu m[ las nici eu. Eu sunt de vin[ de c`te se ]nt`mpl[
]n casa asta.
L-am dus ieri p`n[ la frizeria mea =i l-am tuns, se dest[inuie=te
mama.
+i iar pe banii mei?! rage tata. +i iar te-ai urcat ]n troleibuz?!
De c`te ori s[ mai spun: nimeni, niciodat[, s[ nu se urce cu el ]n
troleibuz!
Ai fi vrut s[-nt`rzii? face mama.
Las[ dul[piorul! url[ tata la mama. Vezi pe unde-i copilul!
E la veceu! se face deodat[ lumin[ ]n capul mamei. Sau ai uitat? strig[ mama.
Nu-i! ]i ]ntunec[ min\ile din nou tata. L-am scos!
S[ =ti\i c[ suge biberonul pe undeva sub pat, acesta-i ultimul
cuv`nt al mamei.
Ia s[ m[ mai lase ei. Micu nici la mas[ n-a fost... ei n-au v[zut?
Eu am spus s[ te ui\i sub pat! \ip[ mama.
Sub patul meu nu-i, spun eu ]ntr-o doar[.
Vezi pe sub celelalte paturi.
Nici pe acolo nu-i, spun eu =i m[ g`ndesc: c`t de bine ar fi,
dac[ mama nu s-ar gr[bi niciodat[. Diminea\a s[ se scoale lini=tit[, =i
primul lucru pe care ar trebui s[-l fac[ s[ caute de fr[\iorul meu,
de mine. M[car de fr[\ior.
73
Atunci e ]n dulap! se r[ste=te mama.

Vocea tatei, care vine de la geam, ne \intuie=te pe loc.
Iat[-l! Iat[-l! E la intersec\ie... merge la =coal[! Ce v-am spus! E
cu biberonul ]n gur[!
Eu cu mama nu ne mai arunc[m la geam, o zbughim pe u=[. Trebuie s[-l ajungem, s[-i smulgem la timp biberonul din gur[.
C`t[ ru=ine trag eu din cauza fr[\iorului ista... Lumea care ]l vede
cred c[-=i face cruce: elev cu geanta ]n spinare =i cu biberonul ]n gur[.
A= putea s-o-ntrec pe mama, dar nu vreau. Mereu se gr[be=te, alearg[ spre serviciul ei, las[ acum s[ alerge dup[ fr[\iorul meu, s-alerge
]naintea mea.
Vezi c[ la mas[ nu avea biberonul! g`fìe mama.
Ba nici n-a fost la mas[, spun =i a=tept reac\ia mamei, dar mai
bine t[ceam.
Cum n-a fost?! se cruce=te mama, ]nc`t to\i locatarii scot capetele s[ vad[ ce se ]nt`mpl[. Cum n-a fost la mas[, dac[ eu l-am
hr[nit?! Se opre=te, se uit[ cu ochi mari la mine.
Mam[, ce-i cu tine, mam[?!
Tu m[ mai ai =i de proast[?! r[cne=te mama, nu se las[. Tu vezi
c[ el nu-i nici la cel[lalt col\ de strad[?!
Iat[-l, ]l descop[r eu deodat[.
L-am ajuns la sta\ia de troleibuz. Da, avea biberon ]n gur[. C`nd
ne-a z[rit, nu s-a mirat. Ne-a fixat doar cu privirea =i a r[mas s[ sug[
mai departe biberonul. Mama strig[, s-a pus chiar s[ stoarc[ =i o lacrim[, el ]ns[ ]=i caut[ de treab[ =i a=teapt[ lini=tit troleibuzul! C`nd
se opre=te troleibuzul, vrea s[ urce, parc[ n-am fi =i noi al[turi, parc[
nici n-am fi alergat dup[ d`nsul.
Stai, unde te duci?! boce=te mama, ]l apuc[, eu ]ns[ nu m[
amestec, o las s[ se descurce.
Mai ai biberoane? cere mama, ]i pip[ie buzunarele. Ai sau nu?
Nu, m`rìe fr[\iorul meu.
Nu te cred, ]ntoarce buzunarele!.. Da aista ce-i, de unde l-ai
mai luat?! +i unde \i-i prietenul? strig[ mama, calc[ biberonul ]n
picioare.
74
Nicolae Esinencu
Eu m[ dep[rtez.
Care prieten? se aude vocea fr[\iorului meu.
Care ar trebui s[ te duc[ diminea\a la =coal[... Doar ]i dau zilnic
ciocolat[!
III
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii! cu fraza asta s-a sculat mama, a strigat
la mine, ne-a pus masa, cu fraza asta a alergat dup[ frate-meu, l-a
dus la =coal[ =i... poftim, cu aceea=i fraz[ o s[ ne piseze, ba chiar ne
piseaz[ ]n aceste minute care au mai r[mas p`n[ la opt. Mai avem
zece minute p`n[ c`nd vom ie=i din cas[, =i mama ne piseaz[ cum ]i
vine mai bine.
Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n cap!
Da ce, m[ rog, s-a mai ]nt`mplat? se intereseaz[, totu=i, tata
din camera lui, pe unde, se vede, ]=i caut[ ]nc[ p[l[ria.
Vino ]ncoace =i am s[-\i ar[t... ]i r[spunde mama.
Ia s[ m[ mai r[re=ti...
Ilarion!
Da.
Spuneai c[ luna asta o s-ave\i prim[!
Dou[ o s[ avem.
Dou[?!
Poate chiar trei.
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!.. Mi-ai aprins =i mie o \igar[?
Cu cinci-=ase minute ]nainte de plecare mama =i tata ]=i aprind
totdeauna c`te o \igar[ =i fumeaz[, cum s-ar spune, ]n duet, din mers,
prin cas[. Mama fumeaz[ de c`nd lucreaz[ la frizerie. Zice: ]i dai
clientului o \igar[, =i nu te uit[, mai vine s[-l tunzi.
Mama ]=i mai potrive=te o dat[ coafura, rochia =i fumeaz[.
Tata ]=i mai arunc[ o dat[ privirea ]n oglind[, mai verific[ ]nc[ o
dat[ con\inutul gen\ii sale =i ]n acest r[stimp fumeaz[.
Constat: mama pare un b[rb[toi cu \igara ]n gur[.
De unde-ai luat \ig[rile? se intereseaz[ mama pe nea=teptate.
75
Import[? sloboade tata fum.

De c`te ori s[-\i spun, nu lua \ig[ri de prin chio=curi sunt
carbonizate de soare =i praf... Aprinde-mi-o, c[ iar s-a stins!
Nu vezi chibriturile?!
Era vorba s[ v[ aduc[ la serviciu portocale... cum r[m`ne?!
Cum a fost.
Da cum a fost?
A r[mas s[ ni se aduc[...
Deci r[m`ne s[ vi se aduc[?!
+i pe loc:
Ah, dac[ a= avea azi noroc de clien\i! Mi-ai tot promis c[-ntr-o
zi ]mi aduci o duzin[ de doctori s[ \i-i tund.
Las[, sunt tun=i!
Dup[ list[, pe =coli ar trebui lumea tuns[, pe ]ntreprinderi, ]n
mod organizat... |i-am spus, intereseaz[-te, poate vin la clinic[ =i-\i
tund pacien\ii. P`n[ ]i tratezi, eu \i-i tund. Ar trebui s[ ac\ion[m ]n
complex. Nu-s eu mai mare pe ora=ul ista, c[ =tiu ce-a= face! A= alerga cu ma=ina dup[ floco=i. Unde s-a mai v[zut, Doamne, din fa=[ ]=i
las[ barb[!
Nici tu s[ caute spre mine, nici tu s[ m[-ntrebe de s[n[tate, de
lec\ii. A strigat o dat[ la =apte s[ m[ ridic at`t. Aceasta e poate
unica adresare direct[ ]ntr-o zi a=a de mare. }n rest f[ ce vrei.
Pariez c[ ei nici nu-=i dau seama c[ sunt =i eu ]n cas[. Dac[ le
spun acum la revedere =i ies pe u=[, ie=it o s[ fiu. Poate o s[-mi
r[spund[ tata, care are grij[ s[ nu m[ scape ]nainte de-a m[ scutura,
pe sc[ri, de b[nu\i, dar se prea poate nici el s[ nu observe ]ndat[
plecarea mea.
Ei, unde te gr[be=ti tu, mam[, =i tu, tat[?!
C`nd m-a\i privit ]n ochi ultima dat[?!
+ti\i m[car culoarea ochilor mei?!
De ce nu m-a\i ]ntreba: vreau eu s[ m[ duc azi la =coal[ sau nu?
+ti\i voi oare c[-n =coala ]n care am fost trecut m[-n[du=?
M-a\i ]ntrebat m[car o dat[ ]n aceste opt-nou[ luni de c`nd ]nv[\
76
Nicolae Esinencu
]n alt[ =coal[: ]mi place =coala nou[ sau nu, mi-am f[cut prieteni sau
nu, cum sunt ]nv[\[torii, ]n care banc[ =ed, cu cine =ed... Te-ai interesat vreo dat[, tat[, de toate astea? Iar tu, mam[? Poftim, s-a ]nceput
un nou an de ]nv[\[m`nt, azi suntem ]n a doua lun[ de =coal[... A\i
]n\eles m[car de ce am pl`ns asear[?!
Mam[!
Tat[!
Zici c[ azi vii s[ te tund? ]l fixeaz[ mama pe tata cu privirea,
trage din \igar[.
S[ m[ razi! trage tata din \igar[.
Brut[!.. Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!
Mam[, tat[, ]ntoarce\i-v[ cu fa\a la mine, doar pentru o clip[. Eu
sunt aici, la spatele vostru. Vreau s[ ies, s[ plec la =coal[, ]ntoarce\i-v[
=i spune\i-mi ceva la plecare... Sunt fiul vostru doar!
Mam[, tat[, pe Gec, fostul meu coleg de banc[ din fosta mea
=coal[, chiar =i c`nd se duce la veceu, mama ]l ]ntreab[ unde se duce.
Ca s[ nu mai vorbim de mas[ =i a=a mai departe. Am fost odat[ poftit
s[ iau masa ]n familia lor. Mam[, tat[, c`t am stat la mas[, p[rin\ii
nu l-au mai sl[bit cu ]ntreb[rile. Un sfert de or[ Gec a fost cople=it de
aten\ie.
Tu o s[ m[n`nci omlet[, Gec?
Gec, s[-\i mai ung o hrinc[ de pìne cu unt?
Gec, cafelu\[ cald[ sau fierbinte?
E gustos, Gec?
Mam[, parin\ii lui Gec mi-au pus =i mie zeci de ]ntreb[ri pline de
aten\ie =i dragoste.
Poate tu, Doc, nu m[n`nci omlet[?
Vrei s[-\i fac ochiuri, Doc?
Doc, c`teva fire de coad[ de ceap[ verde s[-\i presor peste omlet[?
Dar de ce am vorbi de Gec, c`nd foarte u=or pute\i asculta ce se
face la vecinii de deasupra noastr[ la aceast[ or[. Asculta\i cum ]=i
petrec vecinii fiica la =coal[.
77
Albinu\[, stai.
Da, mam[. Eu m[ duc.
Condei, creion, lam[ ai luat?
Da, mam[. Eu m[ duc, mam[.
Albinu\[, stai.
Da, mam[?
Fundi\a \i-ai pus?
Da, mam[. Eu m[ duc.
Stai, Albinu\o!
Da, mam[?
Capul nu te doare?.. Burta?.. Ochii nu te dor?
Nu, mam[, m[ simt bine. Eu m[ duc.
Ei, hai, puica mamei, du-te, fii atent[ la trecerea str[zii =i stai la
lec\ii cu m`na ]n sus, c[ mama pentru tine se ostene=te. Stai s[ te
s[rut... Pantofii nu te str`ng?! Aoleu, te str`ng!..
Mam[, mi-ai pus tu mie m[car o dat[ ]n via\[ asemenea ]ntreb[ri?
Printre altele, =i mama Albinu\ei lucreaz[, =i nu la frizerie, ci la uzin[,
=i cred c[ =i ea are plan.
Dar tu, tat[?
Mam[, tat[, chiar dac[ mi-a= aprinde =i eu acum o \igar[, voi tot
nu m-a\i observa! Pentru voi eu, pur =i simplu, nu exist. Vre\i v[
demonstrez! +tiu c[ elevul nu trebuie s[ fumeze, =tiu c[ nu-i frumos =i
a=a mai departe, dar eu vreau s[ v[ demonstrez c[ voi n-o s[ m[ lua\i
]n seam[ nici chiar dac[ eu fumez. Voi tr[i\i numai pentru voi...
Ai s[ vezi c-o s[-nt`rzii!..
Stai, mam[, s[-mi aprind...
Poate nu trebuia s-o opresc, ]ntr-adev[r se gr[be=te, dar nu mai
pot. Odat[ ce-am tras din pachetul de pe mas[ o \igar[, merg mai
departe, trebuie s-o aprind.
Pun \igara ]n gur[ =i m[ aplec spre \igara mamei.
Mam[, d[-mi s-aprind \igara.
Ce vrei, iaca tata, eu ]nt`rzii! ]mi arunc[ mama f[r[ s[ ]n\eleag[
bine ce doresc.
78
Nicolae Esinencu
Ce s[-i faci, va trebui s[ m[ ]ntorc spre tata.

Potrivesc mai bine \igara ]ntre degete.
Tat[, d[ s[-mi aprind \igara de la \igara ta!
Ce! sare tata. Cum ceva tat[, tat[!.. Chibriturile sunt pe mas[!
El nici n-a priceput ce aveam de g`nd s[ fac.
+i m[-ntorc spre mama.
Mam[, d[ s-aprind \igara de la \igara ta, c[ tata se sup[r[...
Numai ia seama s[ nu mi-o stingi pe a mea... m[ previne mama
=i at`t. Abia pe urm[: Ce?!
A=a, ]n sf`r=it, m-a obsevat =i scumpa mea mam[. Gura c[scat[,
ochii c`t cepele. Dar eu am s[-l fac mai departe pe nebunul. Chiar
de-a fi nevoie s[ adun[m publicul. Am s[ fumez mai departe.
Trag un fum de \igar[, a=a cum am v[zut c[ trage c`teodat[ tata, =i
slobod lini=tit fumul ]n fa\a mamei. Ba m[ las pe primul scaun ce-mi
cade ]n cale, pun picior peste picior, scot fum, trag fum.
S-a-nt`mplat ceva?! m[ uit eu foarte lini=tit ]n ochii mamei,
care ]ntre timp s-au m[rit =i mai =i.
Ilarion! ]n sf`r=it, explodeaz[ ea, d[ din mìni =i v[d c[ nu-i
mai ajunge aer, se-n[du=[. Ilarion!
+i de c`nd fumezi? m[ ]ntreab[ tata foarte lini=tit.
Parc[ ar sta doi fum[tori de for\[ la vorb[. Tata se uit[ la mine, eu
la tata. Tata sloboade fum, eu slobod fum.
De mult, zic.
Anume de c`nd?
N-a\i obsevat? culeg eu o moned[ din punga de pe frigider, din
care ]mi este ]ng[duit s[ iau zilnic c`te dou[zeci de b[nu\i pentru
cafea. Hm, cere zilnic \ig[ri de la mine =i nu =tie de c`nd fumez!
Ilarion! trage aer mama =i iar d[ ochii peste cap, dar tata o
]nfrunt[, e gata, mi se pare, s[ coboare pu\in de pe culmile calmului
s[u.
Tu s[-nchizi gura! strig[ tata la mama =i m[ ia =i mai din scurt.
Concret, de c`nd fumezi, ziua, data?!
79
S[ vezi c[ nu-i indiferent. Vrea ziua, data... anchetator, nu alta.

Stai c[ nici eu nu m[ las. Trebuia mai ]nainte, drag[ tat[, s[ fii atent.
+i-apoi, interesant, pentru ce-i trebuie lui ziua, data concret[ de c`nd
am ]nceput s[ fumez!
De c`nd m-am ]ntors din America! tr`ntesc =i trag mai departe
lini=tit din \igar[.
+tiu, acum scandalul e pornit, dar nu mai are importan\[. Vorbesc
=i eu cum vorbesc ei.
Mai trag un fum, ]mi iau lini=tit geanta, mi-o salt pe um[r =i deschid u=a de la ie=ire. Nu m[ intereseaz[ nici \ipetele mamei, nici
urletele tatei.
Mama e cu totul z[p[cit[.
Tu ai auzit, Ilarion, el a fost =i-n America!?
}n America, ]n Anglia =i mìne plec ]n Tanganica... mai declar
eu =i ies.
Tanganica! face mama.
Tata e ]nfocat de-a binelea, r[cne=te c`t poate la mama.
Taci! Taci! }nchide gura nu vezi c[ el ]=i bate joc de noi?!
IV
Fac primul pas pe scar[ ]n jos, =i o fierbin\eal[ ]mi aprinde fa\a.
Desigur, m[ g`ndesc, Nicoleta a auzit tot t[r[boiul de adineaori, c`nd
eu cu mama alergam ca apuca\i dup[ fr[\iorul meu. Ea locuie=te cu
un etaj mai jos =i, dac[ nu ne-a auzit alerg`nd pe sc[ri, atunci ne-a
v[zut alerg`nd prin curte. Bunica ei =ade mereu cu fruntea lipit[ de
geam, =i nop\ile se uit[ afar[, a=a c[ neap[rat ne-o fi ar[tat Nicoletei.
Treci =i-\i vezi z[p[citul.
Bunico, de c`te ori te-am rugat s[ nu-i zici a=a...
Sau:
Care z[p[cit?
Sau:
S[ se duc[ pe pustii z[p[citul...
80
Nicolae Esinencu
Mi s-au aprins obrajii.

Mai fac un pas pe scar[, =i g`ndurile ]mi fug la prima ]nt`lnire cu
Nicoleta.
St[team coco\at pe g[rduceanul din fa\a blocului nostru, la paz[,
urm[ream din c`nd ]n c`nd joaca fr[\iorului meu, ca nu cumva s[-l
pierd, c`nd, pe nea=teptate, sim\ii c[ cineva ]mi pune u=or m`na pe
um[r. M[ ]ntorc =i v[d la un pas de mine o feti=can[.
E=ti din blocul nostru? m[-ntreab[ ea.
Da, zic eu =i a=tept s[ v[d ce-o intereseaz[. Habar n-aveam
cine era.
Vrei s[-mi faci un serviciu?
Nu-mi amintesc s[ m[ fi rugat vreodat[ o fat[ s[ fac ceva pentru
d`nsa. +i-apoi o fat[ cu ochi a=a de mari =i care a=tepta doar la un
pas de mine. Am s[rit ]ndat[ de pe gard, =terg`ndu-mi cu un gest
foarte nelalocul lui pantalonii.
Da, desigur... m-am gr[bit s[-i r[spund.
Urmeaz[-m[ atunci, ]mi porunce=te feti=cana =i, spre marea mea
mirare, =i nu numai a mea, ci a ]ntregii cur\i, c[ci mai era lume afar[,
o ia ]nainte spre poart[, =i eu, vrei-nu vrei, ce s[ fac, m[ \in de ea.
Dar unde ne ducem? ]ntreb, c[ci nu mi-a pl[cut s[-mi porunceasc[ o fat[. O pu=toaic[!
Ai spus c[-mi faci un serviciu! ]mi arunc[ ea peste um[r. +i nu
po\i merge mai repede?
Acum o vedeam foarte bine. Era poate cu o =chioap[ mai joas[ dec`t mine, avea un mers drept, pas m[runt, pantofi pe tocuri ]nalte =i
fusti\[ verde, care abia-i ajungea la genunchi. Nu mai mersesem dup[
o fat[ care m[ ducea nu =tiu unde =i unde mai pui c[ nu o v[zusem
niciodat[ ]n via\[. Faptul m-a amuzat.
Dac[ nu spui ]ncotro mergem, nu merg, ]i strig ]nveselit.
+tii unde-i libr[ria?
La libr[rie ne ducem?
Te mir[? Ce te ui\i a=a la mine?
Fiindc[ nu te cunosc.
81
Cum, nu m[ cuno=ti? m[ prive=te ea uluit[. Sunt locatara cea

nou[!
A, auzisem c[ avem un vecin nou, dar c[ avea =i o fat[ care s[-mi
comande la tot pasul... Sur`d.
Nu =tiam, dar s[ facem cuno=tin\[...Doc, zic =i-i ]ntind m`na.
Puteam s[ m[ prezint cu numele adev[rat, dar ce rost avea
totuna a doua zi avea s[ m[ numeasc[ a=a cum m[ numea curtea:
Doc.
Nicoleta, ]mi ]ntinde =i ea m`na.
Foarte cople=it... =i-ncotro, zici?
+tiut c[ n-o s[ merg singur[ la libr[rie!..
Mi-am amintit de fr[\ior =i mi-am dat seama pe loc ]n ce situa\ie
stupid[ m[ aflam. Ea avea nevoie s[-=i procure literatur[ artistic[,
iar eu puteam s[-mi pierd fr[\iorul. +i st[team ]n cump[n[.
Mi=c[-te odat[! porunce=te ea =i se duce mai departe.
C`nd iese din libr[rie, ]i iau c[r\ile s[-i cunosc gustul. Erau dou[
c[r\i. Partida de biliard de la ora opt =i jum[tate de Bll =i De veghe-n lanul de secar[ de Salinger.
A=teapt[-m[ aici, ]mi porunce=te ea scurt =i dispare.
}h]... i-am promis eu cu ochii la c[r\ile pe care le consideram
foarte interesante.
N-am mai ridicat privirea s[ v[d ]ncotro dispare, m-am g`ndit ]ns[
c[ mai vrea s[ intre prin alt magazin.
R[sfoiesc, deci, un timp c[r\ile, ba chiar citesc la repezeal[ treipatru pagini din Bll, ridic privirea =i ]n aceea=i clip[ izbucnesc ]n
hohote. R`d, dar simt c[ nu mi-i a r`de. A=a ceva nu mi s-a mai
]nt`mplat nici c`nd am fost ]nconjurat numai de b[ie\i, care, se =tie,
sunt mai n[zb`tio=i =i de la ei te po\i a=tepta la orice.
Vas[zic[, ridic privirea =i ce s[ v[d: stau ]n fa\a cafenelei de pe
strada Dosoftei, iar Nicoleta, care mi-a cerut s[-i acord un sfert de
or[ =i din cauza c[reia mi-am l[sat fr[\iorul f[r[ supraveghere ]n curte,
=ade la una din mesele de dincolo de geam =i m[n`nc[ ]n lini=te
]nghe\at[.
82
Nicolae Esinencu
Primul lucru pe care am vrut s[-l ]ntreprind a fost s[-i tr`ntesc

c[r\ile pe asfalt, apoi m-am g`ndit s[-i trag o palm[, de=i ]n via\a
mea n-am ridicat m`na la o fat[. M-am g`ndit c-ar trebui s[ mai fac
ceva, dar nimic nu-mi venea ]n cap =i =tiu de ce: mi se p[rea c[ toat[
lumea care trecea pe strad[ =i cei de la mesele din cafenea se uitau la
mine =i a=teptau s[ vad[ mai departe c`t de n[t[r[u am s[ fiu.
Mi-am dat seama c[ mult n-a= putea sta a=a, dar tot atunci mi-am
amintit c[ fata e venit[ nu de mult la ora=. O necioplit[, mi-am zis,
dar nu m-am hot[r`t s-o p[r[sesc. Ba chiar am s-o a=tept, s[ v[d p`n[
la urm[ ce fel de tipes[ mai este =i asta. +i-a cere scuze, la ]ntoarcere,
sau nu?
Pe naiba! Vine, =terg`ndu-=i cu o b[sm[lu\[ rozovie degetele, ]=i
ia c[r\ile =i porne=te ]naintea mea.
Negru =i ro=u ]naintea ochilor.
C`nd am ajuns ]n ograd[, era ]ntuneric, fr[\iorul meu st[tea singur ]n mijlocul cur\ii, cu un biberon ]n gur[, ne=tiind ]ncotro s-o ia.
Cum m-a v[zut, s-a dat spre mine.
Ce-i cu d`nsul? m[ ]ntreab[ ea, ar[t`nd cu m`na la fr[\ior, la
biberon.
E fratele meu, m[ b`lbìi.
Da? se mir[ ea. Totu=i, ]nainte de a ne desp[r\i, nu uit[ de
buna cuviin\[: }\i mul\umesc...
Ne-am ]nt`lnit =i a doua zi. La fel era pe ]nserate, la fel st[team de
paz[ ]n preajma fr[\iorului, c`nd am sim\it o m`n[ u=oar[ a=ez`ndumi-se pe um[r. Am ghicit c[-i m`na Nicoletei. Am tr[it un fior
nea=teptat. Nu inten\ionasem, dar cred c[ undeva ]n ad`ncul sufletului visam s-o rev[d. }ntorc privirea =i o v[d. E ]ntr-o fusti\[ alb[, bluzi\[
albastr[ ]ncheiat[ doar la un bumb, ]mi vorbe=te ceva, dar n-o aud.
M[ uit ]n ochii ei, care acum ]mi par =i mai mari.
E=ti surd? m[ st[p`ne=te ea cu privirea.
Ce s-a ]nt`mplat? m[ gr[besc eu s-o ]ntreb, dezmetecindu-m[,
dar pe loc ]mi dau seama c-o fac lat[ =i ]ntorc vorba. Nu, adic[, cum
s[-\i spun... m[ iart[, n-am auzit ce-mi vorbeai!
83
Te-am ]ntrebat: e=ti un derbedeu?

Am sim\it c[ m[ trec sudorile. Curtea-mi zice derbedeu. Derbedeu =i z[p[cit.
Cine \i-a spus?! sar de pe gard, pun`nd ]ns[ astfel ]ntrebarea,
]ntr-un fel recunoscusem c[ sunt un derbedeu...
Am plecat privirea...
Lumea spune c[ tot umbli din =coal[ ]n =coal[... e adev[rat?
V`r mìnile ]n buzunare =i m[ dep[rtez. Fluier.
Ce s[-i mai spun c`nd le =tie, v[d, pe toate?
Da, am ]nv[\at la =coala nr. 10, apoi la nr. 1, acum ]nv[\ la nr. 17.
Dar ce vin[ am eu c[ am devenit o pas[re c[l[toare?
Doc! strig[ Nicoleta ]n urma mea. Stai, condu-m[ la terenul de
tenis!
M[ dep[rtez =i abia acum observ c[ de pretutindeni vecinii m[
urm[resc hlizindu-se, a=teapt[ s[ vad[ ce mai am de spus. +tiu, numi iart[ c[ le-am jucat festa cu cei cinci lei. Da, eu am legat bancnota
ceea de cinci cu o a\[. Da, eu am l[sat bancnota ]n ograd[, =i m-am
ascuns cu a\a-n m`n[ dup[ gard. Da, recunosc e o fapt[ ur`t[. Dar
eu sunt de vin[ c[ unii oameni din curtea noastr[ nu-s chiar a=a cum
vor s[ par[? Cine e de vin[ c[ unii dintre ei sunt ni=te sec[turi lacome? +i-apoi nu trebuie s[ m[ fac[ la tot pasul derbedeu! Da, sunt
o pas[re migratoare, dar eu sunt de vin[? De ce nu s-au interesat ei
de ce umblu din =coal[ ]n =coal[? Hm, derbedeu. Se-nt`mpl[ ceva ]n
curte cine-i vinovat? Derbedeul! Nu arde lumina la scar[ cine-i
vinovat? Derbedeul! Pere\ii sc[rii sunt zg`ria\i derbedeul! Derbedeul! Derbedeul! A=a-mi strig[ tovar[=ul Ro=ior de la etajul trei, a=a
]mi strig[ Defileu de la etajul doi, a=a ]mi strig[ tanti Ioana. +tiu, nici
unul nu-mi iart[ ru=inea pe care au tras-o. Hm, eu sunt r[u, iar
dumnealor sunt buni, oameni cu \inut[ =i cu con=tiin\[ ]nalt[. Ha-ha,
s[ m[ l[sa\i! Am v[zut eu ce fel de poam[ e=ti, tovar[=e Ro=ior. C`nd
ai z[rit bancnota la picioare, de erai un om cinstit =i curat, de, o
ridicai, e p[cat s[ la=i s[ se piard[,dar nu cum ai ridicat dumneata
banul acela. Ca un ho\. Cum ai z[rit bancnota, ai =i c[tat speriat ]n
84
Nicolae Esinencu
jur, nu te vede cineva, te-ai ]ntrebat, apoi o ]nh[\a=i =i hop ]n buzunar. Dar a\a era la mine ]n m`n[ |i-a zburat bancnota ]ntr-o clip[...
Sau dumneata, tovar[=e Defileu. Ce-ai f[cut dumneata, z[rind pe asfalt cei cinci lei? Ai pus repede talpa pe bancnot[ =i \i-ai aprins o
\igar[... A=a-i sau nu-i a=a?! A=a-i, tov[r[=ele! Aproape zece minute
ai stat cu piciorul pe bancnot[. }\i ]ncurcau s-o ridici ni=te copii, care
se jucau ]n preajm[. +i ce-ai f[cut p`n[ la urm[? Ai fug[rit copiii,
chipurile, s[ nu se joace ]n fa\a casei, c[ fac g[l[gie... Nu-i a=a?! Dar
nici dumitale nu \i-a mers, ]n ultima clip[ \i-am zmucit bancnota din
buzunar... Eu sunt derbedeu sau dumneata?! Sau dumneata, tanti
Ioan[, de=i bancnota era prins[ cu a\[ =i un cap[t de a\[ era legat de
m`na mea, c`nd ai v[zut c[-\i sare leul din m`n[, ai ]nceput s[ r[cne=ti
c`t te \inea gura: ho\ul, s[ri\i, mi-a furat banii, mi-au c[zut din buzunar =i el i-a ]nh[\at, =i tot a=a. S[ tac[ unii tovar[=i din curtea noastr[, c[ nu =tiu ce-am s[ le fac ]ntr-o zi am s[-i dau la ziar!..
}n fine, nu-i vorba despre asta. Vorba e c[ Nicoleta a auzit t[r[boiul
de adineaori... +i dup[ mas[ trebuia s-o ]nso\esc la terenul de tenis.
C`nd ajung la cap[tul de jos al sc[rii, aud vocea tatei, care m[
strig[ din cap[tul de sus.
Doc, ia stai pu\in.
Hm, =i-a amintit c[ nu mi-a luat b[nu\ii =i acum se gr[be=te ]n jos
pe scar[.
}ntoarce sacii! o s[-mi spun[, =i eu o s[-ntorc buzunarele.
Cineva poate s[ nu ]n\eleag[ despre ce va s[ zic[, eu ]ns[ m-am
deprins cu vorba tatei. Dac[ are tata ceva care s[-mi plac[, acesta-i
felul cum nume=te de fiecare dat[ lucrurile. La creion ]i zice ciomag.
La peni\[ ghear[. La lingur[ lopat[. La geant[ talaghir... Dealtfel, tot zic s[ m[ uit ]n dic\ionar s[ v[d ce ]nseamn[ talaghir... Trebuie s[ fie ceva mare =i greu.
}l a=tept pe tata. +tiu, dup[ ce o s[-mi scuture buzunarele, o s[-mi
spun[ o nou[ anecdot[ =colar[. E ceea ce intr[ ]n obliga\iunile lui de
fiecare diminea\[. Personal, ur[sc bancurile, tatei ]ns[-i plac la nebunie. La serviciu, se zice, pacien\ii lui ies din clinic[ hohotind.
85
Doc, hai ]ntoarce sacii.

Dar mai mult n-am, asta-i tot, z[u.
Caut[, poate mai g[se=ti.
Dar n-am!
Atunci e=ti liber!.. tata d[ s[ se dep[rteze, dar ]=i aminte=te de
anecdot[. Da, memorizeaz[, zice: Un cump[r[tor se apleac[ peste
tejghea. Caete ]n linie ave\i? Nu, ]i r[spunde v`nz[torul. }n
p[tr[\ele? Nici ]n p[tr[\ele n-avem. Da ]n cercuri?! se intereseaz[
atunci cump[r[torul. Nici ]n cercuri nu avem r[spunde v`nz[torul.
Bine zice cump[r[torul =i se ]ndep[rteaz[. Un alt cump[r[tor, care
era al[turi =i, se vede, a auzit dialogul dintre cump[r[torul precedent =i v`nz[tor, se apleac[ =i el peste tejghea. To\i pe aici sunt nebuni? ]ntreab[. Ba nu, ]i r[spunde v`nz[torul, numai c`te unul.
Aha, face cump[r[torul al doilea =i cere: Mie ]mi da\i cerneal[ pentru clasa a =asea =i cerneal[ pentru clasa a =aptea... da, =i dac[ ave\i,
globul Moldovei!
Tata sur`de, a=teapt[ s[ vad[ reac\ia mea la noul lui banc, dar
bancul lui nu-mi st`rne=te nici o veselie... De unde le scoate oare?
O! zice tata, de parc[ acum m-ar descoperi, =i vrea s[-=i ridice
c[ma=a, pe loc ]ns[ ]=i d[ seama c[ nu ne afl[m ]n cas[ =i se las[
p[guba=.
V`r[ banii ]n buzunar =i porne=te fluier`nd ]n sus pe scar[.
Orice-ai spune, a s[v`r=it omul o fapt[.
V
}n dreptul =colii nr. 10 ]ncetinesc pasul. Las trotuarul, sprijin fruntea de gardul de =tachet[ =i r[m`n s[ privesc printre sc`nduri ]n
curtea =colii.
Iat[ =coala ]n care am ]nv[\at din clasa ]ntì p`n[ ]n clasa a
=aptea.
Aici mi-i prima ]nv[\[toare, aici am ]nv[\at prima liter[, aici mi-s
prietenii de copil[rie.
86
Nicolae Esinencu
Totul a fost bine ]n =coala aceasta pentru mine p`n[ ]n ziua c`nd
a ap[rut un nou director.
Doc, tu de mìne treci ]n clasa a =aptea G, ]mi spune doamna
profesoar[ ]ntr-o zi.
Eu?
Da, Doc, ]mi pare r[u, dar alt[ ie=ire nu-i.
Doamna profesoar[ desface bra\ele, apoi le las[ s[-i cad[ de-a lungul trupului.
Dar de ce? strig eu =i ]ncep s[ tremur.
C[ trebuie... =i nu treci numai tu, ci =i Briceag, Pot`rniche, Ulei =i
al\ii... acu=i ]i citesc pe to\i din list[!
Clasa, care mai zumz[ia dup[ recrea\ia mare, se face deodat[
t[cut[, to\i devenim numai ochi =i urechi. +i ne-n[du=im. +apte ani
am ]nv[\at cu to\ii ]mpreun[, niciodat[ nu ne-am g`ndit c[ ]ntr-o zi
va trebui s[ ne desp[r\im =i acum, poftim, vorbele rostite de doamna
profesoar[ ne sf`=ie.
Dar eu nu vreau s[ trec! sare Pot`rniche.
Nici eu nu vreau s[ trec! sare Briceag.
Nici eu nu vreau s[ trec! sare =i Ulei.
Sar =i ceilal\i anun\a\i: sar ca sc`nteile, ard, se sting =i iar se aprind.
Nici nu mai vin la =coal[! izbucne=te ]n lacrimi una din fetele
noastre, care a fost =i ea ]n=tiin\at[ c[ va trece din clipa ceea ]n clasa
paralel[. Nici nu =tiu care din ele.
Mai izbucnesc =i alte dou[ fete ]n lacrimi, dar profesoara desface
neputincioas[ bra\ele.
Scumpii mei, se apuc[ ea s[ ne explice, dar de data aceasta cu
lacrimi ]n ochi, dragii mei, nici eu n-a= vrea s[ m[ despart de voi. }mi
sunte\i, cum =ti\i, scumpi, ca ni=te fii =i fiice, dar, crede\i-m[, nu v[
pot re\ine mai mult ]ntre pere\ii clasei acesteia. Este ordin.
Dar noi n-o s[ ne supunem ordinului strig[ pentru to\i Ulei.
Ulei e cel mai lini=tit copil din clasa noastr[, ba chiar ]l poreclisem
mutul, acum ]ns[ striga cel mai tare.
N-o s[ ne supunem, =i nimeni n-o s[ ne fac[ nimic!
87
Dragii mei, iar =i iar ]ncearc[ s[ ne potoleasc[ pe noi, cei

nenoroci\i, scumpa noastr[ profesoar[. Nu se mai poate face nimic.
V[ spun doar, ordinul e semnat. +apte elevi din clasa noastr[ trec ]n
clasa a =aptea G.
De ce, ]n ce scop?! am ]nceput noi din nou s[ url[m ]n cor.
Strigam noi, cei ]n cauz[, dar poate mai tare dec`t to\i strigau b[ie\ii
=i fetele care r[m`neau s[ ]nve\e mai departe ]n clasa doamnei profesoare. Niciodat[ n-am b[nuit c[ la o nevoie clasa noastr[ poate fi
at`t de unit[. P`n[ ]n ziua aceea eu eram certat cu Andrie=, colegul
meu de banc[. Ne certasem de la o radier[, ba chiar =i ne ]nc[ierasem
la b[taie. Fusese cu o s[pt[m`n[ ]naintea ordinului =i ]nc[ nu ne
]mp[caser[m. }ns[ c`nd Andrie= auzi c[ e vorba s[ ne desp[r\im, striga
mai tare dec`t to\i.
De ce, Doc, s[ treci?
Andrie=, v-am explicat doar, spunea profesoara, este ordin!
Atunci trece\i-m[ =i pe mine!
P`n[ la urm[ toat[ clasa pune piciorul ]n prag, strig[ c[ nu vede
de ce ar trebui s[ fie ref[cute clasele a =aptea =i ochii doamnei profesoare se umezesc, ne cuprinde pe r`nd pe fiecare =i ne s[rut[, ne
m`ngìe ca pe copiii ei.
Dragii mei, scumpii mei... poate n-ar trebui s[ v[ spun, dar =i
voi, cred, pricepe\i ]n ce scop se face schimbarea asta... Doc ]nva\[ pe
trei =i patru, dar e silitor, nu-i a=a?
A=a-i! izbucne=te ]ntreaga clas[.
+i Pot`rniche e silitor...
+i Pot`rniche e silitor! se gr[bi s[ r[spund[ clasa.
To\i ace=ti numi\i mi-s dragi =i-s silitori, a=a i-am explicat =i eu directorului, am luptat cu g`ndul acesta la consiliul pedagogic, ba chiar
m-au sus\inut =i al\i pedagogi, dar, vai, dragii mei, n-a ie=it nimic. Directorul sus\ine ca elevii buni s[ fie ]n clase bune, elevii mai slabi ]n
clase mai slabe... Vrea din trei clase de a =aptea s[ fac[ dou[ bune,
exemplare, cu care s-ar putea m`ndri =coala ]n fa\a oric[rei comisii.
Dar noi declar[m protest nici unul din noi nu vine mìne la
=coal[! sare ]ntreaga clas[ ]n picioare.
88
Nicolae Esinencu
Am r[mas s[ =edem ]n b[nci, m-am uitat, doar noi, cei =apte. Unii
aveau privirile ]nc[ pline de speran\[, una din fete pl`ngea, iar eu
=edeam cu capul plecat. Sim\eam c[ totul e-n zadar, totu-i pierdut.
Clasa ]ns[ se opunea.
Nu venim =i gata! +i ei sunt elevi buni, striga ]n continuare clasa.
Buni, ca =i noi! +i nu ]n\elegem de ce ar trebui s[ ne desp[r\im!
Scumpei noastre profesoare din nou i s-au umezit ochii.
Dragii mei, nu se poate... v[ sunt dirigint[ din clasa ]ntì, v[
cunosc foate bine pe to\i =i v[ ]n\eleg, dar nu se poate... Cuv`ntul
directorului!
+i-atunci u=a se deschide brusc =i ]n clas[ apare figura ]nfocat[ a
noului nostru director.
Ia sta\i, ce se-nt`mpl[ aici?! d[ dumnealui la o parte profesoara
=i se posteaz[ sprijinit cu bra\ele de mas[. Care, a= vrea s[-l v[d,
]ncalc[ ordinul direc\iei?!
Eu... d[du Andrie= s[ se ridice, dar tot atunci fu lipit ]napoi de
banc[.
+ezi! tun[ scurt directorul. +i dac[ mai r[cne=te unul, pe loc e
eliminat din =coal[, pentru totdeauna!..
Strig[tul a fost at`t de tare =i de t[ios, ]nc`t chiar =i doamnei profesoare i se t[ie r[suflarea.
Directorul ne \inu trei-patru secunde sub privirea lui rece, apoi cu
aceea=i voce aspr[ ordon[:
Cei =apte s[ mi se scoale ]n picioare!..
Ne-am sculat.
Sunt to\i?
To\i, confirm[ doamna profesoar[ cu greu, dar directorul se
apuc[ s[ ne numere.
Unu, doi, patru, =apte. A=a. Lua\i c[r\ile =i tot acum s[-mi trece\i
]n clasa a =aptea G.
Am pl`ns ]n ziua aceea la =coal[.
Am pl`ns acas[.
Am pl`ns pe ascuns, am pl`ns deschis.
89
Mam[...
Tat[...
Am rugat-o pe mama, l-am rugat pe tata, s[ se duc[ m[car unul
din ei s[ vorbeasc[ cu directorul, cu profesoara, cu cine =tiu ei, dar s[
nu m[ lase ]n clasa a =aptea G. }n clasa acea se adunaser[ b[ie\i =i
fete de tot felul, unii chiar se bucurau c[ nimeriser[, cum s-ar zice,
r[i cu r[i.
Mam[, te rog!
Tat[, ]\i cad ]n genunchi!
Dar at`t mama, c`t =i tata mi-au spus c[ directorul =i profesorii
=tiu mai bine ce fac =i s[ nu cred c[-s mai de=tept dec`t sunt.
Am t[cut.
M-am resemnat cu totul.
Umblam ]n clasa a =aptea G, dar la recrea\ii sau cum mi se
]nt`mpla s[ am c`t de c`t timp liber, fugeam ]n clasa a =aptea A, la
ai mei. Clasa m[ primea cu drag =i elevii, =i doamna profesoar[.
Doamna profesoar[ se interesa de succesele mele ca o mam[. Ba chiar
]n c`teva cazuri a stat de vorb[ cu noul meu diriginte, explic`ndu-i
ce caracter am. La s[rb[tori, c`nd se ]nt`mpla, sau la adun[rile generale din =coal[ totdeauna m[ a=ezeam ]ntre fo=tii mei colegi. Ba chiar
odat[, c`nd clasa a =aptea A a fost s[ sus\in[ un meci de volei cu
clasa a =aptea G, cu noua mea clas[ cum s-ar spune, eu am strigat
=i am urlat pe marginea terenului p`n[ la extenuare ]n favoarea clasei
a =aptea A. Noul meu diriginte se f[cuse foc, ba chiar strigase c-o s[
vorbeasc[ cu directorul s[ fiu pedepsit. N-a f[cut-o ]ns[, fie c[ a uitat, fie c[ au fost alte motive la mijloc, fie c[ doamna profesoar[ a
intervenit, dar cazul p[rea dat uit[rii. }ns[, pe c`nd m[ aflam ]n clasa a opta =i pe la jum[tate de an, pic[ vestea c[ mul\i din =coala noastr[
vor fi trecu\i dup[ Anul Nou ]n =coala nr. 17, ce s-a construit ceva
mai jos, tot pe strada noastr[, eu am fost numit printre primii.
Tat[lui, care, la insisten\ele mele, totu=i, veni s[ stea de vorb[ cu
dirigintele, i se spuse:
+tiu c[ n-am s[ dau, zice dirigintele ]n ap[rare, elevii cei mai
buni din clas[.
90
Nicolae Esinencu
Dar eu n-am note proaste, protestai, c[ci =i ]n clasa G ]nv[\am

ca =i mai ]nainte: potrivit. Eminent n-am fost niciodat[, dar totdeauna am =tiut materia pe o not[ de mijloc.
Dar note foarte bune n-ai! ]mi t[ie pofta de vorb[ dirigintele.
Nici nu vreau s[ am! tr`ntii eu atunci, ]n\eleg`nd c[ nu mai am
cu cine vorbi...
Mi-am luat c[r\ile =i am ie=it.
Starda ne-a adus ]n =coala nr. 17, unde ]nv[\ ]n prezent =i spre
care ar trebui acum s[ m[ gr[besc, ca s[ nu-nt`rzii.
Doc?! ]mi ]ntinde m`na fostul meu coleg de banc[ din prima
=i scumpa mea =coal[, de gardul c[reia ]mi sprijineam p`n[ acum
fruntea.
Andrie=?!
Andrie= a mai crescut, ba chiar e mai ]nalt dec`t mine. De c`te ori
se-nt`mpl[ s[ m[ ]nt`lneasc[ ]n drum spre =coala nr. 17, ]mi ]ntinde
m`na, ]mi sur`de. Nu mai este copilul care striga odinioar[ c[ pleac[
=i el din clas[, dac[ plec eu.
Ne duci dorul?! m[ prive=te el cu drag, ]mi sur`de.
O, Doc! m[ ]nconjoar[ =i al\i elevi din fosta mea clas[. M`n[lung[, Doru, Ulmu. +i ei sunt cu gen\ile pe um[r, numai c[ ei vor
r[m`ne aici, ]n =coala asta, iar eu trebuie s[ merg mai departe.
Doc!
Ia te uit[, mama m-a z[rit. Oare ce-o s[ fie!
Doc, m-auzi, cu tine vorbesc.
Pe partea opus[ a str[zii mama, care se gr[be=te la serviciu.
Se gr[bea s[ ias[ prima din cas[ dar a ie=it ultima.
Tu ]nc[ n-ai ajuns la =coal[? strig[ ea =i se duce alerg`nd.
C`teva clipe m[ clatin ]ntre prieteni =i mam[, apoi m[ smuncesc
din loc.
Mam[! caut eu s-o ajung pe mama, care fuge spre sta\ia de
troleibuz. Mam[!
Strig =i lacrimile simt c[-mi n[boiesc ]n fa\[. Am uitat =i de fo=tii
colegi, =i de oamenii din jur.
91
M[ tot \in de mama =i tot strig, =i mama tot fuge.

Mam[, ascult[-m[!.. Mam[, m[car o dat[ ]n via\[ ascult[-m[!
+coala asta, mam[, e mai aproape =i apoi =i fr[\iorul meu ]nva\[ aici,
a= putea s[-l duc =i s[-l aduc... Mam[, te implor, du-te, mam[, =i roag[-te la director s[ m[ primeasc[ ]napoi!.. M-auzi, mam[?!
Mama m[ aude, ]n sf`r=it, dar m[-ntreab[ cu totul altceva.
Cu cine st[teai de vorb[?
Aceia sunt prietenii mei din =coala nr. 10, mam[. Colegii cu
care am ]nv[\at p`n[ ]n clasa a =aptea. }i =tii!
+i-apoi de ce umbl[ a=a de floco=i?
Mam[, strig eu, dar mama a =i s[rit pe scara troleibuzului.
Strig[ din mers:
Ia s[ le spui s[ vin[ s[-i tund.
VI
Cine-i z[p[cita asta?
M[ ]ntorc, =i numai la trei pa=i de mine Nicoleta.
Care? ]ntreb eu, f[r[ s[-mi dau bine seama despre cine ]ntreab[.
Asta care a s[rit ]n troleibuz.
S[ nu-ndr[zne=ti! Auzi, s[ nu-ndr[zne=ti!
Mi s-a urcat s`ngele la cap, r[cnesc.
Pietonii se abat spre noi, se opresc, ne iscodesc cu privirile, vor s[
]n\eleag[ ce se ]nt`mpl[.
Iscoditorii ace=tia m[ tulbur[ =i mai mult. Niciodat[ n-am sim\it o
dragoste mai mare pentru mama ca ]n clipa asta. Sunt gata s[-i zg`rii
fa\a primului trec[tor care ar mai cr`cni un cuv`nt despre d`nsa. Doar
ea m-a n[scut.
S[ nu-ndr[zne=ti... strig la Nicoleta, dar ea nu-mi d[ nici o
aten\ie.
Se uit[ undeva ]n dep[rtare peste capul meu =i bate u=or cu talpa
cizmuli\ei ro=ii asfaltul. Bate talpa, ca =i cum ar vrea s[-mi spun[ c[
mama ei, dac[ e mam[, uite ce cizmuli\e i-a cump[rat.
M[ simt, nu =tiu de ce, ]nfr`nt.
92
Nicolae Esinencu
}mi plec privirile.

Te-ai potolit? deschide gura ]n sf`r=it Nicoleta. +i-acuma ascult[ ce scrisoare am mai primit! Na, \ine geanta =i urmeaz[-m[...
De ce o urmez?
De ce o ascult?
+i de ce ]mi cite=te mie aceste scrisori scrise de m`na ei =i pe care
le d[ drept scrisori primite de la b[ie\ii din =coala ]n care a ]nv[\at ea
acolo la \ar[?
Eri mi-a citit o scrisoare, alalt[ieri mi-a citit alt[ scrisoare... De
c`te ori ]mi r[sare ]n cale, ]mi cite=te scrisori, scrisorele. Fie c[ mi
le cite=te direct pe scara noastr[, fie c[ mi le d[ s[ le citesc la terenul
de tenis. Ea joac[ tenis, iar pe mine m[ pune s[-i citesc scrisorile ei
de dragoste.
Cum ]\i place?! strig[ =i love=te mingea.
Nu-mi place s[ citesc scrisorile ei de dragoste.
Unde ai ajuns cu cititul? strig[ =i love=te mingea.
}\i place cum ]mi descrie picioarele? strig[ =i love=te mingea.
Da cum ]mi descrie gura? strig[ =i love=te mingea.
Dac[ se-nt`mpl[ c[ mingea zboar[ prea departe, eu m[ duc =i i-o
aduc, iar ea r[m`ne s[ citeasc[ scrisoarea.
Partenera ei, o fat[ ro=cat[, cu picioroange groase =i la fel de
ro=cate, nu manifest[ nici un pic de curiozitate fa\[ de scrisorile ei,
ceea ce-o ]nfurie foarte mult pe Nicoleta. De aceea, cred, face ce face
=i cite=te scrisoarea ]n glas.
...dac[ o s[ vezi copaci l[crim`nd, s[ =tii c[ astea-s lacrimile mele;
dac[ o s[ vezi p[s[ri \ip`nd, s[ =tii c[ astea-s strig[tele mele de dragoste...
Eu caut mingea.
Doc, s[-l cred sau nu?! ]mi strig[ Nicoleta.
Le aduc mingea, le-o dau, Nicoleta ]mi v`r[ scrisoarea ]n m`n[ =i
iar se av`nt[ pe teren.
De ce o urmez eu la terenul de tenis, m[ ]ntreb zilnic =i zilnic,
dup[ mas[, m[ pomenesc la terenul de tenis de pe stadionul din ap-
93
ropierea cartierului nostru. Fr[\iorul meu se joac[ ceva mai la o parte,

c[ ea nu-l poate suferi, zice, v[z`ndu-l \oc[ind vreun biberon =terpelit de la vreun copil mic, fr[\iorul meu se joac[ ceva mai la o parte,
eu ]ns[ sunt pus s[ citesc scrisorile ei de dragoste, s[-i aduc mingea =i
s-o ascult ca un netot.
Doc, =i-acum cite=te-o pe asta!
Doc, =i-acum cite=te-o pe asta!
Doc, =i-acum cite=te-o =i pe asta!
Doc, asta, Doc, =tii, mi se pare c[ e de la fostul meu ]nv[\[tor de
educa\ie fizic[!..
Doc, crezi c[ m[ iube=te cu adev[rat?! aceea=i ]ntrebare ]mi pune
=i azi Nicoleta.
Nicoleta merge ]nainte, eu, ca prostul, merg ]n urma ei.
Fa\a-mi arde, fa\a-mi arde, fa\a-mi arde...
Doar nu-s chior ]n m`n[ str`nge scrisoarea mea, cu care am
vrut s-o controlez: ea sau nu ea ]=i scrie scrisorile?
Am uitat cu totul de mama.
Tu ascult[, Doc, ce-mi scrie!!..
Ea desface scrisoarea, iar eu s[ intru ]n p[m`nt de ru=ine.
Ascul\i, Doc?
+i cite=te, cite=te:
... a= vrea s[ te v[d iar s[rind calul, urc`ndu-te pe fr`nghie,
s[ltat[ la paralele... A= fi foarte fericit, dac[ a= putea s[-\i fac un teren de tenis, pe care diminea\a =i seara s[ alerge siluieta ta superb[,
iar eu s[-\i aduc mingea...
Nu cred, b[lm[jesc de odat[, c[ altceva nu pot zice, =i sunt
ro=u ca racul. Doar n-am s[-i spun adev[rul.
Nu crezi?! se m[resc ochii Nicoletei, se opre=te.
D[ s-o v[d, strig.
Nu te-atinge!
Fa\a i s-a-mbujorat, ochii ]i ard.
Ce te ui\i a=a la mine?! m[ ]ntreab[, str`nge scrisoarea la piept
ca o proast[ =i viseaz[ cu ochii deschi=i: Ah, dac[-ai vedea c`t de
frumos e ]nv[\[torul acesta... Tu crezi c[ m[ iube=te?!
94
Nicolae Esinencu
Ro=esc =i mai mult.

Dac[-\i scrie... ]ng`n.
Nicoleta str`nge scrisoarea la piept, foarte atent, cum n-a str`ns
nici una din scrisorile pe care mi le v`ra cu for\a s[ le citesc, =i mi se
uit[ drept ]n ochi.
Tu crezi c-o s[-mi mai scrie =i azi?!
+i-nc[:
Crezi c-o s[-mi trimit[ =i o fotografie?!
+i-nc[:
Toate scrisorile pe care le-am primit p`n[ ]n prezent au fost o
nimica toat[ ]n compara\ie cu aceasta... nu crezi, Doc?!
Ro=esc =i mai mult.
Tu m[ auzi, Doc?
O iau razna spre =coal[.
Doc, ]ncotro?!
+i-nc[:
Doc, nu uita dup[ mas[ m[ ]nso\e=ti la terenul de tenis!
+i-nc[:
Da ce s-a ]nt`mplat diminea\[ cu voi, de ce alerga\i?!
+i ultima:
Cine era, zici, z[p[cita ceea?! Sem[na cu mama ta, nu?!
S[ nu-ndr[zne=ti! ]ntorc eu brusc capul, dar ochii ei mari,
alba=tri m[ privesc f[r[ pic de r[utate.
Da ce-am spus r[u, Doc?!
VII
Sunt o fire z`mb[rea\[,
Toat[ ziua c`nt. Miau!
Mi-am f[cut col\un din via\[,
}n col\un m-av`nt. Miau!
C`ntecul se aude, dar st[p`nul nu se vede. Dar e =tiut Gondea

c`nt[. E ]ntr-o clas[ cu mine, =i-i tot din cei aduna\i la =coala nr. 17
de prin =colile dimprejur. E un b[iat ]nalt, de=irat, oric`nd e cu chi-
95
tara ]n m`n[. Afon complet, n-are pic de auz muzical, dar nici de
c`ntec nu se las[. }n fiecare diminea\[ apare de dup[ o cl[dire ro=ie,
pe un pat pe rotile, ]mpins de doi colegi din clasa a noua paralel[ =i,
c`t \ine drumul p`n[ la =coal[, e vai de norocul acelor copii =i b[tr`ni,
care se-nt`mpl[ s[-i cad[ lui Gondea ]n cale. Pe micu\i ]i scutur[ de
b[nu\i, pe b[tr`ni ]i pune s[-=i fac[ cruce. Nu se teme nici de b[rba\ii
maturi. Am v[zut cu ochii mei cum unui b[rbat c`t un munte Gondea i-a tras \igara din gur[ =i acela nici m[car n-a cr`cnit. V[ ]nchipui\i,
Gondea i-a luat \igara din gur[, acela a r[mas cu gura c[scat[.
Helo, Doc! ]mi strig[ Gondea, ]mi flutur[ cu m`na.
Iar e pe un pat vechi, cu rotile.
Ba mai mult, =i prietenii lui ]n diminea\a asta sunt pe c`te un pat
cu rotile. G[l[gie de te ia groaza. Ma=inile claxoneaz[, ei habar
n-au. }nainteaz[ pe paturile cu rotile.
Vor col\unul s[ mi-l ia.
Vai, m-au =i g[bjit. Miau!
Dac[ nenea n-o s[-l dea,
Chiar de-s ciom[git miau!
C`nt[ Gondea, c`nd ajunge ]n dreptul meu, sare de pe pat, patul

o ia aiurea la vale, iar el o ia c`nt`nd pe trotuar, dar cum ajunge ]n
dreptul unui telefon public se opre=te din c`ntec, face semn unuia
dintre colegi, acela sare de pe patul lui, ]n=fac[ receptorul, ]l smuce=te,
rupe cablul, d[ un picior receptorului =i pornesc mai departe, de-acum
]n trei, c`nt`nd:
Ce-i cu tine, m`\[ trist[,
Stai s[ te desc`nt. Miau!
C`ntecul este ]ntrerupt. +i l-a ]ntrerupt Gondea.

|ine chitara, a =i trecut Gondea chitara unui coleg de al[turi,
]ndrept`nde-se hot[r`t spre o m[tu=ic[ ce =ade ceva mai departe de
lumea ce se ]nghesuie la intrarea ]n troleibuz =i o ]n=fac[ de m`n[.
Ce vrei s[ faci? se opune b[tr`nica, dar Gondea de-acum o =i
t`rìe spre u=a troleibuzului.
La o parte! strig[ Gondea =i-=i face loc cu coatele spre intrare.
96
Nicolae Esinencu
+i nu sl[be=te m`na b[tr`nic[i. Da\i voie s[ urce m[tu=a mai ]ntì!

La o parte! La o parte, dac[ zic!
Dac[ eu nu urc ]n troleibuzul acesta, se dezmetice=te, ]ncepe
s[ se zbat[ deodat[ b[tr`nica, dar str`nsoarea lui Gondea o face neputincioas[.
}n acesta sau ]n altul, dar b[tr`nii trebuie s[ urce primii ]n
troleibuz! r`de Gondea =i t`rìe b[tr`na printre oameni spre u=a
troleibuzului.
Nu permit! D[-mi drumul! se opune m[tu=ica. Eu n-am nevoie
de troleibuzul =apte, eu a=tept troleibuzul trei.
Dar e t`rziu de-acum. Gondea a =i ridicat m[tu=ica de la p[m`nt,
o duce pe sus, ]i face v`nt ]n u=a deschis[ a troleibuzului =i se-ntoarce
r`njind spre echipa sa din strad[. Ia chitara =i iar ]ncepe s[ c`nte.
Ce-i cu tine, m`\[ trist[,
Stai s[ te desc`nt. Miau!
M[tu=ica se zbate dup[ geamul troleibuzului, face semne, chipurile, n-a nimerit unde trebuie, de alt troleibuz are nevoie, dar nimeni,
pare, n-o ia ]n seam[... Troleibuzul se duce.
Un copil, s[ fie de prin clasa a treia, care =i el s-a pornit spre =coala nr. 17 =i care a v[zut ]nt`mplarea cu m[tu=ica, d[ s[ fug[, dar e
t`rziu. Cei doi g[ligani de l`ng[ Gondea au pus m`na pe el.
B[nu\ii!
Dac[ tata azi nu mi-a dat.
D[-le pe-ale mamei.
Mama...
Z`t! ]i trage un picior ]n fund Gondea =i-=i caut[ mai departe
de drum =i de c`ntec.
De ce vrei s[-mi ei ciorapul?
N-ai ciorapul t[u? Miau!
Stai, s[ vezi, c[ dai de dracul,
Tu =i neamul t[u. Miau!
Ace=tia sunt elevii din noua mea =coal[, colegii, cum s-ar zice, din
adun[tur[.
97
Un elev, tot de prin clasele primare, d[ s[ fug[, dar =i el e prins de

c[tre Gondea =i coechiperii s[i.
Ia scoate m`ncarea!
Dac[ numai doi biscui\i am, ]ng`n[ copilul.
Pe-al treilea s[-l m[n`nci tu! ]i arde un picior ]n fund Gondea,
dar tot atunci ]l opre=te. Stai! strig[ =i-i tr`nte=te geanta sa ]n spinare.
Interesant, ce au de g`nd s[ fac[ ceilal\i doi g[ligani?
}i mai arunc[ =i gen\ile lor. T`rìe copilul, se clatin[. Dar n-are
dreptul s[ r[m`n[ ]n urm[.
Hai, cat`re... ]l ]ndeamn[ Gondea.
Merg ]ncet din urma companiei ce tot cre=te-n drum spre =coal[.
Helo, Lighian! salut[ Gondea pe un alt elev.
Helo, Gondea! r[spunde acela, ]i str`nge m`na =i se al[tur[
companiei noastre.
+i iar veselie. +i cum s[ nu fie, dac[ se adun[ r[ii aduna\i de pretutindeni. }nainte era c`te un r[u ]ntr-o =coal[ acuma sunt to\i la
un loc. +i Gondea-i vesele=te cu chitara.
}ntr-un timp direc\ia =colii ]i luase lui Gondea chitara, dar Gondea
nu s-a prea sup[rat. I-a luat-o, foarte bine, =i-a zis, =i a ]ncetat s[ mai
vin[ la =coal[. Au trimis elevi dup[ d`nsul. I-a fug[rit. S-a dus la el
diriginta. Nici nu i-a permis s[-i treac[ pragul. I-a spus mai ]ntì s[-i
aduc[ directorul chitara =i atunci or mai sta de vorb[. Tata? Tata lui
a murit ]ntr-un accident de strad[, se zice. Mama? Ce s[ fac[ mama
lui, femeie slab[, bolnav[? N-au avut ]ncotro, ]ntr-o zi directorul i-a
adus chitara, numai s[ vin[ la =coal[. +i Gondea iar s-a pus pe c`ntat.
C`nt[ c`nd se duce la =coal[ =i c`nd vine de la =coal[ c`nt[. De c`teva
ori a fost luat la poli\ie, dar ]ntruc`t nimeni n-a venit s[ depun[
m[rturie cum c[ el, Gondea, e acela care se poart[ necuviincios pe
strad[, insult[ b[tr`nii =i copiii, defecteaz[ mereu telefoanele, a fost
eliberat. To\i spun c[-i bandit =i-ntr-o zi ar putea s[-\i v`re un cu\it
]n spate, to\i se tem. Mie, ]ns[, Gondea mi se pare b[iat bun, at`t
c[-i mereu am[r`t, dar eu =tiu de ce-i am[r`t. Tat[ n-are. L-am v[zut
]ntr-o zi cum se uita la tat[l unui copil, venit nu se =tie de ce la
98
Nicolae Esinencu
=coal[. Sfinte, cu c`t[ dragoste se uita el la tat[l copilului! Se mai

zice c[ Gondea ]nva\[ la =coala nr. 2, care e una din cele mai bune
din ora=.
Doc! m[ strig[ Gondea, vrei o bucat[ de biscuit?
Nu, zic, de=i a= m`nca un biscuit. Nu vreau s[ intru ]n compania lui. }l admir, dar de la distan\[.
Cum vrei, zice Gondea =i c`nt[ mai departe:
Merg cum merg a=a pe strad[
Hop, motani o droaie! Miau!
Dezbr[ca\i-v[, b[ie\i,
C-avem de b[taie! Miau!
Ce-ar fi oare, m[ g`ndesc, s[-mi procur =i eu o chitar[, s[-l fac pe

nebunul?! O chitar[ sau o tob[?! Bum, bum, bum... s[ vin cu toba
la =coal[...
}nceteaz[! }nceteaz[! ar striga diriginta.
Afar[! Afar[ din =coal[! ar r[cni directorul.
D[-i! D[-i b[taie, Doc! - ar urla cu gura p`n[ la urechi Gondea.
Dar tata, mama, oare m-ar observa?!
VIII
Cu c`t ]naintam mai mult spre =coal[, cu at`t mai mult[ lume se
aduna ]n jurul nostru.
Grecu, Izb`nd[, Topal[, Dada... =i to\i sunt din clasa mea, clasa a
noua A. +i ei sunt veni\i de prin alte =coli, nici ei n-au fost fruntea
clasei ]n =colile lor. }n primele zile erau cam tri=ti, dar s-au deprins.
Dada nici chiar o secund[ n-a fost ab[tut[. Cum a intrat ]n clas[, a
zv`rlit geanta pe una din b[nci =i s-a aruncat la b[ie\i.
B[ie\i, sta\i s[ v[ spun... cu vorba asa a ap[rut ]n clas[, cu asta
umbl[ p`n[ ]n prezent.
Mereu are ceva nou de comunicat, de=i, ]n fond, totul se reduce la
ni=te observa\ii m[runte, pur femeie=ti.
B[ie\i, =ti\i c[ o elev[ din =coala nr. 13 s-a c[s[torit?!
99
Nu mai spune!
V[ spun eu, mi-a fost coleg[!
Dar tu c`nd te c[s[tore=ti?! se-nt`mpl[ s[-i opreasc[ cineva
pornirea.
Eu?! face ea atunci ochi mari, ]i cuprinde pe to\i cu privirea.
Uite-o s-a =i al[turat c`rdului nostru. Interesant, ce nout[\i ne mai
aduce azi.
B[ie\i, sta\i s[ v[ spun!
S-a c[s[torit o elev[ din clasa ]ntì! o-n\eap[ Grecu.
Ah nu... Sta\i s[ v[ spun!
O elev[ din clasa a treia! nu se las[ Grecu.
Ah, nu... sta\i s[ v[ spun!
Asear[ te-ai s[rutat pentru prima dat[! Izb`nd[ ]i sare ]n ajutor lui Grecu.
Eu?! face ea ochii mari, ne cuprinde cu privirea. Mai bine m[
sp`nzur... voi, pur =i simplu, nu m[ asculta\i?
S[ fie lini=te! strig[ autoritar Gondea, =i ]n lini=tea ce se las[
r[sun[ clar vocea Dadei.
Am v[zut-o ieri pe mama lui Lucic.
Care Lucic? de data asta Gondea s-apuc[ s[-l fac[ pe nebunul.
Lucic din clasa noastr[, mai este parc[ =i altul?
A... =i ce-i cu mama lui Lucic?
E frumoas[ ca o actri\[.
+i?
Cum =i? Mi-a ]ntins m`n[, m-a-ntrebat ce nout[\i mai avem
]n clas[.
+i tu?
Eu... eu am condus-o p`n[ la taxi... toat[ lumea se uita numai
la noi!
+i b[tea din palme.
Cine b[tea din palme? ]l prive=te z[p[cit[ Dada.
Lumea. Se uita la voi =i aplauda!
Nou[ ne aplauda?
100
Nicolae Esinencu
Vou[! Ba careva a =i strigat Ura!

De ce, m[ rog?
C[ ar[ta\i ca ni=te actri\e! At`t?
At`t, bate ]n retragere Dada, dar acum o atac[ Gondea.
Da cum faci straj[ zilnic pe l`ng[ Lucic al ei, nu i-ai spus?
Ba i-am spus, se aprinde iar Dada. I-am spus =i despre aceea
cum a fost primit Lucic dup[ opera\ie; cum diriginta a f[cut o mic[
adunare cu ocazia ]ntoarcerii lui Lucic; cum la adunare diriginta a
spus s[ fim foarte-foarte aten\i cu Lucic...
C[ Lucic a fost operat de apendicit[...
Da, c[ Lucic a fost operat de apendicit[...
+i de azi ]nainte trebuie s[ umbl[m tot c`te doi str[jeri prin
preajma lui Lucic ca s[ nu fie lovit cumva... un str[jer ]n st`nga,
altul ]n dreapta.
Da, i-am spus, c[ mereu ne afl[m c`te doi elevi ]n preajma lui,
=i dumneaei s[ fie ]n pace, c[ noi...
Se duce Lucic s[ bea ap[...
Doi ]l ]nso\esc la ap[!
Se duce Lucic la bibliotec[...
Doi ]l ]nso\esc la bibliotec[!
Ah, b[ie\i, voi r`de\i, dar eu am aflat de la mama lui Lucic o
mul\ime de lucruri. }n primul r`nd...
C[ tat[l lui Lucic iar a fost avansat! nu se las[ Gondea, o-n\eap[
=i ne sur`de cu ]n\eles.
Exact! ochii Dadei s-au f[cut =i mai mari. De unde =ti\i?!
+i c[ ]n cur`nd va fi din nou avansat?
Absolut!
N-o mai ascult[ nimeni mai departe pe Dada. O l[s[m s[ flec[reasc[. Despre Lucic se =tie totul. Cuvintele directorului, spuse dirigintei noastre la transferul lui Lucic din =coala nr. 2 ]n =coala noastr[,
au fost auzite de ]ntreaga clas[:
Copilul e o pramatie, dar tat[-s[u... =ti\i cine-i? Fi\i aten\i cu
d`nsul!
101
T[b[citu! strig[ careva, =i la grupul nostru, ce ]nainteaz[ spre

=coal[, se mai al[tur[ cineva.
T[b[citu.
Ciudat, ]mi place b[iatul acesta. E un elev retras, t[cut, numai c[
nu-i merge ]n via\[, nu se =tie de ce. Aproape zilnic se ]nt`mpl[ ceva
cu d`nsul, e zdup[cit. Doi fra\i gemeni din clasa a =asea s-au pus pe
capul lui =i-l co=esc. Alalt[ieri T[b[citu a m`ncat b[taie, ieri din
nou avea s-o ]ncaseze. +i tot cam pe degeaba. Alalt[ieri a avut o poveste la vestiar cu fra\ii gemeni, care nitam-nisam l-au luat la t[b[cit
numai pentru c[ impermeabilul lui T[b[citu era exact ca =i al fra\ilor
gemeni. M[rimea aceea=i, culoarea aceea=i, croiala aceea=i. L-au
b[tut fra\ii p`n[ s-a dumerit careva ce-i povestea. Impermeabilul
unuia dintre fra\ii gemeni era sub alt[ hain[, dar ce se mai putea
face, c`nd b[taia fusese ]ncasat[?! Ieri T[b[citu ]=i schimbase haina,
nu mai ploua, =i-a luat o scurt[, fra\ii ]ns[ iar au s[rit asupra lui la
vestiar. +i iar numai din cauza c[ scurta lui T[b[citu era exact ca a
fra\ilor gemeni.
Dezbrac-o! strigau fra\ii.
Dar e a mea... b[lm[jea ]ncurcat T[b[citu.
Dac[ e a ta, atunci...
+i d[-i, =i d[-i.
C`te odat[ m[ g`ndeam: oare nu cumva fra\ii gemeni ]=i potrivesc
hainele inten\ionat cu hainele lui T[b[citu, ca apoi s[-l ciom[geasc[?
Fra\ii gemeni te a=teapt[, ]l ia peste picior ]nc[ de departe nu
se =tie care pe T[b[citu.
De ce s[ m[ a=tepte? face el stingherit, uit`ndu-se la hainele
sale. E costumul meu.
T[b[citule, tu ar trebui s[ vii ]n chilo\i la =coal[... ]l sf[tuie
Gondea.
Cat`rul... anun\[ cineva al[turarea lui Cat`ru la grupul nostru,
dar o face ]ncet.
Cat`ru nu-i numele, ci porecla acelui b[iat.
Ce s-a ]nt`mplat? ap[ru fulger ]ntr-o bun[ zi ]n clas[ un om
102
Nicolae Esinencu
zdrav[n c`t un munte. Habar nu aveam pe atunci c[ zdrahonul e

tat[l lui Nic[ =i c[ fusese chemat la =coal[ ]n leg[tur[ cu notele rele
ale fiului s[u.
Dumneavoastr[ sunte\i tat[l lui... se interes[ profesoara.
Nic[ al nostru se =i ridicase ]n picioare, leit b[rbatul din prag.
Da, eu sunt... Dar ce s-a ]nt`mplat, v[-ntreb?! aproape strig[
b[rbatul =i pe loc uit[ parc[ de ]nv[\[toare, de prezen\a noastr[, de
tot. Se-ntoarce brusc spre feciorul s[u =i zi-i, zi-i, ]nc`t am ]ncremenit
cu to\ii. Tu, m[i b[ie\ele, unde te afli?! Tu =tii c[ pentru cerneala
ta muncesc? Tu =tii c[ pentru haina ta muncesc?! Tu =tii c[ muncesc
ca un cat`r, ca s[ te ]ntre\in pe tine?! +i tot a=a. O-ntrebare mai
anevoioas[ dec`t alta. C`nd a spus acel p[rinte c[ munce=te ca un
cat`r, noi am t[cut; ]ns[ cum numai dumnealui a ie=it din clas[, am
izbucnit cu to\ii ]ntr-un hohot stra=nic: Cat`ru! }nv[\[toarea nu ne-a
putut opri din r`s, r[cnetul lui Nic[ de fiar[ r[nit[, care ne-a spus c[
ne face una cu p[m`ntul dac[ mai cr`cne=te cineva la adresa lui =i a
tat[lui s[u, ne-a potolit, porecla, totu=i, i-a r[mas, cred, pentru mult[
vreme Cat`ru, Cat`ru, porecla este rostit[ ]ncet.
}mi place =i Cat`ru. E un b[iat, z[u, bun, at`t c[ nu se prea \ine
de ]nv[\[tur[. Cite=te, cite=te, dar nimic nu-i r[m`ne ]n cap.
Dar ce vre\i de la mine?! se r[sti el ieri la dirigint[, care se apucase s[-l probozeasc[ pentru faptul c[ ]nh[\ase not[ rea la francez[.
Am citit!
Trebuie s[ cite=ti de dou[ ori, insist[ profesoara.
Am citit de dou[ ori.
Atunci trebuie s[ cite=ti de trei ori.
Am citit de trei... de zece ori, dac[ vre\i s[ =ti\i! Ce vre\i de la
mine?!
Eu ]l ]n\eleg. Cic[ el striga la fel =i-n =coala din care a venit ]n
=coala nr. 17.
Dar acolo aveai not[ slab[ la francez[, ]i obiecteaz[ diriginta.
Aveam chiar =i not[ bun[, fiindc[ acolo m[ luam dup[ cei buni,
pe c`nd aici dup[ cine s[ m[ iau?! Dup[ Stratu? Dup[ T[b[citu?!
103
Sau dup[ Lucic? tr`nti ]n ]ncheiere Cat`ru =i p[rea c[ se speriase

=i el de cele spuse, de=i vorbea adev[rul pur.
Cum vorbe=ti, s[ri atunci profesoara, ]n clas[ avem =i elevi buni!
Care sunt, m[ rog, cei buni? m-am prins atunci =i eu deschiz`nd
gura. }n =coala ]n care am ]nv[\at, =coala nr. 10, erau elevi buni, buni
]n sensul adev[rat al cuv`ntului. Aici ]ns[... Care? zic.
Dar pe tine, Doc, cine te trage de limb[? se-nfurie de-a binelea
diriginta. Speia, Cociu nu sunt elevi eminen\i?
Frunta=i! Frunta=i ]ntre coda=i... mi-am dat eu cu p[rerea, dar
poate nu era cazul.
Diriginta s-a n[pustit asupra mea cu strig[te, iar la ]ntrerupere
directorul, z[rindu-m[, mi-a =i spus:
Stratu, te joci cu focul... Nu-\i place =coala noastr[ =tii ce...
Nu, nu-mi place. Nu-mi place =i pot s-o spun oriunde =i oricui.
Auzi\i, nu-mi plaaaace!.. Vreau ]napoi ]n prima mea =coal[, la primii
mei profesori, la colegii mei!.. Mam[!
Iat[ =i ferma noastr[! ar[t[ Gondea spre poarta =colii ap[rut[
pe ne=teptate ]n fa\a noastr[.
Ne ferice=te, cum s-ar spune, =i mai trage un c`ntec, ]n prim[
audi\ie:
Au fost slobode oi\e B`r-b`r-b`r...
Azi sunt toate =col[ri\e... B`r-b`r-b`r...
IX
C`nd nici ]n clasa a =aptea G a =colii nr. 10 nu s-a g[sit un loc
pentru mine, de luat actele din =coal[ le-am luat, dar nu m-am gr[bit
s[ le depun la =coala nr. 17.
Am ie=it de la director fluier`nd: ]ncotro s-o iau?!
}ntr-un t`rziu, m-am pomenit ]n fa\a frizeriei ]n care lucreaz[
mama.
Mama taman se r[zboia cu un client, care venise s[ se tund[, mama
]ns[ \inea s[ =i-l rad[.
104
Nicolae Esinencu
V[ spun, se ]mpotrivea omul, m[ rad acas[, cu o ma=in[ electric[.

Dar eu cu ce, crezi, vreau s[ ta rad... avem =i noi ma=in[ electric[... =i-nc[ german[!
Eu vreau s[ fiu tuns numai =i tunde\i-m[ mai repede, c[-nt`rzii...
Acu=, se poate spune c[ te-am =i tuns, f[tul meu, dar de ras, totu=i,
o s[ te rad...
Nu vreau! sare clientul.
+ezi, zic ]l preseaz[ mama ]n scaun.
Stau un timp ]n u=a frizeriei, rezemat de u=or, trec apoi =i, f[r[ s[
zic ceva, m[ a=ez ]n primul scaun care ]mi cade.
Dar ce, m[ rog, a=a devreme?! a dat cu ochii de mine mama.
M[ ]ntreab[ =i-=i vede de treab[: Ha=chi, ha=chi cu foarfecele;
f`=chi, f`=chi cu pieptenele.
Am terminat =coala, ]i spun ]ntr-o doar[, c[ci =i ea ]ntr-o doar[
m[ ]ntrebase.
E=ti fericit, ]mi zice =i-=i caut[ de lucru, pe tine te a=teapt[ vacan\a,
iar eu, din nou, n-am s[-mi v[d capul de trebi o var[ ]ntreag[. Planul
trimestrial se duce dracului. Ah, nu vreau s[ ajung la pensie f[r[ stagiul
de munc[ respectiv!
Tunde =i deodat[ ]mi zice:
Cum, adic[, ai terminat =coala?
S-a terminat anul de ]nv[\[m`nt, zic aiurea, nu =tii?!
A, face =i mama tot aiurea =i-=i caut[ de treab[ mai departe.
De tuns l-a tuns pe client, acum ]l rade =i nu se =tie dac[ acela ]=i
d[ seama ce i se ]nt`mpl[, mama ]i r[suce=te capul, ]ncolo-]ncoace, =i
at`t de repede, ]nc`t eu, a= ame\i dac[ a= fi ]n locul lui.
Sper, ]mi zice, c[ n-ai cozi?!
De unde, zic, sunt eminent!
Da?! se opre=te mama pentru o clip[ din b[rbierit, ]mi arunc[ o
privire, ]n clipa urm[toare ]ns[ se ]ntoarce spre clientul care o face
fericit[, ]i face planul. Crede-m[, ]i zice aceluia, o s[ trebuiasc[ s[-\i
sp[l urechile!
105
Dar nu vreau! sare din nou clientul de pe scaun, se ]mpotrive=te.

Dar mama nu-l las[ ]n pace:
Dac[ ai vedea ce urechi ai...
Ce se face aici?! sare omul din scaun, vrea s[ fug[. +eful, unde-i
=eful frizeriei?!
+efa, se prezint[ calm =efa frizeriei, ap[rut[ pe nea=teptate ]n
pragul camerei vecine. +i ce, m[ rog, sai a=a?! pirone=te ea clientul
cu privirea. Ar trebui s[-\i fie ru=ine s[ ie=i cu asemenea urechi ]n
lume!
Clientul r[m`ne cu gura c[scat[, se uit[ la mine, o secund[ doar,
fulger[tor. }n clipa urm[toare se arunc[ spre u=[, mama ]ns[ ]l ]n=fac[,
la timp, de guler.
Nu mai rabd:
Mam[, m-au dat afar[ =i din clasa G, m-au trecut ]n alt[ =coal[.
+i cad ]n genunchi:
Du-te, mam[, la directorul =colii dintì, vorbe=te, mam[, cu
d`nsul, roag[-l, spune-i c-am s[ ]nv[\ bine, c[ am s[ ]nv[\ ca nimeni
altul, numai du-te, mam[... te implor, mam[!
Nici nu m[ g`ndesc, mama nu-l sl[be=te pe client, ]l str`nge de
guler.
Poli\ia, poli\ia! strig[ acela. Unde-am nimerit eu, oameni buni?!
Nici nu m[ g`ndesc, ]mi spune mama, r[m`nem ]n urm[ cu planul
sau vrei s[ nu primesc luna asta prim[?! +ezi! ]i porunce=te mama
clientului.
M[ t`r[sc spre mama, ]n genunchi.
Care plan, mam[, care prim[? Am fost dat afar[ =i din clasa
G, sunt trimis la =coala nr. 17, mam[! Mam[, fac ce zici tu...vrei, ]\i
pup picoarele?!
A ap[rut =i un poli\ist nu =tiu de unde.
N-am vrut s[ asist la spectacol. Mi s-a p[rut c[ poli\istul nu era
altcineva dec`t =efa frizeriei deghizat[.
M-am ]ndreptat spre locul de lucru al tatei.
106
Nicolae Esinencu
Pentru prim[ dat[ am v[zut un om, c[ruia i se scoate un dinte =i

el se t[v[le=te de r`s.
Tata c-o m`n[ trage de dinte, cu una \ine pacientul str`ns de ceaf[,
iar cu gura ]l tot piseaz[ cu o nou[ anecdot[:
...so\ia ]l \ine de m`n[, dar b[rbatul r[cne=te: {sta nu sunt eu!
Dar cine-i?! nu se las[ femeia. Doar te \in de m`n[! Te-am prins cu
amanta. Nu-i m`na mea! se ap[r[ b[rbatul.
Hohote=te tata, hohote=te pacientul.
Hohotesc pacien\ii din anticamer[. Veselie.
O face tata deodat[ cum m[ z[re=te =i se apuc[ imediat s[-=i
ridice c[ma=a de pe spate.
Am zbughit-o afar[, am hoin[rit pe str[zi, iar c`nd s-au terminat
lec\iile, m-am pomenit ]n fa\a =colii copil[riei mele.
Elevii plecaser[ pe la casele lor.
Se-mpr[=tiau =i profesorii.
Au trecut pe l`ng[ mine profesorul de matematic[, profesorul de
istorie, al\i profesori de la alte clase.
N-am salutat pe nimeni, m-am str[duit s[ r[m`n ]n umbra nop\ii,
dar c`nd s-a ivit doamna profesoar[, fosta mea dirigint[ n-am mai
r[bdat, ]-am ie=it ]n cale.
Doc?
Doamn[ profesoar[... plec eu capul, pl`ng.
Vai, Doc, dragul meu, se f`st`ce=te doamna profesoar[, nu =tie
ce s[ fac[, ce s[ zic[, apoi uit[ de toate, m[ cuprinde =i i se umezesc
ochii. Doc, dragul meu, te-n\eleg, dar nu se poate...
Doamn[ profesoar[, m[ omor!
Doc! strig[ doamna profesoar[ =i m[ str`nge =i mai tare la piept.
Pl`ngem am`ndoi, apoi ea, se vede, ]=i d[ seama c[ este profesoar[, eu sunt numai elev, m[ dep[rteaz[ pu\in =i m[ ia la dojenit.
S[ nu mai aud din gura ta asemenea vorbe, Doc! }\i dai seama ce
vorbe=ti?!
Doamn[ profesoar[...
107
Nu vreau s-aud nimic! ]ncearc[ s[ fie aspr[ cu mine, dar nu

izbute=te, din nou m[ cuprinde, de data asta ]ns[ cu bra\ul pe dup[
um[r, =i pornim ]ncet ]n lungul str[zii. Doc, dragule, crezi c[ pe mine
nu m[ doare... Nop\ile nu pot dormi... Oricum, a\i fost =apte ani... fiii
mei, =i gata!.. Dar nu se poate, Doc!
Dar, doamn[ profesoar[, n-am fost coda=!
+tiu, dragul meu... ai fost elev silitor.
+i-am s[-nv[\ de azi ]nainte numai pe zece, v[ promit!
Doc, nu se poate... cred =i te-n\eleg, scumpule, dar nu-i ]n puterile mele s[ fac ceva pentru tine... |i-am v[zut ieri privirile c`nd plecai
cu actele, te-ai uitat spre geamurile clasei tale... Doc, dragule, doar
nu \i-a mai r[mas mult p`n[ la absolvirea =colii medii. Doi ani, se
poate spune, =i treci la via\a de toate zilele. F[ ceva =i uit[, dar cel
mai bine ar fi s[ te pui pe ]nv[\[tur[. Tot amarul s[-l ver=i studiind,
crede-m[, toat[ clasa ta =i eu o s[ fim mereu cu g`ndul la tine, precum =i suntem... +i-apoi, =tii, ]\i mai pot spune ceva. Crezi c[ eu n-am
trecut la anii t[i prin ceea ce treci tu acum? At`t c[ eu n-am fost dat[
afar[ din =coala mea drag[, dar am umblat =i eu din =coal[ ]n =coal[,
c[ a=a erau vremurile. Mama mea a fost bolnav[ de tuberculoz[, de
fat[, de mic[, se poate spune, iar pe atunci erau timpuri grele, tuberculoza era boala de care nu sc[pa nimeni. Iar ]mprejur[rile au f[cut
ca eu cu mama s[ fim singure. +i, iat[, mama umbla dintr-un ora= ]n
altul, de la un doctor la altul, pl`ngea, spunea c[ nu vrea s[ moar[ =i
s[ =tie c[ m-a l[sat mic[ =i singur[. Vroia cu orice pre\ s[ se trateze
numai de dragul meu. Pricepi? +i cum era mama mereu bolnav[,
copil[ria mea a fost o c[l[torie. }nv[\am ]ntr-o =coal[, s[ zicem, treipatru luni, mama afla apoi c[ ]n alt ora=, alt doctor, lecuie=te mai
bine, ar vindeca-o de boala nimicitoare, =i hai din nou la drum. +i,
desigur, aveam =i eu prieteni, ]mi erau dragi profesorii care m[ aplecau asupra c[r\ii, =i sigur nu doream nici eu s[ umblu din lume-n
lume, dar era mama, pe care o iubeam ca pe ochii din cap, care era
gata s[ dea =i s[ fac[ totul pentru mine, =i, Doc, scumpule, eram gata
s[ fac =i eu totul... Nici n-a= putea spune care din =colile prin care am
108
Nicolae Esinencu
trecut ]n copil[rie mi-a fost mai drag[... totul a r[mas departe, ]n

urm[, ]n cea\[... Doc, ridic[ fruntea sus!
Am ascultat-o atent, dar la =coala nr. 17 n-am vrut s[ m[ duc de
unul singur. Am venit acas[ =i p`n[ n-a mers cu mine tata, n-am vrut
s[ fac nici un pas. +tiam ce va urma. Un elev bun nu este trecut din
=coal[ ]n =coal[. Am insistat, =i a mers tata.
C`nd m-a v[zut directorul =colii nr. 17, mi-a f[cut o scen[ s[ v`re
spaima ]n mine, dar nu i-a mers. Cum m-a z[rit, se vede c[ i se telefonase, a =i ]nceput:
Asta-i =coal[!.. Tu s[ nu... N-am s[ permit!.. Cine ]ncalc[ legile
=colare... S[ nu crezi c[ asta-i =coala nr. 10... Pentru voi statul,
ob=tea... =i d[-i =i d[-i.
Numai c[ eu nu m-am speriat nicic`t, =i directorul s-a potolit. M-a
mai privit de c`teva ori, apoi mi-a spus s[ ies =i s-a-ntors cu fa\a spre
geam.
Ce \i-a spus? m[ a=tepta dup[ u=[ un elev mic =i negricios, care
apoi s-a dovedit a fi elev din clasa a opta A, ]n care am fost repartizat.
Ce s[-mi spun[? f[cui indiferent.
}n ce clas[ ai fost repartizat?
A opta.
+tiu, dar care?
}n A.
Perfect, zice negriciosul =i se prezint[: E=anu... dar pe tine cum
te cheam[?
Doc... am spus eu f[r[ s[-mi dau seama c[, astfel, ]mi divulgam
porecla.
Ha, Doc... frumos nume...Vrei, Doc, s[-\i ar[t mai ]ntì =coala?
Mi-i totuna, ]i dau de ]n\eles =i m[ iau pe urmele lui.
}mi amintesc de tata abia c`nd aud c[ m[ strig[.
Vasazic[, descop[r, el nici n-a fost la director?!
Tata se apropie, ]mi z`mbe=te.
+tii bancul cu mutul?
109
Nu, plec eu capul =i r[m`n indiferent.

Era un tat[ =i avea un fiu mut. A crescut fiul mare-mare =i iat[
]ntr-o bun[ zi se duce tata cu el la p[dure. Taie ei, taie copaci =i deodat[ un copac o ia razna =i-i gata s[ cad[ peste tata. Tat[, fugi!
strig[ ]ngrozit b[iatul, =i tata dovede=te s[ sar[ la o parte. Scap[, dar
se bucur[ nu at`t pentru faptul c[ sc[pase cu zile, ci pentru faptul c[
b[iatul lui vorbe=te. Bre, ]l zg`l\ìe, ]l tip[re=te pe um[r, mirat, tu
=tii s[ vorbe=ti? Aha, face lini=tit b[iatul. +i-ai t[cut to\i ace=ti
dou[zeci =i =apte de ani? se mir[ tata. Da ce aveam s[ vorbim?!
spune lini=tit fiul =i-=i caut[ de treab[... Ei, m[-ntreab[ tata dup[
ce spune bancul, cum ]\i pare?!
Elevul negricios necheaz[, eu ]ns[ nu-i r[spund.
}i ]ntorc spatele =i m[ iau dup[ elevul negricios.
Acesta-i tat[l t[u? se intereseaz[ elevul.
Nu, tr`ntii eu =i o luai ]nainte.
Mi=to bade! zice negriciosul dup[ ce-l prive=te o clip[ pe tata,
apoi m[ t`rìe prin coridoarele =colii.
Putea s[ m[ duc[ unde dorea, ]mi era totuna.
Aceasta nu mai era scumpa mea =coal[, ]n care ]nv[\asem at`\ia
ani, cu scumpii mei colegi =i ]nv[\[tori...
E=anu, negriciosul, nu =tie g`ndurile mele, merge ]nainte =i vorbe=te.
Aceasta e sala de festivit[\i, unde ne adun[m de trei ori pe an
de s[rb[tori. }ncolo e pustie!
+i merge mai departe.
Aceasta e sala sportiv[... Alerg[rile, s[ =tii, ]n =coala noastr[ sunt
puse pe primul plan: alerg[ri 3 kilometri, alerg[ri 10 kilometri,
alerg[ri la... Directorul, pricepi, c`ndva a fost mare alerg[tor. Cum
stai cu fuga?... Mie mama ]mi scoate ]n fiecare lun[ certificat de la
medic...
+i m[ t`r[=te mai departe.
Aici e veceul... aici e punctul medical... aici e buc[t[ria... iar aici
vie\uiesc bostanii ]mi arat[ el una din clase, =i eu nu pot s[ nu-l ]ntreb:
De ce bostanii?
110
Nicolae Esinencu
Nu vezi pe u=[ scrie Clasa 8 B. B bostanii... Ai priceput?

Aha, zic =i merg mai departe din urma lui E=anu.
Iar aici vie\uiesc v[cu\ele, ]mi arat[ el u=a clasei a opta V =i-mi
d[ =i explica\ii. V v[cu\e! Ai priceput?!
Aha, fac eu =i deodat[ m[ pomenesc ]n fa\a unei u=i, pe care st[
scris cu litere la fel ca =i pe celelalte u=i, mie ]ns[ mi se par literele
foarte mari =i, nu =tiu cum, caraghioase.
Clasa 8 A.
A, A=i, ]mi explic[ E=anu. Ne-am adunat ]n clasa asta numai a=i!
Ai priceput?!
C`nd am deschis u=a, de acum =tiau to\i c[ au un elev nou ]n clas[.
+tiau =i cum m[ cheam[.
Doc! strigar[ mai multe voci deodat[, poftindu-m[ s[ ocup locul l`ng[ un elev, l`ng[ altul, ]nso\itorul meu ]ns[ m-a dus direct la
banca lui.
Ai s[ =ezi cu mine, ]mi spune el =i ghionte=te fata de al[turi: ia-\i
catrafusele =i =terge-o!
Fata =i-a luat c[r\ile, f[r[ s[ zic[ ceva, =i a disp[rut printre b[nci,
]n c[utarea altui loc. Abia mai t`rziu am aflat era Speia, a=a-zisa
eminenta clasei.
Iat[ deci epopeea c[l[toriei mele din =coala nr. 10 ]n =coala nr.
17, ]n pragul ei, poftim, am =i ajuns.
}n pragul =colii suntem ]nt`mpina\i de domnul profesor de =tiin\e
sociale, care arde de dorin\a s[ ne pun[ la punct, c[ci cum ne vede
ofteaz[: Eh, dac[ a= fi eu director!
+i azi dumnealui, mi se pare, s[ vezi, =i-a schimbat epole\ii.
Da, a=a este!
Azi eu sunt director! ne spune =i ne las[ s[ intr[m pe r`nd ]n
=coal[. Azi eu sunt director! Arat[ ghetele!
C`nd ]i vine r`ndul lui Gondea s[ treac[ prin fa\a directorului,
Gondea ]i ]ntinde furtunos m`na =i i-o str`nge:
Felicit[rile mele, dom profesor. A\i ajuns director!
111
Totdeauna am spus eu c[ Gondea e un b[iat de isprav[, ]l bate

pe um[r domnul profesor. Faci azi vreo tr[snaie, nu?!
De acum cum a da Dumnezeu, se hlize=te Gondea =i trece
peste prag.
Domnul profesor r[m`ne ]n u=[ s[ se prezinte elevului urm[tor:
Azi eu sunt director... Arat[ din\ii! Mar= din fa\a mea!
+i pe loc:
N-a\i v[zut, Doc s-a tuns?!
Dar unde-i directorul? se intereseaz[ careva, =i domnul profesor uit[ de mine, d[ explica\ii altuia:
Directorul =i-a rupt un picior... Azi eu sunt director!
X
La =coala nr. 10 diriginta doamna profesoar[ =i la recrea\ii era
printre noi. Diminea\a venea cu jum[tate de or[ ]naintea noastr[, ne
]nt`lnea pe fiecare ]n pragul clasei...
Noua mea dirigint[ ]=i face apari\ia ]n clas[, de obicei, ]n fug[ =i
cu treizeci de secunde ]nainte de ]nceputul lec\iilor. |ine calea ]n alt[
clas[, a=a c[ ceea ce ]ntreab[ =i ceea ce i se r[spunde nu intereseaz[
pe nimeni. Ea ]ntreab[ aiurea =i noi ]i r[spundem aiurea.
To\i sunt prezen\i?
Nu.
Este cineva care n-a ]nv[\at lec\iile?
Da.
+ti\i care-i prima lec\ie?
O s[ vedem.
S-a m[turat prin clas[?
Cu ce ocazie?
Geamurile au fost deschise?
Acu=i le ]ntreb[m.
Jurnalul de clas[ l-a\i adus?
O s[-l aducem dup[ lec\ii.
112
Nicolae Esinencu
Este c`rp[ la tabl[?

O s[ =tergem cu palma.
Cret[?
A m`ncat-o Speia!
Speia, care ]n timpul acesta r[sfoie=te o carte, se pomene=te atacat[ de mai multe voci odat[.
Speia, scoate creta!
Care cret[, ce vre\i?!
Diriginta ]ns[ ]i zice mai departe. Aiurea ]ntreab[, aiurea ]i
r[spundem.
A cui e cartea de pe podele?
A lui Alecsandri.
N-a\i uitat c[ se apropie lucr[rile de control?
Am uitat.
S[ mai =terge\i o dat[ tabla.
Doc, zi-i!
To\i au condeie?
Un condei pentru to\i.
Unghiile?
Ascu\im creioanele cu ele.
Ieri, sper, n-a primit nimeni doi?
Numai cinci de doi.
+ti\i c[ lec\ia a treia e limba matern[?
O s[ vedem.
Ieri de la munc[ n-a fugit nimeni?
}nv[\[torul.
}nv[\[torul de munc[ a r[mas mul\umit de activitatea voastr[?
Nu! strig eu ]naintea tuturora, dar diriginta noastr[ n-aude, ]i
trage mai departe cu ]ntreb[rile.
Mai pune o ]ntrebare, dou[ =i deodat[ se-ntoarce brusc spre mine.
Ce-ai spus, Doc, ]ntreab[ ea speriat[, dar tot atunci descoper[
c[ lipse=te cineva.
113
+i anume:
Lucic lipse=te!
Lipse=te! strig[ clasa numai ca s[ strige.
+i voi sta\i lini=ti\i?
St[m lini=ti\i.
D-apoi cine face azi de serviciu ]n jurul lui Lucic?!
Oprea =i E=anu.
Oprea =i E=anu s[ se scoale ]n picioare!
Iaca, ne-am sculat.
Cum r[spunde\i?!
A=a cum a\i auzit... n-avem de g`nd s[-i \inem lingura lui Lucic
al dumitale! morm[iesc Oprea =i E=anu, =i am`ndoi se a=az[.
Oprea, E=anu scula\i ]n picioare!.. Cine va dat voie s[ v[
a=eza\i? De ce nu v-a\i dus la sta\ia de troleibuz s[-l ]nt`lni\i pe Lucic?! Voi v[ da\i seama ce se ]nt`mpl[ dac[ cineva ]l izbe=te =i cade?!
+i-i dup[ opera\ie!
S[ cad[! strig[ E=anu =i Oprea. C`nd a fost operat[ Fontea,
nimeni nu s-a \inut din urma ei... nu-i a=a, Fontea?!
Oprea, E=anu! Cum vi se mi=c[ limba ]n gur[ s[ vorbi\i a=a ceva!
se \ine de ei diriginta. De Lucic vorbim! Tot acum s[-i ie=i\i ]n cale!
S[ ias[...
Doamn[ profesoar[, facem noi azi de serviciu ]n jurul lui Lucic, ]=i propune, pe nea=teptate, nu se =tie care, serviciile.
Cine noi?
Eu, zice Cat`ru, =i eu, zice Grecu.
Foarte bine, dragii mei, se-nvioreaz[ diriginta. Cu Oprea =i E=anu
vorbim noi mai t`rziu... Voi doi acum fugi\i ]n calea lui Lucic, dar mai
repede, c[-nt`rzii la lec\ie ]n a opta B.
Cat`ru =i Grecu dispar ]n u=[, noi r[m`nem cu diriginta, c[ci cineva
dintre noi e revoltat:
C`t se poate s[ mai patrul[m ]n jurul lui Lucic? Au trecut mai
bine de trei luni de la opera\ie!
114
Nicolae Esinencu
Dar diriginta n-aude.

G`ndurile =i ochii ]i fug de la un geam la altul: nu se arat[ Lucic?
Cineva ]i strig[ c[ Lucic ]l face pe nebunul, de mult s-a ]ns[n[to=it,
dar ea n-aude, se tot uit[ prin geam.
Iat[-l!
Apare Lucic.
}n dreapta lui Grecu, ]n st`nga Cat`ru.
Bun[ ziua, Lucic, se repede ]n calea lui diriginta noastr[, ]l
pip[ie, ]l m`ngìe. Cum te sim\i, pui=or?
Bini=or, apleac[ ochii =ire\i Lucic.
Te mai doare apendicita?
Doare.
Unde l-a\i g[sit? se intereseaz[ diriginta.
A=tepta la sta\ia de troleibuz, d[ explica\ie Cat`ru.
A=a-i, sare diriginta. Cum s[ vin[ s[rmanul, dac[-l doare... Grecu, Cat`ru, v[ rog s[ fi\i p`n[ la sf`r=itul lec\iilor cu ochii pe d`nsul,
nu cumva s[-l izbeasc[ cineva... =ti\i ce poate s[ se ]nt`mple?
Dar eu n-am f[cut temele... sc`nce=te fals Lucic =i iar pleac[
ochii =ire\i.
S[rmanul... ]l c[ineaz[ profesoara, cum s[ faci lec\iile dac[
te mai doare... las[, vorbesc cu profesorii.
S[ nu-l ]ntrebe p`n[ la sf`r=itul anului! arunc[ cu r[utate careva, dar diriginta noastr[ are p[rerea ei ]n privin\a asta.
Dac[ va fi nevoie, va fi ajutat p`n[ la sf`r=itul anului. Ce-i treaba voastr[!? Nic[, Grecu, m-a\i ]n\eles s[ fi\i cu ochii pe Lucic...
of, eu fug c[-nt`rzii!
+i fuge.
Parc[-ar fi mama mea.
Diriginta iese, Lucic arunc[ geanta pe banc[.
Ura! url[ el, am sc[pat =i azi de lec\ii!
Chimista vine! anun\[ careva, =i ]n clas[ se face lini=te.
Scot cartea =i o pun lini=tit pe marginea b[ncii.
115
XI
Chimista e, cum s-ar zice, veteran[ a =colii. E chiar din prima zi a
inaugur[rii =colii nr. 17, fapt cu care se m`ndre=te grozav. Ea n-a fost
transferat[ de nic[ieri, a fost repartizat[ ]ncoace de institut, =i ea este
plin[ de m`ndrie. E o profesoar[ sever[, dar bun[.
C[l[torul r[m`ne c[l[tor, zice ea ori de c`te ori se-nt`mpl[ s[
facem vreo boroboa\[. Ne zice c[l[tori, pentru c[ suntem aduna\i de
prin alte =coli.
Cum s[ ]n\elegem? ]ntreab[ ba unul dintre elevi, ba altul,
ori de c`te ori ne pi=c[ ea cu vorba.
C[l[torul n-are mam[, n-are tat[.
Da noi avem =i tat[, =i mam[.
C[l[torul nu prinde nic[ieri r[d[cini... lui ]i este totuna la care
mas[ se a=az[, cu cine st[ la mas[.
Nu ]ns[ =i ce m[n`nc[! c[ut[ s[ se m`ndreasc[ odat[ Gondea cu titlul de c[l[tor =i se pomeni chemat la r[spuns.
Care-i formula apei?
}]...
Treci la loc insuficient!
Pentru ce?
C[l[torul, Gondea, caut[ numai m`ncare bun[, el treab[ nu
face nic[ieri. +coala din care ai fost exmatriculat, dup[ c`te =tiu, e o
=coal[ bun[. Ai fost coda=, nu?
S-a a=ezat Gondea ce-avea s[ zic[?
Stratu, =i tu e=ti c[l[tor? m[ ]ntreab[ chimista ]n ziua ]n care
m[ descoperi pentru prima dat[ la ora ei de chimie.
Da, m[ b`lbì. Ce-aveam de spus?
Poftim, ]nc[ un patriot, f[cu ea, ca =i cum clasa n-ar fi =tiut c[ =i
eu sunt dintr-o =coal[ oarecare. Din care =coal[, m[ rog, ai nimerit aici?
Din =coala nr. 10.
10 e o =coal[ bun[. Ce-ai f[cut pe acolo de te-au ]mpins la noi?!
Nimic.
116
Nicolae Esinencu
Nimic na=te nimic.

N-am f[cut nimic, ridic privirea =i o privesc drept ]n ochi, doar
]i vorbeam adev[rul... dealtfel, ce puteam s[-i mai spun? Nu eram
eminent =i c`nd s-a cerut reducerea unui anumit num[r de elevi, am
nimerit printre ace=tia...
Aa... f[cu ea =i-mi spuse amabil s[ m[ a=ez. Dar nu uita c[ tot
c[l[tor r[mì, asta ]ns[ nu te poate ]mpiedica s[ devii ]ntr-o bun[ zi
elev exemplar... nu uita! Caut[ s[ prinzi ]n via\[ r[d[cini. Zilnic le
vorbesc colegilor t[i =i mi se pare c[ vorbesc v`ntului... nici boab[ de
chimie nu =tiu, iar omul, f[r[ r[d[cini, repet, mult nu tr[ie=te...
Cuvintele ei m-au p[truns at`t de ad`nc, c[ mai s[ izbucnesc ]n
lacrimi. Doamn[ Felicia, vrui s[-i strig, dar eu am avut r[d[cini, =i
r[d[cinile mele sunt acolo, ]n =coala mea, ]ntre elevii mei, ]ntre profesorii mei, care m-au ]nt`mpinat =i m-au crescut p`n[ ]n clasa a =aptea... Am vrut s[-i strig, s[-i spun c[ ea nu are dreptate, eu nu eram
cine credea ea. M-am g`ndit s[-i strig, dar privirea ei deveni rece,
ridic[ catalogul de pe mas[, ]l puse subsuoar[ =i-ntreb[ r[spicat,
dealtfel ca =i acum:
Cine e azi de serviciu?
Izb`nd[.
Izb`nd[, ia clasa ]n primire =i pe v`rful degetelor, v[ prezenta\i
]n cabinetul de chimie.
Fie c[ chimista vorbe=te mereu adev[ruri, fie c[ chimia e totdeauna
prima lec\ie, dar elevii o ascult[ cu mare supu=enie.
Ne ridic[m, l[s[m ]ncet capacele b[ncilor s[ cad[, lu[m c[r\ile de
chimie sub bra\ =i pornim ]n v`rful degetelor.
}n coridor suntem ]nt`mpina\i de fizician, pasul c[ruia la ora asta,
nu o dat[, se ]nt`lne=te cu al chimistei.
Unde-i t`rì? o ]ntreab[ el.
}n primul r`nd, ]i r[spunde aspru chimista, nu-i t`rì, colega,
ci-i ]nso\esc. }n al doilea r`nd, eu nu las elevii s[ intre de capul lor ]n
cabinet, cum fac unii. Inventarul cost[ bani grei, s-a investit un pumn
de bani, pentru a educa genera\ii ]ntregi...
117
Vre\i s[ spune\i c[ eu sunt... se apleac[ la ureche ]n asemenea cazuri fizicianul, sur`de, noi ]ns[ auzim bine ce-i spune profesoarei noastre. Vre\i s[ spune\i c[ =i eu... las elevii ]n cabinetul de
fizic[ s[ fac[ ce doresc ei p`n[ la sosirea mea?!
N-am spus, colega, r[spunde tare chimista, eu spun ce cred despre munca mea =i despre =coal[, despre datoria mea de pedagog.
Zice =i-=i caut[ de drum. }nainte ]ns[ de-a li se desp[r\i c[ile, chimista ]i mai aminte=te c`te ceva:
Colega, e timpul s[ te pui pe treab[, s[ ei exemplu de la noi,
i=tilal\i ]nv[\[tori din =coal[, care facem c`te ceva. }n =coal[ sunt =i
copii buni, nu uita, colega. E=ti pedagog, pedagog!
+i-l p[r[se=te.
C`nd ajungem ]n fa\a cabinetului de chimie, ne spune s[ ne d[m
la o parte, s[ deschid[ u=a.
Intra\i c`te unul, ne porunce=te.
Gondea ultimul! caut[ s[ rup[ tradi\ionala mi=care Gondea,
profesoara ]ns[ r[m`ne indiferent[ la glum[.
Gondea poate nici s[ nu intre, zice. Dar dac[ Gondea insist[,
m[ rog, ]nv[\[toarea ]i poate da chiar =i un sfat. Ia-l =i pe Cat`ru, te
rog, dac[ te duci, ]l sf[tuie=te ea.
Cat`ru nici la alte obiecte nu str[luce=te, dar la chimie s[ te
p[zeasc[ sf`ntul s[-l auzi.
Da ce, m[ rog, una-dou[ Cat`ru-Cat`ru... se revolt[ Cat`ru,
mai este =i Doc, nu se =tie de ce ]i vine mereu numele meu pe limb[.
Cum ]l pi=c[ cineva, m[ ]mpinge pe mine ]nainte.
S[ treac[ s[ =tearg[ tabla, anun\[ profesoara, =i Cat`ru chihne=te.
Pentru o clip[, ]mi trece prin fa\a ochilor mama, tata, ciond[neala
de diminea\[, ruga mea f[r[ sf`r=it ca s[ fiu ]ntors ]n =coala veche, =i
r[bufnesc:
Ba n-am s-o =terg... +i, ]n genere, afla\i: de azi ]nainte n-am s[
=terg niciodat[ tabla. S-a terminat! declar eu =i m[ a=ez ]n prima banc[
ce-mi cade.
Dar ce, m[ rog, a dat peste tine? se mir[ chimista, mi s-a p[rut
118
Nicolae Esinencu
c[ ai ]n\eles c`te ceva dup[ discu\ia pe care am avut-o adineaori...

Deci, c[l[torul r[m`ne c[l[tor?
S[ nu mai ]ndr[zni\i s[-mi spune\i a=a, am vrut s[ sar pe loc ]n
picioare, am vrut s[ strig, ba chiar mi-am =i ]ncordat picioarele, dar
le-am l[sat s[ at`rne sub banc[ a=a cum st[teau aiurea. Oare n-are
ea dreptate? Nu eu am rugat-o o jum[tate de or[, diminea\a, pe mama
s[ fac[ ce poate, dar s[ m[ transfere ]n =coala copil[riei mele?
Bine, zice chimista, atunci s[ =tearg[ tabla altcineva.
Nimeni altcineva nu poate s[ =tearg[ tabla, nu se las[ Gondea.
Specialist la noi ]n clas[ la =ters tabla e Doc. Doc =i numai Doc. Este
hot[r`rea clasei. El a venit ultimul ]n clasa noastr[ el =terge tabla!
Nu-i a=a, Doc? Cam de ce s[-\i ia altul pìnea?!
Doc, mi se adreseaz[ cu voce mai dulce ]nv[\[toarea. +i eu
=tiam c[ numai tu =tergi tabla, nu te sup[ra...
Am =ters-o... caut s[ mai protestez, dar de-acum cu o jum[tate
de gur[, s[ nu izbucnesc ]n lacrimi.
Chimista nu-i de vin[ c[ eu sunt nenorocit... de ce m-a= purta r[u
cu ea?!
Pun m`nile pe banc[, plec fruntea peste mìni.
Cer iertare, Doc, zice pe nea=teptate profesoara =i se apuc[ ea
s[ =tearg[ tabla.
Nimeni nu se a=tepta la a=a ceva.
Oricum, ]n cabinet e lini=te, =i lini=tea apas[ r[u pe cei care nu s-au
preg[tit de lec\ie.
Doamn[ profesoar[, sparge t[cerea, ]ndoielnic, Lucic.
Te-ascult, Lucic.
Doamna dirigint[ a vorbit cu Dumneavoastr[ ]n privin\a mea?..
Vorbit... dar ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ profesoara, ]=i
aminte=te de ceva, schimonose=te nemul\umit[ gura. Poftim, ]nc[ un
erou... A=az[-te, pr[p[ditule!
V-am spus: chimista taie, nu alege.
Noi r`dem, Lucic ]ns[ a sc[pat de o not[ proast[ la chimie. Ne
prive=te biruitor. Ba mai are ceva de spus.
119
Doamn[ profesoar[! strig[ Lucic.

Ce s-a mai ]nt`mplat? se-ntoarce profesoara.
Doc v[ roag[ s[-l ]ntreba\i tema... se uit[ la mine Lucic, r`nje=te
=i se a=az[...
XII
Avem =i doi clovni ]n clas[. Nacu =i Tacu. Activitatea lor ]ncepe
chiar din clipa c`nd se aude sunetul la recrea\ie =i \ine p`n[ se d[
sunetul la clas[. Cine vrea ascult[, cine nu poate s[ ias[ afar[.
Tacu, de obicei, ne informeaz[ despre cele mai tr[snite nout[\i ale
zilei, Nacu ne ridic[ buna dispozi\ie cu bancuri. Tacu ]ncepe: +ti\i
oare c[... Nacu Z`mbi\i, v[ rog!
Eu a= zice c[ pe Tacu face s[-l ascul\i, el are un cap-enciclopedie,
din care tot scoate sumedenie de nout[\i din domeniul =tiin\elor.
Adesea ]ns[ e greu s[-l ascul\i. Elevii sunt g[l[gio=i, unii ]l ]ntrerup,
d`nd prioritate celuilalt, lui Nacu, bancurilor lui proaste, al\ii pur =i
simplu le cer am`ndurura s[ ]nceteze comic[riile ca s[ se poat[, ]n
lini=te, preg[ti de lec\ia urm[toare. +i-i p[cat. Tacu are obiceiul s[ nu
repete nout[\ile sale. Le arunc[ ]n aer, cum ]i place lui s[ spun[, doar
pentru o singur[ dat[. Le-ai prins bine, nu aleluia.
Tacu =i Nacu pe voci diferite ]=i sus\in concertul, dar elevii b`zìe
ca ]ntr-un =tiubei. Personal, a= vrea s[-l ascult pe Tacu, poate aduce
vreo informa\ie nou[ ]n ceea ce prive=te zborul navei cosmice americane Mariner lansat[ spre Jupiter. Mai exist[ oare =i alte fiin\e umane
]n cosmos?
TACU. +ti\i oare c[... ]n capitala Republicii Moldova temperatura
medie anual[ este egal[ cu + 9,1 grade?
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! +ti\i ce-i aceea vitez[ cosmic[? Viteza cu
care fug eu c`nd ies de la =coal[!
TACU. +ti\i oare c[... suprafa\a Lacului care se numea comsomolist
era de 36 hectare?
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! P r o f e s o r u l : De ce, elevule, te
120
Nicolae Esinencu
emo\ionezi a=a? Te temi de ]ntreb[rile mele? E l e v u l : Nu, m[ tem

de r[spunsurile mele.
TACU. +ti\i oare c[... popula\ia p[m`ntului num[r[ exact 4,5 miliarde de oameni? Potrivit calculelor efectuate de speciali=tii ]n problemele demografice, popula\ia planetei noastre cre=te cu 172 oameni
pe minut, 250 mii pe zi =i 90 de milioane pe an.
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! +eful de club (unui individ care \inea cu
orice pre\ s[ p[trund[ ]n club): Matale n-o s[ intri, taic[. I n d i v i d u l , mirat: De ce? + e f u l d e c l u b : La adunare o s[ trebuiasc[ s[ batem din palme, iar mata ai numai o m`n[.
TACU. +ti\i oare c[... Inginerul sco\ian Rudi Curt a creat un model
interesant de avion? Avionul are dou[ locuri =i e f[cut din plastic.
Pentru economie de spa\iu ]n hangar =i aripile pot fi str`nse ]n fuzelaj. Un motor de 95 cai-putere dezvolt[ o vitez[ de 300 de kilometri pe or[ =i permite pilotului s[ str[bat[, f[r[ escal[, o distan\[
de 1500 de kilometri. Greutatea avionului e de numai 280 de kilograme.
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! La o m[tu=[ s-a g[sit o bomb[ ]n ograd[. O
\inea chiar l`ng[ prag, ]nc[ din timpul r[zboiului. Dumneata =tii ce-i
asta, m[tu=[? o ]ntreab[ cineva. Nu, r[spunde ea, bat sapa pe ea.
TACU. +ti\i oare c[... din Jupiter ar putea fi f[cute 1300 de sfere
cu acela=i diametru ca =i al P[m`ntului nostru?
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Un \[ran, dup[ ce s-a jeluit poli\iei c[ i-a
furat cineva pufoaica, se-ntoarce ]n sat, intr[ ]n cas[ =i deodat[ ]ncepe
s[ r[cneasc[: Am g[sit-o! Am g[sit-o! Unde?! ]ntreab[ lumea
curioas[. Sub maiou! Da unde era maioul? Pe mine!
TACU. +ti\i oare c[... albinele reu=esc s[ zboare =i ]n \inuturile arctice, =i ]n de=ert? C[ldura excesiv[ sau gerul nu le prea incomodeaz[?
Cum de izbutesc astfel de performan\e? R[spunsul l-a g[sit un
cecet[tor american, care, dup[ experimentele f[cute, e de p[rere c[
albina anihileaz[ excesul de c[ldur[ cu ajutorul unui mecanism foarte
ingenios. C`nd sunt \inute la temperatura de 46 grade Celsius, albinele secret[ pic[turi de nectar care se evapor[. Apari\ia unei pic[turi
121
de nectar pe acul albinei provoac[ o r[cire cu c`teva grade a temperaturii corpului ei. Dup[ aceea ele ]nghit din nou nectarul =i-l elimin[
iar, dac[ temperatura se ridic[, =i tot a=a...
NACU. Z`mbi\i, v[ rog!..
+i pentru prima dat[, cei din clas[ izbucnesc ]n hohote, nu r`d
]ns[ de cele spuse de Nacu, ci r`d de altceva. +i anume de apari\ia
]n clas[ a unei femei cu un ceauna= acoperit ]n m`n[.
Femeia s-a oprit ]n fa\a clasei, se uit[ buim[cit[ la cei ce hohotesc;
elevii, ]ns[, care se aflau afar[, n-o las[ mult pe g`nduri, o ]mping ]n
clas[, o-nconjoar[ =i-i iau ceaunul.
M`nc[m sarmale! strig[ mai tare dec`t to\i Gondea =i ridic[
ceaunul deasupra capului, ]nc`t nimeni nu poate s[-l ajung[. M`nc[m
sarmale! M`nc[m sarmale!
}n c`teva clipe se clarific[ totul. E ziua lui T[b[citu. Mai s[ uit[m.
Alta ]ns[ e ]ncurc[tura. Zilele de na=tere le s[rb[torim ]n timpul
recrea\iei mari, mama lui T[b[citu ]ns[... +i, s[ vezi, a venit cu ceaunul
cu sarmale la =coal[!
Mam[, \i-am spus... sc`nce=te ru=inat T[b[citu.
Dar ce mi-ai spus, puiule? nu pricepe mama.
Mam[, \i-am spus...
Lui T[b[citu ]i este ru=ine c[ mama lui a adus ]n clas[...
Ce mai, un ceaun cu sarmale ]nc[ n-a adus nimeni la =coal[!
Oamenii aduc cutii cu bomboane, ciocolat[, tort[, mere, dar...
Dar ce-am f[cut r[u, puiule? se tot mir[ mama lui T[b[citu.
+i-apoi c`nd \i-am spus eu, mam[, s[ vii?..
D-apoi am vrut s[ aduc s[rm[lu\e c[lde, puiule...
Taci, T[b[citule, strig[ mai tare dec`t to\i Gondea. Nu te sfii!
Ai o mam[ genial[! strig[, se a=az[ direct pe podele, pune ceaunul
]ntre picioare =i se apuc[ s[ ]nfulece sarmale.
Cum de-ndr[zne=ti?! apare ca de sub p[m`nt diriginta noastr[, ]n=fac[ ceauna=ul de la Gondea.
Gondea r[m`ne z[p[cit cu o sarmal[ ]n m`n[.
Diriginta o descoper[ pe mama lui T[b[citu.
122
Nicolae Esinencu
Dumneavoastr[! Ah, c`t sunt de fericit[ c[ v[ v[d... trece spre

ea, s[ v[ pup!
+i femeile se cuprind, se s[rut[.
V[ a=teptam la recrea\ia mare! parc[ s-ar dezvinov[\i nu se
=tie de ce diriginta noastr[.
+ti\i, am vrut s[ le-aduc c[ldu\e! parc[ s-ar dezvinov[\i =i mama
lui T[b[citu.
A=a-i... =i mie ]mi plac c[ldu\e, sur`de diriginta.
Nu =tie unde s[-l pun[, ca s[ ia =i ea o sarmal[, dar Gondea ]ntre
timp =i-a revenit, a m`ncat sarmala =i iar ]n=fac[ ceaunul.
Da\i s[-l \in eu, doamn[ profesoar[.
Ba nu i-l da\i, c-o s[ le m[n`nce pe toate! strig[ mul\imea.
Doamna profesoar[ se apuc[ s[ fac[ ordine, ]ns[ nu mai are
c`nd se aude sunetul!
Aoleu! face ea =i tot ea g[se=te solu\ia. Alinia\i-v[, s[ v[ dau la
to\i c`te o sarmal[ =i ne desp[r\im... Doc, da tu ce a=tep\i?
Eu am m`ncat deja... nu mi-i a sarmale.
Nu vrei s[-l s[rb[torim pe T[b[citu?
Am spus: am m`ncat.
Iar ]l faci pe originalul?! Se zice c[ nu vrei s[ =tergi tabla?!
Tot ce m[ leag[ de =coala asta m[ enerveaz[, ]mi ridic[ s`ngele
la cap.
N-am =ters =i nici n-am s[ =terg! declar.
Opre=te-te, opre=te-te... caut[ s[ m[ potoleasc[ diriginta. Te-ai
=i pornit de-acum... Ei sarmala? Hai, c[ to\i au luat!
Am spus c-am m`ncat!.. Da\i-i lui dom profesor! ar[t, nu =tiu
de ce, spre profesorul de =tiin\e sociale, care tocmai intra pe u=[.
C[ bine zici, sare diriginta noastr[ =i-i v`r[ =i domnului profesor o sarmal[ ]n m`n[. Numai una a r[mas, domnule profesor, m[
ierta\i!
+i ce s[ fac cu d`nsa? se-ntreab[ sur`z`nd domnul profesor.
Azi l-am s[rb[torit pe T[b[citu, e ziua lui de na=tere.
Da? +i eu ce fac, zic, cu sarmala?
123
M`nca\i-o! ]l ]ndeamn[ o fat[.

M`nca\i-o! strig[ clasa ]n cor.
Domnul profesor pune sarmala ]n gur[, =i nu-i sarmala.
Felicit[rile mele, domnul profesor! ]i ]ntinde m`na Gondea, dup[
ce profesorul ]nghite sarmala.
Cu ce m[ mai felici\i, Gondea? trece profesorul spre mijlocul
clasei, uit`nd, se vede, de sarmala m`ncat[.
Cu ziua sarmalei! r`nje=te Gondea.
Faci tu azi, totu=i, o nebunie, nu?.. ]l ]ntreab[ domnul profesor,
dar Gondea nu mai aude, ]l bate de-acum cu palma pe spate pe
T[b[citu, care moare de ru=ine.
Ai o mam[ de aur... Nu =tii, la recrea\ia mare mai aduce un
ceaun?
A=az[-te, Gondea, ]l ast`mp[r[ domnul profesor. Am adus alt
ceaun... uite-l, e dup[ u=[ =i cum zice, u=a se deschide =i ]n prag
apare un str[in. Avem asistent la lec\ie, anun\[ autoritar domnul profesor =i-l invit[ pe str[in: Poftim, a=eza\i-v[.
}n clas[ s-a l[sat o lini=te de morm`nt. La tot ce vrei ne a=teptam,
numai la asistent nu.
XIII
Se poate spune c[ lec\ia de =tiin\e sociale a =i ]nceput.
Gondea!
V-ascult, se ridic[ Gondea ]ncurcat.
Profesorii nu-l prea scot la r[spuns pe Gondea ]n zile obi=nuite,
darmite... Poate e o ]ncurc[tur[? Gondea se uit[ ]n jur... Nu, nu-i nici
o ]ncurc[tur[, profesorul anume lui i se adreseaz[.
Treci, alte\[, la r[spuns.
Alt[ dat[ Gondea ar mai discuta, dar acum n-are ]ncotro asistentul! Iese ]n fa\a clasei.
Felicit[rile mele, ]i prinde profesorul m`na, i-o scutur[ el de
data asta.
Gondea acum pare =i mai buim[cit.
124
Nicolae Esinencu
Cu ce ocazie? se uit[ el c`nd la asistent, c`nd la domnul

profesor.
Cu ocazia faptului c[ e=ti scos la r[spuns...
Aaa... face Gondea =i pe loc ]=i revine. Da de ce n-o scoate\i
pe Dada?
Abia acum observ[m c[ Dada lipse=te din clas[.
B[ie\i, =ti\i ceva!.. apare Dada ca fulgerul pe u=[, z[rind ]ns[
omul str[in, bate ]n retragere, d[ bine\e. Bun[ ziua!
D[ s[-i str`ng =i Dadei m`na, ]i ]ntinde m`na domnul profesor.
Nu face! strig[ deodat[ Gondea.
De ce, m[ rog? ]=i retrage m`na domnul profesor.
Avem comisie =i o s[ ne dea de ru=ine.
Domnul profesor ]=i v`r[ mìnile ]n buzunar, sur`de.
Mda, Gondea, faci progrese... zi-i, s[ te-auzim, tema!
Salvarea noastr[, totu=i, e domnul profesor, care nu cere s[
r[spunzi strict la ]ntrebare, ci las[ s[ plute=ti prin =tiin\ele sociale.
Principalul, zice el, e s[ ne vad[ c[ chibzuim cu mintea noastr[
proprie, c[ judec[m liber.
Cred c[ de aceea =i-a astupat urechile domnul asistent, s[ nu aud[
=i mai departe cuget[rile lui Gondea. Iar reflec\iile lui Gondea ]n domeniul teoriei luptei de clas[ cam a=a sun[: tu ai, iar eu n-am; eu te
ciom[gesc =i-\i iau ce ai; acum eu am, tu n-ai, =i-i r`ndul t[u s[ m[
ciom[ge=ti; apoi eu te ciom[gesc, apoi tu m[ ciom[ge=ti, apoi
eu, apoi tu.
De ajuns, Gondea, ]l opre=te domnul profesor, c-ame\esc...
Apoi eu, s[ m[ ierta\i, dom`profesor, vorbesc popular, eu nu
pot g`ndi dac[ nu vorbesc popular.
Nu-i vorba de asta... Dup[ spusele tale, Gondea, niciodat[ nu
se mai termin[ lupta de clas[.
Ba se termin[, nu se las[ Gondea. C`nd vor dispare clasele.
A=a scrie ]n carte, z[u.
Mda, face domnul profesor. Felul t[u de exprimare las[, totu=i,
125
de dorit. S[ auzim ce =tii tu despre familia burghez[. Ai auzit de a=a

ceva?
Auzit, z[u.
Zi-i.
Familia burghez[ se bazeaz[ pe capital, pe c`=tigul privat...
Hai-hai... sur`de domnul profesor. Imperialismul mondial d[ ]napoi ]n fa\a ta...
Familia burghez[... Burghezul vede ]n so\ia sa o simpl[ unealt[
de produc\ie, o sap[.
Ei, dar care este locul femeii ]n societatea noastr[?
S-o lu[m pe mama...
De ajuns. Dac[ o s[-\i mai cizelezi, Gondea, unele fraze =i o s[
te \ii de carte, ]l opre=te domnul profesor, z[u c-ai s[ pui ]ntr-o zi
imperialismul mondial pe fug[... Suficient!
Cu sudoarea mea l-am c[p[tat, dom profesor, nu-i a=a? ]ntreab[,
se agit[ Gondea; a atins azi, poate spune, culmea succesului.
A=a-i, Gondea.
Str`nge\i-mi m`na, ]i ]ntinde Gondea m`na, dar domnul profesor i-o d[ la o parte.
Las[, Gondea, c[ i-o str`ng Dadei... zice =i se adreseaz[ fetei.
Dada, ia spune-mi ce =tii tu despre stat.
Ah! regret[ Gondea, eu =tiu s[ r[spund =i la ]ntrebarea asta!
+tii, fiindc[ ai dat m`na cu comisariatul! aminte=te nu se =tie
de ce de comisariat Zg`rcea.
Domnul profesor nu ia ]n seam[ nici pe Zg`rcea, nici pe Gondea.
Se a=az[ ]n scaun, ar[t`nd c[ e gata s-o asculte cu mare luare aminte
pe Dada. }=i amimte=te ]ns[ de ceva, se ridic[.
R[mì pe loc, Dada, zice.
De ce? se intereseaz[ Gondea, dup[ nota ]ncasat[ a devenit
foarte activ. Profesorul ]ns[ are p[rerea sa despre toate. Vrea s[-l asculte, de exemplu, pe Zg`rcea. Iat[ c[-l z[re=te pe Lucic, care, speriat
de ]ntreb[rile domnului profesor, ar vrea s-o =tearg[ din clas[. Lucic,
tu ]ncotro?
126
Nicolae Esinencu
Lucic se preface c[-l doare locul operat, se \ine cu bra\ul de burt[

=i se-ndreapt[ spre u=[.
Afar[... ]ng`n[ el. N-a vorbit diriginta cu dumnea...?
Aaa... face domnul profesor. Du-te, Lucic, dac[ te doare... Domnul profesor ]l conduce pe Lucic cu privirea p`n[ la u=[ =i ofteaz[.
Eh, dac[-a= fi eu director!
Lucic nu-i incomodat. Chihne=te =i dispare prin u=[.
M[ str[duiesc s[ ascult cum o scoate la cap[t cu r[spunsul Zg`rcea,
aten\ia mea ]ns[ mai mult e la domnul asistent.
Ce face?
Scrie.
Ce face?
Scrie.
Ce face?
Iar scrie?!
Se uit[ la tabl[ scrie, se uit[ la tavan scrie, se uit[ la podele
scrie, se uit[ la pere\i scrie.
Scrie!
}mi trec multe g`nduri deodat[ prin cap, printre care trei persist[
=i mi se par mai importante.
Primul: de unde s[ fie oare inspectorul de la minister?
Al doilea: ce-ar fi s[-i spun durerea mea?
Al treilea =i care ]mi d[ mai mult[ speran\[: oare nu s-a desfiin\a,
]n urma vizitei lui, clasa =i =coala asta, =i, ca prin minune, din nou s[
nimeresc ]n scumpa =coal[ a copil[riei mele?
Se aude ]ns[ clopo\elul, =i totul se destram[. Observ[m: asistentul nu pleac[, num[r[ b[ncile, scaunele, pip[ie tabla... scrie.
Afl[m: asistentul este nici mai mult, nici mai pu\in dec`t noul intendent al =colii, care, dup[ c`te vede\i, s-a =i apucat serios de munc[.
De aceea deci scria =i scria?
De aceea se tot uita la pere\i, la tabl[, la podele, la b[nci?
+i numaidec`t ]n timpul lec\iei trebuia s[ fac[ lucrul acesta?
N-a g[sit alt timp pentru noti\e?!
127
XIV
Doc, hai afar[, m[ ]ndeamn[ Gondea.
Gondea pare, nu =tiu cum, indispus, obosit.
Afar[, totu=i, n-a= vrea s[ ies.
Mergi?
Ce s[ fac?
+tiu, obosit de at`ta carte, la recrea\ia a doua Gondea se duce, de
obicei, s[ mai trag[ o \igar[.
Nu te-ai s[turat de parfumul din clas[?! nu m[ las[ Gondea.
Are dreptate. Aerul din clas[ e greu.
Ies ]mpreun[ cu d`nsul.
Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[! ofteaz[ din ad`nc Gondea, cobor`nd pe scar[.
Nu pentru prima oar[ ofteaz[ Gondea la ideea asta. De c`te ori s-a
]nt`mplat s[-l ]nso\esc afar[, la un fum de \igar[, totdeauna am auzit
din gura lui vorba asta. Trage un fum de \igar[, sloboade fumul ]n
rotocoale =i ]ncepe:
Am fost la comisariat, mi s-a spus s[ termin mai ]ntì =coala... Ba
am fost =i amenin\at c[, dac[ n-am s[-nv[\ bime, voi fi trecut ]ntr-un
batalion disciplinar... Hm, ei cred c[ m[ sperie... Dar s[ m[ trimit[
m[car =i nu =tiu unde, numai s[ scap odat[ de =coal[, de ora=ul ista,
de toate...
Uneori nu-l ascult pe Gondea, =ed ]n preajma lui, el fumeaz[, iar
eu m[ g`ndesc la te miri ce, de obicei la nimic, adesea ]ns[ ]l ascult =i
mi se pare c[-l ]n\eleg foarte bine, ]i ]n\eleg dispozi\ia. Parc[ am avea
aceea=i durere. Cred c[-i aceea=i. At`t c[ eu visez s[ m[ ]ntorc ]n
=coala copil[riei, el viseaz[ s[ fug[ undeva, c`t mai departe.
Gondea, nu-\i place s[ ]nve\i? l-am ]ntrebat c`nd l-am auzit prima oar[ vorbind despre armat[.
C`ndva ]mi pl[cea... r[sufl[ din ad`nc Gondea, pe loc ]ns[ se ]nveseli, glumi. Mi-a pl[cut s[-nv[\ c`nd eram c`t lingura, =i profesoara se purta cu mine ca o mam[...
128
Nicolae Esinencu
Gondea, l-am ]ntrebat eu atunci, =i tu e=ti dintre cei transfera\i ]n

=coala asta?
Dar cine aici nu-i dintre cei transfera\i?!
+i la care =coal[ ai ]nv[\at?
E-he... f[cu aici Gondea, ]ncepe-o de la =coala nr. 1
Ai ]nv[\at =i la =coala nr. 1?
Nu crezi?! }ntreab[-l pe Lucic. Na, fumeaz[!
Eu nu fumez... ]i spusei =i mai mult nu-l ]ntrebai nimic, dar de
]n\eles mi se pare c[ ]n clipa aceea am ]n\eles de ce este Gondea a=a
cum este. E =i el unul dintre cei dezr[d[cina\i. Muta\i din =coal[ ]n
=coal[. Unii, se vede, pot ]nv[\a =i ]n alte =coli, al\ii ]ns[... ca mine!
+i-apoi Gondea nici tat[ n-are!
C`nd ie=im din =coal[, ne ajunge din urm[ Dada.
B[ie\i, =ti\i ceva!? strig[ ea ]nc[ de pe sc[ri.
+tim, =tim... i-arunc[ Gondea a lehamite =i m[re=te pasul, dar
Dada nu se las[.
B[ie\i, nu v[ sup[ra\i c[ merg cu voi?
Dar unde, crezi, ne ducem noi? ar vrea s-o opreasc[ Gondea.
Pe Dada n-o opre=te nimeni.
Gondea, de ce e=ti r[u?! Poate nu merg cu tine, ci cu Doc...
Doc, m[ la=i s[ merg cu tine? se-ntoarce Dada spre mine.
Strada-i larg[... ]i spun eu ca totdeauna, c[ altceva Dadei n-am
ce-i spune.
Ie=im din curtea =colii =i ne ridic[m ]n sus ]n lungul str[zii.
Lume ne vine ]n cale, lume ne ajunge din urm[... Greu de spus
acum cine suntem elevi sau pur =i simplu pietoni. Gondea ]ns[
n-aprinde \igara ]n strad[. Ne oprim, ca de obicei, dup[ gardul unei
d[r`m[turi de cas[ =i-=i scoate \igara.
Doc, ]nc[ nu fumezi?
Nu, nu fumez...
Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[... sloboade fumul de \igar[
Gondea =i se uit[ la cer.
Ai mai fost la comisariat? ]l ]ntreb.
129
Ce s[ caut acolo?.. }nainte luau =i cu trei clase, acum ]ns[...

E=ti un prost, ]i arunc[ Dada =i se strecoar[ prin gardul de
al[turea, dispare.
Am observat: de c`te ori Dada se ia dup[ noi, se strecoar[ prin
gard, apoi strig[ la Gondea, ]l cheam[. Cred c[ fumeaz[ =i ea. Altfel
de ce l-ar chema?
Interesant, =i-acum o s[-l strige?
+i de ce, m[ rog, sunt un prost?! strig[ din urma Dadei Gondea.
Nam ochi s[ v[d solda\ii... vine vocea Dadei de dup[ gard.
T[cere.
Interesant, azi o s[-l cheme sau nu?
Gondea! se aude deodat[ vocea Dadei.
E=ti o proast[, ]i arunc[ Gondea =i trage din \igar[.
Oare Gondea azi n-o s[ se duc[ s[-i dea de fumat?
Gondea, ia vino ]ncoace!... nu se las[ Dada.
Gondea n-ar vrea s[ se ridice.
Se uit[ ]ntì la mine, ca =i cum mi-ar cere sfatul s[ se duc[
sau nu?
Ce vrei, m[ rog? ]i strig[.
Am s[-\i spun ceva... vine de dup[ gard vocea fetei.
Gondea mai trage un fum de \igar[, se ridic[ nehot[r`t, apoi dispare dup[ gard.
Deci, fumeaz[ =i Dada. Pe ascuns, hm.
Oare mai fumeaz[ vreo fat[ din clasa noastr[?
Nu-s, nu-s =i apar, am`ndoi.
Dada ]nainte, Gondea din urm[.
E=ti de acord? vorbe=te Dada, dar numai a=a ca s[ vorbeasc[,
asta ]ns[ pare s[-l ]ncurce pe Gondea.
Cu ce s[ fiu de acord?! o-ntreab[ indiferent Gondea.
Hm, pufne=te Dada =i observ c[-i face cu ochiul. Cu ceea ce
\i-am ar[tat.
Sfinte, ei se s[rut[ pe ascuns! Ei se s[rut[ =i eu, n[t[r[ul, nici
nu b[nuiam. Iat[ doar chi=tocul de \igar[ din care a tras adineaori
130
Nicolae Esinencu
Gondea, e la picioarele mele. C`nd s-a ridicat Gondea s[ treac[ prin

gaur[, l-a aruncat, am v[zut cu ochii mei, abia acum ]mi amintesc.
Da ce mi-ai ar[tat? ]ntreab[ Gondea aiurea.
Fa\a Dadei p[le=te. Gura arde. Ca un mac.
N-ai v[zut?! ]l ]ntreab[ ea =i se-ntoarce spre gaura din gard.
Atunci hai s[-\i mai ar[t o dat[...
Las[... se dumere=te deodat[ Gondea =i porne=te ]ncet ]n josul
str[zii. Alt[ dat[, zice.
M[ iau dup[ Gondea.
Oare Gondea nu \ine la Dada?
+i atunci de ce se s[rut[?
B[ie\i, da voi =ti\i?.. vine Dada din urma noastr[.
+tim, =tim, ]i arunc[ Gondea =i deodat[ se ia pe urma unei femei ]n pantaloni =i cu p[rul l[sat peste umeri.
Femeia merge ]nainte, Gondea se \ine din urma ei, ]i imit[ mersul, maimu\[re=te.
Domni=oar[ Prim[var[... se adreseaz[ el femeii. Domni=oar[...
Gondea, ]nceteaz[... ]i cere Dada, dar Gondea nici s[ aud[. }i
vesel ca nicic`nd. Ba chiar pare c[-i face Dadei ]n ciud[.
Domni=oar[ Prim[var[... n-a\i vrea s[ v[ conduc?
Femeia ]=i caut[ de treab[, se duce, nu mai ]ntoarce capul. Asta,
se vede, ]l aprinde =i mai mult pe Gondea, se maimu\[re=te =i mai
tare. }i declar[:
V[ cobor din cer soarele =i v[ aduc din noapte luna... z[u!
+i pentru mine e nepl[cut s[ urm[resc scena asta. Parc[ ar fi vorba de mama... unde pui c[ se mai uit[ =i alt[ lume la noi. +i-apoi, nici
femeii, ]mi pare, nu-i este pl[cut s[ aud[ din urm[ un n[t[r[u.
Femeia m[re=te pasul. Bine face. Cote=te chiar la primul col\.
|i-ai g[sit ]ns[ de cine s[ scapi. Gondea se \ine scai.
Domni=oar[ Prim[var[... nu se las[ Gondea, se \ine de femeie,
dispare =i el dup[ col\...
Nu-i, nu-i, noi nici nu mai =tim ce s[ credem, c`nd deodat[ uite-l,
apare!
131
Gondea alearg[ =i totodat[ se \ine cu am`ndou[ m`nile de ochiul

st`ng. Oare ce s[ fie? Trece pe l`ng[ noi ca fulgerul... Abia de-l ajungem din urm[.
Gondea, ce \i s-a ]nt`mplat?! o dau pe Dada la o parte. M[ uit
speriat la ochiul lui Gondea, ]nvine\it.
}i v`n[t tare?! ]ntreab[ Gondea, dar tot trage cu ochiul s[n[tos
spre col\ul de dup[ care a venit alerg`nd. V[ ]nchipui\i, zice, era
b[rbat! C`nd s-a-ntors cu fa\a spre mine, avea o barb[ a=a de mare!
arat[.
Bine, mie a=a ceva nu mi se ]nt`mpl[.
Dada scoate b[sm[lu\a, Gondea o d[ la o parte.
Dar s`ngereaz[! sc`nce=te Dada.
D[ o frunz[, Doc!
Nu, Gondea, s[ nu introduci vreo infec\ie. Ia b[sm[lu\a Dadei.
Apas[ pe ochi, ]l sf[tuie=te Dada, sau lasc-o \in eu. Te doare?
D[-te c[ te miluiesc, se-nd`rje=te Gondea, care din c`nd ]n c`nd
se mai uita spre col\ul cela de strad[.
Te temi s[ n-apar[ iar? ]l ]ntreb eu.
Dar Gondea nu mai ascult[. A =i m[rit pasul.
De dup[ col\ s-a ar[tat tipul, vine direct spre noi. }ntr-adev[r, are
un b[rboi uite-a=a de mare! Cu plete de femeie, dar s-a dovedit a
fi b[rbat.
Nu =tiu ce are de g`nd s[ fac[ Dada, eu ]ns[ o iau la s[n[toasa.
XV
Lec\ia de literatur[ decurge, ]n fond, ca totdeauna sub semnul
problemelor organizatorice. Tot ce trebuie s[ fie rezolvat ]n afara
lec\iilor se rezolv[ la lec\ie. Chiar dac[ am avea =i trei lec\ii de literatur[ la r`nd, diriginta noastr[, cred, n-ar ispr[vi toate ]ntreb[rile care
i se adun[ ]n cap de la o lec\ie la alta. Ea ]ntreab[, =i noi n-auzim centreab[; noi r[spundem, =i ea n-aude ce-i r[spundem.
Ce lec\ie a\i avut ]nainte de literatur[?
132
Nicolae Esinencu
Tot literatura.
Gondea, ce-i cu ochiul t[u?
L-am supus unei experien\e, la chimie!
Of, fi\i aten\i, c[ data viitoare ar putea s[ v[ ]ntrebe la...
O s[ fim.
Lucic cum se simte?
Bine. La chimie a dormit, de la fizic[ a fugit.
A fost ]nso\it, b[nuiesc?
Desigur.
Foarte bine. Acum s[ vedem ce facem cu excursia la fabrica de
ciment.
Dar la fabrica de ciment am fost!
Da? Atunci ne vom duce la fabrica de ]nc[l\[minte.
+i la fabrica de ]nc[l\[minte am fost!
}n anul [sta n-am fost.
Dar am fost ]n an, an\[r\.
Ei =i?
Am fost ]n an =i ne vom duce =i anul acesta.
N-o s[ m[ duc nic[ieri!
Cine a vorbit?
Eu, r[spund =i m[ ridic ]n picioare.
S[ fie lini=te, cere diriginta =i se-ntoarce uimit[ spre mine. Doc,
nu-mi place cum te por\i ]n ultimul timp. Ce-a dat azi ]n tine?!
Nimic.
Hai, hai, Doc, te joci cu focul. Mi-au spus =i al\i profesori c[ tu
r[spunzi obraznic. +ezi.
M[ a=ez, dar de dus la fabrica de ]nc[l\[minte n-am s[ m[ duc.
Uite c[ profesoara noastr[ ]ncepe s[ ne aud[ r[spunsurile. M[
piseaz[. Ea crede c[ m[ piseaz[.
Scoal[ ]n picoare! A=a. Acum spune-mi: de ce n-o s[ te duci?
Sau crezi c[ e=ti mai breaz dec`t restul clasei? Poftim, ]ntreb clasa:
dragi copii, ne ducem la fabrica de ciment?
Nu!
133
De ce?
Doar se vorbea despre fabrica de ]nc[l\[minte.
A, da. Ne ducem la fabrica de ]nc[l\[minte?
Ne ducem.
Doc, ai auzit?
Am auzit. Dar eu unul n-am s[ m[ duc. Am v[zut o dat[ cum
se face pantoful =i mi-i de ajuns.
Ei =i? O s[ mai vezi o dat[, n-o s[-\i fie nimic.
Iat[, aici, ]n g`t ]mi stau pantofii fabricii de ]nc[l\[minte.
Bine, Doc. Hai atunci s[ mergem la fabrica de confec\ii.
+i-acolo ce s[ vedem?
Ei, bine, dac[ nici acolo n-avem ce vedea, atunci, s[ m[ ier\i...
Am fost anul trecut. Crede\i c[ s-a schimbat ceva de atunci?
S[ fie lini=te! se enerveaz[ diriginta noastr[ =i se ]ntoarce uimit[ spre mine. Bine, Doc, fie cum zici. Dar spune-mi: unde-ai vrea
tu s[ ne ducem ]n excursie? Te-ascult.
Nu =tiu, c[ eu nu sunt profesor.
Dar eu =tiu! Avem trei excursii ]n anul acesta pl[nuite trei o
s[ facem.
Ei, face\i-le...
Ce, ce?!
Ce-a\i auzit! Face\i-le, zic.
Doc, dac[ mai deschizi o dat[ gura, =tii ce te-a=teapt[? Te trec
]n clasa B c`t ai zice pe=te. M-am s[turat!
Mda, am uitat, ]n ultimul timp tot mai des sunt amenin\at c-o s[
fiu trecut ]n clasa paralel[. Cum spui ceva, \i se aminte=te c[ po\i fi
trecut ]n alt[ clas[, ]n alt[ =coal[...
Sfinte! Oare dac[ a= \ine-o tot din =coal[ ]n =coal[, n-a= putea
ajunge ]ntr-o bun[ zi iar la =coala nr. 10?
}mi iau geanta =i pornesc spre ie=ire.
Stai, unde te duci?!
}n clasa B.
134
Nicolae Esinencu
Dar cine \i-a permis?

Dumneavoastr[ mi-a\i spus...
Treci ]napoi... Doc, tu ]ntr-adev[r te joci cu focul! Eu te-ntreb:
ce-i cu tine?!
Nimic. Dar =i eu v[-ntreb: o s[ facem noi odat[ lec\ia de literatur[?
Facem, Doc, facem! Dar mai avem ]nc[ o sumedenie de ]ntreb[ri
nel[murite. Nu =tim ]nc[ ce-i cu excursia, apoi trebuie s[ vedem ce-i
cu coresponden\a... da, era s[ uit s[pt[m`na viitoare clasa noastr[ e de serviciu pe =coal[ trebuie s[ ne preg[tim sau nu?!
Trebuie! r[spunde clasa ]n cor.
Vezi, Doc! +i, te rog, mai mult s[ nu mergi contra clasei... Deci,
dragi elevi, a r[mas s[ vedem c`nd ne ducem la fabrica de ]nc[l\[minte: s[pt[m`na viitoare sau l[s[m pentru luna octombrie?
S[pt[m`na viitoare! r[spunde ]n cor clasa.
Scriem... A=a, s-a f[cut. Acum s[ vedem ]n c`te grupe ne
]mp[r\im. +ti\i doar c[ toat[ clasa n-o s[ poat[ intra deodat[ ]n fabric[. Data trecut[ ne-am ]mp[r\it ]n dou[ grupe. Sunt =i alte p[reri?
Nu...
M[ uit la diriginta noastr[, la mi=c[rile ei, ]i ascult vocea =i m[
g`ndesc: dac[ a= fi cu adev[rat transferat din clasa asta ]n clasa a
noua B, oare ar pl`nge ea a=a, cum a pl`ns prima mea profesoar[
atunci c`nd a ap[rut ordinul s[ fiu trecut din clasa ei?.. Ar pune ea
oare un cuv`nt pe l`ng[ director s[ nu fiu transferat sau... Mereu m[
amenin\[ c-o s[ fiu trecut ]n clasa paralel[, dar care i-ar fi purtarea
dac[ s-ar adeveri spusele?
Doc!
Da, v-ascult.
Tu auzi ce se vorbe=te ]n clas[?
Aud.
Atunci ascult[ ce se spune mai departe ]n scrisoarea...
Mai departe se citesc scrisorile venite din diferite col\uri ale lumii
de la diferi\i elevi din diferite =coli, dar toate adresate nou[, elevilor
135
din clasa a noua A, deoarece =i cei care ne scriu sunt la fel elevi ]n
clasa a noua A. Coresponden\[ tradi\ie.
Elevul din Taganrog, s[ zicem, care e al cincilea pe lista catalogului clasei sale, trimite scrisoare elevului din clasa noastr[ care e al
cincilea ]n catalog. +i tot a=a. Ei ne scriu nou[ =i noi trebuie s[ le
r[spundem. Avem ce scrie, n-avem scriem. Scriem. Mie, personal,
mi-a nimerit s[ r[spund la scrisorile unui tip care nici nu =tie, b[nuiesc, ]n ce parte a lumii tr[ie=te. }mi scrie ]ns[ regulat, r[spuns nu
cere, dar ]mi pune ]ntreb[ri cu nemiluita. Cam a=a ]ncep scrisorile
lui: Aten\ie, num[rul 17 (17 e num[rul meu ]n catalog), s[ nu te
vad[ nimeni citind scrisoarea mea. Ai priceput? Iar eu ]\i scriu... Ce
se aude pe la voi la matematic[? Pe la noi e pr[p[d. C`nd se repede
profesoara cu formulele asupra noastr[, fugim ca puii de pot`rniche
prin iarb[. Personal, azi iar am ]nh[\at not[ rea. Aten\ie! Nu te vede
nimeni c[-mi cite=ti scrisoarea? A=a. Acum s[ mergem mai departe.
Cum o duc ling[ii pe la voi? La noi sunt trei =i-i zdup[cim zilnic.
Zdup[cim ling[ii =i zdup[cim eminen\ii. Odat[, din gre=eal[, m-au
zdup[cit b[ie\ii =i pe mine. Cum m-am ]nv`rtit s[ nu ]nha\ o not[
excelent[ la educa\ia fizic[, n-am putut sc[pa. Am s[rit mai departe
dec`t to\i, c[ m-a izbit careva din urm[, ]nv[\[torul mi-a pus eminent =i b[ie\ii aveau s[ m[ chelfeneasc[. P[zea, ]\i spun, de note bune!
Pe noi ne-a fericit Dumnezeu cu o m[t[hal[ de b[rbat, de care, cum
intr[ ]n clas[, ne ascundem pe sub b[nci. Toat[ ziua cere una =i bun[
s[ ]nv[\[m. E vorba s[ ni-l schimbe, p`n[ atunci p[zea st[m
la fund. Ai citit scrisoarea? Acum rupe-o =i, dac[ po\i, ]nghite-o. Eu
toat[ coresponden\ o ]nghit. Cu respect. Amicul t[u nr. 17.
Parc[-s blestemat. Elevii ca elevii, au noroc de o coresponden\[
frumoas[, mie ]ns[... De=i =tampila de pe plic arat[ c[ scrisoarea e de
undeva de la sud, eu totu=i r[m`n la impresia c[ cineva din clas[ ]=i
bate joc de mine. Gondea? E=anu? T[b[citu?.. Z[u c[ l-a= zdup[ci,
dac[ a= =ti cine e!
Doc, de ce-ai dat cu pumnul ]n banc[?
Eu?
136
Nicolae Esinencu
D-apoi cine acum o clip[ ai izbit cu pumnul ]n banc[!

S[ am iertare...
Tu scrii cuiva?
Da.
R[spunzi la scrisori s[pt[m`nal?
S[pt[m`nal.
Dar ce-am s[ spun? La =coala nr. 10, ]n care am ]nv[\[t, nu se acorda a=a mare importan\[ coresponden\ei. Pe primul plan erau lec\iile,
numai lec\iile. Coresponden\a pe urm[. }n timpul liber. La dorin\[.
Doc, m-auzi?
V-aud.
Din care parte a lumii ]\i scrie, c-am uitat, =i ce-\i scrie?
Din... dac[ am s[ spun, clasa at`ta a=teapt[... Dar cine
are dreptul s[-mi controleze coresponden\a?
Doc, nu uita c[ eu sunt diriginta.
Eu nici mamei nu-i permit s[ se uite ]n scrisorile mele.
Doc, tu iar r[spunzi obraznic... ce se-nt`mpl[ cu tine? Poftim,
iar e sunetul =i iar n-am dovedit... =ti\i ce deschide\i repede manualele. Ba nu, c[ n-o s[ mai reu=im. Citi\i ]n continuare A doua perioad[
de dezvoltare a literaturii clasice. Clar?
Clar, r[spunde clasa ]n cor.
Ce lec\ie urmeaz[?
Istoria, r[spunde clasa ]n cor.
H[r\ile sunt?
Nu-s, r[spunde clasa ]n cor.
Fi\i aten\i s[ nu lua\i note proaste... Sta\i c[ n-am pus nici o
not[. Cociu, ce-am avut pentru azi la literatur[?
Prima perioad[ de dezvoltare a literaturii clasice.
Tot prima?
Tot prima.
Foarte bine. Ad[ zilnicul... Eminent, Cociu!
La literatur[ to\i suntem eminen\i.
137
XVI
Oare ce-o fi cu teatrul lui Nacu =i Tacu?
Dup[ ce a fost ]ntrerupt ]n cursul primei recrea\ii, ]=i reia activitatea la recrea\ia mare. Caz rar.
TACU. +ti\i oare c[... ]nghe\ata din z[pad[ =i sucuri din fructe era
cunoscut[ ]n China cu trei mii de ani ]n urm[?
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Tata ]=i ]ntreab[ fiul diminea\a: Ai m`ncat
omleta? Da, r[spunde fiul, dar ce s-a ]nt`mplat? Vreau s[ te
fug[resc p`n[ la =coal[! r[spunde tata.
TACU. +ti\i oare c[... la 19 mai 1910 P[m`ntul a trecut prin coada cometei Haley? Rezultatul tr[im!
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Mo= Lingur[ e tat[l lui Mo= Ceaun.
TACU. +ti\i oare c[... Cel mai ]nalt pisc din lume este +i=a Pangma, 8013 metri, ]n Tibet, =i este ]nc[ neexplorat?
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Geanta mi-am luat-o la =coal[, dar c[r\ile
le-am uitat acas[!
TACU. +ti\i oare c[... }n 1937, un corp cu un diametru de aproximativ un kilometru, mai apoi numit Hermes, a trecut pe la circa
800000 de kilometri distan\[ de P[m`nt, nu cu mult mai mult dec`t
distan\a dubl[ de la Terra la Lun[? De atunci n-a mai fost v[zut. Cam
o dat[ la un secol un obiect similar este de a=teptat s[ treac[ la distan\[ mai mic[ dec`t cea p`n[ la Lun[ =i, ]n sf`r=it, statistic, o dat[ la
250000 de ani, sunt =anse ca P[m`ntul ]ntr-o zi s[ se ciocneasc[ cu
un astfel de obiect.
NACU. Z`mbi\i, v[ rog! Ca s[ evit[m consecin\ele grave ale ciocnirii dintre un corp str[in =i P[m`nt, s[ ne punem imediat c[ciulile
pe cap!
Doc, vino ]ncoace!
Oare cine m[ strig[?
Eu, Doc, eu!
A, iar[=i Gondea. M[ strig[ din urm[. Oare ce vrea? Iar vrea s[
fumeze? Sau tipul cu barb[ s-a ivit ]n curtea =colii? Asta mai lipsea.
138
Nicolae Esinencu
Ai s[ fii martor, ]mi spune Gondea =i o ia pe scar[ ]n jos. M[

duce undeva.
Martor la ce? ]l ]ntreb pe sc[ri.
Ai s[ vezi...
Ie=im din curtea =colii, ne ducem dup[ col\.
}n spatele =colii Cociu, eminentul clasei, =i Lucic, stau la un pas
unul de altul.
S-au b[tut? m[ uit eu la Cociu, la Lucic.
Hai, scoate\i zilnicele, le porunce=te la am`ndoi Gondea.
S[ vezi =i s[ nu crezi. Cociu scoate coperta de la zilnicul s[u, iar
Lucic de la al s[u. Fac schimb de zilnice. Coperta zilnicului este
p[strat[, foile ]ns[ se transmit.
Cu ce ocazie? m[ mir eu.
Nu =tiai? ]mi arunc[ o privire plin[ de ironie Gondea. B[bacul
lui Lucic i-a promis c[-i cump[r[ blugi, dac[ aduce azi not[ bun[.
Ei =i?
Ce: ei =i?! Cociu, ai v[zut, a ]ncasat azi not[ bun[ la literatur[?
A ]ncasat! Acum ]l vinde.
E ceva ]ngrozitor.
Na, =i nu fluiera! ]mi ]ntinde Gondea o gum[. E timpul s[ =tii,
Cociu ]ntotdeauna i-a v`ndut zilnicul lui Lucic. Cum ]nha\[ o not[
bun[, ]l vinde lui Lucic, iar eu de fiecare dat[ sunt martor ocular,
cum s-ar zice. Drept r[splat[ cinci gume de mestecat. Azi m-am
ales numai cu patru, deoarece stimabilul Cociu a mai cerut un martor. Vezi, dumnealui se teme c[ Lucic o s[-l duc[ de nas.
Cum o s[-l duc[, doar =i lui ]i d[ gum[?
Pe naiba! Cociu nu vinde notele pe gum[. Guma mi se d[ numai mie. Cociu ]i vinde pentru bani. Lucic mìne trebuie s[-i aduc[
un cinciar.
Un cinciar pentru o not[ bun[!
Pentru un tic[los ca Lucic, spune Gondea, e o nimica toat[.
Nu-i a=a, Lucic?
Lucic n-aude. Chicote=te fericit, prinde foile la coperta zilnicului s[u.
139
Dar care e misiunea mea ]n toat[ t[r[=enia asta? ]ntreb eu nedumerit.

Ai v[zut e de ajuns... s[ megem, m[ apuc[ Gondea de dup[
um[r, dar nici nu apuc[m s[ intr[m bine ]n =coal[, c[ suntem asalta\i
de Cat`ru.
Haide\i sau voi nu vre\i s[ v[ miruiasc[ poetul?!
Care poet? r[m`nem ca tr[sni\i.
S-a anun\at, voi unde-a\i fost? La recrea\ia mare avem ]nt`lnire
cu poetul Coliv[.
Tu l-ai v[zut, Doc? m[-ntreab[ Gondea.
Habar n-am. Compozitor viu v[d zilnic. Locuie=te unul ]n acela=i
bloc cu mine. Ba ]l v[d ]n r`nd dup[ ceap[, cert`ndu-se cu lumea, ba
]n r`nd dup[ pe=te congelat! Zici c[ vine un poet?
Hai s[-l vedem!
D[m s-o lu[m la fug[ spre sala de festivit[\i, dar Cat`ru ne ope=te.
Sta\i, unde fugi\i, c[ s-a terminat ]nt`lnirea cu poetul!..
Cum s-a terminat?
+i v[ pot bucura: clasa noastr[ iar s-a prosl[vit!
A f[cut careva vreo gaf[?
La ]nt`lnire cu poetul s-a eviden\iat Tita.
Ce-a f[cut z[p[cita? A pus vreo ]ntrebare neghioab[?
Pe dracu a le=inat. Cum a v[zut poetul, a le=inat, =i s-a stricat toat[ ]nt`lnirea.
Nu m[-nnebuni, vrea Gondea s[ afle c`t mai multe despre cele
]nt`mplate. Dar cum, moachia, s[ le=ine?!
Se zice c[ n-a v[zut ]n via\a ei un poet viu... Cum l-a z[rit pe
Coliv[, s-a pr[bu=it cu capul pe-o parte. Aista-i! a zis =i face leap! pe
podele.
+i lumea?
Ce lumea! S-a speriat!
+i poetul?
Stimabilul nostru poet s-a dovedit a fi mai tare dec`t noi la
inim[. C`nd a aflat de ce a le=inat Tita noastr[, a cobor`t cu fruntea
140
Nicolae Esinencu
sus de pe scen[, a trecut printre scaune =i, cu fruntea sus, s-a apropiat de Tita le=inat[, i-a apucat m`na =i i-a s[rutat-o, zic`nd c[ acum
c`nd a v[zut un cititor murind pentru talentul s[u, poate s[ moar[ =i
el ]n lini=te =i a plecat. Pr[p[ditul a crezut c[ fata a le=inat de genialitatea versurilor lui.
+i Tita?
Ce Tita?.. Uite-o!..
S[-nnebune=ti, nu alta.
Dinspre sala de festivit[\i vine Tita, ]nconjurat[ de-o turm[ de fete.
Fetele zumz[ie ]n jurul ei, ea, ]ns[, le=inata, nici nu vede pe unde
calc[. Palid[, ochii peste cap, buzele abia de i se mi=c[.
Fetelor, uita\i-v[ la m`na mea... tot zice Tita, asta e m`na, zice\i,
pe care mi-a a s[rutat-o el?!
Z[u c[ asta-i, Tito! strig[ fetele, alte pr[p[dite, ]nvidioase c[
poetul nu le-a s[rutat lor m`na.
Of, face Tita, =i iar le=in[...
Ap[! Aduce\i ap[, s-o stropim! r[cne=te careva, la care Gondea
face o remarc[ nea=teptat[: Nu-i nevoie, o pup eu =i o s[ i se fac[
bine.
Porcule! sare Tita, care, se vede, a auzit vorba lui Gondea. Sare,
dar m`na s[rutat[ de poetul Coliv[ n-o ]ndoaie, o \ine ca pe o mare
comoar[. Cum ]l chema, zice\i? ]ntreab[ ea de fete.
Pe cine? se z[p[cesc fetele.
Pe...
Coliv[.
|ine\i-m[ c[ iar le=in... vrea s[ cad[ iar Tita, dar, se vede, z[re=te
mutra r`njit[ a lui Gondea =i se r[zg`nde=te, nu le=in[.
XVII
Istoria =i =tiin\ele sociale, ]n genere, sunt predate de unul =i acela=i
profesor, dar cum ]n =coala nr. 17 s-au adunat mai mul\i istorici, istoria ne-o pred[ alt profesor.
141
Cu istoricul nu se joac[ nimeni. A fost pe undeva director, dar a

demisionat. Dumnealui, cum intr[ ]n clas[, ]ncepe s[ arunce note rele
]n st`nga =i-n dreapta, ]nc`t nici cel mai bun elev din clas[ nu rezist[,
este pus pe fug[. +i nu pune ]ntreb[ri la tema dat[ pe acas[, ci cum
dore=te. +i pune ]ntreb[rile la ]nt`mplare, =i elevii sunt ridica\i la
]nt`mplare. Nu import[: ai not[ la istorie, nu, el te ridic[ ]n picioare
=i, dac[ nu deschizi gura trei secunde, te tr`nte=te jos cu insuficient.
Uf, iar o s[ fim fug[ri\i p`n[ la Berlin, ofteaz[ Cat`ru, sco\`nd
manualul de istorie.
Dar ce, acum o s[ avem istoria? se apuc[ de cap Gondea.
R[sfoim febril manualul de istorie, numai Lucic nu =tie cu ce s[ se
ocupe =i vrea s[-=i mai bat[ joc de Oprea =i E=anu. M[ rog, el e asigurat: pentru d`nsul pune cuv`ntul diriginta, poate face ce dore=te,
noi ]ns[... trebuie s[ lupt[m cum putem.
Oprea! se aude vocea batjocoritoare a lui Lucic, Oprea nu prea
str[luce=te la istorie, r[sfoie=te b[iatul ]n prip[ manualul, poate mai
prinde ceva p`n[ se arat[ profesorul. Oprea, mi s-a dezlegat un =iret.
Ai uitat ce-a spus diriginta?.. nu se las[ Lucic. Eu nu m[ pot apleca
s[-i leg, =tii, sunt operat.
S[ \i-l lege E=anu, ]i arunc[ Oprea, cu ochii ]n manual.
E=anu n-aude, nici el nu-i as ]n istorie. Acum o clip[ i-am spus
c`nd au intrat trupele germane ]n Austria =i a =i uitat.
}n martie 1938, ]i repet.
Da c`nd au ocupat Fran\a?! ]ntreab[ E=anu.
E=anu, strig[ Lucic, am s[ te spun la doamna dirigint[, tu nu-\i
faci datoria.
E=anu, f[r[ s[-i r[spund[, se ridic[, ]i leag[ lui Lucic =iretul =i totodat[ converseaz[ cu mine.
Dar ce, e=ti prost? ]l ]ntreb. Doar nu voi sunte\i azi de serviciu,
s[-i lege Cat`ru =i Cre\u, ei s-au prins binevol s[-l ]ntov[r[=easc[ azi
peste tot.
}i spun, dar E=anu nu m[ aude, m[-ntreab[ ]n continuare:
Dar c`nd a n[v[lit Germania ]n China de Nord, zici?
142
Nicolae Esinencu
Dar c`nd oare a n[v[lit Germania ]n China de Nord? Oare a fost

=i a=a ceva?
Uite o problem[ nici eu nu =tiu!
E=anu, ]mi z[re=te fruntea ]ncre\it[ =i se apuc[ ]n grab[ s[ r[sfoiasc[ manualul.
Dar n-ajunge E=anu s[ g[seasc[ pagina dorit[, c[ vocea batjocoritoare a lui Lucic ]l strig[ din nou.
+i deschide-mi geanta!
E de r`s, nu? Dar cum s[ r`zi, c`nd istoricul a =i deschis u=a, s-a =i
n[pustit asupra noastr[, ne-a pus pe fug[ spre Berlin.
C`rdo=enia de la Mnchen... Dada!
Dada sare ]n picioare, casc[ gura o dat[, de dou[ ori, holbeaz[
ochii, ca =i cum nu i-ar ajunge aer, d[ s[ deschid[ gura ]nc[ o dat[,
dar uite c[ cele trei secunde au =i zburat, nu-s.
A=az[-te. R[u. Evenimentele din Spania ]n anii treizeci-patruzeci. Izb`nd[!
Izb`nd[ sare ]n picioare =i, ca s[ nu piard[ cele trei secunde,
vorbe=te la-nt`mplare:
S[ ]ncep cu tulbur[rile din Spania sau...?
}ncepe cu ]ntrebarea pus[.
Spania... }n anii treizeci... Spania...
R[u.
Dar eu am citit, caut[ Izb`nd[ s[ opreasc[ ma=ina care l-a =i
tr`ntit la p[m`nt.
A=az[-te dac[ am zis! R[zboiul straniu din Europa Occidental[...
De=i niciodat[ nu m-am temut de istorie, inima mi se zbate-n piept,
=i mi se zbate nu glum[!
Eu, eu, eu... tot ]mi zic, eu am s[ fiu ]ntrebat! Eu am s[ fiu ]ntr...
Cinzeac[! love=te ]nv[\[torul ]n alt[ parte a clasei.
M-a\i ]ntrebat data trecut[... se ap[r[ Cinzeac[.
Ei =i? ]l atac[ istoricul.
Aceea=i ]ntrebare mi-a\i pus.
143
Ei =i?
}... se vede c`t colo c[ Cinzeac[ are nevoie de c`teva clipe s[
se concentreze, dar azi se simte, profesorul nostru e necru\[tor,
]nt[r`tat.
+ezi. R[u.
Cinzeac[ holbeaz[ ochii, dar nu poate deschide gura. }i vine ]n
ajutor Gondea.
La aceea=i ]ntrebare data trecut[ i-a\i pus not[ bun[.
Dar cui s[-i spui?!
Iar suntem ridica\i la asaltul Berlinului!
Din ce p[tur[ social[ se trage Churchil?
Din nou ]mi aud inima tuc-tuc-tuc...
P`n[ =i Lucic s-a tupilat sub banc[. I-a promis diriginta c-o s[ vorbeasc[ cu to\i profesorii s[ nu fie ]ntrebat, dar mai =tii. Tot mai bine
e s[ fie atent, nev[zut.
Ochii profesorului plutesc pe deasupra lui, ca doi vulturi, =i Lucic
nu rezist[.
Se ridic[ cu m`na la burt[.
Trucul lui obi=nuit.
Vrei s[ r[spunzi, Lucic? ]l fixeaz[ istoricul, =i Lucic se face mic
de tot. Ce b[lm[je=ti?
M[ doare... se schimonose=te Lucic, se chirce=te. Of...
Dar c`t o s[ te mai doar[?.. +i eu am fost operat de apendicit[,
dar peste patru zile f[ceam gimnastic[! zice profesorul.
Burta m[ doare... vreau...
Ie=i! face scurt istoricul, c[ci mai are el pe cine ridica la asaltul
Berlinului.
Lucic ]ns[ nu iese din clas[. A ajuns la u=[ =i s-a oprit.
Ce-a=tep\i? strig[ istoricul.
Doamna dirigint[ nu-i permite s[ mearg[ singur la veceu, strig[
Gondea, care nu prea are fric[ de istoric; lui i-i indiferent, totuna nimic
nu =tie... Azi Oprea =i E=anu trebuie s[-l ]nso\easc[ peste tot, zice.
Nici nu m[ g`ndesc! declar[ Oprea.
144
Nicolae Esinencu
+i de ce, m[ rog, se hlize=te Gondea, la Berlin tot at`t nu mai

ajungi, ai =i fost ]mpu=cat cu not[ proast[.
Nu vreau =i gata, se opune Oprea. S[ se duc[ Cat`ru =i Cre\u,
ei au fost azi numi\i...
}nceta\i discu\ia! se-nfurie istoricul. S[-l ]nso\easc[ Grecu =i
Gondea!
Dar de ce eu? se ap[r[ acum Gondea. Cum ceva: Gondea, Gondea... poate =i eu vreau s[ ajung la Berlin!
Alt[ dat[ lumea ar r`de, dar azi...
Ie=i, dac[ am spus! insist[ profesorul =i se n[puste=te asupra
celor r[ma=i ]n clas[ cu o =i mai mare ]nver=unare. Stratu, c`te milioane de oameni au fost extermina\i ]n Osven\im?
Peste patru milioane de oameni, sar eu ]n picioare.
Deosebirea dintre scopurile pe care le urm[reau principalii
participan\i la coali\ia antifascist[?
Participan\ii la coali\ia antifascist[ priveau cu ochi diferi\i
r[zboiul =i rezultatele r[zboiului al doilea mondial. }ntre participan\i
existau divergen\e profunde. }n ceea ce prive=te scopurile =i programul or`nduirii postbelice a lumii Uniunea Sovietic[ vedea scopul
r[zboiului ]n eliberarea popoarelor...
Stop. C`nd a fost oprit[ ]naintarea japonezilor ]n bazinul Oceanului Pacific?
}...
La c`t noiembrie alia\ii au debarcat ]n Marocul francez =i Algeria?
}... parc[ =tiam?!
A=az[-te.
Mi-a pus not[ sau nu?
+i cum de am uitat c`nd au debarcat alia\ii?
Bobu, ]i luat de-acum Bobu la goan[ spre Berlin.
S[ r[spund la ]ntrebarea la care n-a =tiut s[ r[spund[ Stratu
sau la penultima? se intereseaz[ acela.
+i la una =i la alta.
145
Bine, zice Bobu =i-o ia la fug[ spre Berlin. La opt noiembrie

1924 alia\ii au debarcat ]n Marocul francez =i Algeria. }naintarea Japoniei a fost oprit[ ]n bazinul Oceanului Pacific ]n vara anului... 1942.
Pe ici-colo mai cade, dar se ridic[, ]nainteaz[, atac[.
I se mai pun =i alte ]ntreb[ri lui Bobu, la unele r[spunde el, la
altele sunt ridica\i al\ii la atac. La un moment dat ne prindem c[
atac[m, toat[ clasa, Berlinul. +i, se pare, cu succes. Speia, Cociu,
eminen\ii no=tri, se c[znesc de-acum s[ ridice steagul biruin\ei pe
Raihstag. Dac[ am mai avea acum ceva rezerv[... Da, avem.
Gondea =i Grecu ]=i fac apari\ia ]n clas[. +i vin gr[bi\i. Se vede,
vor =i ei s[ fie de fa\[ la arborarea drapelului pe Raihstag.
Dar ce se-nt`mpl[?
Nu cumva =i diriginta a venit s[ ne dea o m`n[ de ajutor?
Ba nu, e palid[, ]i tot prive=te pe Gondea =i Grecu =i-i tot cic[le=te:
Cum de-a\i ]ndr[znit? Cum de vi s-au ridicat mìnile?.. Ce-a\i
f[cut cu Lucic, a?!
Abia c`nd se aude sunetul, afl[m despre cele ]nt`mplate: Gondea
=i Grecu l-au tr`ntit pe Lucic ]n closetul =colii!
XVIII
M[mulic[, unde am nimerit eu?!
Adunarea clasei e ]n toi, de=i ]nc[ nimeni n-a luat cuv`ntul. Elevii
se grupeaz[, se r[zle\esc =i din nou se grupeaz[. P`n[ la urm[ majoritatea devin indiferen\i, pasivi, unii, cu capul ]n palme, ]ncearc[ s[
doarm[.
Doamn[ dirigint[, se ridic[ iar[=i =i iar[=i Dada, cum de nu
]n\elege\i, nimeni nu e de vin[!
+ezi, Dado, porunce=te diriginta. A=a ceva nu poate fi. Nimeni
n-o s[ plece acas[ p`n[ c`nd r[uf[c[torii n-au s[ recunoasc[...
Ce s[ recunoasc[? se hlize=te Gondea, care =ade cu un um[r
spre clas[, cu cel[lalt spre dirigint[, dar diriginta nu-l ia ]n seam[. Ea
are ideea sa, fix[: Lucic a fost ofensat, asta-i tot.
146
Nicolae Esinencu
Scoal[, E=anu! strig[ ea.

Poftim.
Vorbe=te!
Ce s[ vorbesc?
Cum tu =i cu Oprea a\i pus la cale crima...
Care crim[? r[bufne=te, sare =i Oprea. Eu nu =tiu nimic! Am
spus eu nu la-m ]nso\it...
Lini=te, se adreseaz[ diriginta, ]l a=az[ pe E=anu =i-i permite lui
Oprea s[ vorbeasc[... Te-ascult[m, Oprea.
Am spus doar: n-am ce povesti, se ap[r[ Oprea, se a=az[.
Cine \i-a dat voie s[ te a=ezi?!
Poftim, m[ ridic.
A=a. Acum spune-mi...
N-am ce spune.
N-ai ce spune?
N-am.
Nici E=anu n-are ce spune?
N-am, r[spunde =i E=anu, care e al[turi de mine, f[r[ s[ se
ridice, =i din nou clasa, indiferent[.
Caz f[r[ precedent! umbla ]ncolo, ]ncoace diriginta prin fa\a
noastr[. Caz f[r[ precedent... dar v[ spun: nimeni n-o s[ ias[ din
clas[ p`n[ n-o s[ afl[m adev[rul c[ Oprea =i E=anu vor fi aspru
pedepsi\i, e clar.
M-am s[turat s[ aud una =i una. Lucic de mult trebuia pedepsit.
Ba n-au s[ fie! m[ prind eu s[rind ]n picoare. Tremur de emo\ii,
dar sunt sigur c-am procedat just.
Doc, =i tu ai deschis gura? se-ntoarce diriginta mirat[ spre mine.
+i m[ prive=te a=a, ca =i cum eu a= fi o nimica.
Am deschis, spun hot[r`t.
S[ fie lini=te, cere ea =i se-ntoarce brusc spre mine. Acum o
s[-ncerce s[ scoat[ din mine adev[rul... dar care adev[r?! Doc, spune-mi: cum s-au ]nt`mplat toate? }nceti=or, hai!
147
Eu n-am ce spune! Eu nu =tiu nimic. Eu =tiu un singur lucru...

Sunt at`t de emo\ionat, pornit, ]nc`t nimic nu-mi iese din cele ce vreau
s[ spun. Dar vreau s[ spun c[ nici ]ntr-un caz E=anu =i Oprea nu pot
fi ]nvinui\i, dac[ ei nici m[car n-au ie=it din clas[... Al\ii l-au ]nso\it.
+i Dumneavoastr[ =ti\i bine cine l-a ]nso\it.
Stai, Doc. Nu m[ intereseaz[ cine l-a ]nso\it, spune diriginta.
Eu ]i ]ntreb pe Oprea =i pe E=anu: de ce au refuzat diminea\[ s[ mai
fac[ de serviciu ]n preajma lui Lucic? S[pt[m`na asta ei trebuiau s[
fac[ de serviciu!
Ei =i? nu m[ las eu b[tut. E o haimana Lucic al Dumneavoastr[!
Spun =i-ncremenesc ]mpreun[ cu clasa. A ]ncremenit pentru o clip[
=i diriginta noastr[.
Cum de-ndr[zne=ti?! izbucne=te ea, tremur[ de indignare, ]mi
cere: Taci! }nchide gura!.. Stai jos!
Poate a= mai spune ceva, dar ]n u=[, poftim, a =i ap[rut directorul
=colii, care, cum spunea domnul profesor de =tiin\e sociale, ]ntr-adev[r
e calic. E ]n c`rje =i cu un picior bandajat, =i ]l \ine ]ntins ]n fa\[ de
parc[ ar vrea s[ ne scoat[ ochii cu el. }nm[rmurim cu to\ii, inclusiv
profesoara! Doar directorul, se zicea, era la spital?!
}ncremenim, o clip[ doar.
}n clipa urm[toare, s[rim cu to\ii ]n picioare.
Care-s aceia? cat[ directorul =i, cu privirea e gata s[ ne sugrume
pe to\i.
Eu sunt acela! se ridic[ deodat[ ]n picioare Gondea.
Culmea ]ns[: directorul nici nu se uita spre Gondea.
Se vede, directorul =tie ce =tie despre cele ]nt`mplate. Poate c[-l
informaser[ profesorii ]n cancelarie, poate c[ diriginta noastr[ la
recrea\ie, prin telefon.
Eu ]ntreb: cine sunt acei doi?! insist[ directorul.
V-am spus, nu se las[ Gondea. Eu l-am tr`ntit pe Licic al
dumneavoastr[ ]n... c[-i un tic[los.
Gondea! cere directorul. Stai jos, tu n-ai nici o vin[.
Dar Gondea, bravo lui, nu se las[.
148
Nicolae Esinencu
Eu i-am f[cut v`nt, merita. S-a cerut afar[ de la lec\ie, zicea c[

vrea la... dar n-avea nevoie la... =i-atunci eu i-am...
A=a a fost! sare =i Grecu. Pe c`t de negricios este, s-a mai =i
]nro=it. Vorbe=te aproape cu spum[ la gur[. L-am dus la veceu, dar el
r`de =i spune c[ nu vrea aici, ci vrea la closetul din curte. La aer, zice.
}i spunem: nu-i tot aceea? Nu, r`de el =i spune s[-l ]nso\im c[, dac[
nu, ne va spune la dirigint[... +i l-am dus, dar acolo el iar s-a apucat
s[-=i bat[ joc de noi. A zis s[-l \inem de... ca s[... =i atunci noi l-am...
A=a, se bucur[ directorul, unul a recunoscut. S[ se ridice =i
cel[lalt. A=tept! Oprea, n-auzi?!
Mai este =i E=anu, spune diriginta.
S[ se scoale =i E=anu, ordon[ directorul.
E=anu, speriat de moarte, sare ]n picioare.
A=a, ]=i freac[ mul\umit palmele directorul, =i le ordon[ la tustrei: Mar= ]n cacelarie!
E o adev[rat[ m`r=[vie! strig eu, c[ci m[-n[du=.
Credeam c[ directorul n-o s[ se-ntoarc[, dar s-a ]ntors.
Cine a strigat?! pune el c`rjele ]n fa\a clasei =i-=i ]ndreapt[
piciorul beteag ]n direc\ia mea. A, tu ]nc[ nu te-ai tuns? Mai =i strigi?!
Strig, m[ ridic eu hot[r`t ]n picioare =i nu m[ las. +i pot s[ mai
strig: e o adev[rat[ m`r=[vie! A\i auzit? Pot s[ repet: asta e... doar
Gondea a recunoscut! V[ teme\i de Gondea, da?
XIX
Acum n-am dec`t s[-i masez tatei spinarea o lun[ ]ntreag[, din
zori p`n[ seara.
Am fost eliminat din =coal[ pentru o lun[ ]ntreag[.
M[ reazem de =tacheta farmaciei de pe strada noastr[ =i m[ uit la
lumea care trece.
Foarte mul\i sunt elevi din clasele primare, care merg spre cas[ =i
care au auzit despre gloria mea. Trei s-au apropiat s[ se intereseze
]ndeaproape ce =i cum s-a ]nt`mplat. Chiar =i un pici de prin clasa a
patra s-a oprit s[ m[ priveasc[.
149
Fugi de aici, c[ te plesnesc! m[ ]nd`rjesc eu cu geanta, dar

piciul m[ prive=te uimit.
Doc, degeaba te superi, =i eu l-a= fi aruncat ]n closet pe Lucic...
+terge-o, dac[ zic, ]l ]mping eu.
Piciul se dep[rteaz[, dar tot mai pune ]ntreb[ri.
Dar, Doc, e adev[rat c[ l-au \inut ]n closet treizeci de secunde?
Dac[ mai scoate o vorb[, arunc cu geanta ]n el!
Se arat[ pe strad[ =i elevi din clasa mea: Gondea, Cat`ru, Dada.
Gondea, ]n fruntea tuturora, c`nt[ la chitar[, de parc[ nu s-ar fi
]nt`mplat nimic! Numai ochiul lui umflat =i v`n[t c`t face... Cum ]i
mai arde de c`ntat!..
Sunt o fire z`mb[rea\[,
Toat[ ziua c`nt. Miau!
Mi-am f[cut ciorap din via\[,
}n ciorap m-av`nt. Miau!
Doc, tu ]nc[ n-ai ajuns acas[?! se mir[ Dada.

Doc, se opre=te =i Gondea, z[u c[ te ]nvidiez s[ c`=tigi o
lun[ de odihn[!.. strig[ =i iar se pune pe c`ntat, se duce mai departe, spre cas[ c`nt`nd:
Mi-a ie=it motanu-n cale
Hop! c[ sunt g[bjit. Miau!
Vrea s[ =tie ce-i cu m`\a
Se vrea ciom[git. Miau!
Se duc =i Dada =i Cat`ru... Dada ]ns[ ]=i amine=te ceva, se opre=te,

se ]ntoarce =i vine l`ng[ mine.
Doc, =tii ceva... a venit mama lui Lucic... o cuno=ti?
Ei?
Ce ei?! A venit la =coal[ c-o falc[-n cer =i una ]n p[m`nt. A
spus c[ ne v`r[ pe to\i la pu=c[rie. +i tat[-s[u a venit! +tii, de fric[,
directorul se-nv`rtea ]n jurul lui f[r[ catalige.
A venit cu Lucic?
Desigur... =tii: pu\ea de la d`nsul de la o po=t[ a parfum =i...
toat[ clasa se \inea de nas.
Dar ce, nu s-a sp[lat?
150
Nicolae Esinencu
Ba s-a sp[lat, ]=i pusese =i alte haine, dar, sfinte... eu mi-am

luat geanta =i m-am mutat ]n alt[ banc[, c[-n preajma lui nu era chip
s[ rezi=ti... Tu nu mergi acas[?
S[-i fac tatei masaj?! vreau s[ zic, dar m[ ab\in.
R[m`n l`ng[ gard, iar ea se dep[rteaz[. Se al[tur[ lui Cat`ru =i
Gondea, merg tustrei spre cas[.
Trece =i poetesa pe l`ng[ mine, dar ea nu se opre=te. E numai
vis, =i m`na pe care, zice, i-a s[rutat-o poetul Coliv[ o \ine ]ndoit[
din cot =i pu\in dat[ ]nainte. Parc[-ar fi un talisman, =i i-i fric[ s[ nu-l
piard[. O las s[ se duc[.
Iat[-i pe Oprea =i pe E=anu, trec posomor`\i ca vai de ei.
Izb`nd[, care se abate din drum =i vine spre mine, ]mi d[ explica\ii.
Li s-a spus s[ vin[ mìne cu p[rin\ii la =coal[... Situa\ia lor e =i
mai trist[... Tot ce-i posibil, s[-i exmatriculeze.
Dar ei n-au nici o vin[!..
O =tii tu, o =tiu =i al\ii.
Dar canalia de Lucic?! El nu =tie cine l-a izbit?! De ce tace?
Asta-i. Cretinul se teme de Gondea =i acum declar[ c[ sunt
vinova\i acei care trebuiau s[ fac[ de serviciu ]n preajma lui, adic[
Oprea =i E=anu.
Imposibil!
Incredibil?!
Mai vin =i al\i elevi din clasa noastr[. Doi dintre ei se a=az[ al[turi
pe parapetul farmaciei. T[cem tuspatru.
Peste drum, la sta\ia de troleibuz m[tu=ica de diminea\[. Singur[, cu m`na la ochi, p`nde=te sosirea troleibuzului =i bomb[ne=te.
T[cem to\i patru.
Nu =tiu la ce se g`ndesc ei, eu ]ns[ m[ g`ndesc la ale mele... Un
singur lucru mi-i clar: dac[ eram acum ]n =coala num[rul zece, ]n =coala
copil[riei mele, al[turi de colegii mei, al[turi de scumpa =i draga mea
prima profesoar[, nu mi s-ar fi ]nt`mplat ceea ce mi s-a ]nt`mplat...
Ca s[ nu m[ podideasc[ lacrimile, ]ntorc privirea =i-l v[d ]n plin[
strad[ pe Gondea. Alearg[ =i strig[.
151
Ce-i cu d`nsul oare? se mir[ Izb`nd[.

+i nici chitara n-o are... se mai mir[ careva.
Eu m[ g`ndesc, f[r[ s[ vreau, la incidentul cu femeia cu barb[.
Iar s[ fi dat oare de tipul cela? }l a=tepta?!
Gondea trece pe l`ng[ noi, cu p[rul zb`rlit, cu fa\a schimonosit[.
Mama! Mama! strig[ el, fuge ]n josul str[zii. Mama!
Trece =i Cat`ru, alerg`nd pe l`ng[ noi, fuge ]n lungul str[zii.
Dar oare cu aista ce s-a ]nt`mplat? g`ndesc eu ]n glas.
Izb`nd[ sare =i se ia dup[ Cat`ru.
Ce se-nt`mpl[? strig[, se \ine de acela, s[ scoat[ din el r[spunsul. Auzi?! Ce s-a ]nt`mplat?
Mama!
Mama cui?
A lui Gondea!
A murit?
E pe moarte... Infarct!..
+i de ce alerga\i?
S[ g[sim un telefon, s[ chem[m salvarea... Nici un telefon public
de pe strada noastr[ n-are receptor...
Izb`nd[ mai face c`\iva pa=i, cu Cat`ru ]n r`nd, apoi reduce din
vitez[, se-ntoarce.
S-a mai g`ndit vreo dat[ Gondea, zice, c[ odat[ =i odat[ au s[-i
trebuiasc[ receptoarele pe care le rupea?!
Mda, trist[ poveste.
Da ce st[m? se-ndeamn[ b[ie\ii. Hai s[-l ajut[m... Pe unde g[sim
un telefon?! Ei! ridic[ m`na s[ opreasc[ un taxi.
Veni\i ]ncoace! strig[ o femeie de la un balcon, auzind, se vede,
zarva din strad[. Eu am telefon...
Mai strig[ =i altcineva, de la alt balcon.
Veni\i =i telefona\i de la noi...
+i alte strig[te se aud.
Eu nu-i aud. Am fost dat afar[ din =coal[. Am fost exmatriculat.
152
Nicolae Esinencu
Pe nea=teptate ]mi vine un g`nd, de care m[ ag[\ cu am`ndou[

mìnile.
Ce-ar fi s[ fug de acas[? S[ m[ duc =i s[ nu m[ mai ]ntorc niciodat[?!
Mam[, tat[, auzi\i ce vreau s[ fac?!
Ca s[ nu-mi \`=neasc[ lacrimile, ]ntorc privirea, m[ desprind de
=tacheta farmaciei =i-o iau ]ncet ]n lungul str[zii. Sunt cople=it de un
singur g`nd: mai ]nsingurat ca mine ]n clipele aceastea nu-i alt om
pe lume!
XX
Fac roat[ ]n jurul lacului.
C`nd ajung la plaj[, gr[besc pasul. C`nd ajung ]n partea opus[ a
lacului, ]ncetinesc pasul.
Da, am s[ m[ ]nec.
Oare o s[ pl`ng[ mama?
Dar tata?
Dar blegul cela de fr[\ior cu biberonul mereu ]n gur[?
Tinere!
Un tip cu ochelari de soare, tol[nit doar la c`\iva pa=i, arunc[ cu
pietricele ]n mine.
La mine striga\i?
Da, da... treci mai departe, nu vezi c[-mi furi soarele? De mai
bine de zece minute stai ca un st`lp pe loc.
Mie-mi vine s[ m[ ]nec, iar lui i se fur[ pe zece minute soarele.
Hai c[-i bine.
M[ rotesc mai departe ]n jurul lacului. Lume de pe lume. Zgomot,
veselie.
De fapt, acolo unde m[ oprisem era un loc bun pentru a m[ arunca ]n ap[. +tiob`lc =i gata.
Bine, m[ arunc ]n ap[, dar mai departe? Doar eu =tiu s[ ]not!
S[ nu dau din mìni =i din picioare?
153
+i dac[ nu m[ duc la fund?

S[ deschid gura =i s[ las s[ intre apa?
+i am s[ pot ]nghi\i eu apa asta murdar[?
Dar la ce m[ g`ndesc eu ca un prost, despre care ap[ murdar[
poate fi vorba acum?!
Vreau s[ m[ ]nec sau nu?
Tinere!
Cu mine vorbi\i?
+tii ce, pu=tiule, dac[ te mai opre=ti o dat[ ]n dreptul meu, te
arunc cu tot cu haine ]n ap[!
Dar ce, n-am dreptul?
Am s[-\i dau eu acu=i drepturi... mar= din fa\a mea. Uite, bre,
la d`nsul, am =i eu o zi s[ m[ bronzez, nu \`ncu-mi face umbr[!
M[ ]nv`rt ]n jurul lacului.
Da, acum sunt ferm s[ m[ ]nec. M[ ]nec. M[ ]nec, =i m[ ]nec ]n
dreptul tipului cu ochelari de soare. Dac[ m[ arunc ]n alt[ parte ]n
lac, lumea poate sari s[ m[ salveze, tipul n-o s-o fac[...
Hot[r`t lucru ]n dreptul tipului am s[ m[ ]nec.
Dar mai este tipul de partea opus[ a lacului?
Este. +i-a pus o c[ma=[ pe fa\[ s[ nu-=i strice tenul, farmazonul!
M[ ]nv`rt ]n jurul lacului.
M[ a=ez =i ]ncep s[ m[ dezbrac...
Uite, asta e alt[ g`sc[, ]=i ridic[ tipul ochelarii pe frunte. Vrei
s[ te scalzi, scald[-te c`t ]\i dore=te inima...
Ai s[ vezi tu, afurisitule, ce sc[ldat o s[ fac. +i tu o s[ vezi, afurisit
]n ochelari, =i restul au s[ vad[. +i mama mea scump[, tat[l meu
scump =i scumpa mea =coal[ vitreg[...
}mi scot pantofii, c[ma=a, pantalonii, le a=ez pachet peste geant[
=i ]ntre timp ]mi iau r[mas bun de la scumpii mei profesori =i colegi
din =coala num[rul 10 =i de la al\ii care merit[, care mi-au fost prieteni ]n via\a asta. Cu cine s[-ncep?
R[m`ne\i cu bine, doamn[ profesoar[!
R[m`ne\i cu bine, dragii mei colegi de clas[!
154
Nicolae Esinencu
R[mì cu bine, Andrie=!

R[mì cu bine, Cer!
R[m`ne\i cu bine, P[s[ri!
R[mì cu bine, Soare!
R[mì cu bine, Aer!
Iau o buc[\ic[ de p[m`nt =i pe ascuns o duc la buze.
R[mì cu bine, P[m`nt! Nu te sup[ra. A=a trebuia s[ fie via\a mea
scurt[. O pas[re tr[ie=te mai mult... Cioara, de exemplu.
Bine faci c[ nu te gr[be=ti s[ intri ]n ap[, ]mi d[ sfaturi tipul cu
ochelari de soare, eu am intrat brusc, =i mai n-a plesnit inima ]n mine!
Mai ]ntì strope=te-te pu\in, apoi intr[...
Dar eu vreau s[-mi crape inima... Ce te prive=te? N-am s[ intru
]ncet, ci am s[ sar uite-a=a!..
E, tinere, d-apoi trebuia s[ =tii c-aici nu-i ad`nc... \i-ai spart
capul? Acum nu trebuie s[ intri ]n ap[... apa-i murdar[... Ia seama s[
nu te alegi cu vreo infec\ie...
Dar mai r[re=te-m[, c[...
Dar stai, ce fac eu... doar n-am venit aici s[ m[ cert cu un tip oarecare. M-am lovit r[u? Ei =i trebuia s[ m[ lovesc =i mai tare mai
u=or m[ ]necam. Pl`ng.
Dar ]ncotro o iau? }ncolo-i malul.
}not spre ad`nc.
Pl`ng.
De ce trebuie s[ mor?!
Cerul plute=te tulbure ]n ochi, nu mai deosebesc maluri, plaj[,
nimic... N-o s[ mai v[d niciodat[ Cerul?.. Niciodat[ n-am s[ mai v[d
Soarele?.. Niciodat[ oare...
Mam[, tat[, nu m[ l[sa\i s[ m[ ]nec!
Pl`ng...
Eu vreau s[ tr[iesc cu Soarele, cu Cerul, cu P[m`ntul ista, cu voi,
mam[ =i tat[, vreau s[ exist ve=nic...
Pl`ng... Ptfiu...
Aveam s[-nghit cu apa un pai!
155
XXI
A doua oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc.
A treia oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc.
A zecea oar[ fac ]nconjurul blocului ]n care locuiesc.
Vas[zic[, asta-i tebuie s[ m[ ]ntorc acolo de unde am pornit
diminea\[.
Luminile de mult s-au aprins ]n geamuri, locatarii de mult au
disp[rut prin apartamente.
C`nd ajung ]n spatele blocului, m[ opresc; c`nd ajung ]n fa\a blocului, m[ opresc. Sunt dob[ de ap[.
Ce-i cu tine? m[ ]ntreab[ fr[\iorul, c`nd vede c[ vreau s[ urc
scara.
Nimic, ]i spun =i-i str`ng capul la =oldul meu.
Da ce tremuri? ridic[ el privirea, sim\ind c[ se ]nt`mpl[ ceva
cu mine.
Vreau s[ str`ng capul fr[\iorului meu ]ntre palme, s[-mi aplec fa\a
peste fa\a lui =i s[ pl`ng.
Noi suntem foarte singuri, fr[\ioare, ]i str`ng capul mai tare la
=oldul meu.
De ce ai venit a=a de t`rziu de la =coal[? m[-ntreab[ el.
Suntem foarte singuri, fr[\ioare, repet eu, =i dac[ n-o s[ \ii tu
la mine =i eu la tine, s[ =tii c-o s[ se-nt`mple ceva cu noi.
Nu =tiu dac[ fr[\iorul meu aude ce-i spun; se lipe=te =i mai mult
de mine. Capul ]i e fierbinte, din gur[ respira\ie fierbinte.
Derbedeul? apare pe ne=teptate Nicoleta ]n fa\a mea.
}n m`n[ o pung[ cu gazete, pe um[r punga cu rachetele de
tenis.
M[ prive=te, dar cred c[ nu m[ vede.
Ce-ai mai f[cut?..
+i-nc[:
+tii c[ un profesor din =coala ta s-a interesat azi de p[rin\ii t[i?
+i-nc[:
156
Nicolae Esinencu
Du-te =i caut[-mi mingea, a r[mas undeva pe teren... Stai, Doc,

am uitat: \i-am dat s[ cite=ti scrisoarea profesorului de educa\ie fizic[?..
M[ rotesc ]n jurul blocului ]n care locuiesc.
De c`nd m[ rotesc?
Mai ard luminile ]n geamurile noastre?
Cu ce sunt eu de vin[ c[ nu pot ]nghi\i apa puturoas[ din lac?
M[ ]nv`rt ]n jurul blocului... +i m[ g`ndesc la mai multe lucruri
deodat[. Dar cel mai mult m[ g`ndesc la ceea ce am s[ fac atunci
c`nd am s[ cresc mare!
}mi =terg lacrimile, o dat[ =i ]nc[ o dat[, ridic fa\a ]n v`ntul u=or
de noapte, simt cum v`ntul ]mi usuc[ ]n grab[ fa\a, =i-o iau bezmetic
la fug[... sar c`te trei sc[ri, ]n sus.
Tu de ce vii a=a de t`rziu? ]ntreab[ mama ]ntr-o doar[ =i dispare lini=tit[ ]n baie.
}i r[spund =i eu lini=tit, ]ntr-o doar[:
Am fost la pia\[.
A=a de t`rziu?.. se aude vocea mamei de la baie, dar iat[ c[-i
apare capul prin deschiz[tura u=ii. Dar ce-ai c[utat la pia\[?!
Am c[utat...
Ce-ai cump[rat? nu se las[ ea.
De data asta, zic, am vrut s[ v`nd, zic =i dau s[ trec ]n camera mea.
S[ vinzi?! m[ petrece mama cu privirea. Ce-ai avut s[ vinzi?!
Ia stai! Iese ea cu totul de la baie. Tot acum s[-mi spui: ce-ai vrut s[
vinzi?!
P[rin\ii am vrut s[-i v`nd!
Ce s[-i spun?
Da? m[ prive=te aiurea mama =i tot aiurea m[-ntreab[: +i c`t
ai luat pe ei?
N-a vrut nimeni s[-i cumpere, tr`ntesc =i m[ arunc cu fa\a ]n
jos pe pat.
Cum s[ nu vrea nimeni s[-i cumpere?! r[m`ne z[p[cit[ mama,
]ns[ ]ndat[ se lumineaz[ =i ]ncepe: Cum adic[ s[ ne vinzi?!
157
+i tot ea:
Ilarion! Ilaron!.. Tu auzi ce se face?!
Ia s[ m[ mai r[re=ti... vine din camera tatei vocea lui somnoroas[.
Am s[ iau odat[ fierul ista de c[lcat =i-am s[ \i-l tr`ntesc ]n cap...
Poftim s-a =i ]nceput...
Am cincisprezece ani, lumea ]mi zice Doc =i, dup[ cum vede\i, ]nc[
nu-s acoperit de slav[.
+i cam at`t.
158
Nicolae Esinencu
}N SUS PE R~U
Cineva alearg[ prin delt[. Ai zice c[ s-a r[t[cit.

Ap[. Stuf. P[s[ri.
C`nd se termin[ apa, ]ncepe stuful. C`nd se termin[ stuful, ]ncepe
apa. +i tot a=a. C`t vezi cu ochii. Peste tot - \ipete de p[s[ri.
Cine-i? Ce caut[? De unde vine? }ncotro se duce?
}n sf`r=it, a ie=it la un fel de mal.
O c[su\[ plute=te pe ap[ ca o pas[re. E pe piloni, dar valurile se
fr[m`nt[, stuful v[lure=te, delta se agit[, cerul se clatin[ =i, c`nd te
ui\i, c[su\a se leag[n[ dimpreun[ cu toate.
E-hei! strig[ omul, dar cum dinspre c[su\[ nu vine nici un
r[spuns, o ia ]n lungul malului.
Alearg[ ]ncolo, ]ncoace, d[ peste o luntre ]mpotmolit[, cearc[ s-o
scoat[, dar r[m`ne cu o bucat[ de sc`ndur[ ]n m`n[. Se ]ntristeaz[.
E putred[ luntrea.
E-hei! Care e acolo, r[spunde! strig[ el din nou spre c[su\a de
pe ap[.
C[su\a plute=te ca o pas[re.
Z[re=te un copac aproape uscat.
Urc[ pe o crac[, strig[ din nou:
E-hei! Oamnei buni!
Nimic.
Coboar[ din copac. Pare foarte ab[tut.
O ia la fuga prin stuf.
Colo se vede stuful v[lur`nd, dincolo.
Calea omului se poate determina =i dup[ p`lcurile de p[s[ri
g[l[gioase, care ba colo, ba dincolo sar ]n v[zduh, ca apoi greu s[ se
potoleasc[.
159
Car, car...
Necunoscutul iar apare pe locul unde strigase adineaori.
Pare mai obosit. Mai dezn[d[jduit.
Se uit[ spre c[su\[, strig[ cu glas stins, cade, st[ mai mult timp
]ntins, cu fa\a spre cer.
O triste\e ne\[rmurit[-i acoper[ ochii.
}n cele din urm[ se hot[r[=te s[ intre ]n apa deltei.
}=i scoate pantalonii, c[ma=a, leag[ hainele gr[mad[, ia pantofii
]n din\i, ridic[ hainele sus deasupra capului, dar cum face c`\iva pa=i,
se pomene=te p`n[ la g`t ]n n[mol, sare ]ngrozit ]napoi.
Curge glodul de pe el, =iroaie.
Se uit[ la haine, se uit[ ]n jur dac[ nu-l vede cineva.
Ba este v[zut.
Prin geamul c[su\ei de pe ap[ str[inul este urm[rit, de mult. Un
ochi frumos de femeie ]l urm[re=te. Un ochi speriat pe o fa\[ murdar[ de f[in[.
Femeia se tot uit[ prin geam, a=teapt[ s[ vad[ ce-o s[ fac[ str[inul.
+i ce face str[inul?
+i-a scos ce-a mai avut pe d`nsul =i acum vrea s[ se spele. Colo d[
s[ intre ]n ap[, dincolo.
Apa e murdar[.
Descoper[ un mald[r de stuf putred, se urc[ pe mald[r, ]=i spal[
]ncet hainele. Dar iat[-l se clatin[, mai-mai s[ cad[. Se apuc[ de ni=te
fire de stuf, se \ine, spal[.
+i dac[ a sp[lat c[ma=a, o ]ntinde pe iarb[ la soare.
Acela=i lucru ]l face cu pantalonii, pantofii.
Mai t`rziu scoate din buzunarul hainei un =umuiag de bancnote
ude, caut[ un loc unde le-ar putea usca.
Femeia din geamul c[su\ei de pe ap[ nu-l mai vede, se ]ngrijoreaz[.
Alearg[ speriat[ de la geam la geam.
Nu se vede str[inul.
Unde s-a pierdut? se sperie femeia.
Afar[ r[sun[ zgomot =i ea se repede spre u=[.
160
Nicolae Esinencu
La puntea din fa\a casei st[ o luntre. }n luntre - un b[rbat, numai

c[ nu-i omul de pe mal, str[inul, e b[rbatul femeii.
Of, m-ai speriat de moarte! ]i sare ea ]n cale. G`ndeam c[ n-o
s[ te mai ]ntorci...
Fa\a b[rbatului e obosit[.
Cam de ce nu m-a= ]ntoarce?
B[rbatul coboar[ greoi din luntre, se apuc[ s[ descarce pe=tele.
Ajut[, zice, trebuie s[ m[ ]ntorc ]n delt[. Am l[sat ]n larg mrejele.
Femeia abia acum ]=i d[ seama c[ mìnile-i sunt murdare de f[in[,
le =terge la repezeal[ de pestelc[, sare ]n luntre, arunc[ pe=tele pe
punte. Dar nu uit[ nici de frica de adineaori.
Un str[in se-nv`rte din zori pe aici, ciripe=te ea =i cat[ ]ngrijorat[ spre mal.
Este str[inul?
Este. E tot acolo, pe mal.
Str[inul face disperat semne.
}l vezi? ]ntreab[ so\ia.
B[rbatul nici nu se mir[. Alte griji are:
Plodul pe unde-i?
Parc[ nu =tii... Iar a luat luntrea cea mic[. S-a b[gat la bulboan[... p`n[ nu prinde somnul cela, zice, nu se las[.
B[rbatul se sup[r[ c[ =trengarul umbl[ din capul lui.
Da eu de ce te-am l[sat aici? zice.
Crezi c[ m-ascult[? +i ieri a fost, =i azi din zori s-a dus... se
vaic[r[ femeia, =i unde face: Vai de mine, uit[-te c[ nu se mai vede!
Cine? nu ]n\elege b[rbatul.
Str[inul, zice. Era pe mal, =i acum nu-i...
B[rbatul nici de data asta nu cat[ spre locul unde-i arat[ muierea.
De ce e=ti plin[ de f[in[? ]ntreab[.
M-am apucat s[ coc.
Pe=tele se ]mpute, iar voi...
B[rbatul arunc[ pe punte ultimii pe=ti=ori, apoi pune m`na pe v`sle.
+i zici c[ e la bulboan[? exprim[ furtun[ fa\a b[rbatului.
161
S[ nu ]ndr[zne=ti s[-l ba\i! sare femeia, strig[ ]n urma b[rbatului, dar acela a =i dep[rtat luntrea, se duce...
Plodul pescuie=te ]ntr-un lumini= de delt[.
}n jur - lini=te, stuful e ]nalt, iar el =ade pe marginea luntrei, cu
ochii a\inti\i ]n ad`ncul apelor. +i-i gol-golu\.
S[ aib[ vreo =ase-=apte ani, dar dup[ felul cum se \ine, pistruiat =i
cu percica ro=cat[ ]n v`nt, se vede c[ are mul\i dr[cu=ori!
Cum ]l z[re=te pe tat[-s[u, ]l =i previne, d`nd din deget:
Sssss... ]i sub luntre... ]l simt...
Cine? ]ntreab[ taic[-s[u, pref[c`ndu-se c[ arde de curiozitate.
Somnul... Mi-ai adus ceva de m`ncare?
|i-am adus, zice tata =i, din luntre, rupe o v`n[ verde =i
s[n[toas[ de stuf, se repede spre plod. Stai s[-\i ar[t eu ce sim\i...
Plodul nu rezist[.
Nici nu-i pas[ c[ apa e ad`nc[ - se arunc[ ]n delt[ =i zi-i... ]noat[
ca o broasc[.
Str[inul umbl[ disperat pe mal. Nimeni nu-l ia ]n seam[. Z[re=te
deodat[ o buturug[, se bucur[.
Se ]ntinde pe buturug[, se leag[ cu cureaua, v]sle=te cu mìnile
spre c[su\[. Dispare sub ap[, apare =i iar v`sle=te. }nghite ap[, solid.
St[p`nul c[su\ei urm[re=te scena, dar se preface c[ nu vede nimic.
}n=ir[ dimpreun[ cu fiul pe=te pe sfori.
C`t colo se vede c[ fiul a fost chelf[nit. Ca ni=te =erpi se v[d pe
pielea spin[rii urmele b[t[ii. Dar e obraznic ca mai ]nainte.
De ce l-ai face pe chiorul? ]=i iscode=te el p[rintele.
Am s[ te tr[snesc, r[spunde acela.
Doar omul poate s[ se-ncece... Se-neac[! strig[ deodat[ plodul
=i sare ]n picioare ]n timp ce buturuga se ]ntoarce =i str[inul dispare
sub ap[, nu-i.
Tat[l g[se=te de cuviin\[ s[ nu-i r[spund[ nici de data asta plodului. Dac[ a umplut sfoara cu pe=te, anin[ sfoara, se ]ntoarce, se a=az[
direct pe punte, continu[ s[ ]n=ire pe=te.
162
Nicolae Esinencu
Buturuga se ]ntoarce, de sub ap[ apare str[inul, ghiftuit cu ap[.

Plodul se a=az[, ]n=ir[ pe=te.
}ntre timp str[inul ajunge la cap[tul pun\ii, dar nicicum nu poate
s[ urce pe punte. Buturuga n[r[ve=te, str[inul se lupt[.
La un moment dat scoate un r[cnet scurt, dispare cu totul sub punte.
Plodul sare iar ]n picioare. Tata ]ns[ ]=i caut[ de lucru. Mai umple
o sfoar[, se ridic[, ia sfoara, o anin[ l`ng[ celelalte.
Dac[ se ]neac[, amenin\[ copilul, faci pu=c[rie.
Se a=az[, ]n=ir[ pe=te.
Str[inul se ca\[r[, ]n sf`r=it, pe punte, dar nu poate nici s[ vorbeasc[, nici s[ se mi=te. S-a t`r`t ca o broasc[ pe marginea pun\ii =i,
ud leoarc[, acum st[ ]ntins cu fa\a ]n jos pe sc`nduri.
Dac[-l g[sesc mort, ]nha\i vreo zece ani de pu=c[rie, zice plodul.
Taic[-s[u nu-i prea speriat. Ia din m`na plodului sfoara ]nc[rcat[,
o anin[ l`ng[ celelalte sfori =i numai c`nd vede c[ str[inul d[ semne
de via\[, se apropie de el.
Str[inul vorbe=te, st[p`nul casei ascult[, apoi, ca =i cum n-ar fi
vorbit nimic, st[p`nul se ]ntoarce la pragul casei, se a=az[ direct pe
punte =i continu[ s[ munceasc[ dimpreun[ cu copilul.
Cine-i? ]ntreab[ ]ntr-un t`rziu copilul.
Un oftigos, r[spunde tat[l.
Ce-i asta: oftigos?
Om cu pl[m`nii potric[li\i.
+i de unde =tii c[-i oftigos?
Nu-l vezi cum r[sufl[?
Da cum r[sufl[? ]ntreab[ copilul =i ]ntoarce privirea spre str[inul
care ]ntr-adev[r g`fìe r[u.
St[p`nul casei mai ]n=ir[, mai adun[ pe=te, de odat[ las[ balt[
totul, ]=i scutur[ palmele =i intr[ calm ]n cas[.
So\ia lui coace pìne. +i cum por[ie=te ]n fa\a cuptorului, =oldurile ]i salt[ ademenitor sub rochi\a scurt[ =i sub\ire.
O c[ldur[ ]mb[t[toare ]nv[luie=te b[rbatul.
163
O clip[, dou[ el urm[re=te jocul =oldurilor so\iei, apoi se duce direct spre ea =i o plesne=te u=or peste buc[.
Ce te-a apucat? tresare so\ia, sur`de.
S[ =ezi dou[ zile ]n balt[, te-apuc[... zice el =i d[ s[-i prind[ un
s`n, so\ia ]ns[ se retrage, chicote=te:
+tiu c[ nu vrei chiar acum...
B[rbatul r`nje=te, se las[ pe lavi\[. Parc[ nici n-ar avea pe punte
un str[in.
So\iei nu-i place s[ fie privit[ din spate, c`nd lucreaz[.
Degeaba a=tep\i, ]l bruscheaz[ ea. Sau crezi c-o s[ lep[d aluatul... Nici ru=ine n-ai! Poate s[ intre copilul...
B[rbatul r`nje=te.
Asta o ]nfoc[ pe so\ie.
Auzi sau nu? Cat[-\i de lucru, omule, sau arunc aluatul ista. +i
deodat[ \ip[ u=or: Of, omule, ce faci?
Se las[ u=or r[sturnat[ pe pat...
Mai t`rziu b[rbatul =i-aprinde o \igar[, apoi zice:
+tii de ce-a venit?
Cine? nu ]n\elege so\ia.
Str[inul.
A venit aici? tresare femeia, se arunc[ la geam.
Str[inul st[ peo=tit pe punte, ca mai ]nainte.
M[ are de prost, zice b[rbatul.
Ce vrea?
Nici n-ai s[ b[nuie=ti.
Poate-i inspector?! O fi crez`nd c[ ne ]mpu\im ]n pe=te =i statului nu d[m... S[-=i bage el coada ]n delt[ =i s[ prind[ pe=te! zice femeia =i se repede la gura cuptorului.
Te-ai =i pornit.
Dar ce, nu-i a=a? De unde s[ lu[m mai mult pe=te?
|i-am spus: m[ are de prost. Nu-i de la pesc[rie.
So\ia devine atent[.
164
Nicolae Esinencu
Nu-i inspector? zice, se mai uit[ o dat[ prin geam. Atunci dar[
cine-i?
|i-am spus: m[ are de prost.
Vas[zic[, =tii cine-i?
Nu.
M[ tem, Tivule.
De temut, n-ai de ce te teme... numai de mine, \i-am spus, s[ te
temi, r`nje=te b[rbatul =i-i prinde iar un s`n ]n palm[, i-l str`nge u=or.
}nceteaz[. De ce ai l[sat copilul afar[?
+i de ce nu l-a= l[sa?
Cu str[inul? femeia ]nl[tur[ m`na b[rbatului =i se ]ntoarce la
gura cuptorului.
B[rbatul r[m`ne pe marginea patului.
Fumeaz[.
P[i, ce facem? ]ntreab[ ]ntr-un t`rziu.
Cum, ce facem? zice femeia de la gura cuptorului.
De-acum uitase de str[in.
A=teapt[ r[spuns.
Cine a=teapt[?
Str[inul sau tu te-ai z[p[cit?
D-apoi nu s-a dus?
Vrea s[-l ducem cu luntrea.
}ncotro? Acum? Dac[ vrea s[-l duci p`n[ la pesc[rie, s[ =tii c[
nu-\i dau voie... degrab[ scot din cuptor, =i-apoi ]nnopteaz[, nu vezi?
B[rbatul tace un timp, apoi spune:
Zice c[ d[ patru sutare.
Patru sutare ca s[-l duci dou[ mile, p`n[ la pesc[rie? }i nebun?
Te-ai =i pornit! Mai ]nva\[-te a asculta... Parc[ ai fi fecioru-tu,
pe care l-am pus s[ ]n=ire pe=te =i, uit[-te, casc[ gura la str[in.
Copilul ]ntr-adev[r a l[sat pe=tele =i acum vorbe=te ceva cu str[inul.
Str[inul pare s[ fie bucuros c[ vorbe=te cu copilul...
Asta ]l ]nfurie =i mai mult pe st[p`n.
Bate amenin\[tor cu degetul ]n fereastr[.
165
Feciorul ]ntoarce capul, dar pare c[ b[taia nu-l sperie. Tat[l ]i arat[
prin semne c[ are s-o p[\easc[ r[u dac[ nu-=i vede de lucru.
Fiul ]ntoarce spatele str[inului, se apuc[ s[ ]n=ire pe=te.
Revine de la geam =i st[p`nul.
Acum vorbe=te ]n voie cu so\ia:
P[i, ]l duc sau nu?
Dar cine-i, omule, dac[ spui c[ nu-i inspector? so\ia iar las[
gura cuptorului, iar cat[ ]ngrijorat[ prin geam la str[inul de pe punte.
Doamne, s[ nu fie un fugit din vreo ]nchisoare... Sau ]nchipuie-\i c[ e
un spion!
B[rbatul pare lini=tit. Nu-l iai cu prostii din astea.
Ai spus-o... ce s[ cate un spion ]n delt[?
Dar acum opt ani, \i-aminte=ti cum umblau prin delt[ militarii
cu elicopterele =i tot controlau cu c[ngile stuful? }ntrebau dac[ n-am
v[zut un b[rbat =chiop. Iar =chiopul, s-a afalt mai apoi, era mare spion.
B[rbatul =tie ce =tie, zice:
Vrea s[ fie scos din delt[. D[ patru sutare pentru asta. Dup[ o
clip[ reia: Dac[ ar fi vorba numai s[-l scot din delt[... dar vrea s[-l
duc tot ]n susul rùlui. Spre izvor! +i asta poate dura o s[pt[m`n[,
dac[ nu chiar dou[.
S[ lipse=ti dou[ s[pt[m`ni? +i ce facem cu pescuitul?
B[rbatul stinge \igara:
D[ un pumn de bani sau n-ai auzit, z[ludo? Vrea s[ ajung[,
zice, ]ntr-un s[ti=or... la nordul Moldovei... +i dac[ te-ai g`ndi - pe=te
nu se prinde acum... +i chiar s[ prind zilnic c`te cincizeci de kilograme, tot nu scot ]ntr-o lun[ banii i=tia...
At`t c[ m[ ]ntreb: cine-i =i de ce vrea s[ ajung[ numaidec`t cu
luntrea p`n[ ]n satul cela? De ce nu s-ar duce, s[ zicem, p`n[ la
pesc[rie, iar de acolo s[ ia o ma=in[, iese la =osea, =i m`n[. Ajunge
de mii de ori mai repede, nu-i a=a? +i-atunci care i-i interesul?!
Femeia e cuprins[ de ]ngrijorare.
Tivu, n-ai s[-l duci. Nu-\i permit! El urm[re=te ceva!
+i patru sutare?
166
Nicolae Esinencu
Nici pentru o mie nu-\i dau drumul... S[ ie=i cu un str[in ]n

delt[? |i-aminte=ti ce-a p[\it b[tr`nul de la pesc[rie? Au venit doi, l-au
rugat s[-i v`re ]n delt[ ca s[ pescuiasc[ =i nu l-au ]nv[l[tucit ]n mreje
=i l-au aruncat ]n ap[? C`nd au g[sit b[tr`nul, era m`ncat de raci.
Du-te =i alung[-l. Alung[-l! Alung[-l, Tivule!
B[rbatul tace un timp, apoi iese, se apropie cump[tat de str[in, spune
ceva, gesticuleaz[. Parc[ i-ar da de ]n\eles c[ nu poate, nu va merge.
Dar nici str[inul nu-i dintre cei care se d[ b[tut cu una, cu dou[.
Se aprinde, vorbe=te ]ngrijorat, ]nfocat, v`r[ apoi m`na ]ntr-un
buzunar, ]n altul =i deodat[ descoper[ c[ nu g[se=te ceea ce caut[. }=i
aminte=te de ceva, se plesne=te cu palma peste frunte, arat[ cu m`na
spre malul pe care se fr[m`ntase nu demult. Arat[ agitat spre mal,
]n=fac[ st[p`nul de m`n[ =i-l ]ndeamn[ spre luntre. Chipurile, hai
acolo =i o s[ vezi. So\ia iese glon\ din cas[. R[cne=te:
Tivule, unde te t`rìe? Stai!
Hai nu mai r[cni! o opre=te plodul, se duc p`n[ la mal.
}ntr-adev[r, luntrea o ia spre mal...
Ajun=i acolo, str[inul sare pe mal, ]l apuc[ de m`nec[ pe st[p`nul
luntrei.
Uit[-te! Uit[-te! arat[ ]n dreapta, ]n st`nga, spre stuf[ri=ul unde
se z[resc ni=te h`rtii.
Dar =i f[r[ el vede st[p`nul luntrei c[ pe fiecare fir de stuf st[
aninat[ c`te o bancnot[.
Sute de bancnote at`rnate pe sute de fire de stuf!
Se leag[n[ u=or ]n v]nt bancnotele.
Erau ude =i le-am pus la uscat... explic[ str[inul. Z[re=te ]n iarb[
portmoneul. }i ridic[, scoate de acolo o hart[ ud[, o desface. Arat[
colo, dincolo, explic[: Iat[, ]n satul ista trebuie s[ ajung. Mai dau
patru sute, numai du-m[, omule!
Nici nu mai =tiu ce s[ zic... cade pe g`nduri st[p`nul.
Dar am bani, vezi? Na, ia c`t vrei!
167
Str[inul str`nge ]n grab[ bancnotele, le burdu=e=te ]n portmoneu,

vrea s[-l dea st[p`nului, dar acela a =i s[rit ]n luntre.
Str[inul se z[p[ce=te.
M[ la=i?
Sare =i el ]n luntre.
+i v`sle=te ]nd`rjit ]napoi, spre c[su\[.
Ei, ce zici, omule? ]l ]ntreab[ str[inul pe luntra=.
|i-am spus: s[ m[ mai g`ndesc...
C`nd ajung ]n fa\a c[su\ei, str[inul r[m`ne ]n luntre, st[p`nul sare
pe punte, cheam[ la o parte so\ia.
Are at`\ia bani c`t n-ai v[zut ]n via\[, =opte=te so\iei.
S[ aib[! r[bufne=te aceea.
}\i spun: are at`\ia bani c`t n-ai v[zut ]n via\[.
Tivule, s[ te temi de omul care are bani mul\i. Alung[-l! Chiar
acum. Ori ]l alungi tu, ori ]l fug[resc eu. Ce stai, omule? Pleac[!
B[rbatul n-o s[ te duc[. N-are c`nd =i nici nu vreau. M-auzi?
Str[inul se uit[ la st[p`n: ce-o s[ zic[ acela? Ochii str[inului
exprim[ ]ngrijorare, rug[minte, mil[, spaim[.
Ajut[-m[, omule! se roag[. Fi\i buni! Tare am nevoie! St[p`nul
casei st[ o clip[ pe g`nduri, apoi strig[ c[tre str[in:
Ce stai, urc[ odat[ pe punte.
Vas[zic[, te prinzi? sper[ str[inul.
Da, i-arunc[ cel[lalt.
+i c`nd pornim?
Nu m[ ]ntreba... Vezi c[ mi se ]mpute pe=tele...
St[p`nul =i copilul ]n=ir[ mai departe pe=te, iar so\ia bate furios
]n geam.
Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ b[rbatul.
Ce-i cu el? arat[ so\ia spre str[in.
Da ce-i cu el?
168
Nicolae Esinencu
Str[inul a pornit pe nea=teptate spre sc`rta de f`n, smulge c`teva

bra\e =i se v`r[ ]n sc`rt[. Ca un cìne. Nu se mai vede.
St[p`nul c`nt[re=te c`teva clipe ]n t[cere, apoi str[fulger[ cu privirea copilul. Chipurile, ce-mi stai? C`t ai clipi, copilul e l`ng[ sc`rt[.
Apuc[ de picioare str[inul, ]l trage.
E=ti ho\? ]l ]ntreab[ c`nd ]l vede scos.
De unde-ai luat-o? se las[ ]ncet str[inul pe =ezute, cearc[ s[
z`mbeasc[, dar fa\a i-i schimbat[, schimonosit[ de nu se =tie ce durere.
De ce atunci te-ai ascuns ]n f`n?
S[ v[d dac[ o s[ m[ g[se=ti, cearc[ s[ glumeasc[ str[inul,
respir`nd greu. Foarte greu. Parc[ nici nu mai e omul de adineaori.
S-a ascuns s[ vad[ dac[ am s[-l g[sesc, strig[ copilul, a=teapt[
ce-o s[ zic[ tata.
Dar tata are grijile lui. Lucreaz[, se fr[m`nt[:
+i dac[ e un inspector? }l face pe... Vrea s[ m[ ia cu bani, apoi s[
pun[ m`n[ pe mine. P[i s[-l duc sau s[ nu-l duc?!
Alung[-l! Alung[-l! strig[ din cas[ so\ia. Alung[-l, c-o s[ ne
g[sim cu el beleaua. De ce s-a ascuns ]n f`n? Str[inul ]ns[ nu-i ia ]n
seam[. Parc[ ]=i revine. }=i scoate o gheat[, alta, ]=i trage un ciorap,
altul, ]i miroase, ]i scutur[ pe r`nd, pe r`nd ]i arunc[ ceva mai departe. Acela=i lucru face =i cu pantofii. Apoi ridic[ privirea, o poart[
prin ograd[, ceea ce ]l ]ngrijoreaz[ =i mai mult pe st[p`n: P[i e un
trec[tor sau e inspector? De ce-mi scruteaz[ ograda?
Dar str[inul se pare c[ a g[sit ceea ce c[uta. Butoiul cu ap[. Se
ridic[ greoi, o ia spre butoi. Cum nu vede c[ldare sau can[ al[turi,
nu rabd[, bag[ capul ]n r[coarea butoiului. Bea cu ]nghi\ituri mari,
zgomotos.
Tare-i ]nsetat, g`nde=te st[p`nul casei, cred c[ vine de departe...
Vine de departe sau r[t[ce=te de mult prin delt[... Dac[-i pu=c[ria=,
de ce se ascunde, doar nu-i \ipenie ]n jur - delt[ =i at`t. E un c[pos de
169
inspector care m-a luat cu banul, dar mai apoi o s[-l vezi cum ]\i c`nt[:
Vaz[zic[, de ace=tia-mi e=ti? A=a se lucreaz[? A=a te doare planul
statului? Pentru un ban scuipi pe stat?.. Sau poate a venit s[ vad[ la
fa\a locului care este adev[rul cu pescuitul? Cu pescuitul sau cu
p[s[rile =i animalele de balt[, v`n[toarea c[rora se va ]ncepe ]n timpul apropiat? +i dac[ e a=a, atunci de ce se ascunde? Vrea s[ vad[, s[
zicem, bancurile de pe=ti - ]l duc cu luntrea ]n delt[, vad[-le! Aceea=i
poveste e =i cu p[s[rile =i animalele de balt[... Ce-ar fi oare s[ pun
m`n[ pe un druc, s[-l alung? S[-l alung sau s[-l scot ]n delt[ =i s[-l
scufund pu\in? Dac[-i inspector =i m-a luat cu banii, z[u c[-l dau la
fund de delt[.
Str[inul, dac[ a b[ut ap[, ]=i =terge ]ndesat cu poala c[m[=ii fa\a.
Da, acum se simte mai bine. }=i =terge fa\a, pieptul, se ]ntoarce la
sc`rta cu f`n, ridic[ ciorapii =i pantofii, revine la butoi.
Vrea s[-=i spele ciorapii puturo=i ]n butoi, observ[ copilul.
Da tu pentru ce ai gur[? observ[ tata =i-=i caut[ de pe=te.
Ei! strig[ copilul la str[in, ce vrei s[ faci?
+i so\ia st[p`nului e alarmat[, cioc[ne=te din nou cu degetul ]n
geam.
Ce vrea s[ fac[? ]ntreab[ ea.
Vrea s[-=i spele ciorapii ]n butoi, r[spunde copilul.
D[-i ligheanul cel mare, ]l bolde=te pe copil tata.
Ia-\i ligheanul de sub prisp[, strig[ copilul la str[in.
Str[inul parc[ a ]n\eles ce i s-a spus, dar nu se =tie de ce face semne
cu degetul, cheam[ copilul, ]l ]ndeamn[ cu o c[ldur[ deosebit[.
Tat[, strig[ copilul, m[ cheam[ la d`nsul!
Eu te-am pus s[ m[turi prin ograd[, strig[ tat[, mai ia o sfoar[,
o ]ntinde la uscat.
Copilul se apropie de str[in:
E=ti oftigos?
}ntr-un fel - da.
Copilul se v`r[ sub prisp[, scoate de acolo un lighean, i-l d[
str[inului.
170
Nicolae Esinencu
S[-l pun[ de unde la luat! bate iar cu degetul ]n geam mama.

Str[inul sur`de =i d[ s[ pun[ m`na pe capul copilului.
Copilul sare ca fript. Strig[: Tat[, vrea s[ pun[ m`na pe capul
meu!
Tu ia c[ldarea cu ap[ =i spal[ puntea, i-arunc[ tata.
Nu vezi ce de-a solzi =i m[runtaie s-au adunat?
Copilul se ut[ pe unde ar g[si c[ldarea, o vede aninat[ de un st`lp
din fa\a casei, o ia, se ]ndreapt[ spre punte, se apleac[, scoate ap[
din delt[, o arunc[ ]n fa\a casei, iar afund[ c[ldarea ]n delt[ =i iar
arunc[ ap[ ]n fa\a casei. Dup[ mai multe c[ld[ri, ]n=fac[ un b[\, o
c`rp[ - roade puntea de solzi...
Str[inul se opre=te la c`\iva pa=i ]n spatele copilului. }l prive=te
cu drag.
C`\i ani ai? ]l ]ntreab[.
Copilul parc[ nici n-ar auzi.
Vezi stuful cela ]nalt? arat[ el deodat[ spre delt[. Acolo s-a ]necat bunica noastr[.
De mult?
Eu pe atunci nu eram. S-a v`r`t, spune tata, s[ se scalde, =i a
tras-o la fund un pe=te mare. Un somn.
Noutatea pare s[-l ]nfrigureze pe str[in. Se uit[ spre delt[, nici nu
=tie ce s[ zic[.
Sunt somni ]n delt[? ]ntreab[.
C`t vita de mari... C`nd apune soarele, mergi s[ te scalzi? Eu
m[ scald chiar acolo unde s-a ]necat bunica!
Vino ]ncoace! strig[ la copil tata. C`nd ai de g`nd s[ speli ]n
fa\a casei?
Str[inul urm[re=te un timp copilul care spal[ ]n fa\a casei, apoi
ridic[ ligheanul, ]l umple cu ap[, se apuc[ s[-=i spele ciorapii.
Spal[.
I-a sp[lat.
Se ]ndreapt[ spre sc`rta cu f`n, unde se desc[l\ase, =i iat[ c[ vrea
s[ ]ntind[ ciorapii pe sc`rt[, la uscat.
171
Ce faci? strig[ copilul.

Nu se poate? sare str[inul. +i de ce, m[ rog?
F`nul ]l a=ternem prin cas[, ca s[ sc[p[m de umezeal[. Dormim
pe f`n.
Str[inul sur`de, ia ciorapii de pe sc`rt[, ]i scurge =i caut[ cu privirea unde, totu=i, i-ar putea pune la uscat.
Vede sfoara pentru rufe, porne=te ]ncolo, se r[zg`nde=te ]ns[
]nainte de-a ajunge la sfoar[, =i se duce direct spre pantofii de l`ng[
sc`rt[, ]ntinde ciorapii peste pantofi...
Deodat[ se l[s[ ]n f`n =i r[m`ne cu fa\a ]n sus. +ade mult a=a.
Fa\a i se face tocmai p[m`ntie, abia de r[sufl[. Ba se mai \ine cu
m`na de piept. O triste\e ne\[rmurit[ i-a ]mp[ienjenit ochii.
Poate pornim acum, st[p`ne? strig[ ]ncet.
Nu, acum nu pot.
Veni\i la m`ncare sau nu? se aude din cas[ vocea so\iei.
Copilul, apoi =i tata, las[ lucrul, intr[ pe r`nd ]n cas[, dar mai
]ntì am`ndoi ]ì spal[ mìnile, ]ndelung, ap[sat.
}n cas[ se m[n`nc[, se vorbe=te, ca ]n familie.
+i c`nd ave\i de g`nd s[ porni\i? ]ntreab[ so\ia sup[rat[.
}n zori.
El o s[ doarm[ afar[?
Da ce vrei, s[-l aduci ]n patul t[u?..
Nu-l hr[nim? se v`r[ copilul pe fir.
Am s[ te tr[snesc, ]l amenin\[ tata.
A muncit ca s[ m[n`nce? ]l pune la punct maic[-sa. P[rin\ii se
uit[ unul la altul. M[n`nc[.
Mai t`rziu tot so\ia vorbe=te:
O s[ iei =i copilul cu tine?
B[rbatul g[se=te de cuviin\[ s[ nu-i r[spund[. Copilul se uit[ iscoditor la p[rin\i. Se m[n`nc[ ]n t[cere. +i asta dureaz[ mult. Dup[
ce m[n`nc[, st[p`nul se ridic[, ia un c[lcì de pìne cald[, un pe=te
172
Nicolae Esinencu
afumat, o ceap[, iese din cas[ =i se ]ndreapt[ spre sc`rta de f`n, unde
str[inul a a\ipit odat[ cu apusul soarelui.
Iat[ care-i povestea, ]i spune str[inului. Mìne ie=im ]mpreun[
]n delt[ =i a= vrea, totu=i, s[ =tiu cu cine pornesc la drum... Cine e=ti?
Sunt un om bolnav.
Nu mi-ai vorbit de boal[.
M[ ]n[bu=... Nici medicii nu =tiu ce fel de boal[ am. Nu-mi
ajunge aer, =i gata.
Vii de la spital?
Din Bielarus.
Acolo te lecuie=ti?
Ba tr[iesc acolo. Cu boala mea n-am dreptul s[ tr[iesc ]n Moldova. Nu pot. Numai aerul din Bielarus ]mi prie=te. }n Moldova, acas[,
m[ ]n[bu=.
Am observat c[ respiri greu... +i de mult tr[ie=ti ]n Bielarus?
De mult. De dou[zeci de ani.
Acolo respiri normal?
Parc[ nici n-a= avea boala asta. Acolo-i bine, dar iat[, nu pot
da pe acas[. +i a=a mi-i dor de cas[, a=a mi-i dor de cas[! De necaz
c`nt, omule, ca cucul =i urlu ca lupul!
Nu cumva vrei s[ spui c[ n-ai fost de dou[zeci de ani acas[?
N-am fost.
Nici o dat[?
Nici o dat[. Dac[ vin, m[ a=teapt[ moartea. Asta-i.
+i acum de ce te-ai pornit?
Vreau s[ mai v[d o dat[ ba=tin[, dup[ aceea fie ce-a fi...
Nu-l crede! strig[ copilul din fa\a casei. Mama spune c[-i ho\.
Am s[-\i scot pielea de la fund =i am s[ \i-o pun pe cap! strig[
st[p`nul =i se ]ntoarce iar spre str[in. +i de ce n-ai luat o ma=in[ sau
un avion? Doar cu ma=ina sau avionul mai repede ai fi ajuns acas[.
Cum s[-\i spun ca s[ m[ ]n\elegi, omule? se fr[suie str[inul. Cu
boala mea nu pot c[l[tori nici cu avionul, nici cu ma=ina. E
de ajuns s[ ajung cu avionul pe teritoriul Moldovei =i m[ ]n[bu=. E de
173
ajuns s[ fac c`\iva metri cu ma=ina pe teritoriul Moldovei =i-s gata, nu

pot suporta, m[ ]n[bu=! Aceea=i poveste c`nd pornesc pe jos acas[.
M[ ]n[bu=. De ani de zile nu pot s[ m[ apropii de cas[. +i acum am
mai aflat c[ moare mama. De durere c`nt ca cucul =i urlu ca lupul,
omule!
+i cum vrei acum s[ ajungi, dac[ zici c[ nu-\i prie=te aerul
de acas[?
Nu =tiu. Dar mi-a spus un medic s[ ]ncerc cumva pe apa rùlui.
A=a crede el. S[ merg, zice, spre izvor... A= ajunge pe ap[ p`n[ ]n
dreptul satului meu, de acolo a= trage o fug[, chiar de am s[ m[
]n[bu=, dar vreau s-o v[d pe mama ]nainte de moarte, s[ mai v[d o
dat[ ba=tina =i... ]n\elegi, omule?
Vas[zic[, de aceea te-ai ascuns adineaori ]n f`n?
De aceea. M[ ]n[bu=eam =i nu vroiam s[ vede\i cum suf[r.
De mult umbli prin delt[?
A treia zi.
St[p`nul ascult[ cu fruntea plecat[ istorisirile str[inului, din c`nd
]n c`nd ]ntoarce fa\a spre geamul casei ca s-o ia de martor pe so\ie,
s[ aud[ =i aceea ce spune str[inul.
Ascult[, ascult[, ca ]n sf`r=it s[ ]ncheie:
Bine, pornim ]n zori!..
Pe la o bucat[ de noapte r[sun[ b[t[i puternice ]n geam.
Cine-i? ]ntreab[ somnoros =i sup[rat st[p`nul.
Eu, str[inul.
Ce vrei?
S[ pornim, omule.
|i-am spus: pornim ]n zori.
Nu s-ar putea acum?
B[rbatul se a=az[ somnoros pe marginea patului.
Ia belea pe capul meu.
Ce vrea? ]ntreab[ so\ia.
S[ pornim.
Of, b[rbate, m[ tem. De ce te gr[be=te? +i-n puterea nop\ii.
174
Nicolae Esinencu
La asta m[ g`ndesc =i eu, dar tu s[ nu te temi. |i-am spus, zice

b[rbatul =i-o pi=c[ de =oldul dezvelit, s[ te temi numai de mine,
r`nje=te, strig[ str[inului: Cum r[sare luna, pornim!
Mai ]ncet, c[ scoli copilul.
Femeia se lipe=te de b[rbat =i b[rbatul o str`nge la piept.
Iai =i copilul?
+tii c[ plec departe?
Totdeauna ]l luai cu tine.
}l luam c`nd plecam ]n delt[, acum alta-i povestea... Am de
mers spre izvor, =i cine =tie c`t...
Te duci pentru mai mult, cu om str[in te duci... copilul ar putea,
cine =tie, s[-\i fie de ajutor la drum...
Tocmai c[ m[ duc pentru mult timp =i m[ duc cu om str[in nu
vreau s[ iau copilul... Vezi ce faci cu copilul pe aici.
O s[ pescuim.
S[ ie=i\i cu luntrea mic[ ]n delt[... Acum se prinde bine racul.
Zece kilograme de raci fac mai mult dec`t dou[zeci sau treizeci kilograme de pe=te... +ti\i locurile unde se n[de=te mai mult, pescui\i pe
acolo... B[iatul umbl[ liber prin stuf. Tu \ii sacul, iar el ]i culege...
de=i ar fi mai bine s[ nu cobor]\i nici unul din luntre. S-a n[dit pe aici
iar somnul cela cu un ochi. Alalt[ieri a atacat o luntre...
Dac[ o s[ ne ducem pe unde am fost ]n an, n-avem de ce ne teme.
O s[ v[ duce\i pe unde s-a prins ]n an, dar ar trebui s[ fi\i cu
ochii ]n patru. Nu uita\i, apele-s curg[toare. }n an prin p`lcurile celea
de stuf era n[mol, dar acum apele parc[ au ]nnebunit - au sp[lat totul... La tot pasul dai de bulboane...
O s[ fim aten\i... +i tu fii atent. Pleci la drum cu om str[in.
Omul are necaz, nu-\i face griji. Am s[ v`slesc zi =i noapte =i ]n
trei-patru zile poate ]l duc...
|i-a dat banii?
O s[-mi dea.
Mai bine s[-\i dea acum jum[tate, c`nd porne=ti, =i jum[tate
c`nd o s[-l duci la fa\a locului.
175
Omul are necaz, o s[-mi dea...

De afar[ iar se aud b[t[i furtunoase ]n geam.
Nene, apare luna. S[ pornim!
S[ trezesc =i copilul? ]ntreab[ so\ia.
Tata nu m[ ia, se aude glasul copilului de dup[ sob[. Noi
r[m`nem aici s[ prindem raci. Zece kilograme de raci fac mai mult
dec`t dou[zeci-treizeci kilograme de pe=te...
Bine, dormi, spune mama, credeam c[ te scoli s[-l conducem
pe tata.
Tata, ]mbr[cat, se spal[, se a=az[ s[ man`nce.
Pun m`ncare pentru unul sau pentru doi? ]ntreab[ so\ia.
Adic[? nu pricepe b[rbatul.
Pun m`ncare la drum numai pentru tine sau =i pentru str[in?
Cine a lucrat acela s[ m[n`nce, se aude vocea copilului de
dup[ sob[.
Hai-hai, ai s-o c`=tigi! ]l bruscheaz[ tata =i iese afar[.
Luna ]nc[ nu se vede, dar trebuie s[ apar[.
Tremuri? st[p`nul observ[ c[ str[inului ]i cl[n\[nesc din\ii
]n gur[.
Totdeauna a=a-i frig noaptea pe aici?
C`nd =i cum... Ap[ =i \`n\ari!
|`n\arii nu prea m[ deranjeaz[, dar umezeala... +i n-am luat
nici o hain[ groas[.
|ine... st[p`nul i-arunc[ un fel de hain[ pufoas[ =i un impermeabil. Spune: Tot ce vezi aici va trebui s[ c[r[m ]n luntre...
Dar de c[rat sunt multe =i felurite: unelte, haine, vase, c`rlige,
toate cele necesare la drum...
V`slele ai dus?
Dus.
Du =i asta... Ai dus?
Dus.
Acum s[ ducem asta... +i cine, zici, te-a ]ndreptat la mine?.. Ai
fost pe la pesc[rie? De acolo vii ]ncoace?
176
Nicolae Esinencu
N-am fost. +i nu mi te-a recomandat nimeni. A =asea zi vin din

Mensk. Am mers =i cu trenul, =i cu o c[ru\[... pe jos... dar mai departe, iat[, nu am cu ce merge... Am \inut mereu malul apei, p`n[
am dat de dumneavoastr[... Ce-a= fi f[cut dac[ nu dam de dumneavoastr[? M[ tem s[ nu m[ apuce boala.
Numai dac[ ar fi zile bune... Ploile ne-ar strica r[u.
Am auzit la radio c[ se a=teapt[ zile calde.
Timpul probabil pentru \ar[, dar nu pentru delt[. Pe ape timpul se schimb[ mereu. Seara e unul, diminea\a e altul, la amiaz[...
Oare ce-i cu femeia mea, de nu se vede? Femeie!
Sunt aici, r[spunde so\ia de undeva din ]ntuneric.
Ia pune aparatul de radio... C`t e ora?
Cinci.
Pune aparatul s-ascult cum va fi timpul ]n delt[.
}n ]ntuneric r[sun[ deodat[ muzic[, apoi o voce de femeie anun\[
timpul probabil:
... peste ]ntreaga delt[ se a=teapt[ zile ]nsorite, v`nt moderat, temperatura - 35 - 40 grade...
Aha, face st[p`nul, se ]ntoarce spre so\ie: Dar castronul?
Castronul? La ce-\i trebuie castronul?
Proasto, d-apoi merg la drum lung... sau crezi c[ n-o s[ am
nevoie de zeam[ cald[? Ad[, ad[ mai repede.
Femeia o ia fugu\a spre pragul casei, b[rba\ii r[m`n singuri.
Fumezi? ]ntreab[ st[p`nul.
Cu boala mea?
Pe ape nu-i bine s[ fumezi... Nu ne ducem la pescuit =i totu=i...
So\ia apare din cas[.
Am adus =i c`\iva cartofi, =i c`\iva ardei, spune ea, apoi =opte=te
ceva la ureche b[rbatului.
Acela ]i r[spunde tot ]n =oapt[, dar so\ia nu se las[, ]i spune ce
are de spus:
S[-\i dea banii acum...
177
B[rbatul e nemul\umit, arunc[ o privire spre str[in, dar nu mai

vrea s[ vorbeasc[ cu so\ia care ]l s`cìe.
A-aa... banii, str[inul ghice=te ce-a =optit femeia =i scoate banii, num[r[ c`t g[se=te de cuviin\[, restul ]i pune ]n buzunarul hainei.
Poftim. Cinci sute.
Ne-am ]n\eles cu patru.
Dau cinci, numai s[ pornim.
Iau numai jum[tate, refuz[ b[rbatul, a doua jum[tate mi-o dai
dup[ ce facem treab[...
Lua\i-i pe to\i, tremur[ de frig str[inul. De frig sau cine =tie de ce.
Nu, numai jum[tate, am spus.
}ntinde so\iei jum[tate din sum[, cealalt[ jum[tate o ]ntoarce
str[inului.
+i zice:
Oare n-am uitat nimic?
C`nd peste stuful deltei se arat[ cornul lunii, luntrea se desprinde
u=or de mal =i intr[ ]n ap[...
Stuf. Dune de nisip. Broa=te. +i n[mol. N[mol amestecat cu r[d[cini
de stuf, cu putregai - b`rne, r[m[=i\e de luntre, bu=teni, st`lpi de
telegraf, ra\e moarte, pe=te ]mpu\it, hoituri - de=i nu ]nt`lne=ti la tot
pasul, dar ici-colo g[se=ti numaidec`t ceva nepl[cut. +i atunci ocole=te,
c`t mai repede fugi, dar cum s[ fugi c`nd te vezi ungherit din toate
p[r\ile =i ]ncotro ai apuca-o nu e=ti sigur c[ n-o s[ dai iar peste o
putreziciune. Tot ce adun[ un rù, ]n delt[ adun[. Ploile =i z[pezile
m`n[ totul ]n rù, apele ]mping la vale totul =i totul se adun[ ]n bra\ele
deltei. Iar la c[ldur[ putreze=te tot ce aduce apa.
Luntrea plute=te de mult.
Bu-u! Bu-u! sparge lini=tea nop\ii o vietate de balt[. }nfior[tor ecou.
Ce-i?
Buhaiul-de-balt[.
Nu se vede.
Nici n-o s[-l vezi. E foarte mic, dar face g[l[gie mare...
Cornul lunii intr[ ]ncet ]n ap[, se \ine de luntre.
178
Nicolae Esinencu
Am v[zut c[ nu prea =tii s[ ]no\i.

Dac[ nu m[ legam de bu=tean, m[ ]necam...
}n ap[, principalul e s[ nu te sperii. Cazi, =ezi lini=tit, nu c[uta
s[ ajungi ]ndat[ la mal, se poate ]nt`mpla s[ nu faci nici doi pa=i, c[
te ]nghit ad`ncurile. Adesea malul e departe, adesea nu po\i s[-\i pui
puterile cu apa =i orice efort e zadarnic. Mai cu minte e: dac[ te
pomene=ti ]n ap[, s[ te lini=te=ti. F[ o plut[ dac[ po\i =i ]ncearc[ cu
]ncetul s[ te orientezi unde te afli =i ce ai de f[cut. +i numai dup[
aceea o iai ]ncet ]n direc\ia dorit[... Nu te mi=ca.
Nu m[ mi=c.
A=az[-te pe fundul luntrei...
M-am a=ezat.
+ezi lini=tit...
Luntra=ul se simte bine, delta e via\a lui, dar str[inul se afl[ pentru prima dat[ aici. Ap[ =i stuf. +i ]ntuneric. +i ad`ncuri negre.
Hop! am ajuns! anun\[ pe nea=teptate st[p`nul. Inima str[inului se face c`t un purice.
Ce-i?
Ne-am aninat de ceva.
Ce-ar putea fi?
Nu =tiu, dar \ine... Am s[ ]mping luntrea ]napoi... stai lini=tit.
V`sla se scufund[ ]n ap[, luntrea parc[ se d[ ]nd[r[t, dar nu prea.
Ceva o \ine, nu =ag[.
Vreo cang[... se opinte=te st[p`nul.
+i dac[ nu se desprinde? se ]nfioar[ str[inul gata s[ sar[ din
luntre, dar unde s[ sar[? }n ap[?
Mare lucru s[ nu fie cumva nevoie s[ cobor ]n ap[, zice pe
nea=teptate st[p`nul.
B`rr, se scutur[ de frig sau, poate, de fric[ str[inul. Nu v[ teme\i?
Trebuie s-o deznin...
St[p`nul manevreaz[ u=or. Caut[ s[ ]mping[ luntrea ]nainte,
]napoi, ]n st`nga, ]n dreapta, o r[suce=te pe loc. Bag[ v`sla sub luntre, pip[ie, vrea s[ vad[ de ce s-a aninat luntrea.
179
Fier?... vorbe=te de unul singur st[p`nul luntrei. Ar putea, dealtfel, s[ fie =i fier... de ce nu?
St[p`nul v`sle=te ]nainte, ]napoi, dar luntrea nu se mi=c[. E \inut[,
simte str[inul, =i-i \inut[ de undeva de pe unde =ade =i asta ]l cutremur[. Simte cum ceva se mi=c[ sub fundul luntrei.
Vreo jivin[ de ap[? str[inul se uit[ cu spaim[ la st[p`n.
A=a de mare?
Dar e jivin[?
C`nd erau apele curate, pe timpuri, vie\uiau pe aici, se zice, =i
caracati\e foarte mari...
Luntra=ul nu-=i termin[ vorba, deodat[ scoate ceva din ap[. O cutie
ruginit[, cu m[trea\[ pe ea.
Ce-i asta?
Am nimerit ]n c`mpul de cutii de tinichea. }nc[ de pe timpul
r[zboiului cutiile plutesc prin delt[, se zice c[ nem\ii le-au aruncat.
Ce-a fost ]n ele, nimeni nu =tie. Ba colo apar, ba dincolo... Delta e
plin[ de toate celea. Cum naiba s[ ie=i de aici?
Peste tot se v[d cutii de tinichea. Cum ridici v`sla, se aude zgomot. Cobori v`sla, acela=i zgomot. Zgomot ]n toate p[r\ile.
Dar ]naint[m drept?
Ce ai ]n vedere?
Mergem ]ncotro ne trebuie?
Deocamdat[ ]naint[m prin ape st[t[toare, dar trebuie s[ ajungem la cele curg[toare.
Dar cum s[ ajungem prin ]ntunericul acesta?
Apele curg[toare smucesc v`slele =i luntrea. Te iau =i te duc
]n aval.
Dar nou[ nu ne trebuie spre v[rsare, nou[ ne trebuie spre izvor.
Dar ca s-o iei spre izvor, trebuie s[ g[se=ti mai ]ntì cursul. +tii
ce ne-ar mai trebui acum? S[ nimerim =i ]n c`mpul de sticle. Pe undeva pe aici este un c`mp de sticle. Mii =i mii de sticle. Unele-s pline
cu trotil. Se zice c[ tot nem\ii le-au aruncat. +i plutesc p`n[ azi, dintr-un cap[t ]n altul al deltei. Numai g`tul sticlei se vede, restul e ]n
180
Nicolae Esinencu
ad`nc. Dac[ vreo sticl[ se p[le=te de luntre... Au fost cazuri c`nd au

explodat. Stai, ]mi pare c-am dat de dracu.
Ce-i?
Mi s-a p[rut. Luntra=ul pescuie=te din ap[ o sticl[ mare, neagr[.
He te... Deci, pe undeva pe aici se afl[ c]mpul de sticle. Trebuie
s-o lu[m ]n alt[ parte. Tot mai bine mai departe de primejdie. }ntoarce
luntrea ]n alt[ direc\ie.
St[p`nul aproape c[ nu vorbe=te, doar din c`nd ]n c`nd spune
c`te ceva cu jum[tate de gur[, ]n =oapt[.
De ce vorbi\i a=a de ]ncet? e curios str[inul.
Speriem pe=tele.
Dar nu suntem la pescuit.
Al\ii pescuiesc.
Vrei s[ spui c[ mai este cineva prin apropiere, prin stuf[riia asta?
Grig! strig[ luntra=ul. E=ti aici?
Aici, vine o voce domoal[ din ]ntunericul stuf[r=ului.
Se prinde?
Poate mai... mai spre ziu[.
Luntra=ul ]ntoarce capul, strig[ ]n alt[ direc\ie.
Tu e=ti, Ioane?
De ce nu v[ ogoi\i? r[sun[ ]n ]ntuneric o voce sup[rat[, obosit[...
C[ poate fi =i altcineva la ora asta ]n delt[, str[inul nu se a=tepta.
De aceea se ]nvioreaz[. Se a=az[ cu adev[ratelea pe fundul luntrei,
dar cu mìnile se \ine, totu=i, de margine.
Caut[ ]n jur, poate z[re=te pe careva din pescarii pomeni\i. }ns[
nu mai r[spunde nimeni. Doar v`slele se aud. Pliosc, pliosc. Tronctronc se las[ dobor`t un fir de stuf. +i iar, lini=te.
Deodat[, la numai c`\iva pa=i, apa se ridic[ din ad`nc, se ridic[ cu
at`ta putere =i zgomot, ]nc`t str[inul se pite=te pe fundul luntrei, nu-i.
Apa s-a ridicat zgomotos =i la fel de zgomotos se las[. Uf, se pr[bu=e=te. Totul a durat o clip[, dar a fost at`t de nea=teptat... Luntra=ul a
=i s[rit ]n picioare, gata s[ loveasc[ cu lopata, dar apa s-a lini=tit.
Ce-a fost? tremur[ str[inul.
181
Dac[ a= =ti...
Somn?
Dar care?...
Luntra=ul =i-a amintit de somnul care a ap[rut prin p[r\ile acestea
=i ]n ultimul timp atac[ chiar =i oamenii. Asta mai lipsea acum.
Mai st[ cu v`sla ridicat[, apoi se a=az[.
Mult mai u=or zbori din luntre dac[ stai ]n pirostrii, zice. S-a
zb[tut un somn, ei =i? L-am trezit, se vede, din somn. Dar putea fi =i
altceva. Oricum, =ezi lini=tit. Degrab[ intr[m ]n curen\ii de ap[...
Ca tras[ de o m`n[ neobservat[, lunec[ luntrea pe firul lunii, iar
luntra=ul =i str[inul dorm uita\i ]n luntre.
Oac! Oac! \ip[ o broasc[.
+i iar se las[ lini=te.
Parc[ am mai fost pe aici, tresare str[inul.
|i se pare, sare din somn luntra=ul.
Cum s[-mi par[ c`nd, iat[, tufa asta de stuf am mai v[zut-o?
|i-am spus: \i se pare.
Z[u c-am mai v[zut-o. }i p[tulit[. Noi am p[tulit-o cu luntrea.
St[p`nul se ridic[ ]n luntre, se uit[ ]n jur.
Luntrea st[ ]nfipt[ ]ntr-o dun[ de nisip.
Ce naiba, am adormit?
+i unde ne afl[m?
Am nimerit ]n dune.
Ce-i aceea dun[?
Valuri de nisip, iasca lui... +i se lumineaz[ de zi. +i va trebui s[
t`r`m luntrea.
Coboar[.
T`rìe ]n doi luntrea. Pe alocuri o ]mping, pe alocuri o trag. Unde
este c`te un ochi de ap[, urc[ ]n luntre. Apoi iau luntrea ]n spate.
Dar mai ]ntì descarc[ lucrurile. Duc luntrea, t`rìe ]nc[rc[tura.
}n sf`r=it, ajung la ap[ mare.
Las[ luntrea ]n ap[, pun lucrurile, urc[.
V`slesc.
182
Nicolae Esinencu
Se lumineaz[. Colo o pas[re \`=ne=te, dincolo. Delta ]nvie. Stuful

]ns[ e c`t casa, u=or se desface ]n fa\a luntrei, u=or se str`nge ]n spate,
dar asta nu ]nseamn[ c[ luntrea ]nainteaz[ cu vitez[. Ai putea num[ra
firele de stuf care se tot ating de marginea luntrei. P`rìe. Trosnesc.
O ra\[ s[lbatic[ \ip[, st`rnit[ din cuib. Dispare ]n desi=. Un =arpe
mare se \ine un timp ]n urma luntrei, dar bine c[ str[inul nu-l observ[.
Luntrea lunec[ peste un p`lc de broa=te \estoase, lunec[ ca peste
pietre. Hodoronc! Hodoronc!
+i iar e lini=te. Zori de zi...
Mai este?
Ce? ]ntreab[ luntra=ul.
P`n[ trecem curentul de ap[.
Curen\ii abia ]ncep. Trebuie s[ trecem doisprezece curen\i de
ap[. Mari. La al treisprezecelea o lu[m ]n sus. Asta va fi albia rùlui.
Sim\i cum curge tot mai repede apa?
Curge? Mie ]mi pare c[ st[ pe loc. +i stuful, =i apa.
Ascult[ atent cum p`rìe colo =i dincolo stuful...
}ntr-adev[r, printre stuf se aude susur`nd apa. F`=! Pliosc! Cling!
Din clipa asta trebuie s[ fim foarte aten\i la num[r[toare. S[
nu ]ncurc[m curen\ii...
Pe nea=teptate luntrea este ]n=f[cat[ de curent =i dus[ cu vitez[.
|ine-te!
M[ tem! Ce-i asta?
Am nimerit ]ntr-un curent de ap[. Culc[-te pe fundul luntrei.
Stuful a r[mas departe ]n urm[, luntrea lunec[ fulger[tor. Ehe!
Nici luntra=ul nu se mi=c[. A ridicat v`slele, se \ine ]nd`rjit de marginea luntrei. Explic[:
Rùl are mul\i afluen\i. +i fiecare caut[ cu orice pre\ s[ r[zbat[
mai repede ]n afurisita de delt[. Care mai de care caut[ s[ ajung[
mai repede la mare.
}nseamn[ c[ suntem m`na\i spre mare?
Spre mare.
183
Dar nu ne trebuie la mare.

Apele nu ne ]ntreab[.
+i ce facem?
Stai culcat. Nu trebuie s[ faci nimic. Apa o s[ ne tot duc[ p`n[
nimerim ]n alt stuf[ri=... De acolo ]ncerc[m s-o lu[m spre alt curent...
Ah, de n-ar muri mama, s[ ajung s-o v[d vie!... ofteaz[ ]ndurerat str[inul =i se las[ pe fundul luntrei.
De mult trage s[ moar[?
C`nd mi-au trimis scrisoare, nu mai cuno=tea pe nimeni.
Vorbe=te, dar nu =tie cu cine vorbe=te, nici ce vorbe=te. At`t: din c`nd
]n c`nd, se spune, m[ cheam[... Ne r[sturn[m!
Stai lini=tit, zic. Apa ne duce exact unde ne trebuie. Luntrea
lunec[ fulger[tor ]n aval.
Mai avem?
Mai avem.
Buh! se izbe=te pe nea=teptate luntrea ]ntr-un perete de stuf.
Luntra=ului ]i sare p[l[ria de pe cap. Buh! se love=te str[inul cu
capul de marginea luntrei.
Am ajuns?
Un perete ]nalt =i negru de stuf. Pe fiecare fir de stuf stau zeci de
lipitori de diferite m[rimi. Unele sunt sub\iri. Altele - groase c`t degetul. Te ]nfiori c`nd le vezi, dar mite s[-\i mai cad[ vreuna dup[
gulerul c[m[=ii. Str[inul se cutremur[.
Nu atac[?
Ba sug s`nge, dac[ se lipesc de tine.
Aoleu! url[ str[inul c`nd deodat[ c`teva lipitori apar pe marginea luntrei, coboar[ ]n luntre.
+tiob`lc! cade str[inul ]n ap[.
Unde e=ti? se ]ngroze=te luntra=ul c[ nu-l vede pe str[in.
Sare ]n ap[, se scufund[, ]l scoate, ]l trage spre luntre, prinde
luntrea, urc[ am`ndoi. Str[inul e mort de fric[.
Nu te teme, omule, c[ nu-s chiar at`t de groaznice. Uit[-te, le
iau ]n palm[... Pune una ]n s`n. Ce-i drept, nu de la to\i sug s`nge...
184
Nicolae Esinencu
De la mine, de exemplu, nu sug. Ar putea =i de la dumneata s[ nu

sug[. }ncearc[, na.
Nu! se d[ ]napoi str[inul =i mai s[ cad[ iar ]n ap[. D`rdìe. E
leoarc[.
Ia vechiturile astea, schimb[-\i hainele.
Apele lunec[ iute pe sub luntre, dar luntrea nu se mi=c[. De parc[
ar fi nimerit ]ntr-un gard de nuiele. Pe l`ng[ stuful ]nalt, ce iese din
ad`ncul apelor, aici s-au adunat =i alte gunoaie, ridic`nd zid solid. Ai
putea doar s[ sari sau s[ te scufunzi pe sub el. Dar cum? Stuful e
p`n[ la cer. Cum s[ treci cu luntrea pe sub zidul acesta?
Acum vom lua-o ]napoi.
Iar ]napoi?
}napoi.
L`ng[ zidul de stuf mi=un[ ceva. Ni=te animale mari =i negre.
Guzgani! se sperie str[inul.
Castor de delt[. Z[plazul din fa\a noastr[ este, se poate spune,
munca lui. Castorul ]=i face cas[ din stuf =i crengi, prin care nu mai
p[trunzi... Ia pune, uite-a=a, picioarele ]n zid =i av`nt[ luntrea. Vezi,
ne-am pornit.
Dar asta ]nseamn[ s[ v`sle=ti din toate puterile. S[ ]nfrun\i curen\ii.
Nu peste mult[ vreme luntrea ]ncepe pur =i simplu s[ se roteasc[ pe
loc. +i se rote=te, nu glum[. Oric`t se str[duie=te luntra=ul s-o struneasc[, nimic nu ajut[.
Gata, geme el. De ce m[ p[zeam, n-am sc[pat. Am dat peste
un c`mp de bulboane.
Apa g`lgìe, dispare ]n ad`nc, ]nghite totul. +i ici, =i colo, =i mai
]ncolo. Clocot.
Str[inul nu spune nici un cuv`nt. Se uit[ cu groaz[ cum se ]nvolbureaz[ apele sub luntrea ce se ]nv`rte pe loc.
Stai lini=tit, \i se spune! ]njur[ st[p`nul, mai face c`teva mi=c[ri,
prinde momentul =i scoate luntrea din v`rtej. Uf, am asudat, zice.
Pe str[in curg =iroaie de sudoare rece, pe st[p`n curg =iroaie de
sudoare cald[.
185
Am sc[pat?
Slav[ \ie...
Au mai trecut doi curen\i. P[s[rile, care acum au umplut delta,
plutesc =i ]n aer, =i pe ape. S-au trezit =i caut[ de m`ncare. Unele
zboar[ ]n stoluri, altele ]n parte, ba colo, ba dincolo cad ]n stuful deltei,
se ridic[. Prind pe=te, ]l scap[, ]l apuc din zbor. Ra\a de delt[ lunec[
prin stuf[ri=, pesc[ru=ul =i b`tlanul urm[resc de sus via\a deltei. C`te
o pas[re se a=az[ chiar pe v`sl[. +ade c`t =ade, \ip[, dispare =i, c`nd
te ui\i, alta ]i ocup[ locul.
Deodat[ luntrea, lovit[ de o b`rn[, se r[stroarn[, str[inul cu
luntra=ul se b[l[cesc ]n ap[, ]nfrigura\i, cearc[ s[ scape. Oricum, dup[
o vreme, am`ndoi se trezesc pe o dun[ mic[, iar luntrea abia se vede:
cum o duc apele ]n aval, a=a o duc. A =i disp[rut.
Cei doi privesc ]ngrozi\i: ce-o s[ fac[ acum? Se ceart[. Stig[ unul
la altul. Unul se a=az[ la un cap[t de dun[, unul la alt cap[t. +ed =i
tac, iar sar =i iar se ceart[. +i cum se ceart[, str[inul arat[ c[ luntrea
se ]ntoarce singur[, numai c[ din alt[ parte a dunei. Apele au dus-o
=i acum tot ele o aduc.
Sar am`ndoi bucuro=i s[ prind[ luntrea. O anin[...
C[ldur[.
Dup[ o zi ]n[bu=itoare r[coarea nop\ii vine ca o salvare. Alta ]ns[
e problema: unde s[ doarm[?
}n luntre o s[ ne fie str`mt... s[ tragem la vreun banc.
Opresc luntrea, coboar[.
Bancul e acoperit cu stuf. Luntra=ul scoate o cosoaie, se apuc[ s[
taie stuf.
Ce vrei s[ faci cu stuful?
Dar pe ce o s[ dormim?.. Eu ]l tai, iar tu adun[-l ]n mald[ri.
Da ce e mald[r?
Omule, chiar nu =tii?
N-am tr[it ]n delt[.
Poate ai s[-mi spui c[ n-ai v[zut stuf?.. Aduni un bra\ bun de
stuf, ]l legi, iat[ a=a, tot cu stuf =i, uite, [sta-i mald[rul...
186
Nicolae Esinencu
Str[inul ]ncepe s[ adune stuf, dar nici n-apuc[ s[ str`ng[ un

=umuiag, c[ scoate un urlet ]nfior[tor. A cules de pe jos =i un =arpe.
Arunc[ totul, sare ]n luntre ]ngroz[vit: N-am s[ dorm pe stuf! N-am
s[ dorm pe stuf! N-am s[ dorm...
|`st! ]i opre=te cu o palm[ urletele luntra=ul...
Se uit[ atent luntra=ul la picioare =i observ[ c[ =erpii foiesc peste
tot. Scuip[ =i urc[ ]n luntre.
S` c[ut[m un loc f[r[ stuf...
G[sesc un banc nu prea mare, s[ aib[ vreo cincizeci de metri. Scot
din luntre ce mai au, a=tern =i, ]n t[cere, se culc[...
Se trezesc dormind ]n ap[. Apa deltei a crescut =i bancul aproape
c[ nu se vede. Sar, flio=c[ind prin ap[, descoper[ luntrea la c`\iva
metri. Se leag[n[ luntrea, gata-i s[ se desprind[, s[ se duc[ pe ap[...
Se las[ cea\[. Foarte mare cea\[.
Undeva, pentru o clipit[, apare o raz[ de soare, deci e ziu[ de
acum, dar din cauza ce\ii nu se vede nimic.
Mai bine de jum[tate de zi ]nainteaz[ prin cea\[, au pierdut cu
totul orientarea.
Ehei! strig[ c`nd unul, c`nd altul. Este cineva prin apropiere?!
Ehei! Dar nimeni nu r[spunde...
S-a ar[tat soarele. E at`t de arz[tor, ]nc`t c`teva clipe cei doi ]=i
astup[ ochii. Hainele ude =i frigul ce l-au adunat din cea\[ ]i fac s[
d`rdìe... Trag iar la un banc de nisip, acoperit cu stuf.
Eu am s[ prind raci, dumneata ia =i str`nge ni=te r[g[lii uscate
pentru foc.
Ce ]nseamn[ r[g[lii?
Cioturi de stuf uscat... Facem focul ]n delt[... Iat[, astea-s r[g[lii.
Alege-le pe cele mai groase =i mai uscate, s[ ard[ bine focul.
Poate m`nc[m ce-a pica =i o lu[m mai repede la drum. M[
gr[besc, frate. Ar trebui s[ ]n\elegi. Mama-mi moare =i-apoi mi-i ]n
grij[ s[ nu m[ apuce iar boala.
Dar cum te sim\i?
187
Bine. A avut dreptate medicul c`nd mi-a spus s[ ]ncerc s[

c[l[toresc pe rù, spre izvor.
Ie=im din delt[ =i tot spre izvor o s[ plutim. Trebuie ]ns[ mult s[
v`slim. Mai avem c`te ceva de haleal[ din ceea ce ne-a pus so\ia, dar
s[ l[s[m ]n rezerv[, cum s-ar spune. }n delt[ nu face s[ m[n`nci rezervele din traist[. Aici se poate prinde un pe=te, un rac, o pas[re. Un
ou, la urma urmei, se poate g[si, dar mai ]ncolo cine =tie ce ne a=teapt[.
Str[inul se apuc[ s[ str`ng[ r[g[lii.
De altfel, pe aici sunt destule. Unde calci - r[g[lii. Nimeni n-a str`ns
niciodat[ stuful din delt[, a=a c[ stuful din an, din an\[r\, de ani de
zile, a c[zut la p[m`nt, iar peste d`nsul a crescut altul, =i tot a=a. O
parte din stuful vechi a fost dus de ape, a putrezit, dar a mai =i r[mas.
C`t ai clipi po\i aduna un car. At`t c[ foarte multe r[g[lii sunt ude,
chiftesc de ap[. Se g[sesc ]ns[ =i uscate.
Eu m[ afund ]n stuf[ri=, spune st[p`nul luntrei =i, cum dispare, apare, aduc`nd o poal[ plin[ cu ou[, dar fug[rit de o ra\[. Ra\a
s`sìe, atac[.
Ia, bat-o naiba, mai s[-mi scoat[ ochii. Mai a=teapt[-m[ pu\in.
St[p`nul las[ ou[le ]n nisip =i iar intr[ ]n stuf[ri=, dar nu uit[ s[
ia de data asta =i un co=ule\. Peste vreun sfert de or[ se ]ntoarce cu o
c[ma=[ plin[ cu raci. Raci c`t palma de mari. Sar, se zbat, se ]nclea=t[.
O parte o s[-i m`nc[m acum, alt[ parte o s[-i lu[m fier\i la drum.
Cu ap[ de balt[ ]i fierbi? se mir[ str[inul, v[z`nd c[ luntra=ul,
f[r[ s[ stea pe g`nduri, ia ]n castron ap[ direct din balt[, umple castronul cu raci =i-l pune la foc. Nici racii nu-i speli?
Luntra=ul sur`de.
Dac[ tot timpul stau ]n ap[, de ce s[-i speli? Ar trebui s[ =tii c[
cea mai bun[ zeam[ de pe=te se face cu ap[ de balt[. Te g`nde=ti la
microbi? Nu face. Doar fierbem apa...
Focul ]nv[luie castronul. R[g[liile trosnesc. Acum pot s[ mai stea
de vorb[.
+i ]n to\i anii ace=tia n-ai ]ncercat niciodat[ s[ ajungi acas[? Ai
tr[it ]n Bielarus?
188
Nicolae Esinencu
Cum s[-\i spun... Am tr[it peste tot... Nu-\i ]nchipui ce trai

am dus.
}mi ]nchipui.
Nu-\i ]nchipui, omule, c[ n-ai trecut prin asta. C`nd s-a aflat c[
n-am s[ mai pot tr[i ]n Moldova, so\ia a alergat la spital.
Avem totu=i medici buni.
Avem. +i au ]ncercat s[ fac[ totul. M-au trimis =i pe la sanatorii, dar degeaba. Cum ajung la grani\a Moldovei, m[ ]n[bu= =i gata...
}\i spun: c`nd so\ia a aflat c[ n-o s[ mai pot tr[i niciodat[ ]n Moldova, n-am s[ mai pot vedea casa, a alergat la spital. Asta s-a ]nt`mplat
la Odesa. Cum veneam spre cas[, am fost scos din tren =i dus ]napoi
]n spital la Odesa. A alergat so\ia, a r[cnit, a blestemat, a le=inat, a
s[rit chiar la medici. Medicii au potolit-o, i-au dat nu se =tie ce s[
bea, au luat-o cu vorba. I-au spus c[ s-ar putea ]nt`mpla s[-mi treac[
cu timpul boala, dar numai ]n cazul dac[ m-a= afla mai mul\i ani la
munte, ]n Gruzia, s[ zicem. }n Gruzia? r[cne=te so\ia. +i eu, zice, eu
ce s[ fac? Nevast[, o calmez, nu vindem cas[, vit[, nimic. Ne ducem
deocamdat[ a=a, s[ vedem. Vom tr[i o jum[tate de an, un an, iar
]ncolo s-a vedea.
+i-a mers?
S-a potolit, a zis c[ merge.
A mea nu =tiu dac[ ar fi f[cut una ca asta, s[ fi nimerit la
str`mtoare... A mers tocmai ]n Gruzia?
Peste o s[pt[m`n[ eram ]mpreun[ ]n Gruzia...
Da, peste o s[pt[m`n[ se aflau ]n Gruzia. Vestea despre boala moldoveanului a adunat la aerogar[ o mul\ime de gruzini.
Omule, tu e=ti cel ce nu poate respira?
Cum s[ nu po\i respira?
Ia trage aerul ]n tine!
Uite frate, respir[!
Li se explic[ gruzinilor care e povestea: de respirat, de, aici respir[,
numai c[ acas[, ]n Moldova, nu poate respira.
189
Moldoveanul o s[ tr[iasc[ la mine! hot[r[=te pe loc un gruzin,

dar =i ceilal\i insist[:
Ba la mine va tr[i.
Ba la mine... ma=ina mea, iat[, ]l a=teapt[. G[l[gie.
}n sf`r=it, gruzinii g[sesc solu\ia:
Las[ moldovenii s[ urce ]n orice ma=in[, dar de tr[it vor tr[i ]n
casa care le va c[dea mai mult pe plac...
+i pornesc.
+aisprezece limuzine se opresc ]n fa\a unei por\i.
E casa unuia dintre gruzinii care l-au a=teptat pe moldovean la
aerogar[.
Intra\i, fi\i oaspetele meu, deschide gruzinul portiera, poarta.
+i cum deschide poarta, ]n pragul casei cu dou[ etaje a =i ]nceput s[
c`nte o fanfar[. Fanfara c`nt[, iar din cas[ se arat[ st[p`na, copiii.
Fiecare poart[ ]n bra\e co=uri cu poam[, harbuji, ulcioare cu vin.
So\ia moldoveanului s-a lipit de b[rbat =i aproape c[ nici nu =tie
ce s[ spun[. Nu se a=tepta la o asemenea primire.
St[p`nul casei face un semn muzican\ilor =i ei amu\esc.
Gl[suie=te:
Prietene scump! Asta-i casa ta. Respir[. +i-mi explic[. Respir[
=i-ai s[ vezi ce aer am ]n ograd[. Vrei, tr[ie=te la mine, vrei tr[ie=te
la vecin.
Vorbe=te, arat[ cu m`na la casa de peste drum, la fel de frumoas[,
]n pragul c[reia la fel r[sun[ o fanfar[. +i din cas[ la fel se arat[
st[p`na, copiii - scot fructe, vin =i alte bun[t[\i.
Dar alt gruzin ]i trage ]ntre timp spre poarta sa.
A=a umbl[ o jum[tate de zi. C`nd la o poart[, c`nd la alta =i totul
se repet[. Muzic[, bun[t[\i =i tot a=a.
So\ia moldoveanului l[crimeaz[, spune:
V[ mul\umim, oameni buni, dar nu trebuie s[ ne ducem mai
departe. R[m`nem la cine spune\i dumneavoastr[, dac[, desigur, ne
primi\i, nu e nevoie s[ v[ deranja\i at`ta.
Z[u, zice =i so\ul.
190
Nicolae Esinencu
Stai c[ n-a v[zut casa mea! strig[ un gruzin.

Strig[ =i al\ii:
Nici pe-a mea!
Ca s[ potoleasc[ lumea, unul mai mare face semn c[ vrea el s[
gl[suiasc[:
S[ vedem mai ]ntì toate casele, apoi hot[r`m la cine se opre=te.
S[ mergem mai departe.
+i alaiul porne=te.
+ti\i ce-i? Acest moldovean nu poate respira...
C`ntece, dansuri...
Focul arde. Iar povestirea continu[:
P`n[ la urm[ ne-am oprit ]n fa\a unei case. Palat, ce mai vorb[.
Dar c`t s-o duci a=a? Toat[ ziua muzic[ =i m`nc[ruri. De lucrat,
gruzinul nu-\i d[ voie s[ lucrezi, cic[, odihne=te-te. Te duci ]n mun\i,
ei vin dup[ tine c`nt`nd, cobori ]n vale - te ]nso\esc cu aceea=i veselie. Toat[ ziua te hr[nesc =i-\i spun: respir[. Respir, dar so\ia, s[rmana,
]ntr-o bun[ zi ]mi spune c[ nu mai poate. Zice c[ eu m[ simt bine,
dar ea vrea s[ se ]ntoarc[ ]n sat, i-i dor de cas[. Atunci, zic, du-te. +i
m[ las[ so\ia, se duce ]n Moldova. Peste jum[tate de an, vine ea, m[
g[se=te h[ulind cu gruzinii. +i ]ncepe s[ r[cneasc[: Tu te t[v[le=ti pe
aici, iar eu nu-mi v[d capul de nevoi. Tot acum s[ mergi acas[. Dar
se poate, ]ntreb, crezi c-o s[ pot respira? Da ea strig[: S[ bei, s[
m[n`nci =i s[ nu faci nimic, crezi c[ se poate? Hai s[ ]ncerc, zic, =i
c`t pe ce s[ mor din nou. Dac[ pilotul nu ]ntorcea avionul la timp, ]n
ceruri muream. A aterizat la Ujgorod. }\i ]nchipui ]n ce situa\ie eram?
Eu r[cneam, so\ia r[cnea. Pasagerii =i pilotul m[ atacau. Idiotule,
strig[ unul din pasageri, dac[ =tii c[ ai a=a boal[, unde te-ai pornit la
drum? Ce puteam s[ fac? S[ m[ ]ntorc ]n Gruzia, la oamenii ceia?
+tiu c[ n-am m`ncat m[s[lar, a= fi murit de ru=ine. S[ r[m`n ]n Ujgorod? So\ia m[ leap[d[, pleac[ acas[, iar medicii m[ sf[tuie s[ m[
dau prin Siberia. Pe acolo, spun ei, p[durile de pin ar putea s[-mi
fac[ bine. Altfel nu-mi voi g[si leacul.
Ai fost =i ]n Siberia?
191
+i-n Siberia am fost, =i la Kamceatka, =i la Sahalin.

+i peste tot nu puteai respira?
De respirat, respiram, dar ]ndat[ ce m[ apropiam de cas[
gata, m[ ]n[bu=eam. Poate =i mai r[u ca ]nainte.
Racii au fiert... descoper[ pe nea=teptate luntra=ul =i propune:
S[ m`nc[m ]n grab[ c[ ]ncepe ar=i\a. }n delt[ toamna soarele arde ca
=i vara... |ine sarea.
Parc[ de-o via\[ plutesc.
C`\i curen\i am trecut?
+ase.
Nu se poate, se nelini=te=te luntra=ul, se ridic[ ]n picioare,
scruteaz[ delta.
Stuf. P[s[ri.
Trebuie s[ fim mai departe.
Le-am num[rat. Iat[, am crestat pe luntre, arat[ str[inul.
}nseamn[ c[ plutim drept...
Luntrea ]nainteaz[.
Soarele parc[ s-a oprit deasupra deltei.
Soare, ap[ fierbinte, aburi care se tot ridic[, stuf, ]n aer p[s[ri.
St[p`nul luntrei ]=i scoate c[ma=a, ]=i pune o p[l[rie sp[l[cit[
pe cap.
Te-a= ajuta, dar m[ tem s[ m[ for\ez, zice str[inul.
Nu-i nevoie s[ m[ aju\i. Leag[-\i c[ma=a pe cap. Sau poate ]\i
sco\i maioul. Pune maioul pe cap =i r[mì numai ]n c[ma=[. C[ldura
abia ]ncepe.
Poate scot c[ma=a?
Nu te v[d deprins cu soarele, e=ti alb ca varul...
Tr[iesc ]n p[dure.
Acolo-i spitalul?
V[d c[ nu m-ai ]n\eles. Acolo, ]n Bielarus, nu stau la spital...
Sunt liber, at`t c[ muncesc =i tr[iesc ]n p[dure. Muncesc ]ntr-o
rezerva\ie de bivoli. Acolo mi-i destul de bine, p[durea mi-i prielnic[.
P[durea lor ]\i ajut[?..
192
Nicolae Esinencu
Nu-i vorb[ de p[durea de pini. Pini sunt =i ]n Siberia, se pot

g[si, la urma urmei, =i ]n alte p[r\i, ]n Carpa\i, s[ zicem. Dar odat[
am citit ]ntr-un ziar c[ un bolnav nu se =tie din care col\ de lume,
care la fel nu putea respira, s-a lecuit ]n Bielarus, cu turb[.
Vas[zic[, turba e leacul?
P[durile de pini =i turb[, mla=tinile care, se vede, eman[ un
gaz... ce ]mi face bine...
Dac[ spui c[ cel din ziar s-a lecuit cu turb[, ]ntr-o zi ai s[ vezi
c[ te ]ns[n[to=e=ti.
Dup[ at`\ia ani? Nu cred, nene. Asta-i: pot tr[i =i munci numai
]n Bielarus. Acolo m[ simt a=a cum m[ vezi. Muncesc, respir, sunt om
ca to\i oamenii, numai ]n Moldova mea nu pot s[ m[ ]ntorc.
Tr[ie=ti ]n Bielarus, iar so\ia ta ]n Moldova?
Cum s[-\i spun, e lung[ povestea... Dup[ ce m-am aranjat ]n
Bielarus, i-am scris so\iei =i mamei c[ m[ simt bine, c[ turba ]mi ajut[.
So\ia, primind scrisoarea, s-a bucurat a=a de tare, ]nc`t ad[uza a zburat
cu avionul la mine. M-a g[sit foarte bine ]n p[durea de pini. A pl`ns
de bucurie. Oare s[ fie Dumnezeu pe lumea asta, a zis ea. S[ ajungi
s[ te ]ns[n[to=e=ti? Ne-am bucurat mult c[ via\a noastr[ a g[sit cu
totul alt[ albie, spre bine, ]n sf`r=it. Doar ne-am luat din dragoste,
eram tineri ]nc[ =i nu se putea s[ ne scape fericirea. S[ m[ ierta\i,
dar femeia, pe care n-o iubisem un car de vreme =i era palid[, acolo,
]n p[durile din Bielarus, a devenit vesel[, plin[ de vlag[ =i speran\[.
Chiar a ]nceput s[ c`nte.
Desigur, o femeie m`ngìat[ arat[ altfel... c`nt[.
M-am bucurat at`t de mult c[ pentru noi a ]nceput alt[ via\[,
]nc`t i-am propus so\iei s[ se ]ntoarc[ acas[, s[ v`nd[ casa =i s[ treac[
cu traiul ]n Bielarus. E dureros, i-am spus, s[ p[r[sim plaiul natal,
casa, poate chiar =i mama, dar ce s[ facem dac[ alt[ ie=ire nu-i? Omul
o dat[ tr[ie=te. So\ia mi-a dat dreptate, dar... Hai s[ nu ne gr[bim,
zice. Dac[ a ]nceput s[-\i fie mai bine, ]nseamn[ c[ totul merge spre
bine. De ce s[ ne gr[bim? Las[ s[ treac[ un timp, sco\i boala din tine =i
atunci te ]ntorci. Cum s[ vindem casa? Cum s-o l[s[m pe mama? Fe-
193
meia vorbea adev[r. Vin eu mai des ]ncoace =i o s[ fie bine, mai spune
so\ia. La urma urmei, nici nu-i nevoie s[ lucrezi aici. Las-c[ muncesc
eu, avem cu ce tr[i, f[ totul s[ te lecuie=ti c`t mai degrab[. Dar m[
simt bine, ]i spun, de ce n-a= lucra? Doar =tii c[ nu-s un tr`ntor. De la
un timp n-am prea lucrat. Am s[ muncesc, banii o s[ ne trebuiasc[,
chiar dac[ m[ ]ntorc s[n[tos ]n Moldova. M-a m`ngìat so\ia =i am
hot[r`t s[ l[s[m s[ treac[ o hab[, c[ timpul o s[ l[mureasc[ totul...
Ce-i acolo?
Unde?
Se mi=c[ ceva ]n stuf[ri=.
St[p`nul opre=te pu\in luntrea, se uit[ spre stuf[ri=. Parc[ a sim\it
=i el ceva mi=c`ndu-se ]n stuf[ri=, ba chiar a =i z[rit ceva mare, negru. Dar acum nu se aude nimic, nu se mi=c[ nimic.
Ei! strig[, dar cum nu urmeaz[ nici un r[spuns, continu[ s[
v`sleasc[. Cred c[-s tot de-ai no=tri. P`n[ la curentul =ase se ]nt`lnesc
pescari ]n delt[, mai departe nu. Poate fi un braconier.
+i de ce nu r[spunde?
Braconierul nu r[spunde.
Tivu! sparge lini=tea din jur o voce de pe undeva.
Cine-i? ]ntreab[ luntra=ul, adic[ Tivu.
Ai o \igar[?
Din stuf[ri= apare o luntre.
Tivu scoate o \igar[, i-o aprinde pe t[cute, acela o ia, se dep[rteaz[,
dispare.
Se treze=te un c`rd de p[s[ri ascunse ]n stuf. G[l[gie infernal[.
B`tlani, ra\e, pesc[ru=i.
P[s[rile se ridic[ brusc ]n fa\a luntrei, plutesc c`teva clipe ]n aer,
apoi se las[ ]n urm[.
Pe nea=teptate se pomenesc ]ntr-un lumini= =i la fel pe nea=teptate
descoper[ o luntre, ]n care por[iesc un b[rbat =i o femeie dezbr[cat[.
Femeia se scufund[, iar c`nd apare, transmite b[rbatului ceva =i iar
dispare sub ap[.
De ce s-au ascuns?
194
Nicolae Esinencu
Sunt braconieri, \i-am spus.

C`nd s[ ajung[ la curentul opt, ]ncepe s[ plou[. Toarn[ cu cofa.
Trag ]n grab[ luntrea sub un perete de stuf. Trebuie s[ a=tepte.
A stat so\ia c`teva zile ]n Bielarus, poveste=te str[inul, apoi a
spus c[ pleac[, se ]ntoarce acas[. Ne-am ]n\eles c-o s[ m[ viziteze o
dat[ ]n dou[-trei luni. Venea de obicei s`mb[t[, iar lunea o lua spre
Moldova. Puteam eu s[ m[ ]ntorc acas[? Nu, ]nc[ nu ]ndr[zneam.
M[ sim\eam bine, dar ]mi era fric[ ca nu cumva s[ trezesc boala. Mai
erau la mijloc =i medicii, care m[ controlau din c`nd ]n c`nd =i m[
sf[tuiau s[ mai a=tept vreo =ate - opt luni. Cum s[ n-ascul\i medicii?
De aceea=i p[rere era =i so\ia, care p[rea c[ numai de s[n[tatea mea
se nelini=te=te. Era gravid[. Tr[iam ]mpreun[ de mult, dar copil nu
prinsese =i acum poftim! - ne bucuram am`ndoi.
La o vizit[ de r`nd so\ia a explodat:
C`t mai ai de g`nd s[ fii v[car prin Bielarus, omule? C`nd am
s[ pot, am s-o iau la fug[ spre Moldova.
+i c`nd, m[ rog, o s[ fie asta? Nu vezi c[ mìne-poimìne nasc
=i-s singur[ cu mama?
Pe c`nd a=tep\i copilul?
A, m[ ]ntrebi pe c`nd a=tept, dar tu nu a=tep\i?
Ca s[ nu ajung la ceart[, mi-am str`ns ce-am avut, am trecut
pe la contora rezerva\iei, am spus ce =i cum, mai pe scurt, m-am eliberat de la serviciu =i am pornit cu so\ia spre cas[... Dac[ pilotul n-ar
fi fost un om de inim[, azi poate eram mort. Chiar de la decolare mi
s-a f[cut r[u, iar c`nd avionul a ajuns deasupra Moldovei, am ]nceput
s[-mi sf`=ii hainele, sco\`nd r[cnete ]nfior[toare. Echipajul avionului
a f[cut ]n grab[ leg[tura cu p[m`ntul =i pe loc am revenit ]n aeroportul
de unde decolasem. So\ia s-a ]nfuriat ]ntr-at`t, ]nc`t nici n-a cobor`t
din avion c`nd au venit sanitarii. Dar nici eu n-am vrut ca ea s[ se
dea jos din avion. Doar era gravid[. +i astfel eu am r[mas la Mensk,
ea s-a ]ntors acas[. Un timp nu mi-a scris, apoi au ]nceput s[ vin[ de
la ea scrisori. }mi scria c[ a=teapt[ din zi ]n zi copilul. Ce mai, scrisori
195
m[gulitoare. +i acum ]nchipuie-\i, omule, ]n clipele acelea credeam

c[ niciodat[ n-o s[ mai calc ]n Moldova.
Zg`riam copacii, m[ t[v[leam prin p[dure, mu=cam p[m`ntul.
Oare n-o s[ m[ mai ]ntremez niciodat[?! }n ziua c`nd mi s-a telegrafiat c[ so\ia a n[scut, am dat toate pe una =i am pornit iar la drum.
Cu trenul de data asta. Nu se poate, ]mi ziceam, s[ nu-mi v[d copilul,
m[car cu coada ochiului.
O or[ s[ stau acas[, apoi s[ m[ ]ntorc. Ajut[-m[, soart[, m[ rugam, =i mi-am luat bilet la tren. P`n[ la Kiev a fost bine. De la Kiev
p`n[ la Jmerinka a fost cum a fost, dar ]ndat[ ce trenul a ajuns ]n
Moldova, m-au dat jos sanitarii ]mi era r[u =i pe aceea=i cale
m-am ]ntors ]n Bielarus. Sfinte, cum pl`ngeam mai t`rziu dup[ ce
mi-am revenit. P`n[ azi nu mi-am v[zut copilul...
Nu cred...
M[ uitam nu demult la copilul dumneatale =i muream de dor...
C`\i ani are?
Pe al =aptelea merge.
Al meu o fi av`nd vreo =aptesprezece ani...
N-a venit nicodat[ la dumneata?
Cum s[-\i spun... C`nd am fost scos din tren =i ]ndreptat ]n
Bielarus, am pl`ns mult. Dar ce aveam s[ fac? M-am ]ntors ]n rezerva\ia de animale, am fost primit frumos la serviciu, s[n[tatea mi s-a
restabilit =i am ]nceput s[ tr[iesc cu g`ndul c[ ]ntr-o bun[ zi toate au
s[ se aranjeze. Unde mai pui c[ =i scrisorile so\iei m[ ]ncurajau. Tot
]mi scria c[ o s[ se repad[ cu copilul, s[ mi-l arate, ]ns[ a venit iarna,
=i unde putea s[ porneasc[ la drum cu un prunc? Hai s[ a=tepte
prim[vara. Dar prim[vara pruncul se ]mboln[ve=te =i iar totul se
am`n[. }n mai e bolnav, ]n iulie e mult de lucru pe l`ng[ cas[. }n
toamn[ cad ploi. Iar de la un timp nici scrisori nu mai primesc de
acas[. A=tept. Scriu, ]ntreb, m[ revolt. Nimic. Poate s-o fi ]mboln[vit
so\ia? Doamne fere=te, m[ g`ndesc. Ce numai nu-mi trecea prin cap.
Nu-mi g[seam locul =i pace. Eram gata s[ fac alt[ prostie. Iar s-o iau
la drum, dar m[ re\in tovar[=ii de lucru oameni buni, se poart[
196
Nicolae Esinencu
frumos cu mine, m[ stimeaz[. Unde s[ te porne=ti, ]mi zic. Poate po=ta

]ncurc[ ceva, s[ mai a=tept[m. Poate so\ia a fost bolnav[, dar s-a
]ns[n[to=it =i acum ]\i scrie. S[ cred? De ce s[ nu cred? A=tept, m[
fr[m`nt. }n sf`r=it, tot unul din oamenii cu care lucrez m[ scoate din
]ncurc[tur[. D[, omule, zice, o telegram[. O fac =i pe asta. Nimic. D[
o telegram[ recomandat[, ]mi spune. }l ascult. Nici un r[spuns. F[
atunci un telefon, m[ sf[tuie=te omul. Dar so\ia n-are telefon acas[,
mai s[ \ip de necaz, c[ ideea cu telefonul ]ntr-adev[r p[rea s[ fie o
salvare. Telefoneaz[ la sovietul s[tesc, acolo doar este aparat, ]mi
spune omul. Dar de unde telefon ]n p[dure? Este un sat ]n apropiere,
un sovhoz. Alerg la cantora sovhozului =i comand Moldova. Era pe la
amiaz[. Mi s-a spus c[-mi fac leg[tur[ spre sear[, trebuie s[ a=tept.
Ce s[ fac? Toat[ ziua am a=teptat, dar a=a =i nu mi s-a f[cut leg[tur[.
E ]nc[rcat telegraful, mi s-a spus. Ad[uza am c[p[tat leg[tura, dar cu
cine s[ vorbesc dac[ la ora ceea la sovietul s[tesc din satul meu era
numai paznicul? }i spun ce =i cum. Paznicul s-a bucurat c[ vorbesc cu
el. }l ]ntreb ce-i cu so\ia meea de nu-mi scrie, nu-i bolnav[? Parc[ n-ar
trebui s[ fie bolnav[, r[spunde el, ]n sat toate se =tiu. Parc[ n-a auzit
nimic r[u, zice, dar se duce ]ndat[ s[ ]ntrebe nevasta ce s-a ]nt`mplat.
C`nd s[-\i telefonez? ]ntreb. C`nd vrei, ]mi spune, chiar =i peste
jum[tate de or[. Mai t`rziu, fire=te, n-am putut fafce leg[tur[. Dac[
comanzi dintr-un sat din Bielarus o convorbire telefonic[ cu Moldova, cape\i leg[tura numai peste o zi, mi se spune. Dar urgent, ]ntreb,
se poate? Nu, mi se r[spunde. Rog fetele s[-mi fac[ leg[tur[ ad[uza.
R[m`n s[ a=tept. Ad[uza parc[-i blestemat. Nici paznicul nu-i la sovietul s[tesc din satul meu. Rog fetele de la sta\ie s[ m[ ajute, aproape
pl`ng. }n sf`r=it, fac leg[tur[. Ce-i, omule? }l ]ntreb. Nu-i nimic,
r[spunde paznicul, so\ia-i s[n[toas[, copilu-i s[n[tos, mama, zice, =tii,
e b[tr`n[. Dar de ce nu-mi scriu =i nu-mi r[spunde nimeni la scrisori
=i telegrame? ]ntreb. Paznicul ]mi spune c[ so\ia scrie regulat. Chiar
ieri, zice, \i-a scris. Sfinte, r[cnesc ]n receptor, dar nu primesc nimic,
nici o scrisoare chioar[. M[ g`ndesc din nou la vreo ]ncurc[tur[
po=tal[, dar timpul trece. Iar m[ apuc de telefon. Spun paznicului
197
a=a =i a=a, ]l rog: ad[ so\ia la telefon... P`n[ la urm[ paznicul,

s[rmanul, se vede c[ l-au nec[jit telefoanele mele, n-a r[bdat =i-mi
tr`nte=te, scuz`ndu-se, desigur: Ce vrei, omule, zice, so\ia ta se
m[rit[, iat[ care-i povestea. V[ ]nchipui\i? Tot s`ngele mi-a n[v[lit
]n cap. Cum a=a se m[rit[? Parc[ e m[ritat[ cu mine, strig. Scuz[m[, zice paznicul,=tiu de mult povestea, dar n-am ]ndr[znit s[-\i spun.
}mi comunic[ chiar =i ziua c`nd fac nunt[.
Iat[ de ziua nun\ii am ]ncercat iar s[ ajung ]n Moldova. De data
asta pe jos.
Tocmai din Bielarus pe jos?
Dar ce puteam face? Dumneata ce-ai fi f[cut ]n locul meu?..
urlam de durere ca lupul... Am luat-o de-a dreptul. Pe unde mergeam
pe jos, pe unde urcam ]n vreo c[ru\[. P`n[ la urm[ m-a sf[tuit cineva s[ iau o biciclet[. Tare m-am bucurat c[ astfel a= putea ajunge
acas[. Am cump[rat o biciclet[ la primul magazin care mi-a c[zut ]n
cale. N-a= zice c[-s mare ciclist, dar, cu ]ncetul, ]naintam... pe scurt,
m-am trezit ]ntr-un spital din Ucraina. +edeau asupra mea vreo trei
medici =i m[ tot ]ntrebau ce-i cu mine, ce m[ doare.
+i iar te-au ]ntors ]n Bielarus?
Dar unde s[ m[ duc[?
+i so\ia s-a m[ritat a doua oar[?
Chiar ]n ziua c`nd st[team ]ntins ]n spitalul cela din Ucraina,
f[cea nunta...
+i mama ta?
Ce mama mea?! A r[mas s[ tr[iasc[ singur[ ]n ograd[... Vreau
s-ajung acas[, s-o mai v[d o dat[ pe mama =i s[ mor. Asta-i povestea.
M`n[, omule, luntrea asta...
Rùl curge lin, luntrea ]nainteaz[ ]ncet spre izvor. A c`ta zi? A
patra. Dar se pare c[ ]nainteaz[ de-o ve=nicie. Soarele m[ doboar[,
soarele =i oboseala.
I s-a ]nceput oare boala? tresare luntra=ul.
Culoarea fe\ei str[inului pare altfel dec`t ieri.
Cum te sim\i? ]l ]ntreab[.
198
Nicolae Esinencu
Bine, dar ce s-a ]nt`mplat? tresare str[inul.

Luntra=ul regret[ c[ a pus o ]ntrebare prosteasc[, dar acum e t`rziu
s-o mai repare, ]ntreab[:
+i cum \i-a ap[rut boala asta?...
Luntrea lunec[ ]ncet. Str[inul tace.
Deodat[ ridic[ barba de pe genunchi =i ofteaz[ ad`nc:
Fiecare om de pe p[m`nt are du=manul s[u, nene. }l cuno=ti
tu, nu-l cuno=ti, te atac[, nu te atac[, el, du=manul, exist[. Te
urm[re=te. Cel mai bine, desigur, e atunci c`nd ]\i =tii du=manul. }i
=tii caracterul, capacitatea, for\a. C`nd ]l cuno=ti, e u=or s[ exi=ti, fiindc[ e u=or s[ lup\i cu el. Lupta deschis[, corp la corp, cum s-ar
zice, ar fi lupta cea mai cinstit[ pe care ar trebui s-o dai cu du=manul
t[u, c[ci mai t`rziu sau mai devreme trebuie s[ ]ncruci=ezi spada cu
el. Ori tu, ori du=manul asta-i. Unul din doi. Dar important, zic, e
s[-\i =tii du=manul =i numaidec`t s[-\i ]ncruci=ezi spada cu el... A muri
de spada du=manului t[u nu-i o ru=ine. E o ru=ine s[ tr[ie=ti =i niciodat[ s[ nu-\i ]nfrun\i du=manul... Dar ca s[-\i ]nfrun\i du=manul e
nevoie, ]n primul r`nd, de caracter, ]ndr[zneal[, fermitate...
Un b[rbat care pescuie=te cu fatca la o cotitur[ de mal, cum ]i
vede, le face semn cu m`na.
Ce vrea? ]ntreab[ str[inul.
S[ nu-i speriem pe=tele... va trebui s[-l ocolim.
Luntra=ul ocole=te pescarul =i iar \ine luntrea pe l`ng[ mal. Aici
apa e lini=tit[ =i luntrea lunec[ u=or. C`teodat[ rùl face unduiri
u=oare, dar mai mult o \ine ]n linie dreapt[.
Trebuie s[-\i distrugi du=manul, dac[ vrei s[ tr[ie=ti... asta-i,
face ]ntr-un t`rziu str[inul =i pe loc se ghemuie=te la fundul luntrei,
pe rufele cu care se ]nvele=te, =i adoarme.
+i doarme vreun ceas =i mai bine, dac[ starea aceea poate fi numit[ somn. Mereu tresare, mereu se ghemuie=te la fundul luntrei,
mereu geme =i tot arunc[ rufele ce-l acoper[, ca s[ nu mai vorbim de
respira\ia lui, care a ]nceput u=or s[-l sperie pe luntra=. C`teodat[
respir[ at`t de pripit, ]nc`t ]\i pare c[ acu=i o s[ se ]n[bu=e. O s[ se
199
]n[bu=e sau o s[ sar[ ]n picioare =i o s[ urle. C`teodat[ respira\ia ]i e

at`t de =tears[, ]nc`t luntra=ul ]nceteaz[ s[ mai v`sleasc[. Ascult[.
Nu, respir[ str[inul, dar respir[ aiurea. +i are fa\a foarte-foarte schimonosit[. Ieri, seara =i diminea\a, nu a prea c[utat la fa\a lui, dar
acum se uit[... Broboane mari de sudoare ]i curg pe frunte.
Str[inul sare din somn, nu pricepe unde se afl[:
Cine e=ti? se holbeaz[ el la luntra=.
Luntra=ul sur`de binevoitor.
N-ai dormit noaptea cum se cade, de aceea te chinui... poate
mai a\ipe=ti un pic?
Str[inul nu r[spunde un timp, apoi deodat[ geme:
Adev[rul e c[ mi s-a ]nceput boala... asta-i! Sunt pierdut!
Luntra=ul speriat las[ v`slele din mìni, n-apuc[ ]ns[ s[ se dezmeticeasc[, ]l n[ucesc r[cnetele nea=teptate ale str[inului.
El st[ ]n pirostrii, se \ine cu mìnile de marginea luntrei =i r[cne=te
cu ochii ie=i\i din orbite:
M`n[, nene!
M`n[, omule!
M`n[, nene!
M`n[, omule!
M`n[ c[ mi s-a ]nceput boala =i n-am s[ mai ajung odat[...
Str[inul r[cne=te, sare din luntre, iese pe mal =i o ia la fug[ pe
malul rùlui.
Alearg[, alearg[, alearg[, apoi, parc[ d`ndu-=i seama de ceva, se
]ntoarce brusc, intr[ ]n ap[, se ca\[r[ ]n luntre, =i iar r[cne=te:
M`n[, nene! M`n[, omule!
Mai r[cne=te un timp, deodat[ se pr[bu=e=te pe fundul luntrei, cade
at`t de brusc, ]nc`t luntra=ul, de spaim[, c`rne=te luntrea spre mal...
Peste un timp str[inul ]=i revine.
Iat[-l lungit cu fa\a ]n sus acolo unde l-a ]ntins pe mal luntra=ul,
care acum se uit[ la el cu spaim[.
Ce facem, ne ]ntoarcem? ]ntreab[ luntra=ul, mai mult din priviri.
Mai pl[tesc, geme dureros str[inul.
200
Nicolae Esinencu
Nu-mi trebuie banii t[i... |i-i ]ntorc =i pe cei lua\i, z[u, numai
hai s[ ne ]ntoarcem, omule. Nu vreau s[-mi g[sesc cu tine beleaua.
Am copil la urma urmei.
}\i dau tot ce am, nene... Am opt mii de ruble cu mine... numai
du-m[... Trebuie s[ ajung... nu se poate s[ nu ajung... Ai v[zut =i
dumneata c[ pe ap[ m[ simt mai bine. S[ ]ncerc[m.
Pe dracu, uite cum ar[\i.
Dar p`n[ aici m-am sim\it bine... +i-apoi nu se poate ca medicul s[ m[ fi am[git... El mi-a spus s[ m[ apropii de cas[ pe ap[,
contra cursului... Chiar dac[ mi se va face r[u, a spus, s[ nu m[ las...
Criza o s[ treac[, a spus, =i iar o s[-mi fie bine... Cum te cheam[?
Tivu. Mai departe nu merg, gata.
Tivule drag[... omule... asta-i poate unica =ans[ de a-mi revedea
ba=tina =i mama... }n\elege-m[!
Sfinte, cu cine m-am legat? nu-=i g[se=te loc luntra=ul. Omule,
ai s[ m[ nenoroce=ti.
O bucat[ de zi au plutit f[r[ s[ vorbeasc[. Respira\ia str[inului
devenea mai greoaie, fa\a mai p[m`ntie. Ghemuit pe fundul luntrei,
p[rea c[ nici nu r[sful[.
Poate tragem luntrea la mal =i ne odihnim la umbra salciei celea?
Din partea str[inului nu vine nici un r[spuns.
Hai s[ tragem la f`nt`na ceea de pe mal s[ bem ap[...
Str[inul nici de data asta nu r[spunde.
Se ]ntoarce, se r[stoarn[ pe spate, st[ cu privirea pirponit[ pe cer.
Prive=te cerul =i tace.
+i luntra=ul nu =tie ce s[ fac[. S[ trag[ luntrea la mal? S[ pluteasc[
mai departe?
V`sle=te.
Mai departe? +i c`t s[ mai v`sleasc[?
C`nd luntra=ul z[re=te pe mal un omulean care cose=te iarb[, ]=i
zice c[ o s[ opreasc[ luntrea ]n dreptul lui. }nc[ nu =tie ce-o s[ vorbeasc[, nu =tie dac[ omul o s[-i fie de ajutor, dar simte c[ ar vrea s[
stea cu cineva de vorb[. I s-a f[cut pe nea=teptate dor de o \igar[. El,
201
care n-a fumat de amar de vreme, acum ar trage un fum cu pl[cere.

Oricum, e un prilej de-a p[r[si luntrea pentru o vreme, luntrea =i
v`slele care ]l dau gata. S[ v`sle=ti ]n susul apei =i nu o or[-dou[, ci
at`tea zile, cu str[inul care zice c[, iat[, i s-a ]nceput iar boala. Dar
bolnavul ]i ghice=te g`ndurile.
Ce vrei s[ faci? ]l ]ntreab[.
Vreau s[-mi mai dezmor\esc pu\in picioarele.
Luntra=ul sare pe mal =i o ia spre omuleanul care cose=te pe mal.
Acela las[ cositul =i r[m`ne sprijinit ]n coas[, a=teapt[ luntra=ul
care se apropie.
Cosim? ]ntreab[ luntra=ul.
Cosim.
Anul acesta iarba e bun[.
Pe aici ]n fiecare an cre=te iarb[ bun[.
Luntra=ul ar vorbi orice, numai s[ nu se ]ntoarc[ la luntrea ]n care
=ade nefericitul str[in.
N-ai o \igar[?
O \igar[ se g[se=te...
Cosa=ul las[ coasa din m`n[, se ]ntoarce pe brazd[, la vreo treizeci de pa=i ]n urm[, ridic[ haina, scotoce=te prin buzunare, vine cu
dou[ \ig[ri.
Una o d[ luntra=ului.
Pe cine duci? ]ntreab[ cosa=ul dup[ ce sloboade un fum. E =eful?
De ce-ai crede c[ mi-i =ef?
Te urm[resc de departe cum vii pe ap[... Tu te spete=ti la ram[,
iar el =ede ]ntins boiere=te ]n luntre. R[stoarn[-l cu tot cu luntre, unde
e mai ad`nc.
E un nec[jit. Un bolnav f[r[ ajutor... Nici so\ie m[car n-are.
S[ nu mai fie femei azi? Ia fluier[ de dou[ ori peste dealul cela
=i ai s[ vezi c`te au s[-\i alerge din satul meu...
O fi a=a cum zice cosa=ul, dar sunt femei ]ntre femei. C`nd se
m[rita so\ia str[inului, cic[, unii s[teni o dojeneau.
Ce faci, fa? ziceau.
202
Nicolae Esinencu
Da ce fac?
+i dac[ se ]ntoarce b[rbatul?
Nu se mai ]ntoarce.
Da tu ]nchipuie-\i c[ se ]ntoarce... Ce faci atunci?
Da voi scrie\i-i =i o s[ vedem: se ]ntoarce sau nu.
O probozea =i soacra, femeie b[tr`n[ =i oloag[ de picioare.
Ogoie=te-te, fato, zicea, iar aceea ]i r`dea ]n fa\[.
Hm, feciora=ului dumitale scump nu-i place aerul de aici, da mie
]mi place. +i vreau s[ r[suflu liber... Uite-a=a!
Dac[ se ]ntoarce, fa, te dezbin[.
Chiar a= vrea s[ v[d cum se ]ntoarce... O s[ se ]n[bu=e ]nainte
de-a ajunge ]n Moldova.
Soacra striga, soacra pl`ngea, soacra o ruga s[ se ]ndure, dar ea a
ajuns s[-=i aduc[ viitorul b[rbat chiar ]n casa soacrei. Pe un =ofer naiba
de unde l-a adus ]ntr-o zi. L-a adus, l-a ]mbr[cat ]n hainele b[rbatului
legitim, anume ca s[ ]nnebuneasc[ b[tr`na mam[.
Doamna, nu te potole=ti, i-a spus ]ntr-o zi pre=edintele, te ast`mp[r[m noi, femeie.
Chiar a= vrea s[ v[d cum o s[ m[ at`mp[ra\i, le-a r`s ]n fa\[ sc`rba.
Se zice c[ pre=edintele s-a enervat at`t de tare, ]nc`t mai-mai s-o
plesneasc[.
}\i dau trei zile, i-a spus la urm[, dac[ nu-\i sco\i ibovnicul din
cas[, vin personal, te leg burduf =i te trimit cu trenul la so\... fac[
acolo ce-a vrea cu tine, nenorocito.
Se mai zice c[ a treia zi dup[ porunca pre=edintelui chiar ea, ]n
persoan[, s-a prezentat la el.
Am venit, zice.
L-ai alungat? ]ntreab[ pre=edintele.
Nu, am venit cu iubovnicul, cum ]i zici dumneata, s[ ne legi, adic[
s[ ne faci actele de c[s[torie, se hlize=te sc`rba.
Eu n-am s[-\i semnez divor\ul, chiar dac[ b[rbatul legitim \i-l d[,
strig[ pre=edintele =i o alung[ afar[, dar cine poate opri o stricat[? A
f[cut nunt[, f[r[ s[ se ]nregistreze cu =oferul. +i a f[cut nunt[ ]n casa
203
b[rbatului legitim. +i acolo a r[mas s[ tr[iasc[ cu noul so\, ]mpreun[

cu mama b[rbatului legitim, care acum, se zice, trage s[ moar[...
Ce mai vorb[... c`nt[ ca cucul =i url[ ca lupul de durere, spune
cu voce de duc[ luntra=ul.
+i unde-l por\i?
Spune c[ vrea s[-=i vad[ satul, mama, apoi poate =i s[ moar[.
Dar de prin care sat este?
Spune c[-i dintr-o oarecare |ibirica.
|ibirica? D-apoi nu-i departe...
Nu mai spune, arunc[ deodat[ luntra=ul \igara.
C`t luntra=ul a stat la o \igar[ cu cosa=ul, str[inul a dormit. C`nd
s-a trezit, s-a speriat v[z`nd cosa=ul la v`sle.
Cine e=ti? ]ntreab[.
Un om de pe-aici, ]i spune cosa=ul.
+i cum ai nimerit ]n luntre? Unde-i tic[losul de luntra=, c[ i-am
pl[tit... M-a p[r[sit?
+ezi dumneata lini=tit =i nu te enerva. Este omul, iat[-l, merge
colo pe mal. A obosit, iar mie mi-i ]n drum spre sat... Nimic nu m[
cost[ s[ v[ ajut pu\in... Ehei! strig[ cosa=ul.
Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ luntra=ul.
Spune-i c[ n-a r[mas mult p`n[ la satul lui.
Str[inul cu ochii stin=i ]l fixeaz[ pe cosa=:
Ajungem?
Da, da, se gr[be=te s[-l bucure cosa=ul, dar str[inul nu mai pricepe nimic, delireaz[.
Unde ajungem?
Cum unde? Acas[.
Care cas[?
Str[inul se pr[bu=e=te ]n ne=tire, cosa=ul se sperie, strig[ la luntra=:
Omule, vino ]ncoace c[ moare.
Cum moare? Se repede luntra=ul, dar cosa=ul a =i s[rit din luntre, fuge ]n c`mpie, strig[ ceva nedeslu=it...
204
Nicolae Esinencu
Mai nec[jit acum dec`t luntra=ul pare s[ nu fie nimeni pe lume.

Zg`l\ìe str[inul, se apuc[ de v`sle, ]l roag[:
|ine-te, omule, ce-i cu tine? Acu=i ajungem...
Se ridic[ ]n luntre, caut[ cu privirea ajutor.
Oameni buni, ajuta\i-m[! =i iar se apuc[ de v`slit. V`sle=te, dar
f[r[ spor. Nu vede, nu aude. V`sle=te.
Trece cu luntrea pe sub o punte, pe care ni=te femei spal[ rufe.
Arunc[ pe mal b[rbatul cela din luntre, c[-l vrem, strig[ ele, r`d.
Luntra=ul n-aude, v`sle=te. Spre izvor v`sle=te.
Pe mal apare pe nea=teptate un tractor.
Tractoristul face semn cu m`na.
Am venit s[-\i ajut! strig[.
Cum s[-mi aju\i? vorbe=te nec[jit luntra=ul.
Anin[ fr`nghia asta de luntre =i-am s[ te trag ]n susul apei.
Luntra=ul anin[ fr`nghia.
Vuiet stra=nic.
Aaaaa... ]=i f[r`m[ haina la piept str[inul, se zbate. Nu! Nu!
Gaze! Alung[-l!
Opre=te! strig[ luntra=ul. Se ]n[bu=[... nu suport[ gazele =i zgomotul.
Se dep[rteaz[ tractorul, se duce de unde a venit. E nedumerit tractoristul.
Apare o limuzin[ Volga.
Ma=ina nu face at`ta zgomot =i nici gaze, strig[ =oferul, arunc[
fr`nghia.
Limuzina ]nainteaz[ pe mal. Luntrea lunec[ u=or pe ap[.
Parc[-i bine.
Dar alta-i nevoia. Limuzina nu poate ]nainta mai departe. Malul e
abrupt.
Volga r[m`ne ]n urm[. Se duce =i ea de unde a venit.
V`sle=te nec[jit luntra=ul, se tot uit[ ]ngrozit la str[inul de pe fundul luntrei.
Se ]n[bu=[ acela. Trebuie s[ v`sleasc[.
205
+i v`sle=te. }nd`rjit.
Iar ]l strig[ cineva de pe mal.
E un t`n[r de vreo =aisprezece ani. Blond.
Ce-\i mai trebuie =i \ie? ]ntreab[ luntra=ul, dar nu se las[, v`sle=te.
Sunt feciorul cosa=ului... Tata m-a trimis... Opri\i!
Cum ai s[-mi aju\i dac[ e=ti mai slab dec`t mine? ]ntreab[
luntra=ul, v`sle=te.
Am s[ v[ t`rì cu fr`nghia de pe mal! strig[ b[ietanul.
Luntra=ul abia acum observ[ c[ b[ietanul are o fr`nghie ]n m`n[.
Abate luntrea spre mal.
T`n[rul lunec[ pe coasta malului spre ap[. Cum prinde luntrea,
se apuc[ s[ lege fr`nghia. Leag[ =i vorbe=te:
Tata mi-a spus s[ alerg ]ncoace, iar el s-a dus la pre=edinte.
Ce s[ fac[?
S[ vorbeasc[ cu el.
Ce s[ vorbeasc[ cu pre=edintele?
Nu =tiu... mi-a spus s[ alerg ]ncoace =i s[ v[ ajut p`n[ la satul
urm[tor...
+i cum o s[ ne t`rì cu fr`nghia?
Acu=i o s[ vede\i.
T`n[rul alearg[ pe mal, iar luntrea lunec[ pe ap[. +i lunec[ foarte
repede. At`t c[ t`n[rul e nevoit s[-=i tot ridice pantalonii care i s-au
]nc[rcat de glod p`n[ la genunchi. Se opre=te pentru o clipit[, strig[
luntra=ului s[ a=tepte pu\in, ]=i suflec[ ]n grab[ pantalonii, ba nu, ]i
scoate cu totul. Dezbrac[ pantalonii, ]i leag[ ]n jurul g`tului, o ia din
nou la fug[ cu fr`nghia peste um[r, tot spre izvor. }n cale ]i apar ni=te
bolovani de piatr[. Sare de pe un bolovan pe altul, dar nu sl[be=te
fr`nghia. Nimere=te ]ntr-un cr`ng de s[lcii care-i bareaz[ trecerea.
T`n[rul se descurc[. Cu o m`n[ d[ la o parte crengile, cu cealalt[ ]=i
croie=te drum printre s[lcii.
Dezlega\i fr`nghia! strig[ deodat[ luntra=ului.
Am dezlegat-o...
206
Nicolae Esinencu
Dumneata v`sle=te mai depate, iar eu am s[ ocolesc r`pa asta...

dup[ col\ ]\i ies ]n cale.
Luntra=ul ]i d[ ascultare, v`sle=te.
Str[inul n-aude, nu vede ce se ]nt`mpl[. St[ cu ochii a\inti\i undeva ]n cer, respir[ tot mai greu. Nu-i ajunge aer.
Eu sunt aici! se arat[ t`n[rul de dup[ cotitur[. V`sle=te ]ncoace!
T`n[rul e iute la mi=c[ri. Se repede ]n calea luntrei, intr[ pu\in ]n
ap[, prinde iar cu un cap[t de fr`nghie luntrea, pe cel[lalt cap[t ]l
trece peste um[r =i iar o ia la fug[ ]n susul apei.
P`n[ la satul urm[tor mai sunt vreo patru kilometri, explic[ el
din fug[. Iar peste un deal e satul dumnealui...
Str[inul horc[ie pe fundul luntrei, ]\i sf`r=ie cu unghiile c[ma=a...
+i dac[ moare? se ]ntreab[ ]ngrozit deodat[ luntra=ul.
N-are ]ns[ c`nd s[-=i duc[ g`ndul la cap[t.
}n urma t`n[rului pe mal a ap[rut un p`lc de copii.
Copiii alearg[ zgomotos pe mal =i tot strig[:
E-hei!
Opri\i!
Sta\i s[ v[ spunem...
Ce s-a ]nt`mplat? ]ntreab[ luntra=ul pe t`n[rul care nici g`nd
n-are s[ se opreasc[: alearg[, t`rìe luntrea.
Ce s-a ]nt`mplat? strig[ el la copii.
Copiii alearg[ pe mal.
Opri\i!
Sta\i!
P`n[ nu ]ncetine=te t`n[rul, copiii nu se opresc.
Ce-i? ]i ]ntreab[.
Pre=edintele a spus s[ v`sli\i mai repede, c[ ]n satul vecin v[
a=teapt[ patru fl[c[i, ei au s[ duc[ luntrea mai departe...
T`n[rul iar se ]ncordeaz[, porne=te ]nainte.
Funia ]i roade um[rul, dar el nici nu simte... Calc[ pe unde
n[p[de=te. Nu mai poate, dar el =tie c[ trebuie s[ ajung[.
Cum se simte? ]ntreab[ din c`nd ]n c`nd t`n[rul.
207
R[u, vine de fiecare dat[ r[spunsul luntra=ului, care acum

v`sle=te =i mai ]ncordat.
Spune-i s[ se \in[! Strig[ t`n[rul, alearg[.
|ine-te, omule, aproape c[-l implor[ luntra=ul pe str[in. Degrab[ ajungem. A r[mas pu\in... Alearg[, tinere!
Alerg, nene, vine r[spunsul de pe mal.
Ce s-a ]nt`mplat? Strig[ speriate ni=te femei dintr-un lan de
sfecl[, doar a=a ceva n-a mai v[zut nimeni: un t`n[r s[ trag[ o luntre
cu doi oameni.
Ce s-a ]nt`mplat? Se intereseaz[ =i ni=te femei dintr-o planta\ie
de tutun.
Nenorocire!
}n dep[rtare s-a ar[tat o luntre.
Patru tineri v`slesc ]n aval.
Noi suntem! strig[ ei venind ]n ]nt`mpinare. Ne-au trimis din
satul vecin s[ v-ajut[m...
C`nd ]i mai despart vreo dou[zeci de metri, trei fl[c[i v`njo=i sar
]n ap[ =i o iau ]not la mal, spre t`n[rul care se opinte=te, al patrulea
v`sle=te spre luntrea ]n care zace str[inul.
N-am r[bdat =i v-am ie=it ]n cale, explic[ el. Eu sunt doctorul
satului... Cum se simte bonavul?
Luntra=ul e pu\in buim[cit de ajutorul ap[rut pe nea=teptate.
Cum s[ se simt[... Uita\i-v[ la el...
Mda... dar de ce n-a\i pornit la drum cu o luntre cu motor?
Las[-m[, omule! Se ]n[bu=[, ajuta\i-l...
O s[ facem totul ca s[ ajung[ cu bine... E-hei! Strig[ doctorul
la fl[c[ii care au venit cu el =i acum s-au apucat de fr`nghie, trag
luntrea. Mai repede! Mai repede, b[ie\i! ]i ]ndeamn[ el, explic[
luntra=ului: Dac[ am avea ]n sat un cal ar fi mai bine, tot mai repede
t`rìe dec`t omul... Dar ce s[-i faci?
S-au ar[tat =i al\i copii pe mal. +i pe malul drept al rùlui =i pe
malul st`ng. Tot alearg[ =i strig[. E greu s[ deslu=e=ti totul, dar din
c`te se strig[ una e clar:
208
Nicolae Esinencu
S-a ajuns cu telefonul la el ]n sat... Mama sa ]nc[-i vie... }l

a=teapt[. Spune\i-i s[ se \in[...
|ine-te, nene! strig[ copiii de pe un mal =i de pe altul.|ine-te,
nene!
Alearg[ lumea, de prin lanuri se adun[. Se ]nghesuie, discut[.
Cine-i?
Cel care de dou[zeci de ani nu poate c[lca ]n Moldova.
Cum a=a?!
|ii minte, era pe timpuri un c`ntec. Toat[ lumea ]l c`nta. Cred
c[ =i tu l-ai c`ntat: Horo=a strana Bolgaria, a Rossia luci=e vseh1.
+i el l-a c`ntat. Ei =i?
+i el l-a c`ntat, dar =tii cum c`nta? Horo=a strana Rossia, a
Moldova luci=e vseh2. Cu elevii c`nta. +i c`nd a fost luat, se zice,
copiii, elevii lui l-au tr[dat... A fost reabilitat, dar... Copiii care l-au
tr[dat azi sunt =efi mari ]n capital[ =i el, cum ajunge la frontier[, sen[bu=[. De peste dou[zeci de ani nu se poate apropia de Moldova...
E-hei! strig[ copiii de pe un mal =i de pe altul. Vin =i oamenii
din satul lui ]ncoace...
|ine-te, omule! |ine-te! aproape pl`nge luntra=ul. Vin =i oamenii din satul dumitale. |ine-te!..
Str[inul aude strig[tele, dar nu-i mai ajunge aer. }=i sf`=ie cu unghiile pieptul, vrea s[ trag[ aer, s[ trag[ aer =i, cum nu mai poate
respira, scap[ pe fa\[ o lacrim[ fierbinte.
Ceea ce vede ]n ultima clip[ e cerul, cerul de deasupra ba=tinei...
Cerul lunec`nd la deal, el lunec`nd la vale.
1
2
Bun[ \ar[ e Bulgaria, dar Rusia e totu=i mai bun[ (rus.).

Bun[ \ar[ e Rusia, dar Moldova e totu=i mai bun[ (rus.).
209
AMARA
Amara se f`st`ci.
N-auzi? Cui ]i spun?! glasul portarului r[sun[ acum la masa a
treia, sup[rat. Femeie, car[-te. Pia\a s-a terminat... }ncui poarta!
Amara cat[ speriat[ ]n jur.
Nu e nimeni din satul ei?
}=i mai arunc[ o dat[ privirea peste mesele din apropiere.
Cum a=a s[ nu fie nimeni?
La mese oameni sem[na\i unde =i unde c`te unul, =i to\i
necunoscu\i.
Aracan de mine! duce Amara m`na la gur[. D-apoi ce m[ fac
eu, una?..
Venise Amara la pia\[ ]n zori. Pe la ora cinci. O gr[bise Mitru.
Scoal[, fa. Te-apuc[ ziua.
Dar nu mai era ziu[. Nici jumade noapte nu era. Amara ]ns[ s-a
sculat. +tia c[ Mitru n-are s-o lase ]n pat. A=a-i el, scurt la vorb[ =i
gr[bit la fapt[. Hai, fa, c[ te-apuc[ ziua! Hai, fa, c[ te-apuc[ noaptea! Hai =i hai. Dar Amara avea o vorb[ cu care ]l lini=tea. O spunea
cu jum[tate de gur[, nec[jit[ parc[, gr[bit[ parc[, alintat[ parc[.
Stai, Mitru, nu vezi, m[ pornesc!
+i ]ntr-adev[r, Mitru n-a fost nevoit s[ deschid[ gura a doua oar[.
Amara cobor] picioarele goale pe podea, ajunse rochia de pe marginea patului =i ]ncepu s[ se ]mbrace. P`n[ la ziua mai era, dar ea
dormise bine, c[ci se culcase devreme. S[ ne culc[m devreme, fa,
mìne ai s[ ai zi grea, zise Mitru ]n ajun, =i Amara acum ]=i d[dea
seama c[ f[cuse bine c[-=i ascultase b[rbatul.
Afar[ se auzeau caii =i se vedea Mitru, =i Amara ]=i aminti unde
are s[ se gr[beasc[. Amintirea ]i tulbur[ ni\el, nu =tiu cum, s`ngele,
mi=c[rile ]i devenir[ mai repezi, mai ]ndem`natice.
210
Nicolae Esinencu
Atunci, Mitru, hai s[ leg[m sacii.

Tr[ia Amara al =aselea an cu Mitru, dar uite, niciodat[ nu fusese
la ora=, la pia\[. Cum a=a? Pur =i simplu n-avusese ce c[uta. C`nd ai
de toate, ce s[ cau\i! De m`ncat aveau ce. De ]mbr[cat, de asemenea. N-ar fi plecat Amara nici ]n anul ista =i cine =tie poate c`t ]nc[,
dac[ n-ar fi ap[rut ]n sat televizoare. Ba un s[tean ]=i cump[r[ televizor, ba altul, =i Mitru cum s[ r[m`n[ ]n urm[?! Ce, el nu poate s[-=i
ia un televizor? +apoi =tia el, Mitru, ce televizor avea s[-=i ia: ca la
nimeni altul de la ora=! Color!
Are s[ trebuiasc[, Amara, s[ str`ngem bani.
Bani, de, aveau, dar nici Mitru, nici Amara n-ar fi vrut s[ cheltuie
banii pentru care au muncit... Iat[, dac[ ar g[si o ie=ire...
Chibzuiser[ mult cum ar putea s[ adune bani =i, ]n sf`r=it, g[siser[
ie=irea.
Hot[r`ser[ s[ samene prim[vara usturoi.
Usturoiul ]ntotdeauna e scump pe pia\[. Dac[ avem noroc s[
fie un an rodnic, spre toamn[ avem televizor ]n cas[, chibzuia Mitru:
Altceva ce s[ faci cu lotul din jurul casei?! Iar s[ pui ro=ii? +i c`te o s[
m`nc[m? Un paner. Iar restul? Iar s[ se strice pe curp[n?!. Castrave\i?
Prim[vara sem[nar[ jum[tate de gr[din[ cu usturoi. Vara a fost
m[noas[, cu ploi =i zile calde, usturoiul a rodit de minune.
Cum l-au v[zut cu c[p[\`na c`t pumnul, Amara =i Mitru s-au apucat de l-au scos, l-au uscat c`teva zile la soare, apoi l-au pus ]n saci,
gata de plecare.
De v`ndut ]ns[ hot[r`ser[ s[ plece s[-l v`nd[ Amara. Mitru nu se
putea rupe o zi de la ferm[. A=a-i c`nd e=ti c[ru\a= la ferm[ ba
car[ nutre\, ba car[ lapte... +i apoi cine =tie de va fi nevoie numai de
o zi, spuse Mitru. Tu ai putea sta =i trei zile.
Hot[r`rea lui Mitru o speriase ni\el pe Amara. Doar ea nu fusese
nicic`nd mai departe de centrul raional. Iar acum pop`c, tocmai
la Chi=in[u! Cum are s[ se descurce ea? Dac[ se r[t[ce=te? De fapt,
acesta ea unicul g`nd care o p`ndea =i o speria, c`nd luau vorba de
plecare.
211
Trei zile?!. Cum, omule, trei zile!

Taci, fa, o lini=tea b[rbatul. Taci dac[ nu =tii. }n primul r`nd, s-ar
putea ca usturoiul s[ mearg[ prost... apoi mai ai de c[utat televizorul.
Televizorul?!. Dapu ]n sat n-avem televizoare... C`te-s la magazin!
Sunt, dar nu de care vrem noi!... i-o t[ie b[rbatul =i Amara
r[mase =i mai ]ncurcat[.
Trecur[ ]ns[ zilele, =i spaima pe care nu i-o spusese lui Mitru trecea ]n Amara ]ntr-o dorin\[ nepotolit[ s[ plece c`t mai degrab[, s[
vad[ ora=ul despre care auzise c[ are sute de str[zi =i magazine
]nc[rcate cu stofe de toate culorile... =i bijuterii!
+i iat[ c[ ceasul multa=teptat venise.
La legatul =i c[ratul sacilor ]n c[ru\[ puse m`na =i Amara. Ea avea
voce vesel[, de parc[ nici nu pleca la drum lung, ci pe ospe\e la vreo
rud[. Asta lui Mitru nu-i prea pl[cu. Sencrunt[.
Tu mai bine du-te =i te ]mbrac[ =i ia-\i ceva de m`ncare, c-ai s[
ui\i. Tot eu trebuie s[-\i amintesc?!
C[ nu s-a g[si unul s[ m[ hr[neasc[! zise ]n glum[ Amara, dar
d[du fuga ]n cas[.
Din fa\a oglinzii, unde ]=i potrivea p[rul, Amara ]l asculta pe Mitru, care scuipa =i dumnezeia caii. Era enervat Mitru. Poate c[ gluma
Amarei ]l r[nise, =i acum se desc[rca pe caii nevinova\i.
Amara z`mbi.
Se trezi cu Mitru ]n prag. Ro=u. Cu biciu=ca ]n m`n[.
Mult mai ai, fa?!
Tres[ri, dar se st[p`ni. O f[cea Mitru pe grozavul, dar c`nd o
b[tuse? }l vedea ]n oglind[ cum st[tea ]n prag, cu picioarele desf[cute
=i gata parc[ s-o ia la trei parale =i, cum ea ]=i str`ngea g`\ele ]n coc,
c[ut[ s[-i prind[ ]n oglind[ privirea =i, reu=ind, ]i z`mbi. Z`mbetul
era ca =i cel de adineaori o floare ]nrourat[.
Mitru se pierdu pentru o clip[, vru s[ spun[ ceva, vru s[ fac[
ceva, apoi, parc[ d`ndu-=i seama de ceva, scuip[ ]ndesat muiere!
=i ie=i afar[...
212
Nicolae Esinencu
Tot drumul Amara avu o bucurie ascuns[, tulbur[toare, c[ nici nu

observ[ c`nd c[ru\a ajunse la =osea, c`nd o luase o ma=in[, c`nd trecuse acel lung drum din satul ei p`n[ la ora= =i c`nd ma=ina o l[sase
la poarta pie\ii. Toate se-nt`mplar[ at`t de repede, ]nc`t Amarei ]i
p[rea c[ totul se petrecuse cu un an ]n urm[. De fapt, ea nici n-avu
c`nd s[ se g`ndeasc[. Cum fusese l[sat[ la poarta pie\ii, poarta se
deschise =i to\i cei aduna\i \[rani din lumea-ntreag[ d[dur[
n[val[ ]n[untru strig`nd, \ip`nd, t`r`nd saci, co=uri, chem`ndu-se
unul pe altul.
A trebuit Amara s[ g[seasc[ un hamal, s[-i ajute s[ duc[ sacii la
mese. Cum se vede la mese, se pomene=te ]nconjurat[ de or[=eni.
Unul strig[ s[-i dea un kilogram, altul zece. Majoritatea strig[ s[
dea numai c`te un kilogram, ca s[ ajung[ la to\i.
At`t de mul\i se str`nser[ ]n jurul ei, c[ Amara nu se vedea =i se
f`st`ci. Nu =tia cu c`t s[ dea kilogramul =i cui c`te kilograme s[-i
v`nd[. Discutase ea cu b[rbatul nu o dat[ ]n privin\a pre\ului usturoiului, dar, c`nd v[zu at`ta lume ]n jur... Cum nimeni nu ]ntreba cu
c`t va vinde kilogramul, Amara tr`nti:
Trei =i jum[tate!
Vocea Amarei pe mul\i ]i risipi spre alte mese. S[ te g`nde=ti
trei =i jum[tate! Amarei pentru un moment ]i p[ru r[u c[ nu anun\ase
ceva mai eftin dac[ e eftin, omul cump[r[. +i totu=i, p`n[ la mas[
Amara dovedi s[ goleasc[ 4 saci. Unii o mai obr[zir[ speculanta!
dar Amara n-avea c`nd s[ le r[spund[. Adic[, vre\i lua\i, nu
pe ici vi-i drumul! Usturoiul nu-i furat. E din sudoarea mea proprie!..
Din gr[dina mea!
}i mai r[maser[ trei saci, dar lumea se cam r[rise. Venea doar c`te
unul, din c`nd ]n c`nd, care, dup[ p[rerea Amarei, nu avea de g`nd
s[ cumpere, ci numai s-o ispiteasc[ cu c`t d[ kilogramul. Cam c`t
cere? C`t a cerut! Ce-i drept, venind vreo doi =i insist`nd s[ dea tustrei sacii cu c`te dou[ ruble kilogramul, Amara, g`ndindu-se c[ n-o
s[-i dea nimeni mai mult, mai-mai s[ se ]mpace, s[ se ]ndoaie. Dar
m[tu=a de al[turea o mustr[:
213
Nu fi proast[. Mai a=teapt[. Spre sear[ vor ap[rea ca din bor\i.

Acum to\i sunt pe la cancelarii. Stai s[ fl[m`nzeasc[, fato...
}ntradev[r, spre sear[ din nou crescu r`ndul la usturoiul Amarei.
Iar strig[te, iar \ipete, =i Amara, mul\umit[ c[ o ascultase pe b[tr`n[,
iar ]=i repezi mìnile ]n saci. Vindea ca =i diminea\[ numai c`te un
kilogram fiec[ruia, cum ceruse r`ndul.
}i smucise g`ndul =i privirea de la usturoi c[ lacom mai este
omul c`nd merge marfa bine vocea portarului care alunga ultimii
t`rgove\i.
}nnopta. Nea=teptat de repede ]nnopta o spunea =i vocea gr[bit[
a portarului era timpul s[ ]ncuie por\ile pie\ii, =i Amara se repezi
s[-=i str`ng[ sacii de=er\i...
Se pomeni dup[ poarta pie\ii cu cei =ase saci ]n al =aptelea. Abia
acum sim\i foamea, oboseala =i singur[tatea. Omul, se g`nde=te Amara, dac[ nu-l aba\i din lucru...
Usturoiul l-a v`ndut, dar ]n care parte s-o apuce? Pe cine s[-l ]ntrebe
Amara, cine s-o ]ndrumeze unde ar putea =i ea ]nnopta? De m`ncare
n-are nevoie. +i-a luat de acas[ o bucat[ de br`nz[ de oaie =i un c[lcì
de pìne, dar are nevoie s[ pun[ capul pe ceva. +tiu c[ n-are s[ doarm[
]n strad[! A auzit c[ prin ora= sunt multe hoteluri, i-a spus =i Mitru c[
sunt hoteluri =i ea s[ nu fie proast[, ci s[ se ia cu alte femei din pia\[ =i
s[ se duc[ la vreun hotel, s[ nu doarm[ la poarta pie\ii cum fac unii
\[rani... Ar fi bine s[ se duc[ la un hotel. Mare lucru acolo de ni=te
b[nu\i! Dar cine s-o ]ndrumeze? Lumea aici e repezit[, nu ca ]n sat.
P`n[ ca=ti gura s[-l ]ntrebi, or[=eanul e departe. P`n[ s[-i strigi din
urm[ s[-\i asculte necazul, dispare dup[ col\.
N-o s[-mi spune\i... opre=te Amara un omulean.
Nu =tiu, nu-s din ora=! zice acela =i se dep[rteaz[. R[m`ne ]ncurcat[ Amara.
Nu-i vorb[, ar ]ntreba de un mili\ian, dar ei umbl[ nu =tiu cum cu
cozoroacele peste ochi =i par nu =tiu cum prea iscoditori. Dac[ o ]ntreab[ doamne fere=te! de ce umbl[ ea cu at`\ia saci? Speculant[!
Cum s[ le l[mureasc[? +i la o adic[, la urma urmei, te-or ]n\elege,
dar au s[ te poarte pe drumuri, c`t nu face tot usturoiul...
214
Nicolae Esinencu
Amara mai ]ncearc[ s[ opreasc[ vreo doi trec[tori, dar cei de nu

se gr[beau erau ]ntocmai ca =i d`nsa cu saci, cu desagi. |[rani.
Multe au s[-\i spun[ ace=tia! Mai tare te-or ]ncurca. C[ =i ei umbl[ cu
capul ]n oal[.
Sfinte, dac[ n-ar fi trebuit s[ cumpere televizorul cela... Cum a
v`ndut usturoiul, o tulea acas[!.. Ei, ce s[ fac[? Poate =tie =i o
]ndrumeaz[ m[tu=a care taman acum se a=ez[ l`ng[ gardul pie\ii?
De unde s[ =tiu eu, fato!.. Eu pe la hotelul cela nu umblu... Aici
nu-i bine?!.
}ntr-adev[r, de ce n-ar r[m`ne =i ea aici? P`n[ mìne nu se mai
]nt`mpl[ nimic. Pe l`ng[ bab[ ar putea s[ stea =i ea o noapte... E
timpul s[ pun[ =i ea ceva ]n gur[.
Se ungheri pe saci l`ng[ poarta pie\ii. Or[=enii lunec[ acum ca o
ap[ pe l`ng[ Amara. Amarei nu-i r[m`ne dec`t s[ le urm[reasc[ picioarele: de femei, de b[rba\i. Se gr[besc. B[rba\ii ]ntrec femeile. Femeile b[rba\ii. E-e, pesemne n-au ce face c[ alearg[ a=a. Altfel
ce, vin turcii? se g`nde=te Amara. Lasc[ =tim noi, cum lucreaz[ \[ranul
nu munce=te nimeni, dar ]l vezi s[ dea la fug[?
Amara ]i mai urm[re=te ni\el chiar ]\i place s[ urm[re=ti oamenii care alearg[ aiurea ba pe cei care alearg[ ]n jos, ba pe cei care
opintesc ]n sus. Totu=i, vrea s[ ]n\eleag[ unde o \in ei ]ntruna. Furnicile =tiu ]ncotro \in fuga, iar ai=tia? Parc[ nimeni nu strig[ nici pojar, nici ajutor.
Mu=c`nd din br`nz[ =i sim\ind-o ]n gur[ s[rat[ =i uscat[, uit[ pe
loc de or[=eni amarul propriu ]ntotdeauna e mai aproape. Iat[,
stricase =i anul acesta br`nza. Cum de nu i-a dat ]n g`nd s-o guste
]nainte? Mai turna lapte, o pref[cea cu alt[ br`nz[, proasp[t[... P[cat
s[ se strice. N[mor de br`nz[. +i-apoi dac[ afl[ Mitru...
Br`nza ]i t[ie Amarei pofta de m`ncare. Cui nu-i taie pofta de
m`ncare br`nza rea! Se g`ndea acum c[, ajung`nd acas[, va trebui
s[ fac[ ceva cu br`nza s[-i toarne lapte, s[-l fiarb[ =i s[-l toarne
dulce. Cel pu\in n-are s[ fie at`t de s[rat[. Pe cea de anul trecut o
v`nduse, dar pe asta? Iarb[, s[ nu fie de deochi, a fost mult[ =i gras[
215
]n vara aceasta. Cui s[-i vinzi br`nza? At`t c`t doar s-o aduci ]n ora=ul
ista. Aici... nu te teme ]=i aminte=te de b[tr`na care o sf[tuise s[
mai a=tepte cu usturoiul p`n[ spre sear[ , aici ]l vinzi =i pe dracul!
Numai ad[-l de coarne, ai s[ vezi cum \i s-or bate de la d`nsul. R`nd
nu =i-or da... la urma urmei ar putea-o da =i mai ieftin. N-a mai fi
mare pagub[.
G`ndul c[ ar putea totu=i s-o scoat[ cumva bine la cap[t cu br`nza
]i ]ntoarce Amarei pofta de m`ncare c`t de pu\in ]i trebuie omului! Br`nza nu-i mai pare at`t de s[rat[. O rumeg[ cu poft[, nu-i gustoas[, dar nici de aruncat. Dac[ ai fi privit-o dintr-o parte, ai fi avut
impresia c[ femeia nici nu rumeg[, ci pur =i simplu ]nghite bucat[
dup[ bucat[.
C`nd ispr[vise m`ncarea, se ]ntunec[ de-a binelea. Undeva ]n sus
=i undeva mai la vale se aprinseser[ luminile =i ardeau acum p[lind,
]n pace. Probabil, de unde nu at`rna nici o lamp[ de asupra pie\ii,
Amara se pomeni ca ]ntr-un cuibar, ]ntr-o groap[, departe de oameni.
Asta-i place. I se face cald =i simte cum, prin tot corpul, oboseala trece
ca o ap[ cald[ =i domolitoare.
Vru s[ mi=te piciorul drept, care ]i amor\ise sub d`nsa, dar nu g[si
putere.
Vru s[-l frece ni\el ]ntre palme, dar mìnile ]i at`rnau f[r[ vlag[,
]n poal[.
Ieri scosese toat[ ziua cartofi. Noaptea dormise, dar o ]ntorsese
Mitru de c`teva ori. +i, de=i sunt dulci ]ntoarcerile acestea, dar p`n[
la urm[ te obosesc totu=i... Azi, se chinuise cu usturoiul. C`nt[re=te-i
unuia, altuia. Ba d[-i o c[p[\`n[ mai mare, ba i-ai pus mai pu\in, ba
nu i-ai dat restul. +i c`nd e=ti ]n mrejile muncii, nu observi nici c`nd
se desprinde timpul de tine, nici c`nd \i se str`ng ]n trup oboselile.
Te mul\ume=ti c[ munca ]\i spore=te, c[ nu mai ai at`ta =i scapi, ori
]\i alearg[ mintea cu totul ]n alt[ parte: la ziua de ieri, la ziua de azi,
la ziua de mìne; la o sc`rb[, la o bucurie, la o nelini=te. Ba te ]ntristezi,
ba te-nvesele=ti, ba te miri. +i c`nd sco\i la cap[t lucrul, te pomene=ti
dobor`t de oboseal[, numai bun de n[ruit pe loc ca un stejar
216
Nicolae Esinencu
putred de ani de zile, dar care, ca prin minune, e ]nc[ ]n picioare

=i de afundat ]ntr-o lung[ =i pl[cut[ c[l[torie ]n lumea somnului. Dar
omul, de, las[-l s[ munceasc[, =i munce=te p`n[ cade. Dar =i de las[...
S[ ]ncerce ]n clipa ceea s[ reia lucrul de la ]nceput ori s[ se ]ntoarc[
la g`ndurile din cursul zilei, nu mai are nici voin\[, nici... Totul pare
lipsit de ]nsemn[tate =i nu-l mai cople=e=te nici o nelini=te. Se mul\ume=te c[ a ajuns la clipa aceasta, se ]mpac[ cu toate fr[m`nt[rile
de mai ]nainte... A=adar, nelini=tea care cu c`tva timp ]n urm[ o speriase pe Amara c[ nu va avea unde dormi acum se risipise pe
undeva pe la picioarele ei, ca ni=te fire de nisip, ca ni=te frunze obosite,
ungherite, gata s[ r[m`n[ unde s-au aninat las[-m[ s[ te las
]ntr-un paing. +i Amara g[se=te putere s[ se ridice din nou. Prea vroia
s[ doarm[. S[ doarm[, =i gata. Ziua se zb[tea ]ntr-]nsa tot mai rar =i
mai lin, ca ]n lini=tea de dup[ chinul unei na=teri. Tot mai lin =i mai
rar. Fiecare zbatere credea c[ e ultima. Ultimul fir care o mai lega de
realitate era trecutul. Ultimul, =i se pr[bu=e=te ]n ve=nicie. +i, dac[
vrei s[ =tii, e pl[cut =i chiar dore=ti, a=tep\i aceast[ clip[.
Pentru Amara a fost de ajuns s[ ]ntoarc[ capul ]n dreapta s[ vad[
]n apropierea ei, sub gardul pie\ii, alte c`teva \[rance, ca la g`ndul
c[ nu-i singur[ aici, sub poarta asta, ]n lumea asta s[ se pr[bu=easc[
]ntr-]nsa ziua, definitiv.
C`t dormise, nu =tie. O trezir[ ni=te stropi mari =i reci care pentru
o clip[ ]i p[rur[ un joc al lui Mitru. C`teodat[, c`nd se ]nt`mpla s[
doarm[ tun, Mitru o stropea cu ap[. Era mai mult un joc. Dar stropii
i=tia nu erau ai lui Mitru, clar... ]ncepuser[ s[ r[p[iasc[ mai insistent,
=i Amara deschise ochii.
Vai de mine!
Ploua.
Amara caut[ ]n st`nga, ]n dreapta =i, z[rind ]n apropiere un chio=c,
se repezi cu sacii ]n m`n[ sub strea=ina lui. Ajung`nd, s[ri de c`teva
ori, se scutur[ ca de ni=te stropi mai mult invizibili =i ]=i aminti c[ de
cu sear[ r[m[seser[ s[ ]nnopteze ]n apropiere de d`nsa =i ni=te femei, m[tu=ica ceea. Unde s[ fie ele? M[tu=ica?
217
Scrut[ ]ntunericul.
Nimeni.
Dar tot atunci se lini=ti. }=i zise c[ s-o fi trezit mai ]nainte =i s-o fi
dat =i ele undeva la ad[post.
Ploua.
Ploaia \inu aproape o or[. Ploaie de var[ ]nc[. B[tuse cu pumnii
ei mici =i iu\i ]n sc`ndura de pe chio=c ca ]ntr-o tob[, de-\i f[cea impresia c[, de mai insist[ ni\el, sparge acoper[m`ntul. }ns[ nu aceasta
o nelini=tea pe Amara; e =tiut c[ ploaia n-a spart a=a, de-odat[, ]nc[
nici un acoperi=. Altceva era. Nu z[bav[ dup[ ]nceputul ploii porni
pe strad[ apa otova, care apoi de la un timp ]ncepu s[-i dea t`rcoale
=i ei, pe sub chio=c.
Amara e nevoit[ s[-=i scoat[ ghetele.
Apa e rece =i murdar[. N-o vedea ]n ]ntuneric, dar sim\ea la picioare
ba ni=te cutioare, ba ni=te h`rtii, care se tot str[duiau, g`dilind-o u=or,
s[-=i g[seasc[ ad[post, =i Amara se g`ndi cu spaim[ c[ poate s[ r[ceasc[ dac[ va fi nevoit[ s[ stea a=a p`n[ diminea\[.
Ploaia ]ns[, cum porni pe nea=teptate, a=a =i ]ncet[. R[mase un
timp pe str[zi numai fo=netul apei, care, disp[r`nd, l[s[ dup[ d`nsul
o lini=te tulbure, ]nfior[toare.
Iat[ a=a ploaia trecuse. Nu alergau oameni. Nu se auzeau ma=ini.
Nimic, nimic. Asta ]ns[ o f[cu pe Amara s[ tremure =i mai =i. Rochia
]i p[rea acum ud[ leoarc[, iar c[ma=a lipit[ de trup. Of, dac[ ar fi
m[car nevestele celea pe aici prin apropiere. S[ vezi ce oameni! Cum
n-au trezit-o =i pe d`nsa dac[ au v[zut c[ vine ploaia?.. De prin care
p[r\i s[ fie ele, c[ femeile din satul ei ar fi trezit-o!
Amara avea trup de femeie t`n[r[, s[n[toas[, dar sim\i c[ nu mai
poate rezista frigului frigul n-are altceva de f[cut dec`t s[ te
p[trund[ care o zg`l\ìa acum de nu-i nimerea dinte pe dinte.
}nc[l\[ ghetele =i d[du s[ se porneasc[ spre lumin[ tot i-i mai
bine omului la lumin[, dar de cealalt[ parte a chio=cului r[sunar[
parc[ ni=te pa=i, =i Amara, buim[cit[, se opri. Ce s[ fie?!
Pa=ii ]ns[ amu\ir[.
218
Nicolae Esinencu
Ce s[ mai fie =i asta?

Doamne, =opte=te Amara =i, f[r[ s[ vrea, duce mìnile la s`n: are
bani, ce se face dac[ e un ho\?!
Dar dup[ chio=c nu se aude nimic, =i Amarei i se ridic[ p[rul ]n
v`rful capului. Omul se teme mai tare c`nd du=manul nu se vede.
Amara tremur[. +i dac[ e p`ndit[? +i dac[ a=teapt[ s[ vad[ ce-are s[
fac[ ea? Asta-i mai slut. Uite, din clip[ ]n clip[ poate s[ ]ntind[ m`na,
s-o ]n=face din spate =i s-o trag[ dup[ chio=c, spre el, s[-i astupe gura,
s-o str`ng[ de g`t...
Amara vrea s[ spun[ ceva ]n g`nd, dar ]i pare c[ iar aude pa=i de
cealalt[ parte =i mai s[ nu-i \`=neasc[ din gur[ pas[rea spaimei. Of,
c[ tare-i speriat[ pas[rea asta. |ip[tul ar fi speriat-o =i mai mult. Cel
de dup[ chio=c poate nici n-a observat-o ]nc[, nu =tie de ea c[-i acolo
=i, dac[ \ip[, =i-ar tr[da prezen\a...
R[m`ne s[ tremure =i s[ a=tepte. Abia acum ]=i d[ seama ]n ce
]ncurcal[ a nimerit. Ce i-a trebuit anume ei s[ vin[ cu usturoiul ista?
Parc[ e pentru d`nsa, femeie de dou[zeci =i patru de ani, noaptea
asta? Ce n-ar da Amara s[ fie ]n momentul ista la d`nsa ]n sat? L`ng[
Mitru al ei! S[ se afunde ]n pern[, l`ng[ um[rul aspru al b[rbatului
=i s[ doarm[ f[r[ fric[.
Poate dup[ chio=c e m[tu=ica ceea?
+i dac[ nu e m[tu=ica?
I se face =i mai frig. Luminile de sus ]i joac[ ]n ochi de tremurul ce
n-o sl[be=te. Sfinte, dac[ ar trece m[car un om pe al[turi, s[ i se
prind[ de hain[ z[u nu i-ar fi ru=ine , poate sperie ho\ul cela s[
fug[!
Dar e lini=te. Dup[ chio=c de asemenea e lini=te. Mare lini=te. Parc[
st[ Amara undeva ]n mijlocul c`mpiei.
+i c`t s[ fi plouat?
+i c`t s[ fie ora?
Poate e spre ziu[? S-a luat cu somnul =i...
+i dac[ ]nc[ nici jumade noapte nu e?!
Cum s-a prostit ea s[ vin[ singur[ la ora=!
219
Tu ce faci acolo, dormi? se aude ea ]ntrebat[, =i mai s[-i

cad[ inima din piept ho\ul!
La c`\iva pa=i de Amara, cu mìnile ]nfipte ad`nc ]n buzunare, a
frig, de pe un picior pe altul sare un t`n[r.
Pe cine a=tep\i? o ]ntreab[ el.
+i tot el, ironic:
Nu vrei s[ vorbe=ti?
Amarei ]i sare inima din piept: stai, el nu-i ho\ul! T`n[rul venea
din vale. }l v[zuse ]nc[ de departe, dar de speriat[, de ]ncordat[ ce
era de g`ndul c[ dup[ chio=c e ho\ul... Vedea, auzea c[ se apropie
din vale cineva, dar asta o aranja =i o ]nc[lzea pe Amara. De asta
trebuia s[ se bucure.
Cum adic[ nu vreau s[ vorbesc? se gr[be=te Amara.
T`n[rul face pe un picior dou[ mici salturi ]nainte, se opre=te, o
prive=te.
A-a-a-a... \[r[ncu\[! las[ el capul peste um[r, chipurile: asta-l
aranjeaz[ =i, chiar de n-are timp, cu mare poft[ are s[ stea cu ea de
vorb[. Pricep... N-ai unde dormi? Va-vai, =i e=ti ]nc[ t`n[r[...
E clar, t`n[rul este un destr[b[lat; Amara e mai ]n v`rst[, iar el ]=i
permite s[ vorbeasc[ liber, obraznic, f[r[ pic de sfial[. Pentru Amara
]ns[ acum aceasta n-are nici o importan\[. Las s[ sar[, numai s[ vorbeasc[, s[ nu se ]ndep[rteze. Dac[ vrea, poate chiar s[ stea =i cu
picioarele ]n sus este =i la d`nsa ]n sat unul din ace=tia , dar s[
fie prin apropiere. +i Amara mai arunc[ lemne pe foc:
+i \ie nu-\i plac \[r[ncu\ele, sireacul!
Zice =i se sperie de cele spuse, dar de ici se g`nde=te c[ bine ar fi
s[-l puie s[ vad[ ce este dup[ chio=c, mai ]ntì s[ scape de ho\, c[ de
ista... Ia mai bine ar vedea cine se ascunde dup[ chio=c.
T`n[rul salt[ de pe un picior pe altul =i tot pe un picior porne=te
ca un coco= s[lt`nd ]n jurul chio=cului.
Asta se poate. Sunt la picioarele tale, doamn[, zice el.
Of, ce spune el doamn[! Vai de capul meu, se g`nde=te Amara... Ia mai bine s[ vad[ ce-i dup[ chio=c.
220
Nicolae Esinencu
Amara a=tepta s[ se ]nt`mple ceva, s[ aud[ dup[ chio=c \ipete,

lovituri, fug[, dar t`n[rul care disp[ruse ]n partea st`ng[ a chio=cului
ap[ru acum ]n partea dreapt[, tot s[lt`nd pe un picior =i repet`nd:
Nu-i nimeni, nu-i nimeni.
Oprindu-se brusc ]n fa\a ei, zice a mare descoperire:
Da tu e=ti frumoas[, \[r[ncu\o!
R[suflarea t`n[rului o izbe=te u=or ]n fa\[, =i Amara determin[:
e b[ut.
Vrea s[-l ]nl[ture pu\in, schimb[ vorba:
De unde ai luat? +i de ce m-a= teme?
Vocea Amarei sun[ acum pu\in vesel[, cochet[. Deci, nu era nimeni dup[ chio=c, nici un ho\: i se p[ruse! }=i aude inima b[t`nd tot
mai regulat, =i parc[ se lini=te=te. Acum trebuie s[-=i cate de drum.
Dar t`n[rul ]i tot \op[ie ]n fa\[. Pe un picior, pe altul.
+i acum ce facem?! zice el.
Amara str`nge la piept sacii. Se uit[ cum t`n[rul o str`nge la
peretele chio=cului cu s[riturile sale =i nu =tie ce s[ fac[. A sc[pat de
ho\ =i acum n-o s[ scape de aista...
E beat, e obraznic... M[mulic[, asta i-ar mai trebui s[ se anine
de d`nsa!..
Amara ]=i arunc[ privirea ]n jur.
Cum, oare chiar s[ nu apar[ nimeni?
+i acum ce facem? salt[ t`n[rul ]nainte, ]napoi, ]n st`nga, ]n
dreapta.
Of, ce vorbe=ti, poate s[ te aud[ b[rbatul! o ia pe Amara gura
pe dinainte. Gura ]i venise ]n ajutor =i-i pare c[-i venise taman la timp.
B[rbatul? se opre=te din \op[ieli t`n[rul.
B[rbatul! zice Amara =i, sim\ind c[ vorba ei e luat[ ]n seam[, ]i
trage mai departe. - P[i nu era pe dup[ chio=c?!
Dup[ chio=c?
Dup[ chio=c: s-a dus s[ aprind[ de la cineva o \igar[...
O clip[, dou[ t`n[rul o prive=te ]n lini=te.
O crede sau n-o crede?
221
Dar dac[ n-o crede?

+i, prin apropiere, parc[ e jurat nu se-arat[ nimeni!
Vas[zic[, ]\i a=tep\i b[rbatul? zice t`n[rul.
B[rbatul! se gr[be=te s[ r[spund[ Amara.
M-am dus! zice atunci t`n[rul =i face c`teva salturi ]napoi.
A crezut-o?
Dar t`n[rul se opre=te.
Cum vrei, zice, eu am crezut c[ ai s[ mergi la mine, la cald.
Adic[ el n-a crezut o iot[ din ce-a spus ea?
A-a-a! r[sun[ ceva parc[ la spate departe.
A-a-a! r[sun[ ]n inima Amarei.
Cum vrei, eu locuiesc aproape, zice t`n[rul cu urechea la trenul
care trecuse.
Doamne, ce vorbe=te el! Cum s[ te duci! Cas[ str[in[! Om str[in!
El spune =i se duce... Dar ce s[ fac[ ea? Of, lui i-i u=or. A spus =i s-a dus.
A-a!.. a-a!.. se aude trenul ceva mai departe. Parc[ o cheam[
undeva, parc[ o amenin\[ cu ceva...
|`rìe... Plou[...
Fii atent[, mai strig[ t`n[rul. Dup[ chio=c...
+i Amara nu mai poate. Inima-i bate... Parc[ spunea c[ nu-i nimeni dup[ chio=c?.. Ce vrea el de la d`nsa?! De ce zice el s[ ia seama... dup[ chio=c!.. Ce-i, c[ ceva parc[ auzise =i ea dup[ chio=c, ni=te
pa=i.. Iese din umbra chio=cului...
T`n[rul ]ns[ e dep[rti=or. Nu mai sare. +i nici fluieratul nu i se
mai aude. Se dep[rteaz[ ]ncet, g`nditor, ca =i cum a uitat de d`nsa.
Stai, unde se duce el? Ea r[m`ne singur[, are bani la ea!..
|`rìe. Plou[...
Dar las c[ Amara =tie ce face. Are s[ se \in[ tot drumul la distan\[. |ine sacii str`ns la piept =i =ov[ie. El cinci pa=i, ea unul. El
zece, ea doi. Dac[ i-ar privi cineva, ar zice c[ se joac[... O, dac[ ar
fi casa lui mai departe!.. S[ mearg[ a=a din urma lui p`n[ se va face
diminea\[, se va lumina de ziu[ =i-apoi s[ c`rneasc[ ]n prima strad[,
s[ ]ntrebe de cineva =i s[ se ]ntoarc[ ]n centru... Dar o vede t`n[rul?..
222
Nicolae Esinencu
Ar fi bine s[ n-o vad[... S-ar \inea de d`nsul p`n[ ]n ograd[, la dos...

Acolo n-ar mai avea de ce s[ se team[...
Abia acum simte. A ajuns-o ploaia, p`n[ la piele. Vai, proasta de
ea, are at`\ia saci =i nu =i-a pus pe cap m[car unul!
Iat[ =i cuibul meu din soare!
Ce zice t`n[rul?! Cum adic[, au ajuns?! Dumnezeule, unde se
afl[ ea?!
}n fa\a ei e o c[su\[ mic[ alb[, cum sunt casele la \ar[. O c[su\[
cu u=[ ce d[ drept ]n strad[. +i ea, sfinte, ea, care ]=i tot zisese c[ ]n
cas[ n-o s[ intre... La ce s[ intre?! Dar ce s[ fac[ acum? E ]n plin[
strad[!
Poate s[ se ]ntoarc[ ]napoi?!
Poftim! zice t`n[rul =i d[ u=a la perete.
Plou[.
Din[untru o n[v[le=te aer cald, ]mbibat cu un miros u=or, acru,
pl[cut, ademenitor. Miros de cas[. Miros de om...
Tu s[ nu g`nde=ti c[ am venit aici... Eu doar...
Acum s[ trecem ]n camer[, ]=i freac[ palmele t`n[rul parc[ a
frig, a mul\umire, ca =i cum ar fi zis, iat[ suntem acas[, ]n sf`r=it...
Apas[ pe un buton... Lumin[!
Nu-nu, eu am s[ =ed aici! zice Amara =i se a=az[ gr[bit[ pe un
sc[unel, ]n antreu. Dar e ]n cas[ sau viseaz[? E ]n strad[? E ]n cas[?
Pune sacii pe genunchi, mìnile pe saci. T`n[rul nu d[ nici o aten\ie
vorbelor Amarei. Mai apas[ pe un buton, deschide ]nc[ o u=[, trece
]n camer[... Tii, c[ t`n[rul nu e chiar at`t de t`n[r cum ]i p[ruse... E
cam de v`rsta lui Mitru. Dar asta, asta ce-nseamn[? S[ se bucure sau
s[... Trebuie s[ fiu cu ochii-n patru. B[rba\ii la v`rsta asta... la v`rsta
lui ar fi trebuit s[ aib[ nevast[, iar el... Acolo ]n ]ntuneric ]i p[rea un
m`nzoc... }=i zise chiar, c[ ce avea s[-i fac[ un pu=tan? Ea e femeie ]n
v`rst[, =tiut c[ acela n-avea s[-=i pun[ mintea cu ea... Dar el, uite,
nu-i a=a cum ]i p[ruse!..
+i cum te cheam[, zici? trage cearceaful de pe canapea, ]l arunc[
]ntr-un dulap, de unde scoate alt cearceaf...
223
Doamne, ce vrea s[ fac[ el?! Ce are de g`nd?! Inima Amarei ]ncepe

s[-i clocoteasc[!.. Ce-a f[cut? De ce a intrat aici? La ce s-a g`ndit
c`nd a p[=it pragul?! O omoar[ Mitru!..
Mie ]mi po\i spune Gic[, zice b[rbatul, c[ de-acum nu-l mai
po\i numi t`n[r. E un b[rbat ]n toat[ puterea.
Oare s[ sar[ =i s[ fug[? S[ fug[ =i... Dar afar[ plou[ =i mai tare!
+i-apoi, unde, sfinte, s[ se duc[?! Aici e cald... Dar e ]n cas[ ori viseaz[?
Acum un du=, zice b[rbatul, =i Amarei ]i vine sufletul la gur[.
Deci, e ]n cas[! Mai s[ strige. Degeaba ]=i permite el tonul ista! A
]n\eles-o gre=it! S[ nu se g`ndeasc[ dumnealui c[ ea are de g`nd s[
fac[ ceea ce ]i spune m[ria sa! Dac[ i-a mers cu altele, cu ea nu!
Ce-=i ]nchipuie el?!
Amara sare ]n picioare.
P[i cum, a=a-i omul, dup[ o zi de munc[ trebuie s[ se spele, s[
m[n`nce... =i b[rbatul o ]mpinge ]nainte, ]n baie.
Las[ sacii! zice.
... +i dac[ el e ho\ul? A p`ndit-o de cu zi... A ademenit-o ]ncoace...
Acum a v`r`t-o ]n baie =i...
Primul lucru pe care ]l face Amara ]n baie: pune clenciul. A=a. Acum
ce s[ fac[, repede, cu banii?!. }n pantofi? Sunt uzi leoarc[! }n s`n...
Nu-nu! Nici ]ntr-un caz!.. Ce-ar fi s[-i pun[... Da, da! N-o s[-i dea ]n
cap s[ caute anume ]n vechiturile acestea de saci, doar nici unui nebun nu i-ar fi trecut prin cap s[ pun[ banii ]n saci!
Scoate banii din s`n =i-i v`r[ ]ntr-un sac. Sacul ]n alt sac =i tot
a=a!...
Cum vede banii ascun=i, nelini=tea Amarei ]ncepe ]ncet-]ncet s[ se
destrame. Las[ acum el s[ caute banii la ea =i a g[si ceva m[run\i= ]n
buzunarele rochiei, pe care, dac[ el vrea s[ i-l ia poftim, i-l d[ singur[, dar s[ =tie el c[ o las[ f[r[ o le\caie =i, dac[ el n-are strop de
ru=ine, ea n-are s[ aib[ nici cu ce pl[ti drumul ]napoi. +i el are s-o
cread[. Are s-o cread[, ea ]i va spune cu lacrimi ]n ochi c[ bani a
avut, doar v`nduse usturoi, ]ns[ nu fusese singur[, cu cumnatu-s[u
de care apoi se r[t[cise, =i banii, cum se =i cuvine, erau to\i la d`nsul,
224
Nicolae Esinencu
c[ e b[rbat. +i el are s-o cread[, c[ci ea are s[-i mai spun[ c[ e prima
oar[ la ora=. Dealtfel, e =i exclus ca o femeie care =tie ora=ul s[ r[m`n[
noaptea pe str[zi. Are s-o cread[. Neap[rat. C[ci dac[ ar fi avut ea
bani mul\i cu d`nsa, e la mintea g[inii c[ nu st[tea unde o g[sise el,
ci ce ducea la un hotel undeva. Cum se spune, bani s[ ai, nu te
pr[p[de=ti, =i dracul =i Dumnezeu \i-s ai t[i.
O mai lini=te=te =i alt g`nd: se g`nde=te ce nu-i trece la nevoie
omului prin cap?! - c[ poate el nici nu-i ho\ =i habar n-are de
fr[m`nt[rile ei, ci e pur =i simplu un b[rbat muieratic =i vrea...
Dar ce face oare el dup[ u=[? Ce pune la cale?
Cartofi pr[jii ]\i plac?
Cartofi? El cur[\[ cartofi?!.
Amara se uit[ ]n jur: baia e bun[, dar nu e curat[. Pe jos chibrituri
]mpr[=tiate, chi=toace de \igar[, care spun c[ st[p`nul... }ntr-un ungher, arunca\i la ]nt`mplare, ni=te pantaloni, un tricou, o pereche de
ghete rupte, o curea, o carte... St[p`nul n-are nevast[, =i e un fel de
lasc[ nu-i nimic.
Ar mai fi observat Amara ceva, c[ci n-avea de g`nd s[ fac[ mai
mult nimic, adic[ s[ se spele ia va mai sta a=a ni\el =i-apoi a spune
gata, m-am sp[lat... las c[ ea nu-i proast[. Tot e mai bine c`nd iei
omul cu ]nceti=orul... A zis el s[ intre ]n baie, s[ se spele...
Ce, nu-i ap[? se aude vocea b[rbatului, mirat[.
Ap[?
Sau nu =tii cum s[ deschizi robinetele?! Atunci intru eu s[-\i
ar[t! zice b[rbatul.
Este, este! se gr[be=te s[-i r[spund[ Amara =i se prinde desucind robinetul, primul robinet care ]i cade sub m`n[.
Of! scoate ea un \ip[t u=or, c`nd se pomene=te de undeva de
asupra capului cu o c[ldare de ap[ cald[. Pleosc peste cap =i rochie:
=i a=a era ud[, dar acum...
Sare ]ntr-o parte =i acum se uit[ cum ]i curge apa la picioare. O
ap[ repede. Cu stropi m[run\i, fierbin\i... De pe cimentul rece se ridic[ nori sub\iri de aburi, i se t`rìe ]ncet peste picioare, o ]nc[lzesc...
}ncetul cu ]ncetul trupul Amarei nu poate rezista ispitei!
225
Po\i ]mbr[ca halatul meu! se aude prin fo=netul apei vocea

b[rbatului. E acolo, ]n cui!
Dac[ n-o s[ se spele, are s[ complice lucrurile. Vorb[ ]n plus,
]ntreb[ri, convingeri... Lasc[ =tie ea ce face: de sp[lat are s[ se spele...
}n primul r`nd, i-i trupul cu totul amor\it. Var[-var[, cald-cald, dar
dac[ te ud[ ploaia... +i-apoi =i rochia i-i leoarc[... +tii ce face? }=i
spal[ rochia, o stoarce, o ]ntinde s[ se usuce, dar u=a n-o deschide
p`n[ diminea\[. Ea are s[ doarm[ ]n baie, pe saci... De ce nu?..
Apa fo=ne=te, pleosc[ie=te, =i Amara uit[ unde se g[se=te. Se spal[
mult =i insistent, c`nd cu s[pun, c`nd numai cu =uvi\ele de ap[. Ah!
A=a baie Amara n-a f[cut de mult, ba niciodat[ nu s-a sp[lat ]ntr-o
baie adev[rat[. Acas[, ce-i drept, este du= ]n ograd[, dar ]n el te scalzi
numai vara, =i-nc[ =i atunci cu ap[ ]nc[lzit[ la soare. Aici ]ns[ e altceva : ap[ rece, ap[ cald[. C`nd vrei, iarna, vara... poftim!
Of! se prinde Amara luat[ cu g`ndul: s-o vad[ Mitru, i-ar da ei!..
Opre=te repede apa, da, dar a uitat de rochie... Are parc[ =i ni=te nisip pe ea.. de unde oare s-au mai luat =i firele de nisip!..
Da pe tine cum te cheam[? abia acum aude vocea b[rbatului
de dup[ u=[. O mai fi spus el ceva, dar din cauza apei Amara n-a
auzit nimic.
Vocea lui a r[sunat pl[cut. Nu se simte ]n ea nici o not[ de brutalitate! Uite cum po\i s[ te ]n=eli. Ho\! Nu, nu cred! De-ar fi fost ho\,
de mult rupea u=a b[ii =i intra... Muieratic!.. Dar lasc[ =tie ea, Amara,
ce are de f[cut!.. N-are s[-i deschid[ u=a! Nu, =i gata. Dac[ are s[-ncerce
el s[ deschid[ u=a, \ip[!..
Amara... Amara m[ cheam[, zice Amara, =i abia acum simte ]n
n[ri un miros pl[cut de cartofi pr[ji\i. Ca s[ vezi, nu o dat[ a m`ncat
cartofi pr[ji\i, dar acum acest miros de cartofi pr[ji\i a ]mb[tat-o cu
totul... Cum ar mai m`nca! Dar c`t s[ fie ora?!
Amara? se mir[ el. P[i [sta-i nume de or[=anc[!
Or[=anc[?!. Care or[=anc[, vai de capul ei! E o \[ranc[ ca toate
\[rancele... At`t doar c[ satul, nu =tiu de ce, ]i zise Amara.
Amara s[ fie de la Tamara, nu?! zice de dup[ u=[ b[rbatul.
226
Nicolae Esinencu
De unde s[ =tie ea?!. A=a i-au zis to\i de mic[, a=a ]i zic to\i =i azi.
Cred c[ a=a =i este de la Tamara.
Ai ]mbr[cat halatul? ]ntreab[ b[rbatul.
Doamne, nu cumva o urm[re=te prin gaura cheii?
Amara sare ]ntr-o parte. Se uit[ speriat[ ]n jur rochia n-o poate
]mbr[ca, e ud[... }ntinde m`na spre halatul din cui... Se ]nf[=oar[ ]n
halat.
Bine, Amara, zice b[rbatul, acum eu voi face du=, vreau ni\el
s[ m[ ]mprosp[tez, iar tu s[ ei seama de cartofi... Nu cumva s[ ard[
pe tigaie...
C[ vrea =i el s[ fac[ du=, la asta Amara nu se g`ndise. Dar dac[
era a=a... Oare nu-i taman momentul s-o =tearg[?!. El va intra ]n baie,
iar ea pe ici i-i drumul!.. Lasc[ nu se mai pierde ea!..
Trage repede rochia, a=a cum era ud[, rochia i se lipe=te toat[ pe
trup, o clip[ o simte rece... dar acum asta nu mai are importan\[.
Important e s[ se vad[ ]n strad[! Dar cum s[ fac[ s[ nu dea de
b[nuit?!. }mbrac[ halatul peste rochie. Tot ce face e adev[r sau
viseaz[?
+i ]mpinge u=a.
O-o! Dar eu nici nu b[nuiam c[ am adus ]n cas[ o frumuse\e!
desface bra\ele b[rbatul.
Ea nici nu vede pe unde calc[!
Dumnezeule, sacii au r[mas ]n baie!
+i Gic[ a ]ntrat acolo!
+i banii ]n sac!
La ce s-a g`ndit ea c`nd a ie=it! Cum de-a putut s[ uite sacii!
S[ bat[, s[ cear[ sacii!
Ce-i, Amaro, ce te-a apucat?!. se aude vocea lui Gic[, dar nu
f[r[ b[taie de joc. R`de acela. Ha-ha-ha!..
Sare Amara de la u=[.
Se aude apa!
Dar el nici nu se uit[ la saci?!. At`ta i-ar mai trebui: s[ se apuce
acum s[-i cotrob[iasc[ prin saci!
227
Cum ziceai c[ te cheam[? n-are Amara nici o poft[ de vorb[,

dar ]l ]ntreab[ ca s[-l abat[ de la saci...
Ce-ai spus? Vorbe=te mai tare! strig[ b[rbatul
Ziceam: cum te cheam[?
|i-am spus.. Zi-mi Gic[ =i am s[ fiu mul\umit!
Acum s[-l ia cu vorba, s[-l ia cu vorba, s[-l ia...
Ce spuneai s[ fac?
Cartofii! Vezi s[ nu ard[!
Se-nv`rte prin cas[ =i nu =tie dac[ nu viseaz[.
Dar ce are s[ fac[ ea c`nd are s[ ias[ el din baie?.. +tiu c[ n-are
de g`nd... Are s[ ]n=face sacii =i... Plou[?
Plou[, dar nu chiar tare...
Dar unde \i-i nevasta? ]ntreab[ Amara ca s[ nu tac[. +tiu c[ ai
nevast[?!
O poveste ]ntreag[! zice b[rbatul din baie. Se aude cum se spal[,
se aude apa, vocea lui... N-aude Amara nimic. N-o intereseaz[ nimic.
Ea se g`nde=te la bani =i la Mitru! Cum s-a l[sat prostit[ de Mitru s[
vin[ ea la ora= =i nu el, Mitru! Vroia s[ v`nd[ usturoiul? S[ =i-l fi
v`ndut singur? Televizor vrea singur s[ =i-l cumpere! Ea, femeie...
]n ora= str[in... +i cum de s-a l[sat ea adus[ ]n casa asta? +i cum are
s[ se descurce? Sfinte, dac[ se las[ atins[ m[car cu un deget de
b[rbatul ista?.. Dar miroase, a ce? Arde nu =tiu ce!.. Cartofii!.. A, darear ]ntr-]n=ii s[ dea... +i dac[ totu=i el se anin[?.. Mitru?!. A=a-i trebuie lui Mitru, dac[ n-a =tiut s[ m[ p[zeasc[!.. La urma urmei, de
unde are s[ =tie?.. Dac[ are s[-i aduc[ banii gr[mad[, banii sau televizorul cela... Dar, Doamne, la ce se g`nde=te ea?!.
Hop =i eu! Gic[ apare pe nea=teptate ]n u=a b[ii. Dar tot el se
sperie: Tii, ]nt`rzii!..
Abia acum vede Amara orologiul pe perete. Ora dou[... Nu e chiar
at`t de t`rziu! Dar...
Ce-a zis el? }nt`rzie la uzin[? E ]n schimbul trei =i ]nt`rzie? Asta
vroia s[ spun[ sau altceva? S-a repezit la dulap, a aruncat hainele de
zi, a scos alte haine, haine de lucru, le-a ]mbr[cat ]n fug[...
228
Nicolae Esinencu
Ce-a zis el? C[ nu m[n`nc[? C[ n-o s[ reu=easc[? Adic[ s[

m[n`nce ea singur[, s[-l scuze c[... A luat o bucat[ de pìne =i,
mu=c`nd din mers...
Ce-a spus? S[ n-aib[ nici o grij[? Patul e a=ternut... Dac[ are s[
simt[ c[ i-i frig, s[-=i scoat[ ]nc[ o plapum[ din dulap, este acolo ]n
partea de jos a dulapului... U=a? Ce s[ fac[ cu u=a c`nd va pleca ]n
zori? S-o ]mping[ str`ns =u u=a se va ]nchide... Cum are s-o deschid[
el ]napoi? I-a spus s[ nu-=i bat[ capul, el are cheie. +i ]nc[ ce? I-a
dorit noapte pl[cut[. Noapte pl[cut[, =i a ie=it fuga prin ploaie,
l[s`nd-o pe ea n[uc[.
Adic[ ce s[ cread[? A adus-o, a v`r`t-o ]n cas[, i-a cerut s[ fac[
baie, =i la urm[... Nu, s[ n-o cread[ el o proast[! Dac[ i-a mers cu
altele, s[ nu cread[ c[ are s[-i mearg[ =i cu ea! Pe Amara nimeni n-o
s-o ia cu z[h[relul, cu minciunica! Lasc[ =tie ea Amara despre ce e
vorba! Crede c[, dac[ ea e o \[r[ncu\[, atunci... Nu, omule, cum ]\i
mai zice... B[nuie=te ea Amara cam despre ce e vorba. Zici c[ te duci
la serviciu, te gr[be=ti la schimb, dar te tupilezi pe undeva, a=tep\i
p`n[ ea a\ipe=te de oboseal[, atunci apari =i tu =i... unde s[ te culci?... Desigur, ]n patul t[u... Lasc[ e \[ranc[ Amara, dar s[ nu cread[
el c[... A mai auzit ea despre soiul acesta de oameni care ies pe o u=[
=i intr[ pe alta... Dar s[ nu crezi tu c[ are s[-\i mearg[! S[ fie blestemat
patul t[u dac[ are s[ pun[ Amara m[car o unghie pe d`nsul! }n scaun
=ede? }n scaun ai s-o g[se=ti! E ]mbr[cat[? }mbr[cat[ are s[ stea!.. Ia
s[ vedem pe a cui are s[ ias[?!.
Zice Amara, dar inima i se zbate ca la vrabie... E ]n cas[ str[in[, e
singur[, ]n puterea nop\ii... e aproape ora trei de noapte...
Are s[ se duc[! Iat[ mai st[ pu\in, se ridic[ =i se duce!... Se poate
s[ fie el pe la u=[ =i... Ei =i?! Are s-o ]ntoarc[ ]napoi?.. Poate s[ mai
a=tepte s[ se conving[... s[ se mai potoleasc[ ni\el ploaia... s[ se mai
lumineze... +i-apoi nici picioarele nu =i le simte... parc[ i-au ]n\epenit...
Ce tic[ie?.. S-a auzit ceva?.. U=a?!. Ceasul?!. Oare c`t s[ fi trecut?..
Poate ]ntr-adev[r e plecat la uzin[?!. Nu poate s[ stea ]n ploaie at`ta
timp s[ a=tepte c`nd ea are s[ adoarm[... doar vede c[ ea nu se culc[
229
=i c[ nici n-are de g`nd s[ se ating[ de patul lui... C`t e ora?.. O, dac[

s-ar lumina mai repede!.. S[ se lumineze, ori ploaia s[ ]nceteze... ori
s[ fie a=a cum a spus el s[ se fi dus la uzin[... s[... o, s-a ]nfierb`ntat
rochia pe d`nsa... se usuc[ pe d`nsa rochia... numai s[ nu r[ceasc[...
nu, de r[cit n-are s[ r[ceasc[... e ]nf[=urat[ bine cu halatul... ]n camer[ e cald... se aude cineva... ceasul?.. nimeni... nimeni... nimeni...
tic, tic, tic, tic... plou[?.. Numai s[ nu adoarm[, numai s[ nu adoarm[...
numai s[ nu... s[ nu... s[ nu...
...Mai t`rziu porni din nou s[ plou[. La ]nceput stropi mari, rari =i
grei speriaser[ somnul nop\ii, ba pe acoperi=ul de tabl[, ba pe prag,
ba undeva ]n fundul cur\ii. Parc[ cineva umbla cu un cioc[nel =i, din
loc ]n loc, ]ncerca acoper[m`ntul, pere\ii, pietrele. Tuc-tuc-tuc...
Era prima ploaie de toamn[. Desprindea de pe crengi primele frunze fl[c[ri de toamn[ =i le arunca pe asfalt ca pe ni=te p[reri de
r[u... Iar Amara adormise. Doarme. A l[sat capul pu\in pe-o parte.
P[rul ]i cade peste um[r... Buzele ]i sunt ]ntredeschise. Ro=ii. Respira\ia
i-i u=oar[ ca zborul unui fluture: iat[-l se av`nt[, iat[-l se av`nt[,
iat[-l zboar[, iat[-l planeaz[, iat[-l aterizeaz[, iat[-l, iat[-l, iat[-l...
Nu! r[cne=te de-odat[ Amara. De groaz[ mai strig[ o dat[:
Nu! +i iar: Nu! Nu!
Sare ]n picioare.
Cade scaunul...
Deschide ochii...
Patul neatins...
Nimeni...
Ploaia nu se mai aude..
Sfinte, c[-i ziu[ de-acum!..
230
Nicolae Esinencu
ALO, TEO!
I
Nu mai doarme Mitache. Ar trebui s[ se soale. C`nd dormi, e cu
totul altceva. Dormi =i gata. Nu vezi obiectele ]nghesuite ]n jurul t[u,
nu ascul\i v`ntul de dup[ geamuri, nu mai urm[re=ti cum trosne=te
mobila, cum cineva din vecinii de jos nu doarme ]nc[, se por[ie la
balcon, pe scar[, =i cel mai important e c[ te rupi din mreaja g`ndurilor. Dormi lini=tit =i gata. N-auzi ceasul de pe perete, nu-i nevoie s[
]ntorci mereu capul, s[-\i pui ochelarii de pe noptier[, apoi ]ntors c[tre
orologiu s[ vezi iar =i iar una =i aceea=i poveste: a mai trecut o clip[!
O clip[ sau mai multe? Poate orologiul de mult st[? S-a oprit =i st[,
iar lui ]i pare c[ a mai trecut o clip[... Dac[ e a=a, dac[ s-a oprit... +i
atunci e nevoit a=a, ]n mijlocul nop\ii, s[ se ridice. D[ plapuma la o
parte, coboar[ un picior, altul, b`jbìe prin ]ntuneric cipicii de l`ng[
pat, ]i ]ncal\[, apoi ]=i t`rìe picioarele spre u=[, pe acolo pe unde-i
montat ]n perete comutatorul... Apas[ comutatorul =i lumina ce
aprinde. Acum vede bine. Orologiul func\ioneaz[. Cu adev[rat au trecut ]nc[ dou[ minute =i jum[tate =i, dac[ e a=a, ]i pare r[u. +i-a speriat somnul! Acum n-o s[ mai poat[ dormi. Se t`rìe la pat, dar =tie
c[ n-o s[ mai poat[ dormi p`n[ s-a face lumin[ ]n geamuri. Poate
de aceea las[ becul s[ ard[. Dac[ nu dormi, la ce bun s[ stai ]n ]ntuneric?! Las[ lumina aprins[, se t`rìe spre pat, scoate pe r`nd din
picioare un cipic, apoi altul =i se las[ ]ncet ]n a=ternut. A=a. +tie ]ns[
foarte bine c[ n-o s[ mai doarm[. +i dac[ n-o s[ mai doarm[, ]l
t[b`r[sc g`ndurile! Doamne, iar g`ndurile. Din st`nga ]i vin, din dreapta ]i vin, de sus ]i vin, de prin geamuri ]i vin. Le simte cum intr[ prin
cr[p[turile u=ii, parc[ ies de pe undeva de sub pat, odat[ chiar i s-a
n[z[rit c[ =i din a=ternut, din plapum[ =i saltea ies g`nduri! Ce mai
231
noapte fusese =i atunci! Vecinii bat ]n pere\i =i ]n u=[, strig[ s[ se potoleasc[ odat[ sau cheam[ poli\ia, =i poate numai c`nd auzi cuv`ntul
poli\ia ]=i d[du seama c[ ceea ce f[cea nu era de obrazul lui. Oamenii erau dup[ o zi de munc[, vroiau s[ se odihneasc[, ]n zori din
nou trebuiau s[ ias[ la munc[, dar el ce f[cea? Se uitase speriat ]n
jur, ]n jur =i spre geamuri, l[sase din m`n[ salteaua =i i se f[cuse ru=ine!
Doamne, cum putea el s[ cread[ o asemenea neghiobie? Cine i-a spus
c[ toate g`ndurile ]i veneau de prin saltea =i plapum[, plapum[ =i
albituri?! Ce prostie! Mai t`rziu a luat ]ncet salteaua, plapuma =i, cum
le-a ridicat pe r`nd de pe podelele, la fel pe r`nd le-a ]ntins ]napoi pe
pat. Oare ce fusese cu d`nsul? se-ntreba. Avusese o criz[ de nervi?
Se uit[ la obiectele din jur, la tavan =i la dulapuri, =i la etajerele cu
c[r\i, scrut[ obiectele =i se lini=ti. Toate erau cum le =tia, fiecare la
locul lui, nu veneau de pe nic[ieri nici un fel de g`nduri de pe
unde puteau veni g`ndurile dac[ nu din cap, din nesomn, ce mai
n[scocise el?! =i dac[ a=a era, atunci se lini=tise complet. }=i zise
c[-l n[ucise o buim[ceal[, o halucina\ie pornit[ din nesomn sau, cine
=tie, poate din prea mult somn =i dac[ era a=a... Vecinii? Care vecini?
Strigaser[? De ce nu mai strigau? Ascult[ un timp. Lini=te ca la cap[tul
p[m`ntului. }i trecu prin g`nd c[ poate totul nu fusese dec`t un vis.
+i ]ncerc[ s[ doarm[. S[ doarm[, c[ mai era mult p`n[ ]n ziu[, tot ce
se petrecuse, dac[ se petrecuse, avusese loc pe la primul c`ntat al
coco=ilor, a=a c[... Ar fi fost bine s[ doarm[. Se uit[ la orologiul din
perete, la cele lui care parc[ nu se mi=cau, dar totu=i se mi=cau.
Ar[tau c[ trecuser[ ]nc[ zece minute. Totul era ca mai ]nainte =i, dac[
era ca mai ]nainte, ar fi fost bine s[ mai doarm[. P`n[ vor apare zorii,
p`n[ ]=i va face ceaiul, p`n[ ]=i va potrivi hainele mai era ]nc[ foarte
mult[ vreme. Oficiul po=tal, =tie doar, se deschide la nou[, iar p`n[
la nou[... Se ]ntoarse pe alt[ parte, adic[ se ]ntoarse cu fa\a la perete,
]=i potrivi mai bine peste umeri plapuma =i ]nchise ochii. Trebuia s[
doarm[. }=i zise ]n minte c[ trebuie s[ doarm[, o dat[ ]=i zise, de
dou[ ori, de trei... de zece =i pe nea=teptate i se p[ru c[, nu se =tie de
232
Nicolae Esinencu
ce, dar mai pronun\ase o dat[ aceast[ cifr[ zece! Ce face el! ]=i zise.
Num[r[, dar de c`nd num[r[?! Nu era cumva timpul s[ se trezeasc[?!
S-a luat cu num[r[toarea, adormise =i, ]=i zise, uite, s-a luat cu somnul, poate =i ]nt`rzie de acum... Se r[suci brusc pe cealalt[ parte a
trupului. Lumina ]l orbi. Ah, s[-nnebune=ti! Cum de nu-=i d[duse el
seama! Lumina din odaie era lumina becului electric pe care ]l l[sase
aprins, iar c`t prive=te somnul, nici nu a\ipise ]nc[... Ceasul ar[ta c[
mai trecuser[ patru minute... S[ te g`nde=ti numai patru minute,
patru minute, patru minute, iar lui... lui i se p[ruse c[ trecuse at`ta
vreme! Doamne!... Dar nu mai putea s[ doarm[. +i atunci iar ]l
t[b`r`r[ g`ndurile. G`ndurile =i-apoi v`ntul de dup[ geamuri, v`ntul
=i trosnetele de prin jurul apartamentului, =i pa=ii ]ndep[rta\i ai cine
=tie c[rui ]nt`rziat sau trezit devreme!.. Ah!.. Dar toate acestea au
fost atunci, demult. Acum ]ns[... Mitache nu mai doarme =i ar trebui
s[ se scoale. C`nd adormi... Dar c`t s[ fie ora? P`n[ ]n ziu[, p`n[ se
deschide oficiul po=tal mai este, dar... Dac[ a mai r[mas o or[, ar
putea chiar s[ =i se scoale, c[ n-o s[ mai poat[ dormi! Dac[ r[mì ]n
pat, te prind g`ndurile, blestematele g`nduri, aiuritele g`nduri, care
]\i sfredelesc mintea =i trupul, care se ]ncurc[, se ]nnoad[ =i \i se tulbur[ ]n cap... la ce bun s[ le ]ntorci din nou? A=a ]ns[ te scoli, ]\i pui
cipicii, ochelarii, aprinzi lumina, pui ceainicul pe plit[, m[n`nci =i,
dac[ mai r[m`ne timp, te apuci de o carte!.. Da, dar c`t s[ fie ora? }n
semiobscurul od[ii, cu lumina proast[ a ochilor lui, n-ai s[ mai vezi
c`t arat[ orologiul! Trebuie s[-=i pun[ ochelarii =i s[ aprind[ lumina
totuna acum n-o s[ mai doarm[! Pe vremuri... ah, ce s[ mai vorbim despre cele ce au fost! vedea prin semiobscurul od[ii, =i f[r[
ochelari vedea c`t arat[ orologiul, dar acum... Ce mai, trebuie s[ se
scoale =i gata!... Cipicii! Blestema\ii de cipici! }n fiecare sear[ ]nainte
de culcare ]i pune l`ng[ pat, c`t mai aproape, ca, trezindu-se, s[-i
poat[ g[si f[r[ nici un efort, =i c`nd colo... Unde oare s[ fie un cipic?
Se mai trezise noaptea?... S[ fi aruncat cipicii la nimereal[? Parc[
nu-=i aminte=te... Nu, nu, s-a trezit noaptea asta... Da, da, ]=i aminte=te
233
bine, acum c`teva clipe s-a trezit pentru prima oar[... +i dac[ pentru
prima oar[... unde s[ fie un cipic? Ar trebui s[ aprind[ mai ]ntì lumina =i apoi s[ caute cipicul! Blestem[\ie! S[ pui piciorul pe podeaua
goal[, rece! Nu, de azi ]nainte are s[-=i pun[ cipicii sub cap, sub pern[!
A=a are s[ fie mai bine. Te treze=ti, v`ri m`na sub cap =i-i sco\i. Numai dac[ n-ar uita s[ cumpere de la oficiu =i un ziar. Da, un ziar. Are
s[-i ]nveleasc[ seara ]n ziar =i are s[-i pun[ sub cap... atunci n-o s[
mai caute cipicii diminea\a! Mama lui de cipic! Ca s[ vezi, era ]n
cel[lalt! Dar cum de nimerise acolo? }nseamn[... ]nseamn[ c[ se mai
trezise o dat[, se mai uitase o dat[ la ceas?! Dr[cie!... Trebuie s[
aprind[ lumina. A=a. Dac[ a aprins lumina, acum ar fi bine s[ pun[ =i
ceainicul. Da, dar zicea de or[: c`t e ora? Dac[ te g`nde=ti, nu i-a
r[mas at`t de mult e =ase diminea\a. O or[ are s[ r[sfoiasc[ o
carte. Ce citise ieri! Pare-se, era o carte despre r[zboi. O carte despre
un pilot de r[zboi, care... Linia frontului ajunsese ]n dreptul satului
lui natal. Numai la c`\iva kilometri de noul aerodrom, se afl[ mama
pilotului. Scumpa lui mam[ pe care n-o v[zuse de-at`\ia ani... +i nu
rezist[ fiul de c`te ori pornea ]n lupt[, de at`tea ori se ab[tea spre
casa p[rinteasc[. Aceast[ carte o citise sau alta? Dac[ asta, atunci cu
ce se termin[ istoria cu zborurile fiului pe deasupra casei p[rinte=ti?!
Sfinte, ce final sf`=ietor! Pilotul venea zilnic deasupra satului, f[cea
un cerc, dou[ =i iar disp[rea, ca ad[uza s[ apar[ din nou. Totul era
frumos =i pa=nic, satul ]ntreg urm[rea aceast[ dragoste ne\[rmurit[
dintre fiu =i mam[, p`n[ ]ntr-o zi avionul care cu c`teva zeci de minute
]n urm[ descrisese iar[=i un cerc pe deasupra satului =i disp[ruse spre
front, ap[ru din nou, dar de acum era ]n fl[c[ri! Avionul ardea, se
rotea deasupra casei p[rinte=ti, pe deasupra satului, fiul r[cnea =i striga
s[ ias[ mama, s-o vad[ ultima dat[, dar mama, ah, ]n ziua aceea nu
era acas[, era la c`mp... se rote=te avionul ]n fl[c[ri, o dat[ =i ]nc[ o
dat[, apoi pe nea=teptate se ridic[ sus-sus =i se pr[bu=e=te drept ]n
mijlocul ogr[zii unde se n[scuse =i crescuse pilotul!.. Cum de a putut
el s[ uite a=a de repede ce citise ieri? Ce carte! Ce sf`r=it!.. Are s-o
234
Nicolae Esinencu
mai citeasc[ o dat[! Poate chiar azi! Ce carte!.. Ar fi bine s[ i-o recomande =i prietenului s[u. Sigur. Neap[rat are s[ i-o recomande! Da,
are s[-l bucure foarte mult pe prietenul s[u! Ce carte!.. Dar pe unde
a pus-o?! Ieri, c`nd o terminase, ]=i aminte=te bine, =i-a zis c[ e o
carte de pre\, are s-o mai citeasc[ o dat[, =i, ca s[ n-o caute, a pus-o...
Unde a pus-o?
Ce deprindere proast[: cum cap[t[ un lucru de pre\, ]l ascunde! }l
ascunde cu g`ndul s[ nu-l piard[, apoi ]l caut[ ca pe un lucru pierdut... Poate a pus-o pe poli\a de sus? Nu o dat[ a pus c[r\ile bune
sus. A=a f[cuse de mai multe ori, c`nd era mai t`n[r, c`nd era foarte
t`n[r, acum ]ns[... cine s[ umble pe sus?!. Iaca, un bec electric n-a
putut monta, a chemat mai ieri montorul... ]n fine, unde s[ fi pus
cartea? +i ceainicul fierbe! Bine, poate pune acum frunza, apa taman
fierbe! +i pe unde zicea el c[ a pus cartea? Acum are ce c[uta c`teva
zile! Uitucul! Uitucul de d`nsul! Cum de a putut s[ uite el c[ a pus-o
sub pern[! Cum terminase de citit, ]=i aruncase ochii la orologiu,
v[zuse c`t era ora, mai s[ ]nt`rzie la oficiu, trebuia s[ se deschid[
din clip[ ]n clip[, ]=i zise ]n prip[ c[ citise o carte de mare pre\, ]=i
zise c[ va trebui s-o mai citeasc[ o dat[, =i, ca s[ n-o mai caute apoi,
o aruncase sub pern[. Iat-o! E o carte pe care po\i s-o pui ]n loc de
inim[! Cum s[ n-o ape=i la piept ]n dreptul inimii? O sim\i ca pe o
ran[! Ce se va mai bucura prietenul Teo... Sigur, o s[-i plac[ =i lui
Teo. O carte ca asta nu poate s[ nu plac[. Ce carte! Acum s[ n-o mai
ascund[. Are s-o pun[ pe mas[, iar dup[ ce i-o recomand[ azi prietenului, dac[ acela a spune c[ n-o are, i-o va expedia. Sigur, are s[
simt[ un gol ]n cas[ un timp p`n[ prietenul are s[ i-o restituie, c[ el
are s[-i cear[ s[ i-o restituie ]ndat[ cum o cite=te. O asemenea carte
trebuie s-o aib[ fiecare ]n cas[, ]n biblioteca sa... Ce carte! +i s[ te
g`nde=ti numai, o avea de c`\i ani printre c[r\ile bibliotecii! C`\i ani
a stat, s-a pr[fuit printre alte c[r\i... dac[ n-o deschidea ]nt`mpl[tor,
niciodat[ n-ar fi citit-o poate... Nu, acum n-o s[ se mai despart[ de
d`nsa... Are s[-i cear[ prietenului, ca acela, de ]ndat[ ce va citi-o, s[
235
i-o expedieze ]nd[r[t. Iar dac[ ]i va spune c-o are, m[ rog... Se va

sup[ra totu=i... Cum a=a, ]l va probozi el, cum a=a, s-o cite=ti de mult
=i mie s[ nu mi-o recomanzi?! El, Mitache, uite, cum a citit-o, o =i
recomand[... Ah, dar nu prea crede s[ fi dat prietenul s[u de o asemenea carte! Dac[ nu i-a spus p`n[ acum nimic de carte, ]nseamn[ c[
n-a citit-o ]nc[! Cum are s[ se mai bucure prietenul, Doamne! Numai
dac[ ar c[p[ta azi leg[tura cu d`nsul! Are s[ i-o povesteasc[. Pe scurt.
Da, de ce nu?! Bani are s[-i ajung[. Ieri n-a putut ob\ine leg[tura cu
prietenul, n-a vorbit, =i dac[ n-a vorbit, banii rezerva\i pentru telefonul de ieri au r[mas =i pot fi folosi\i azi. Banii de ieri =i banii rezerva\i
pentru telefonul de azi... are s[ poat[ vorbi c`t i-a pofti inima! La
urma urmei, dac[ va fi nevoie, va folosi=i banii rezerva\i pentru telefonul de mìne... N-are s[-i ajung[ p`n[ la pensia urm[toare? I-or
ajunge! Va m`nca mai pu\in. Din banii rezerva\i pentru m`ncare are
s[ treac[ o parte la banii rezerva\i pentru convorbiri... +i c[r\i ar putea
s[ cumpere mai pu\ine... Da, sigur c[ a=a are s[ fac[, =i-o s[-i ajung[...
Doamne, dar c`t e ceasul?! De-acum nu mai bea ceaiul. Are s[-l bea
c`nd se va ]ntoarce. Acum dac-ar reu=i s[ se ]mbrace mai repede... Da,
=i neap[rat s[ nu uite s[-i comunice prietenului despre cartea citit[!
II
Ieri n-a mai c[p[tat leg[tura. Telefonista ]i spuse direct s[ se
duc[ acas[, s[ nu st`rceasc[ prin preajm[, s[ nu piard[ degeaba timpul, c[ leg[tura tot n-o va ob\ine. Linia, cic[, era prea ]nc[rcat[! C`nd
a fost posibil, de, dar ieri, spunea telefonista, n-avea s[ fie chip s[-i
fac[ leg[tura cu prietenul s[u. Ei, m[ rog, ]i era u=or s[ spun[ s[ se
duc[ el acas[, s[ vin[ peste o zi sau chiar peste dou[, dar lui nu-i era
chiar at`t de u=or. Cum adic[, iar s[ nu poat[ vorbi cu prietenul s[u?!
Nu poate face leg[tura? Nu-i nimic, el are s[ a=tepte!
Da ]n\elege, mo=ule, odat[, c[ azi n-o s[ ai leg[tura! ]i spusese a nu =tiu c`ta oar[ telefonista. Nu face s[ pierzi timpul pe
aici. Vii mìne, la urma urmei!..
236
Nicolae Esinencu
He, ei ]i era u=or s[ zic[ s[ vin[ mìne, dar lui... de ce nu se

g`nde=te ea c[ poate prietenul s[u acolo, departe, se nelini=te=te,
a=teapt[ =i el s[ ia leg[tura cu d`nsul, vrea c`t mai cur`nd s[-i aud[
vocea. Dar ce s[ vorbim de prieten... De-ar =ti telefonista cum el, Mitache, vrea s[ aud[ mai repede glasul prietenului =i, ]n primul r`nd,
s[ afle cum dormise acela. Da, uite, s[ afle cum dormise, cum se simte
prietenul s[u peste noapte? Nu cumva s-a ]mboln[vit? Nu cumva are
prietenul s[u nevoie de ceva, de bani poate, mai =tii! Ce-i drept, bani
nici el nu are chiar at`t de mul\i: c`\i ]i are, pe to\i i-a repartizat
m`ncare, c[r\i =i telefonul pentru toate zilele c`te au mai r[mas
p`n[ la pensia urm[toare, dar la o adic[ ar putea chiar s[ rup[ din
m`ncarea lui =i s[-i trimit[ prietenului! +tie el ce ]nseamn[ boala! S[
te prind[ boala =i tu s[ fii singur-cuc! Nici tu s[ te mi=ti, nici tu s[ te
viziteze careva... Nu, ce mai vorb[!.. El =tie ce ]nseamn[ asta! A fost
odat[ bolnav. Boala nu era cine =tie ce, era vorba de o anghin[, dar
uite, s[ coboare dup[ ni=te tablete, nici vorb[! A stat trei zile ]n pat!
C`nd s-a ridicat a patra zi, mai s[ cad[! Nici s[ se \in[ pe picioare de
slab =i sleit ce era! Nici ceai m[car nu putuse s[-=i fac[ ]n acele zile!
+tia dac[ se d[ jos din pat, dac[ ]=i dezvele=te m[car pentru o
clip[ trupul, boala poate s[-l ]ncle=teze =i mai =i, iar dac[ te-nha\[
boala din nou... A=a st[tuse ]ncoto=m[nat sub plapum[ r[sufl`nd greu
=i ]n[bu=it... Abia c`nd i s-a f[cut mai bine, a patra zi, abia atunci s-a
hot[r`t s[ coboare din pat s[ vad[ ce se ]nt`mplase ]n zilele acelea
lungi. Primul lucru pe care, desigur, a cercat s[-l fac[ a vrut ]ndat[
s[ se duc[ la oficiul po=tal s[ dea un telefon prietenului s[u de departe, s[-=i cear[ scuze. Sigur, cum s[-l lase at`tea zile pe unicul s[u
prieten f[r[ =tire? +i, uite, n-a putut atunci s[ ias[ din cas[! Boala ]l
sl[bise ]ntr-at`t, ]nc`t abia-abia se \inea pe picioare c`nd se ridicase.
Se cl[tinase, i se ]ncurcaser[ toate ]naintea ochilor, abia de reu=i s[
se sprijine de un perete! }nc[ o zi n-a putut s[ ias[ din cas[. Ce neagr[ a fost ziua aceea ]n via\a lui! Abia ]n ziua a cincea e ie=it! +i avu
leg[tura cu prietenul s[u! Ce bucurie fusese pentru d`nsul. Doamne,
237
nici s[-=i ]nchipuie cineva! Parc[ nu i-ar fi auzit vocea prietenului de

o sut[ de ani! |op[ia, chicotea =i gesticula, c[ cel de-l vedea, desigur,
]n sinea sa zicea c[ b[tr`nul e ]ntr-o ureche! De unde s[ =tie un str[in
ce sim\ea ]n clipele acelea Mitache?! }n primul r`nd, uitase c[ vorbea
la telefon! I se p[rea c[, uite, st[ ]n fa\[ cu prietenul s[u, cu minunatul lui prieten de pe front, =i cum stau fa\[ ]n fa\[, n-avea de ce se
sinchisi. Gesticula, striga, dep[rta =i iar apropia receptorul la ureche...
+i totul f[r[ s[-=i dea seama... Iar c`nd telefonista ]i spuse c[ a expirat timpul pentru care pl[tise, scoase to\i banii pe care ]i avea =i-i
puse ]n fa\a telefonistei, relu[ firul vorbei =i porni s[ gesticuleze =i s[
vorbeasc[ la nesf`r=it! Ha, telefonista ]i vorbea de bani! Bani! D-apoi
cele patru zile c`t st[tuse el ]ntins ]n pat, banii care s-au str`ns ]n
cele patru zile c`t nu putuse s[ vin[ s[ stea de vorb[ cu prietenul s[u
de departe! Acum putea s[ vorbeasc[ de to\i banii de pe aceste patru
zile, drag[ fat[, nu =tii ce-nseamn[ bucurie, prieten! Ah, dar parc[ an\eles ea ceva? De unde, nici ieri nu i-a-n\eles fr[m`nt[rile, ]i zicea
s[ se duc[ acas[! S[ te g`nde=ti numai! De ce s[ se duc[ acas[?! Ce
s[ fac[ el acas[?! Aici, la oficiul po=tal, era cu mult mai aproape de
prietenul s[u dec`t la el ]n apartament. Ce s[ fac[ el acas[?! S[
a=tepte a doua zi? S[ a=tepte s[ treac[ noaptea, c[ mai bine s[ nu-=i
aminteasc[ de nop\i, s[ a=tepte s[ treac[ noaptea, apoi s[ se deschid[ oficiul po=tal! Doamne, de ce insista ea, dac[ nu =tia ce
]nseamn[ s[-\i fie prietenul departe! Acolo, la oficiul po=tal, se sim\ea
oricum mai aproape de prieten... =i apoi dac[ se ]nt`mpla s[ se
elibereze linia mai t`rziu?! Linia s[ fie liber[, iar el s[ stea acas[, s[
nu =tie =i s[ stea acas[!
Of, de c`te ori s[-\i spun, mo=ule! oftase telefonista c`nd
ajunsese soarele ]n zenit. N-ai s[ ai leg[tur[ =i gata. Mìne! Uite,
mìne, ]\i promit! Du-te acas[!
}i promisese mìne!
Adic[ azi.
Azi avea s[ aib[ neap[rat leg[tura.
238
Nicolae Esinencu
Ah, nu e r[u defel! Dar ieri... Cum putea el s[ plece acas[ c`nd
poate prietenul s[u din ora=ul de departe avea nevoie de sfatul lui,
de vocea lui la urma urmei! De ce s[ se supere ea c[ el n-a vrut s[
plece acas[?
Poate, fato, ]\i amestec? ]ntrebase cu voce moale b[tr`nul. Eu,
iaca, am s[ stau ]n prag =i am s[ a=tept, iar dac[ te sup[r, pot a=tepta
=i afar[...
Se ridicase =i ie=ise. Afar[ p[lea soarele, ]n fa\a oficiului po=tal
era cald, se sim\ea chiar mai bine dec`t ]n[untru, at`ta doar c[-l mutase cu c`\iva pa=i de receptor, de prietenul s[u din dep[rtare... Dar
nu-i nimic, ]=i zicea el. +tia: dac[ are s[ se elibereze linia, fata are s[-l
cheme era, totu=i, bun[ cu el.
A=teptase p`n[ seara, p`n[ s[ apun[ soarele. Mai n[d[jduia, dar
]n zadar.
Nu, mo=ule, zise fata, ]ncuind u=a oficiului, \i-am spus, mìne!
+i numai atunci b[tr`nul o lu[ spre cas[. Mare era povara lui ]n
clipa aceea. Nu vorbise cu prietenul. Dar acel mìne, pe care i-l aruncase fata, ]l ]nc[lzise, ]l ]nt[rise, ]l f[cuse, pentru o clip[, s[ se simt[
s[n[tos. }=i ]ndreptase spinarea. Se ridic[ de sub peretele unde se
aciuase =i cu pa=i domoli\i porni ]ncet spre cas[. Vas[zic[, mìne trebuia s[ vin[.
Vas[zic[, azi trebuie s[ vin[. Azi are s[ aib[ leg[tura cu prietenul
s[u! Dar, Doamne, ce noapte de co=maruri a avut. Nici s-o descrii! Are
s[ i-o povesteasc[ lui Teo. Dac[ dovede=te, ]i va povesti =i noaptea trecut[. Dar mai ]ntì s[ afle cum se simte prietenul s[u, s[-l ]ntrebe dac[
nu are nevoie de ceva, de ajutor... apoi... ]n fine, =i despre cartea ceea
s[ nu uite! Cartea ]i va fi de mare folos, de n-a fi nevoie s[ i-o expedieze. Iar dac[ va fi... Unui bun prieten face s[ i-o dai cadou! A=a va
r[m`ne =i el cu inima mai ]mp[cat[. Trebuie s[ ]mpar\i totul cu prietenul, ca la r[zboi! Iar ei au fost =i vor r[m`ne prieteni! Cine nu =tie
aceasta, mai bine s[ tac[! Mai bine s[ ocoleasc[ doi prieteni de r[zboi,
care stau de vorb[. Ei au ce-=i spune unul altuia... Tu, dac[ n-ai, n-ai
239
dec`t s[-\i cau\i de drum... Da, el are s[-i dea cartea, minunata carte
scris[ parc[ despre d`nsul, despre d`n=ii. +i, s[ vezi, n-are nimic comun cu biografia lui, cu biografia prietenului, dar, uite, c`nd a citit-o,
l-a p[truns ca un cu\it la inim[. Parc[ despre ei e scris[! Sigur, odat[
ce-i despre un t`n[r din genera\ia care a luptat, ]nseamn[ c[-i despre
d`n=ii!.. Nu, niciodat[ fata de la telefon n-o s[ ]n\eleag[ de ce vine el
iar =i iar la po=t[, de ce vine din nou la acest cuv`nt al ei aruncat ]n
treac[t mìne vine la el ca atras de magnet.
Ei, prietene, m[ auzi, =opte=te ]ncet b[tr`nul, m[ gr[besc spre
tine! +i cu toate c[ a spus fraza asta ]ncet, doar pentru sine, a g[sit
de cuviin\[ s[ mai adauge ceva, ca prietenul lui de acolo de departe,
s[ =tie c[ el acum se gr[be=te spre d`nsul. Zice: Mi-a promis fata s[-mi
dea leg[tura!
Fata i-a promis, dar timpul nu mai trece odat[ =i gata. S-a sculat
la =ase, a f[cut ce a mai f[cut, s-a aprins apoi c[ ]nt`rzie, e nou[, a
l[sat totul balt[, s-a ]mbr[cat ]n grab[, nu =i-a potrivit cum se cade
p[rul, s-a repezit afar[! +i numai c`nd mai s[-=i fr`ng[ capul pe scara
afundat[ ]nc[ ]n ]ntuneric, abia atunci =i-a dat seama c[ gre=ise ora.
Ca s[ vezi, cum se uitase el ]n grab[, buim[cit de grij[ ca nu cumva
s[ ]nt`rzie, luase s[geata mare a orologiului drept cea mic[, iar cea
mare ]n momentul c`nd se uitase el se apropia de cifra nou[! Se
buim[cise! Putea s[-l a=tepte fata! Mai =tii, ]=i zise el de cu sear[,
poate s[-mi dea leg[tura chiar de ]ndat[ ce deschide po=ta... Ea poate
s[-mi dea leg[tura =i eu, dac[ n-am s[ fiu la timp, pot s-o sup[r, iar
peste zi liniile din nou pot fi ]nc[rcate! +i ]=i zise: nici ]ntr-un caz s[
nu ]nt`rzie! Ba chiar s[ vin[ ni\el mai devreme ca de obicei. De aceea
ie=ise glon\ afar[ c`nd v[zuse s[geata aproape de cifra nou[. Se-ncurcase. Deci, era abia ora =apte!
Totul ]n jur doarme ]nc[! Acum s[ fie... c`t oare s[ fie?.. E ]nc[
]ntuneric. Se lumineaz[, dar p`n[ la nou[ mai este! Mai =tii, poate s[
se ]ntoarc[ acas[, s[ a=tepte c`nd s-a lumina de-a binelea, ce s[ umble aiurea?! Mai bine ar fi s[ se ]ntoarc[ s[ stea ]n cas[, s[ citeasc[
240
Nicolae Esinencu
sau, pur =i simplu, s[ m[n`nce, c[ci nici f[r`m[ n-a pus ]n gur[ de
ieri diminea\[. Parc[ a putut pune ceva ]n gur[ ieri seara, c`nd s-a
]ntors acas[ dobor`t de ziua ]n care a f[cut de serviciu l`ng[ pragul
oficiului? De unde! Nici ap[ s[ bea nu mai putea c`nd ajunsese acas[.
Abia de-a reu=it s[-=i scoat[ hainele, iar cum a a\ipit s-au =i ]nceput
co=marurile... Da, era cazul s[ se ]ntoarc[ ]nd[r[t, dar, la sigur, n-are
s-o fac[! Nici ]n ruptul capului! +tie el, c[ a mai p[\it-o! Las-c[ n-o s[
se ]nt`mple nimic dac[ a mai umbla ni\el la aer curat. Ce-i drept, e
cam r[coare, dar nu-i nimic, degrab[ se face ziu[, apare soarele, se
]nc[lze=te =i are s[ se simt[ mai bine. Da, dar, nu =tiu cum, parc[ ]l
str`nge ceva din spate. Se vede c[ haina e sub\ire... Ce i-a tr[snit lui
s[ ias[ numai ]n hain[?! Putea doar s[ ia barem flaneaua cea alb[, ]n
flanea v`ntul nu bate p`n[ la oase. De=i nu-i v`nt, ci e un v`ntule\ de
zori, flaneaua i-ar fi prins de minune! }n fine, acum nu mai are ce
regreta. N-a luat-o, ce s[-i faci?! Se va mi=ca mereu p`n[ se va face
ziu[ =i se va deschide oficiul po=tal! Bine barem c[ ]n or[=elul ista
provincial nu sunt prea mul\i doritori s[ telefoneze ca, odat[ cu lumina zilei, s[ g[se=ti coad[ la pragul oficiului. Asta i-ar mai trebui acum.
Sper[ s[ fie =i azi primul. S[ fie primul =i primul s[ ob\in[ leg[tura.
}n rest... Se va ]ntoarce apoi acas[, va pune un ceai la fiert, un ceai
tare, de floare de tei, sau poate are s[-=i fac[ o cafelu\[ neagr[, da,
asta i-ar prinde mai bine, o cafelu\[ neagr[, tare, cu pu\in zah[r, asta
l-ar ]ntrema, l-ar ]nc[lzi. Da, o cafelu\[ i-ar prinde de minune acum,
de mult n-a b[tut o cafelu\[, numai c[ trebuie s[ r`=neasc[ boabele,
e munc[ obositoare... ]n fine, azi s-ar putea! Va r`=ni boabele, va fierbe cafelu\a, va turna-o ]n ce=cu\[ =i o va sorbi... cafelu\[ tare, amar[...
Ah, timpul [sta parc[ nu mai trece! E la fel ca =i ]n miez de noapte!
Te mi=ti, te-ntorci, te suce=ti, te ridici, ]ncerci s[ cite=ti, ]ncerci s[
adormi, ascul\i pa=ii cuiva pe undeva, v`ntul care se cuib[re=te prin
crengile copacilor... dar timpul parc[ nu mai trece... Uite, a=a e =i acum!
De c`nd umbl[ dintr-o parte ]n alta, dar nici poveste de ora nou[! De
s-ar aprinde m[car lumina din geamul din spate al oficiului po=tal!
241
Atunci ar fi clar c[ telefonista cur`nd are s[ se prezinte la serviciu...

Geamul ]ns[ era ]ntunecat. Mitache a trecut de trei-patru ori de acum
pe de o parte =i pe de alta a oficiului... }n partea din fa\[ ]ntuneric,
]n spate la fel! Asta ]nseamn[ c[ telefonista ]nc[ doarme. Doarme
ea, doarme b[rbatul ei. C`nd s-or trezi, o s[-i vad[ de departe =i
atunci n-o s[-i mai r[m`n[ mult de a=teptat! Numai de s-ar aprinde
lumina! Cu lumin[... Poate s[ se duc[ s[ cioc[neasc[ la geam, s-o
trezeasc[, s[-=i cear[ scuze, s[-i l[mureasc[ cum stau lucrurile, adic[
n-ar putea ea s[ se trezeasc[, s[-i dea leg[tura, n-ar mai vrea s[
a=tepte p`n[ la nou[...
Ah, nu =i iar[ nu. Cum, bre, s[ vin[ ea de la opt c`nd serviciul
]ncepe la nou[! +i-apoi mai este =i altceva la mijloc. Cum s[-i dea ea
leg[tura, dac[ celelalte sta\ii dorm, tot de la nou[ ]ncep munca...
Nu, mai bine a=teapt[.
III
|ie nu \i se pare c[ umbl[ cineva pe sub geamurile noastre?
zice nevasta c[tre =eful oficiului po=tal. Zice, dar tot atunci ]=i d[ seama c[ nu doarme, c[ nu dormea. Cade pe g`nduri. Cum nu dormea?
Dormea sau nu dormea? Cade pe g`nduri. Cum nu dormea? Dormea
sau nu dormea? Poate dormea, dar... Cum dormea, dac[ a vorbit? A
vorbit sau numai i s-a p[rut? +i ce-a zis ea? A zis...Da, a zis... Deci,
nu dormea?.. Atunci ce se ]nt`mpl[ cu d`nsa? Te mai pui, poate ]ntreaga noapte n-a ]nchis un ochi! Asta i-ar mai lipsi mìne din nou
l`ng[ telefon, l`ng[ aparat, iar acum... B[rbate, vrea s[ strige ea, m[
auzi? Tu dormi?.. Doarme, dac[ nu r[spunde... Dar ]l ]ntrebase ceva...
Ce ]l ]ntrebase adineaori? C[-l ]ntrebase ceva!.. pare-se.. Ah, ziua de
ieri. Totul i se face clar! Ziua de ieri! Spurcata zi de ieri! Golul pe
care ]l sim\i ieri ]l are =i acum... Da ]n\elege, mo=ule, odat[, azi n-ai
s[ ai leg[tura... +i pe loc tres[rirea de pe fa\a b[tr`nului, ochii lui
a\inti\i spre ea: cum adic[ n-o s[ am leg[tura?! Ochii lui, apoi acel
tic, care o f[cuse s[-i arunce, nu =tiu de ce, cuvintele brutale Of, de
242
Nicolae Esinencu
c`te ori s[-\i spun, mo=ule! De ce o enervase privirea aceea a lui at`t
de mirat[? Nu-i cerea doar mo=ul nimic altceva dec`t ceea ce vroia
zilnic s[ i se dea leg[tura cu prietenul s[u... De ce atunci trebuise
s[ se enerveze ea ]ntr-at`t? Ah, dac[ cel pu\in ar fi ]n\eles mo=ul c[
n-o s[ ob\in[ leg[tura =i ar fi plecat acas[... De ce n-a plecat el ]ndat[?!
Poate, fato, ]\i ]ncurc?.. De ce trebuia s[ mai zic[ el =i cuvintele
celea? +i cum le rostise, ca =i cum ea nici nu l-ar fi bruscat! Vocea
b[tr`nului fusese cald[, p[rinteasc[... ]i r[sunase ]n urechi, exact ca
=i vocea tat[lui ei! Oare ce-o f[cuse s[ se supere? B[tr`nul, p`n[ la
urm[, ie=ise, o ]n\elesese parc[... Ah, dar de ce nu se dusese el acas[?
S[ fi ascultat... s[ fi ]n\eles c[ ea cu adev[rat nu putea s[-i dea nici o
leg[tur[... De unde s[-i dea ea leg[tura, c`nd... ah, dac[ ar fi putut
ea s[-i dea leg[tura!.. S[-i dea leg[tura, s[ nu-l mai vad[ prin geam,
cum se fr[m`nt[ pe pragul oficiului po=tal!.. Dar n-a putut s[-i ob\in[
leg[tura... De ce nu ]n\elesese el?... Doamne, =i c`nd te g`nde=ti c[
nimeni nu-i de vin[ dec`t... Ea e de vin[?... De ce ea? Doar... La urma
urmei nu ea a inventat... Ideea fusese a b[rbatului ei! Da, da, de ce
s[ fie ea acum de vin[? El zisese atunci, cu ani ]n urm[... El propusese... propu... Dar din vina cui, dac[ te g`nde=ti, ]ncepuser[ toate?
Cine pierduse ziarul cu num[rul de telefon, ziarul b[tr`nului cu
num[rul telefon al prietenului s[u? Cine ]l pierduse? Ea sau... Ziarul ]l
luase b[rbatul, dar din neaten\ia cui? Din neaten\ia ei! B[tr`nul venise... c`nd a fost asta?... Demult, ah, demult. B[tr`nul venise pentru
prima oar[ la oficiu. P`n[ ]n ziua aceea parc[ nu-l mai v[zuse... Venise s[ capete leg[tura cu prietenul s[u din ora=ul N... Ce spusese el
atunci?.. A, da: Ia vezi, fato, c[ eu mi-am uitat ochelarii acas[... Vezi
care e telefonul prietenului meu... =i-i ]ntinse un cap[t de ziar, pe
care era scris un num[r de telefon. Dar cum naiba s[ memorizeze
num[rul de telefon, dac[ nici n-a c[tat ]n ziar. L-a luat, l-a pus al[turi...
Ah, dac[-i d[dea pe loc mo=ului leg[tura... nici num[rul nu l-ar fi
uitat =i nici ziarul poate nu s-ar fi pierdut... i-a spus b[tr`nului s[ mai
a=tepte... C`nd i-a amintit b[tr`nul s[ vad[ dac[ nu cumva s-a elibe-
243
rat linia, nu mai avea ziarul... s-a uitat ea pe mas[, pe sub mas[, dar
parc[ intrase ]n p[m`nt... Ce-i drept, =i-a amintit c[ b[rbatul a intrat
pe o clip[, a luat cap[tul de ziar... De ce n-a recunoscut ea pe loc! S[-i
fi spus b[tr`nului cum st[teau lucrurile cu adev[rat, c[ pierduse
ziarul... Dar se ru=inase... b[tr`nul a=tepta =i dac[ a=tepta... Se sfiise
s[-i spun[ c[ b[rbatul luase bucata de ziar =i plecase la pia\[ s[ cumpere cire=e... ]i spuse c[ linia nu se eliberase ]nc[, s[ se mai plimbe
ni\el, o or[... dou[... De unde s[ b[nuiasc[ ea c[ astfel aveau s[ se
desf[=oare lucrurile?.. Credea c-o s[ se ]ntoarc[ b[rbatul, ]i va lua
cap[tul de ziar, =i... dar ce-a urmat? L-am aruncat! a zis b[rbatul.
Era ceva important acolo?! Ce am s[-i spun acum?! Ce? ]ntrebase ea disperat[. Cum ce, telefonul! De unde s[ =tiu eu! s[ri ea.
Dac[ l-ar fi =tiut, nu l-ar fi scris pe ziarul cela... Ce s[-i spun acum?!
D[-l ]ncolo! }ncheie b[rbatul, ia te uit[ ce mai sufer[ ea!... Spune-i
s[ vin[ mìne! +i mìne ce s[-i spun?! Mìne poate aduce din
nou num[rul telefonului! Era o idee! Se apucase de ideea ceea.
Mo=ule, ]i spuse ea atunci cu bl`nde\e, vino dumneata mìne, azi n-o
s[ mai ob\in leg[tura... linia e prea ]nc[rcat[! Bine, zise mo=ul, dar
ad[ug[: Ziarul cu num[rul telefonului mi-l ]ntoarce\i sau r[m`ne de
acum la matale? Las s[ r[m`n[ la mine! se gr[bise ea atunci. Bine
se ]nvoi b[tr`nul =i plec[ ]mp[cat, dar ea... ea r[mase ]ncurcat[ de-a
binelea: ce avea s[-i spun[ ad[uza? S[-i spun[ c[ a pierdut num[rul?
Cum s[-i spun[ a=a ceva? E un om b[tr`n... +i apoi... Unde vrea s[
telefoneze? se interes[ b[rbatul ei. De unde s[ =tiu... ]n ora=ul...
vroia s[-i telefoneze prietenului s[u, a=a, pare-mi-se, a zis... Ah, oft[
ea, ce am s[-i spun acum? Dar ce-ar fi dac[ m[ fac eu prietenul
lui din ora=ul?.. Cum? strigase ea atunci speriat[. Foarte simplu!
]=i expuse b[rbatul ideea. Eu am s[ fiu ]n odaia din fund, iar tu... d[-i
leg[tura cu mine! Ce vorbe=ti! se speriase ea de moarte, cum de
]ndr[zne=ti?! Atunci spune c[ i-ai pierdut num[rul de telefon... f[cu
indiferent b[rbatul ei =i-=i c[ut[ de lucru, de, era =eful oficiului...
Conversa\ia avusese loc seara, peste noapte nevasta =efului aproape
244
Nicolae Esinencu
c[ uitase de b[tr`n... Dar ad[uza, c`nd ]l v[zu din nou intr`nd disde-diminea\[ la oficiu, se f`st`ci. Se ridic[, se a=ez[, apoi iar se ridic[
=i, f[r[ s[ se mai g`ndeasc[ c[ ceea ce face era un lucru murdar, culese
]n grab[ num[rul b[rbatului ei, care ]n clipa aceea lucra ]n odaia din
fund, la biroul s[u, =i-i ]ntinse receptorul b[tr`nului. Doamne, ce se
mai bucurase atunci b[tr`nul! Pot vorbi cu prietenul meu?! s[ri
b[tr`nul. Sigur, zise ea, b[nuind dup[ bucuria nea=teptat[ a b[tr`nului, fie c[ de mult nu vorbise, fie c[ niciodat[ nu vorbise la telefon
cu prietenul s[u. Re\inuse pentru o clip[ receptorul =i ]l ]ntreb[: Ce,
se vede c[ n-ai vorbit de mult cu prietenul dumitale? E, de mult!
\op[i bucuros b[tr`nul! Niciodat[ ]nc[! Abia ieri am dat printre h`rtii
de telefonul lui!.. }l pierdusem... Dar am fost prieteni de r[zboi! Ce
mai... Suntem prieteni! Ah, r[sufl[ u=urat telefonista. Nu mai era
at`t de complicat[ problema. Duse din nou receptorul la gur[ =i spuse
a=a ca b[rbatul ei s[ se priceap[ despre ce era vorba, dac[ acela cumva
uitase de conversa\ia din ajun: Alo, auzi\i?! Alo! Da, da... O s[ vorbi\i
cu prietenul dumneavoastr[! =i c[tre b[tr`n, dar strigase tare ca
s[ aud[ =i b[rbatul de la celalt cap[t: Cum s[-i spun c[ v[ cheam[?
Mitache, spune\i-i! \op[i fericit b[tr`nul. O s[ vorbi\i cu prietenul
Mitache, prietenul de demult. A\i luptat ]mpreun[! strig[ ]n receptor telefonista =i ]i ]ntinse b[tr`nului receptorul, ce-i drept, cu obrazul p[l[laie. Ah, cum a ars =i s-a topit ea ]n cele cinci minute pe scaunul
de l`ng[ b[tr`n! Alo, Teo! \op[ia =i striga fericit b[tr`nul. Doamne,
tu e=ti?! S[ te g`nde=ti numai! +i-apoi... +tii, abia de-\i recunosc
vocea!.. +i lacrimi. Da, b[tr`nul pl`ngea! }nchipui\i-v[, pl`ngea! Alo,
Teo! repeta el. Teo, suntem vii! S[ te g`nde=ti numai! Ea nu =tia ce-i
spunea b[tr`nului b[rbatul ei de acolo din odaia de al[turi, dar
b[tr`nul al[turi ba pl`ngea, ba r`dea, ba exclama... Ea nu =tia ce-i
r[spundea b[rbatul ei, dar un singur lucru vedea =i auzea: c[ vorbea
mai mult b[tr`nul! Vorbea la nesf`r=it, striga, \op[ia, se bucura ca un
copil, nu-i d[dea r[gaz celuilalt s[ spun[ un cuv`nt m[car... Vorbea
doar el! Din conversa\ia, din cuvintele lui, ale b[tr`nului, ea a ]n\eles
245
c[ era vorba despre prietenul lui de front, despre care nu avusese

at`\ia ani nici o veste, ]l crezuse pierdut... =i acum nu demult, printre
h`rtiile casei g[sise un num[r de telefon pe un ziar =i-=i amintise c[
era telefonul lui Teo! Cercase la ]nt`mplare, adic[ nu mai credea s[-=i
g[seasc[ prietenul, venise a=a cu g`ndul ]n dou[ la oficiu, doar s[ nu
zic[ c[ n-a ]ncercat, =i c`nd colo! S[ te g`nde=ti numai! exclam[
b[tr`nul. At`\ia ani s[ treac[ =i num[rul de la telefon s[ te mai
g[seasc[!.. Deci, e=ti la aceea=i adres[? Acum, striga ]ndurerat =i
]nduio=at, n[ruit =i fericit b[tr`nul, acum n-o s[ ne mai desp[r\im
niciodat[, Teo! Acum am s[-\i telefonez zilnic. Auzi zilnic! C`nd
a auzit ea c[ b[tr`nul are de g`nd s[ telefoneze zilnic prietenului...
Nici azi nu-=i d[ seama cum i-a zmuls receptorul, =i i-a strigat: Gata,
au trecut cinci minute! Da mai mult nu se poate? a ]ntrebat atunci
cu p[rere de r[u b[tr`nul. Nu! ]i r[spunse ea r[spicat. Nu se poate.
Liniea-i ocupat[! Atunci am s[ vin mìne, a zis cu triste\e b[tr`nul
=i a ]ntrebat-o: C`t v[ datorez? Cum c`t v[ datorez?! s[ri ea. Apoi
]=i d[du seama c[ b[tr`nul conversase =i vroia s[ se achite: pentru
conversa\ie la telefon se iau bani... Dac[ nu va ]ncasa banii, faptul
putea fi b[nuitor... Numise, f[r[ s[ se uite ]n ochii lui, o sum[ aproximativ[. Doamne, cum ]i p[l[l[iau obrajii, cum ]i tremurau degetele
c`nd a ]ntins m`na s[ ia banii din m`na b[tr`nului. Mul\umesc, zice
b[tr`nul. Am s[ vin de acum mìne! Ziarul... +i atunci ea i-o lu[
]nainte: Ziarul l[sa\i-l la mine. Doar mìne iar o s[ veni\i?! Bine,
fato, zise cu drag b[tr`nul, fie cum zici tu... La revedere! +i plecase.
El plecase, iar ea r`dea toat[ ca para. Ei, cum?! ie=ise hohotind din
odaia de al[turi b[rbatul. |i-a pl[cut? +i cu bani ne-am ales! Bani?!
ea mai era buim[cit[, care bani?! Sper, zice el atunci, c[ n-ai uitat
s[ ei bani pentru conversa\ie? Nu! sc`nci femeia. Banii nu sunt...
Ba sunt ai no=tri, doar conversa\ia ca atare n-a avut loc! hohoti din
nou b[rbatul ei. Doamne, ea =i a=a ardea toat[ ca para, iar acum mai
erau =i banii la mijloc!.. Bine, zise ea, dar =tii c[ el a spus c[ vine =i
mìne! Ai auzit doar ce a spus: are de g`nd s[-i telefoneze de azi
246
Nicolae Esinencu
]nainte zilnic! }\i dai seama ce iese? Nu mai iese nimic, f[cuse a
lehamite b[rbatul, ce istorie?! E vorba de doi mo=i din dou[ ora=e
care n-au ce face! Cum ]\i permi\i s[ vorbe=ti astfel?! a s[rit de pe
scaun nevast[-sa, c[ci n-auzise ]nc[ asemenea vorbe din gura b[rbatului. Cum de ]ndr[zne=ti s[ vorbe=ti a=a despre doi oameni b[tr`ni?
Toat[ ziua ceea =i toat[ noaptea n-a vorbit cu b[rbatul, ardea ca
para, f[cea ce f[cea, r[spundea la un telefon sau altul, d[dea o leg[tur[
sau transmitea o telegram[, dar mereu ducea palmele la obraji ]i
ardeau par[! }=i zicea c[ n-o s[ mai vorbeasc[ cu b[rbatul ei! De unde
at`ta r[utate ]n el... nici nu b[nuia c[ are un suflet at`t de... Cum de
putea... Apoi zorii zilei a doua... B[rbatul care se pref[cuse seara =i
noaptea c[ nu observ[ nelini=tea ei, diminea\a ]i spusese c[ degeaba
]=i face griji. Cine are s[ afle de toate astea?! }i spuse s[ nu fie
proast[, e un joc la urma urmei. O s[ afl[m o istorie interesant[!
Bine, dragul meu, se l[s[ fr`nt[ nevasta, bine, dar ce o s[ vorbe=ti
tu cu el? }\i ]nchipui? Dac[ te ]ntreab[ ceva =i tu nu =tii s[-i r[spunzi?
Las[-le pe toate pe seama mea! o sf[tui b[rbatul. Tu s[ m[ chemi
doar... +i... s[ ei banii! Banii! Mai bine s[-i fi tras sute de palme, mai
bine s-o fi... El a mai cuprins-o, a mai s[rutat-o, i-a mai =optit la ureche cuvinte dulci, cuvinte amestecate cu vorb[ ]ncurcat[ =i p`n[ la
urm[ a zis: Fie ce-i fi. Odat[ ce st[ruia b[rbatul, ]nseamn[ c[ nu
f[cea s[ fiarb[-n griji. +i-apoi... ea sau el era mai mare peste oficiul
po=tal? El? Atunci? La urma urmei, ce putea s[ fac[? Cu ce putea
ajuta b[tr`nul? Ora=ul ]l \inea minte, ora=ul N., dar telefonul? Era
pierdut =i cap[tul!.. }i dase dreptate b[rbatului! +i apoi mai era =i
altceva la mijloc ea era t`n[r[, foarte t`n[r[ fa\[ de b[rbat... O
copil[ aproape. Venise de pe b[ncile =colii direct ]n or[=elul acesta.
Nici tu cas[, nici tu mas[... Nimic! Telefonista care fusese p`n[ la
d`nsa... iat[. Nici p`n[ azi nu =tie care fuseser[ motivele adev[rate
c[ aceea plecase pe nea=teptate...
Ei! strig[ nevasta cu ciud[ la b[rbatul care mai doarme. Auzi
ce-\i spun?!
247
Ce?! sare ca apucat b[rbatul. Ce s-a ]nt`mplat?

}nt`mplat, mai ]ntreab[ ce s-a ]nt`mplat!
Tu ai strigat?
Eu, zice femeia, dar pe loc pierde orice poft[ s[ mai vorbeasc[
cu d`nsul. S[ ]n=eli un om b[tr`n at`ta timp! Doamne, c`nd ]=i
aminte=te cu ce fa\[ =i privire se uitase la d`nsa c`nd, tot din cauza
b[rbatului ei, fusese nevoit[ s[-i spun[ b[tr`nului minciuni, cum c[
linia e prea ]nc[rcat[ =i n-avea nici peste zi s[-i dea leg[tura... S[-\i
]nchipui numai: el, b[rbatul ei, a avut ieri zi liber[ =i, dac[ avea zi
liber[, a zis: Mai d[-l ]ncolo de b[tr`n, c[ m-am s[turat de el... Vroia
s[ se odihneasc[, odat[ ce avea zi de odihn[, =i plecase la p[rin\i la
\ar[!.. el plecase la p[rin\i la \ar[, iar ea toat[ ziua, cum a dat ochii
cu b[tr`nul, nu =i-a mai g[sit loc! Ce fa\[ r[t[cit[ =i totodat[ plin[ de
speran\[ avea b[tr`nul! Probabil, ]ntotdeauna fa\a b[tr`nului a fost
a=a, dar ea, ocupat[ cu munca, nici n-a observat-o. S[ te g`nde=ti
numai trei ani de c`nd acest b[tr`n era tras pe sfoar[! Doamne,
pentru ce? +i bani ]nc[ ]i mai luau pe deasupra! Tu de banii lui nu-\i
bate capul! ]i spuse atunci =i mai t`rziu b[rbatul. E pensionar! Prime=te
bani cu pumnul, nu vezi, s-a apucat s[-i telefoneze zilnic prietenului
cela al lui ce-o mai fi fiind! Ah, dar ea... S[ nu fi fost b[rbatul ei cu
ideea aceea... Ea poate ]i spunea b[tr`nului ce =i cum se ]nt`mplase.
Ce, avea s[-i ia capul?! O oc[ra, ei =i?! }=i cerea scuze, ]i c[dea ]n
genunchi... avea s-o ierte p`n[ la urm[, a=a ]ns[... S[ te g`nde=ti numai! Prime=te omul o pensie =i pe aceea s[ i-o r[peasc[... Doamne,
cum de a putut ea s[ tac[ at`ta timp?! S[ tac[ cum tace acum. E mai
mult ca sigur[ c[ cel ce umbl[ pe dup[ geamurile lor la ora asta (c[
ea nici ora nu =tie acum c`t e, dar asta nu prea are importan\[), este
el, b[tr`nul! E sigur[. De c`te ori ]n ace=ti trei ani a venit cu noaptea
]n cap s[ picure la u=a oficiului, ca, ]ndat[ ce se d[dea u=a la o parte,
s[ intre =i s[ roage s[-i dea leg[tura cu prietenul s[u, cu acela=i Teo,
f[r[ de care, dup[ c`te a ]n\eles ea din toate conversa\iile, nu poate
s[ tr[iasc[! De c`te ori a a=teptat el s[ se elibereze linia, de c`te ori
248
Nicolae Esinencu
i-a dat ea leg[tura =i de c`te ori s-a bucurat el =i i-a mul\umit cu

lacrimi ]n ochi de bun[tatea ei! Doamne, de c`te ori i-a spus: S[-\i
dea Domnul s[n[tate, =tia doar at`t ]=i reg[sise prietenul, prietenul
de r[zboi, =i, dac[ =i-l g[sise...
Tu, b[rbate, auzi?! zice din nou nevasta.
Ce s[ aud? se ]ntoarce b[rbatul cu fa\a ]n sus.
}mi pare foarte r[u... zice ea deodat[ cu un oftat ad`nc.
De ce-\i pare r[u, femeie? se mir[ b[rbatul.
De toate, zice nevasta.
Cum vine asta de toate?! Mai bine ai dormi, c[ p`n[ la ziu[
mai este! Nici tu nu dormi, nici pe mine nu m[ la=i!
Ah, iar[! Iar[ ]ncepi?! De c`te ori \i-am spus s[ nu-mi mai ba\i
capul!.. S-a g[sit pe cine s[-l jeleasc[! Pe o dugoare de b[tr`n! Strig[
]n receptor c[ are ]n inim[ o f[r`m[ de schij[, dar i-ai v[zut-o!
Ofteaz[ =i se ]nchide iar ]n sine nevasta =efului oficiului po=tal.
IV
Ah, c[ nu se mai aprinde odat[ lumina ceea din geamurile telefonistei! Dac[ s-ar aprinde, el ar =ti c[ s-a trezit, e ]n picioare, pune
masa ori st[ la mas[ =i dac[ e ]n picioare, =i dac[ pune masa, ah, nu-i
mai r[m`ne mult de a=teptat. Are s[ pun[ femeia masa, are s[ se
a=eze cu b[rbatul ei la mas[, =i apoi ca totdeauna, ca ]n fiecare diminea\[, la ora cuvenit[, adic[ la ora nou[, vor deschide u=a oficiului
po=tal! Dar ]ntruc`t ]n geamuri e ]nc[ ]ntuneric, geamurile stau afundate ]n bezn[, iar acolo dup[ geamuri nu se b[nuie=te nici o mi=care...
are s[ trebuiasc[... Ce are s[ trebuiasc[?! C`t oare se mai poate s[
umble el ]ncolo =i ]ncoace?! De s-ar fi g[sit unul s[ ]nregistreze c`te
ocoluri a f[cut b[tr`nul ]n jurul oficiului po=tal!.. Doamne, s[ fie peste o mie de acum! A mers ]n st`nga, a mers ]n dreapta, ]nainte =i
]napoi, ]n jurul oficiului po=tal, la care adesea se prinde g`ndindu-se
ca la casa lui proprie! Oricum. At`\ia ani s[ intri de at`tea ori ]n aceast[
]nc[pere!.. La ]nceput ]i era =i ru=ine, a venit o dat[, de dou[ ori, de
249
trei... A cercat nu =tiu cum o dat[, foarte sfios, s[-i spun[ fetei ce
]nsemnau pentru d`nsul acele telefoane, acele cuvinte, acea voce de
departe a prietenului s[u, pe care o a=tepta nop\i la r`nd s-o aud[.
Teo! striga el ]n receptor. Dragul meu Teo, uite, la toamn[ m[ pornesc la tine! Dar vine toamna =i iar strig[ ]n receptor: Teo, dragul
meu, uite, la prim[var[ vin la tine neap[rat. Ca prim[vara din nou
s[ nu se duc[! Clar, ]=i zicea Mitache, gata, din luna asta ]ncep s[
adun b[nu\ la b[nu\, am s[ telefonez mai pu\in, mai rar =i conversa\iile o s[ fie mai scurte. Dar putea parc[?! }i reu=ea?! }ncercase
]ntr-un timp s[-i telefoneze prietenului peste o zi, =i ce ie=ise?! Se
zb[tu o noapte, ca pe=tele! Cum s[ =tie el c[ acolo, departe, e prietenul s[u, prietenul pe care nu l-a v[zut ]nc[ de pe front, prietenul
pe care ]l credea c[zut pe c`mpul de lupt[, c[ el, Mitache, ]n atacul
cela fusese greu r[nit, iar Teo, prietenul, a r[mas s[ lupte sau... cu
alte cuvinte, ]i pierduse urmele... Da, cum s[ a=tepte o zi =i o noapte,
o zi =i o noapte, el s[ nu =tie ce face, cum se simte acolo ]n ora=ul
cela de departe bunul lui prieten?!. A renun\at s[ telefoneze peste o
zi. Va telefona zilnic, dar nu va vorbi de-o sum[ prea mare. Va mic=ora
suma, ca pensia s[-i fie de ajuns. Dar nici asta nu-i reu=ise! Comanda
trei minute, dar c`nd termina =i se uita la orologiul de pe peretele
oficiului... vorbiser[ peste zece minute!.. Apoi ]ncercase... desigur, f[r[
s[ afle acela c[ el, uite, nu poate s[ vin[, din motivul banilor!.. }ncercase s[ se prind[ pe undeva paznic de noapte... Oricum ar fi, ]=i zise,
nop\ile nu prea dorm, putea s[ stea =apte-opt ore ]n schimbul unei
sumu=oare. Dar =i aici suferise e=ec! Buc[\ica de schij[ din inim[ noaptea ]l dobora cu totul! Dac[ ziua se mi=ca =i n-o prea sim\ea, noaptea,
]n acele lungi ceasuri de noapte ]n singur[tate, fierul ]i ap[sa greu
pieptul! P`n[ la urm[, fusese nevoit s[ renun\e la ideea c[l[toriei.
Doctorii i-au interzis c[l[torii ]ndelungate cu trenul sau cu avionul la
]n[l\imi. Pericol de moarte... }i telefona prietenului a=a cum f[cuse
p`n[ acum, dar nu se mai g`ndea la banii pe care urma s[-i adune ca
s[ poat[ ]ntreprinde c[l[toria promis[, visat[!.. Ar fi fost foarte bine
250
Nicolae Esinencu
dac[ prietenul lui, unicul care i-a r[mas din to\i prietenii =i rudele
sale, se pricepea, lua =i venea pe nea=teptate, ]ntr-o toamn[ sau var[
la d`nsul, la Mitache. Doamne, ce fericire ar fi fost pentru d`nsul!..
Dar prietenul s[u niciodat[ nu ia cap[t de vorb[ despre o eventual[
c[l[torie, mai mult ]l ascult[ =i at`t... Mai nutrea, totu=i, un timp
g`ndul s[-l roage s[ vin[, dar dac[ prietenul nu se pricepea, i se f[cea
nu =tiu cum... R[mase fericit cu nenum[ratele sale telefoane. Alo,
Teo! Tu e=ti?! +i c`nd de la cel[lalt cap[t de fir i se spunea c[ da, el
e, Teo, fericirea b[tr`nului nu mai avea margini. Aproape c[ nici nu-l
l[sa pe acela s[ spun[ un cuv`nt. Vorbea doar el, Mitache: Cum te
sim\i?, Ce-ai m`ncat asear[?, Nu \i-a fost r[u? Sute de ]ntreb[ri.
Apoi amintirile... Plutonul lor nimerise ]n ]ncercuire =i noaptea,
neav`nd alt[ ie=ire, s-a ]ntins ]n z[pad[, soldat l`ng[ soldat, la nimereal[, chipurile bombardamentul ]i ucisese pe to\i. Inamicul trece
diminea\a prin sat, de la un cap[t la altul, iar ei ]l atac[ din spate,
c[p[t`ndu-=i astfel libertatea. Asta a fost o clip[ grea din via\a lor.
Nem\ii ]i vedeau ]ntin=i ]n z[pad[, chipurile mor\i, dar nu prea credeau. Doar prin minune n-a fost Mitache p[truns de baioneta unui
neam\. S-a uitat neam\ul la Mitache din z[pad[, s-a dus mai departe.
Dar ce s-a ]nt`mplat cu Teo, c[ci dup[ ce-a urmat comanda de atac,
nu l-a mai v[zut. Teo, dragule, =i ce-a fost mai departe? El, Mitache,
]n timpul atacului fusese r[nit, dar prietenul se ridicase din z[pad[?
Ca s[ vezi, Teo, ai r[mas viu! Sau: Doamne, s[ fi fost eu ]n clipele
acela l`ng[ tine?! Doi nem\i s-au oprit l`ng[ tine?!
Ah, dac[ ar c[p[ta =i azi leg[tura cu prietenul s[u! Dar, sfinte, ce
se cheam[ aceasta, parc[ s-a oprit timpul ]n loc, nu se mai lumineaz[
odat[, cu adev[rat!.. Dac[ s-ar aprinde ]n geamuri lumina... +i dac[
ea s-a ]mboln[vit? Uite, s-a ]mboln[vit telefonista, =i gata. Ce are s[
fie atunci?! Dac[ se ]mboln[ve=te... o, numai asta s[ nu fie! De at`ta
timp o a=teapt[, de at`ta timp... Nu-i vorb[, dac[ telefonista se
]mboln[ve=te, o ]nlocuie=te b[rbatul, s-a mai ]nt`mplat a=a ceva, atunci
]ns[, clar, n-o s[ mai capete leg[tura! Cu fata, cu nevasta aceluia, c[
251
el mereu fat[ i-a zis, cu d`nsa g[se=te limbaj comun. Dac[ nu i-a dat
leg[tura ]ntr-o zi, atunci i-o d[ ad[uza, dar fata ]ntotdeauna s-a
str[duit pentru el. Fata e mai bun[, mai amabil[ cu el, c`te o dat[
chiar cearc[ s[-i z`mbeasc[. Dar b[rbatul ei se poart[ ur`t cu el. Ce
i-a f[cut de se poart[ at`t de obraznic? C`nd intr[ b[tr`nul, acela
nici nu ]ntoarce capul, ba ]ndat[ ]i =i ]ntoarce spatele, dispare ]n odaia
lui de =ef de oficiu po=tal! De ce, m[ rog, s[ se poarte astfel?! }n fine,
dac[ azi telefonista e bolnav[... ]n primul r`nd, el niciodat[ nu i-a
dat leg[tura c`nd s-a ]nt`mplat s[ lipseasc[ telefonista =i-apoi fata i-a
promis ieri c[ azi... Doamne, at`t i-ar mai trebui s[ nu aib[ leg[tura
nici azi!.. Dac[ n-o s[ aib[ leg[tura... Dar stai, de ce ]=i face el dinainte probleme? Mai ]ntì, poate fata e s[n[toas[ tun, de unde a
luat el c[-i bolnav[?.. Stai s[ se lumineze, =i atunci... Dar ce naiba,
parc[ ]l str`nge ceva ]n spate. }l str`nge sau numai i se pare? Nu, ar
trebui s[ se mi=te mai mult! Dac[ stai locului... Ar putea fi observat
din cas[, =i atunci... Ce-o s[ zic[? Umbl[ ca un r[t[cit pe sub geamurile lor!.. Mai =tii, o po\i sup[ra pe telefonist[ =i... Nu, ar fi bine s[
se ]ndep[rteze. Odat[ ce mai este timp, s-ar putea s[ se mai mi=te.
Ni\el ]n sus, ni\el ]n jos. C`nd te mi=ti, te sim\i altfel... +i-apoi timpul
trece mai repede. Da, uite, a=a are s[ fie mai bine s[ se mi=te =i s[-=i
imagineze cum o s[ ]nceap[ convorbirea cu Teo! Despre ce are s[-i
vorbeasc[ azi? Mai ]ntì... Da, mai ]ntì s[-=i cear[ scuze pentru c[
ieri nu i-a telefonat... +i de ce nu i-a telefonat! Doar n-o s[ spun[
c[... Da, dar ce altceva s[-i spun[? Ce poate s[-i spun[ altceva dec`t
adev[rul pur adic[ n-a putut ob\ine leg[tura cu el, linia ocupat[,
=i gata!.. }n fine, are s[-=i cear[ scuze. M[ iart[, Teo... Da, are s[...
Dar ce naiba i se urc[ pe picioare? Furnici?! De unde furnici?! Ah,
acum totul ]i este clar! Pe acolo unde st[tuse, sub geamurile telefonistei, o fi fost vreun mu=uroi de furnici =i c[lcase pe mu=uroi...Cum
de n-a sim\it el de odat[?!. S[ stai cu picioarele pe un mu=uroi de
furnici!.. Cu furnicile nu te joci! Ai c[lcat peste mu=uroiul lor, ]ndat[
te asalteaz[! Dac[ are s[ trop[iasc[ de c`teva ori din picioare, le
252
Nicolae Esinencu
scutur[... Ei iat[, acum parc[ nu le mai simte. S-or fi risipit de pe

picioare pe p[m`nt... Acum s[ fug[ c`t mai departe de locul acesta!
A=a-i furnica, cum ai deranjat-o, caut[ repede alt[ ie=ire =i te prinzi
c[ din nou \i se urc[ pe picioare!...
+i lumina ceea nu se mai aprinde! Mai =tii, poate s-a trezit Mitache ca niciodat[. S[ zicem... Nu, ce vorbe=te el, la ce se g`nde=te?!
Doar c`nd cobora sc[rile... Nu, totul e a=a cum trebuie. S[ fie vreo
opt =i cincisprezece minute. Ca s[ vezi ]n ce situa\ie stupid[ e! Nici
nu se lumineaz[, nici nu =tie c`t s[ fie ora, nici lumina nu se mai
aprinde odat[ ]n geamurile telefonistei =i, pe deasupra, furnicile astea
iar nu-i dau pace! Ce naiba, se vede c[ nu le-a scuturat bine?! Acum
au s[-l pi=te p`n[ se va ]ntoarce acas[ s[-=i scoat[ hainele! Ha, una
pe unde o poart[ naiba la =old a ajuns! Dac[ are s-o lase... Nu,
mai bine o love=te cu palma. S[ se loveasc[ cu palma peste =old, poate
o strive=te... +i frigul! Nici nu poate mi=ca m`na s[ se pocneasc[ peste =old cu palma! A-a, d[-le ]ncolo de furnici. +tiu c[ n-au s[-l m[n`nce.
Deocamdat[ nu-l pi=c[ =i, dac[ nu-l pi=c[, s[ zic[ mersi! Au s[ se
]nv`rteasc[ c`t au s[ vrea ia-te, una a ]nceput s[ i se urce spre
um[rul st`ng! Se vede c[ a ]mb[tr`nit cu totul! Greu o s[-i fie iarna
asta! Are noroc c[... Ar fi fost bocn[ acum! Bocn[ =i... De mirare! De
mirare c[ fierul din inim[ nici s[-l simt[! }ntr-adev[r de mirare, c[ci
c`nd ]i e frig neap[rat ]l simte! Azi d`rdìe de frig din toate
]ncheieturile, dar ]n piept... Acum =i mai multe furnici i se ridic[ spre
um[rul st`ng! Se t`rìe nu =tiu cum... nu par furnici. Parc[ sunt ni=te
firicele de ap[ rece. Trec ]n st`nga, trec ]n dreapta, dar mai mult
]nainte, ]n sus, =i, pe unde trec, pe urma lor... interesant, parc[ nu-=i
mai simte pielea. Nu, a=a n-are s[ poat[ r[bda p`n[ se va deschide
oficiul po=tal! S[ se duc[ acas[, a? De ce nu?! Se duce, aprinde lumina, iaca nu =tie: a l[sat lumina aprins[ sau... ]n fine, n-are importan\[. Important e s[ se duc[, s[ se dezbrace =i s[-=i scuture cu migal[ hainele. P[i se duce sau nu se duce?! Clar c[ e ghinionul la mijloc
se teme de ghinion! Niciodat[ nu i-a mers ]n via\[ c`nd a fost nevoit
253
s[ se ]ntoarc[ din cale. Dac[ ar avea o rud[ dep[rtat[, o cuno=tin\[

]n or[=elul acesta, s-ar putea duce, p`n[ una-alta, ]n vizit[, dar a=a...
Cei c`\iva prieteni pe care i-a avut, au murit demult... Ce s[-i faci, tot
mai pu\ini =i mai pu\ini r[m`n... Ce s[-i faci... la clubul veteranilor ce
adun[ mult[ lume, dar nu-s din cei de-o seam[ cu Mitache. Poate
deaceea nici nu mai d[ ]n ultimul timp pe-acolo... Ce s[-i faci... picioarele ]l duc spre cas[! Interesant c[ acum ]n partea de jos furnicile
nu-l mai sup[r[. Pe un picior, pe =old, nu le mai simte. Doar pe undeva pe aproape de um[rul st`ng... C`te oare s[ fie? +i-apoi... de
mirare, dac[ urc[ numai ]n sus, p`n[ unde au s[ ajung[?! Au s[
]nceap[... Da, da, cum au s[-i urce pe um[r, au s[ ]nceap[ s[ i se urce
pe g`t, =i c`nd vor porni pe ceaf[ ]n sus... O s[ le striveasc[! Dac[ n-au
r[mas s[ doarm[ mai departe ]n mu=uroiul lor, dac[ n-au putut s[ se
potoleasc[, atunci s[-l ierte, le va strivi, ca s[ nu-l mai supere!... Nici
nu mai face s[ se duc[ acas[, nu-i a=a?!. Uite... Ah, dr[cie, i se bag[
sub\ioar[! Asta e mai r[u! Dar, ca s[ vezi, nici s[ se a=eze nu-i chip!
Ce naiba! Nu se poate ]ndoi! Bun[ =i asta! +i piciorul... +i piciorul
st`ng abia de-l simte!.. De frig, se vede! I-o fi amor\it, ce crezi?! Nici
piciorul nu simte, =i nici... Furnicile le simte acum pe undeva pe sub
guler... Dar poate nu-s furnici, a?! Poate e vorba de frig?! L-a prins
frigul de c`nd se t`rìe ]n jurul acestui oficiu po=tal =i... Atunci de ce
st[ ca o momìe? S[ se mi=te mai repede! Unu-doi, trei-patru, unudoi-trei-patru... A, dr[cie, piciorul st`ng e ca de piatr[! Unu-doi-treipatru, unu-doi... Nici bra\ul st`ng nu i se prea mi=c[! Ei, asta e prea
de tot! S[ fac[ mai multe mi=c[ri. C`nd te mi=ti, se mi=c[ =i s`ngele
mai repede, =i c`nd se mi=c[ s`ngele, trupul se ]nc[lze=te... Unu-doitrei-patru, unu-doi... Dar se mi=c[ sau... de ce dracul se \ine cu dreapta
de gard?! De unde s[ se mi=te c`nd se \ine de gard?! Unu-doi-treipatru... Ce naiba, iese c[ el p`n[ acum num[ra doar ]n g`nd =i at`t?!
}=i imagina doar c[ se mi=c[, a?! Bun[ =i asta!
Dar, Doamne, ce a=teapt[ el, ]n geamul telefonistei s-a =i aprins
lumina... arde!
254
Nicolae Esinencu
V
Of, zice de-odat[ so\ia =efului oficiului po=tal =i trage speriat[
plapuma peste cap.
Se zbate inima nevestei. O clip[, dou[, trei.. Ea st[ ]n pat =i se
fr[m`nt[... iar el, el... Ghiuj b[tr`n, se aprinde nevasta. De ce oare
nu l-ar \ine naiba acas[?! B[rbatul ei are dreptate c`nd zice... Ce
neru=inare s[-i umble din zori pe sub geamuri. Cum s[ se ridice
acum ea din pat s[ se ]mbrace?! Ei bine, ghiuj b[tr`n, dac[ n-am s[
te iau odat[ de guler, s[ =tii c[... +i ]nc[: Da ce se mai cheam[ =i
asta, oameni buni, s[ nu-\i dea pace s[ dormi!.. Cum se lumineaz[,
]\i st`rce=te la pragul oficiului! +i nevasta =efului de oficiu po=tal
arunc[ de pe d`nsa plapuma =i coboar[ picioarele pe podea, demonstrativ! Nu cumva ar trebui s[ se mute din casa asta din cauza unui
b[tr`n?! Are s-o vad[ ]n c[m[=uic[... Ei =i?!
Scoal[! strig[ ea la b[rbat. Hai, c[ e timpul! zice =i abia acum
]=i d[ seama cam de ce este ea at`t de pornit[ din zori. El, b[rbatul
ei, e de vin[! El cu ideea lui... Dac[ n-ar fi fost... Nici b[tr`nul nu-i
umbla acum pe sub geam. Sfinte, ce zi =i noapte aiurit[ a avut ea!
Scoal[, dac[ zic! mai strig[ ea o dat[ la b[rbat. Dar cum vede
fa\a aceluia buh[it[, fa\[... Doamne, parc[ e o sfecl[ ro=ie. Crezi c[ =i
ieri a fost la p[rin\i la \ar[?! S[ i-o spun[ mutului!.. Face ce face =i
la p[rin\i! La p[rin\i... dar la ce?! La ce s[ umbli at`ta la p[rin\i...
Doamne, s[ =tii c[-i a=a! S[ =tii c[-i a=a cum a b[nuit ea! Tic[losul!
Crede c[ ea nu b[nuie=te pe unde umbl[ el c`nd zice c[ se duce la
p[rin\i! +i ea, proasta... Cum de nu s-a g`ndit la telefonista ceea, telefonista care a lucrat p`n[ la sosirea ei...
Ce vrei? e nemul\umit b[rbatul. |i-am spus s[-\i cau\i de
treab[! Tu s[ ei numai banii, eu =tiu ce fac!.. Iar umbl[?!
Doamne, vrea s[ strige nevasta lui. Ea despre una, iar el... El mi-l
v`r[... c[ nu =tiu ce-am s[ fac acu=i cu am`ndoi!.. Dar se uit[ la fa\a
lui buh[it[, la ochii lui umfla\i, =i pierde pofta s[ mai vorbeasc[. S[
=tii c-o s[-l p[r[seasc[. Ce are ea cu d`nsul?
255
Nu, nu vreau nimic... f[cu ea. Ziceam s[ te scoli, e nou[ de acum...

}=i potrive=te rochia, ]=i caut[ pieptenele, d[ peste cheile de la oficiu... Ia cheile =i se ]ndreapt[ spre u=[.
Da o cafelu\[? se freac[ pe la ochi b[rbatul.
Mai f[-\i =i tu! i-arunc[ ea =i tr`nte=te u=a.
Foc!
Acum are s[ dea ochii cu b[tr`nul... Mai bine acela s[ nu-i cad[ ]n
cale, c[ vai de capul lui... s[ trezeasc[ oamenii cu noaptea ]n cap!..
Se aude ceva la prag =i nevasta =efului oficiului po=tal ]ntoarce
capul. A-a... +tie ea cine-i... Lasnumai s[ intre, cum intr[, a=a o s[ =i
ias[! I-a promis?.. Doamne, cum =i-ar bate ea joc =i de b[tr`n =i de
b[rbatul ei! B[tr`nului s[-i spun[ adev[rul, iar pe b[rbat s[-l declare...
s[-l declare... S[-l... cui? Poli\iei? +i ce-o s[-i spun[ ea poli\iei? C[ ea,
uite a=a =i a=a... a pierdut num[rul... apoi... Ea ]i f[cea leg[tura cu
prietenul? Ea! Atunci?! +i banii... Cine ]i ia de la b[tr`n ]n schimbul
unei chitan\e false?.. Ea! Ea! +i-apoi cine completeaz[ =i semneaz[
chitan\ele?.. Va spune c[ b[rbatul o oblig[?! Pe naiba!..
Dar ce dracul se moco=e=te b[tr`nul cela la prag? Ce tot se fos[ie
pe acolo =i nu intr[? Te mai pui c[ l-o fi apucat ru=inea! Te treze=te cu
noaptea ]n cap... =i-apoi mai are remu=c[ri, st[ =i se fr[m`nt[ ]n prag...
Poate nu-i el?.. De unde a luat ea c[-i anume el? C`nd a ie=it din
cas[, nu l-a v[zut, =i-apoi c`nd a deschis u=a oficiului... Era prin
preajm[? Parc[ nu l-a v[zut... Ce-i drept, a trecut ]n grab[, era cu
g`ndurile la naiba =tie ce, dar dac[ ar fi fost ]n preajma oficiului, l-ar
fi z[rit... Atunci cine s[ fie la prag?..
Ei, care e acolo?! strig[ telefonista, pu\in iritat[, pu\in nelini=tit[.
Eu, fato... n-ai s[ m[ aju\i?! se aude glasul stins al b[tr`nului.
A=a ]nc[ nu l-a auzit.
Cum s[ te ajut?! aproape c[ strig[ telefonista.
N-ai vrea s[ m[ aju\i s[ urc pragul...
Pragul?.. Da ce naiba a dat peste d`nsul?! se ]ntreab[ telefonista, dar vocea b[tr`nului vrea s-o lini=teasc[.
256
Nicolae Esinencu
Nu-\i fie cu b[nat... lasc[ urc eu...

Hm, urc[ el!.. Se aprinde focul iar ]n telefonist[. S-o fi ]mboln[vit!
Mai =tii, =i-o fi fr`nt vreun picior...
D-apoi unde s-a mai v[zut s[ umbli pe a=a un ]ntuneric!
De pe la cinci e ]n picioare!..
+i numai c`nd b[tr`nul apare ]ntre u=ori, telefonista alung[
g`ndurile ]nr[ite.
Doamne, ce se ]nt`mpl[?! tresare ea.
Fa\a b[tr`nului e albastr[ tocmai, ochii ]n fundul capului... un
picior... piciorul st`ng ]i st[ \eap[n... A=a nu l-a mai v[zut.
Nu-\i fie cu b[nat, ]=i cere parc[ scuze b[tr`nul, mi-ai promis,
drag[, c[ azi ai s[-mi dai leg[tura...
Ochii b[tr`nului ]n fundul capului... dar plini de a=teptare. Se
uit[ la telefonist[ cu drag =i duio=ie.
+tii, ieri n-am vorbit cu Teo... mai zice el =i a=teapt[.
Dar ce a=teapt[, Doamne?! Abia de se \ine pe picioare!..
A=az[-te dumneata, sare telefonista =i, c`nd scap[ vorba din
gur[, tresare. A=a ]i spusese ea tat[lui ei, c`nd ]i scrisese c[ se
c[s[tore=te =i el venise s[-i vad[ mirele... Aceea a fost ultima ]ntrevedere cu tat[l ei... Tat[l st[tuse o zi la d`nsa, seara plecase, iar peste
noapte primise telegram[ c[ tat[l ei se stinsese ]n drum, la una din
sta\iile de autobuz... Doamne!
A=az[-te dumneata, repet[ telefonista =i-i ]ntinde un scaun.
Vai, ce zici tu, fato... eu de-a= c[p[ta azi leg[tura!
Nici tat[l ei c`nd intrase atunci ]n cas[ nu se a=ezase pe scaun:
Eu, fato, am venit doar s[ v[d cu cine te-ai m[ritat! S[ v[ v[d!
A=az[-te dumneata, se-nv`rte ]ncurcat[ telefonista ]n jurul b[tr`nului. A uitat de toate, se ]nv`rte ca ]n jurul tatei. Mai ]ntì a=az[-te...
Am s[ am leg[tura! o apuc[ de bra\ b[tr`nul. +i se uit[ luminat ]n ochii ei.
Da, dar a=teapt[ pu\in... aproape nu poate suporta telefonista
privirea lui Mitache.
257
+i, ca s[ nu mai vad[ fa\a ceea groaznic[, =i ca s[ nu-i mai simt[

privirea jalnic[, =i ca s[ nu izbucneasc[ ]n pl`ns la amintirea tat[lui
s[u, nevasta =efului oficiului po=tal iese din odaie.
Tu m[ auzi?! strig[ ea b[rbatului, care se por[ie ]n fa\a oglinzii
cu cravata ]n m`n[...
Ce s-a ]nt`mplat?
Doamne, ce s-a ]nt`mplat? Exact astfel st[tea el atunci la oglind[,
c`nd ea ]l anun\ase c[, uite, venise tat[l ei... +i exact la fel r[spunse,
f[r[ s[ ]ntoarc[ m[car capul. Ce s-a ]nt`mplat? Atunci ea n-a zis
nimic. }nghi\i ]n sec, i se p[ruse c[ ]l iubea cu adev[rat pe omul care
st[tea ]n fa\a oglinzii... T[cuse... Dar acum... Doamne, cu ce brut[ s-a
c[s[torit ea! Bestie!
Auzi? ]nghite ea ]ncet lacrimile.
Ce s-a ]nt`mplat?..
+i tot b[rbatul:
A-a... el!
El...
Ei =i?!
Te rog, vorbe=te azi cu d`nsul mai bine... mai frumos!
}l roag[ ca pentru tat[l ei. C`nd tat[l ei intrase atunci ]n antreu, iar
el nici nu se ]ntoarse m[car s[-l priveasc[... l-a apucat de m`nec[ =i,
aproape cu lacrimi ]n ochi, l-a rugat: Te rog, vorbe=te cu tata mai bine...
Ei, dac[ m[ rogi tu...
Sfinte aceea=i fraz[ de atunci!
Ca s[ nu pl`ng[, nevasta ]i ]ntoarce spatele, iese.
Dumneata mai odihne=te-te ni\el... spune ea cu bl`nde\e
b[tr`nului, care, cum o vede, se =i aga\[ de bra\ul ei.
Vas[zic[, o s[ am azi leg[tura?
O s[ ai... ]i spune ea =i r[m`ne cu ochii spre b[rbatul ei.
B[rbatul, cum a intrat ]n oficiu, s-a ]ndreptat spre u=a biroului din
fund, a disp[rut dup[ u=[. Bine, dar a putut, cel pu\in, da bine\e
b[tr`nului, s[-i arunce m[car o privire!.. E un om ]n ]nc[pere!
258
Nicolae Esinencu
Nu, ea nu mai poate suporta privirea, fa\a b[tr`nului!

Se uit[ ]ntr-o parte, ]n alta, pe deasupra lui, se uit[ la telefoane,
se preface c[ ah, cum ]i ard obrajii! cearc[ s[-i fac[ leg[tura...
Dar la fa\a b[tr`nului nu se mai poate uita. Cat[ s[ par[ preocupat[
de ceva, dar, cum cearc[ s[ nu-l simt[ al[turi, nu reu=e=te, se f`st`ce=te
=i mai tare! Privirile b[tr`nului o urm[resc peste tot... privirile lui
pline de a=teptare =i duio=ie... Doamne!
+i ea nu mai poate r[bda! }n=fac[ receptorul, formeaz[ un num[r ah, spurcatul num[r al b[rbatului ei =i se apuc[ s[ strige ]n
receptor cu mare r[utate:
Alo!.. Ora=ul!.. Da, da, da!
+i, ca b[tr`nul s[ nu-i vad[ fa\a, ochii, lacrimile, ]ntoarce fa\a spre
perete.
Da, b[tr`nul e aici, v[ a=teapt[! strig[ ea =i, f[r[ s[ se ]ntoarc[,
transmite b[tr`nului receptorul. Poftim, ave\i leg[tura, mai zice =i ]=i
ascunde fa\a...
Mitache... nu se mai uit[ la nimeni. A s[rit de pe scaun, a uitat de
picior, de toate, s-a ag[\at de cablul telefonului =i strig[ c`t poate ]n
receptor:
Alo, Teo!.. dragul meu Teo!.. Tu m-auzi?!
De emo\ie b[tr`nul se ]n[du=[. Roste=te cuvintele pe jum[tate...
Transpir[, ]=i =terge cu m`neca fruntea, dar aproape c[ nu-i d[ r[gaz
prietenului de acolo de departe s[ rosteasc[ =i acela vreun cuv`nt.
Teo, dragul meu, ]n primul r`nd iart[-m[ c[ ieri nu \i-am telefonat... Ce zici?!
Nu-i nimic! se aude ]n receptor.
O, dragul meu! exclam[ b[tr`nul. Cum nu-i nimic!.. Dac[ ai
=ti!.. Ieri toat[ ziua am stat aici, l`ng[ telefon... Credeam s[ cap[t
cumva leg[tura... +tii tu... }mi ziceam: poate e=ti bolnav, poate ai
nevoie de ceva... eu de aici a= fi putut telefona s[-\i chem salvarea!
Da, da! Tu nu spune nimic, dragul meu! Teo! Eu =tiu ce ]nseamn[ s[
fii bolnav =i s[ fii de unul singur ]n cas[! Cine s[ anun\e salvarea,
259
cine s[-\i aduc[ un praf de la farmacie?! A= fi chemat salvarea, cu

salvarea e mai u=or: o anun\, vine =i atunci nu mai e nevoie s[ te
adresezi cuiva, s[-l rogi s[ se duc[ la doctor sua la farmacie... Tu,
\i-am spus, tu s[-\i tragi neap[rat telefonul l`ng[ pat! De se ]nt`mpl[
s[ fii bolnav, ridici m`na... Dar, Teo, dragule, r[sun[ vocea b[tr`nului
]n toat[ ]nc[perea. Deci, n-ai fost bolnav? Sfinte, nici nu =tii cum
m[ bucur, Teo! La v`rsta noastr[ trebuie s[ ne bucur[m de fiecare
clip[ c`=tigat[! Suntem foarte pu\ini, Teo! Din c`\i am fost ]n plutonul cela, am r[mas numai noi doi! Sau poate ai mai dat tu peste
cineva?! Ce zici?!
Nu! se aude ]n receptor.
Mda, Teo! De unde s[ mai d[m peste cineva, c`nd numai noi
doi am r[mas dintr-un pluton? Tu =i eu!... Ce zici?
Mare br`nz[... se aude iar ]n receptor.
De ce vorbe=ti azi cu mine astfel, Teo? se nelini=te=te, se zbate
la telefon b[tr`nul.
Dar cum vrei s[ vorbesc altfel? r[bufne=te vocea din receptor,
vocea de brut[ a b[rbatului telefonistei.
Cum crezi... zice ]ndurerat b[tr`nul, dar azi n-ai dreptul s[
vorbe=ti cu mine pe un asemenea ton, Teo... }n primul r`nd, n-am
dormit toat[ noaptea... De mai bine de patru ore a=tept s[ se deschid[ oficiul... +i-apoi aici b[tr`nul c`nt[re=te ni\el, st[ la ]ndoial[:
s[-i spun[ sau nu... Zice: M[ simt cam bolnav, Teo!.. Se vede c-am
r[cit pu\in...
Nevasta =efului oficiului po=tal, auzind ultimele cuvinte, ]=i =terge
lacrimile. Sfinte, se cruce=te ea, ce zice el, bolnav!.. D-apoi e ca
p[m`ntul!.. Se \ine de cablu!
Mitache, pentru o clip[, prinde privirea fetei, cearc[ s[-i fac[ un
semn de mul\umire c[ i-a dat azi leg[tura... Mitache vrea s[ se ]ncline,
chipurile, ea s[ nu se nelini=teasc[, mai vorbe=te pu\in, =i... Vrea s[
mai spun[ ceva, dar, Doamne, ce se ]nt`mpl[ cu el! Furnicile! Simte
c[ lunec[ ]n jos, lunec[ f[r[ sf`r=it. Lunec[ =i lunec[, dar el... dar el...
260
Nicolae Esinencu
Cum putea el s[ uite?!. Nu i-a spus ]nc[ prietenului s[u despre carte!..
Mitache se ]ndreapt[ pu\in, se scutur[:
Este o carte... abia de ]ng`n[. O carte...
Care carte? r[sun[ aiurea ]n receptor vocea prietenului.
Dar Mitache simte c[ iar lunec[. Lunec[ undeva departe, foarte
departe, parc[ plute=te, parc[ ]l duce o ap[, o ap[ mare ]l duce lini=tit
=i, cum ]l duce... =i cum ]l duce, iar ]=i d[ seama c[ a uitat s[-i recomande acea carte prietenului s[u... cartea cu pilotul cela, c[ruia ]i
ardea avionul pe deasupra ogr[zii =i tot striga la mam[-sa... Cartea
cu pilotul. Cum putea el s[ uite a=a ceva doar pilotul era unul din
ei! Unul din genera\ia noastr[, Teo!.. se mi=c[ abia v[zut buzele
b[tr`nului. Auzi, aceia eram noi, Teo! S[ nu-i uit[m, Teo!
Ce se ]nt`mpl[ aici?! apare fulger din biroul s[u b[rbatul telefonistei. A pl[tit?! strig[ f[r[ s[-=i dea seama ce se ]nt`mpl[.
Dar nevasta =efului oficiului po=tal nu mai aude acum pe nimeni.
Se uit[ la b[tr`nul ruinat pe podele =i nu-=i mai ascunde lacrimile.
261
APRECIERI CRITICE
...P`n[ =i poanta vine la Esinencu din via\[, ea fiind expresia acelui neprev[zut,
care este preg[tit ]n tain[ de cursul obi=nuit al vie\ii. Neprev[zutul este, altfel
zis, ceea ce nu se vede la suprafa\a lucrurilor, dar se preg[te=te de evolu\ia lor
fireasc[: eroii ]=i descoper[ ]n anumite momente, subit, adolescen\a, pierderea
copil[riei, b[tr`ne\ea. Ar fi inutil, de aceea, s[ c[ut[m ]n proza lui Nicolae Esinencu subtexte. Ea surprinde fluidul candid al vie\ii, refuz`nd parc[ s-o exploreze, s[-i caute sensurile, marele ei sens fiind mi=carea, pe care noi o sim\im
acut doar ]n anumite momente suflete=ti.
Mihai CIMPOI, Nicolae Esinencu: PORTOCALA, Literatura =i arta, 1971,
22 mai.
Prin ce ne treze=te interesul proza lui Nicolae Esinencu?
}n primul r`nd, prin faptul c[ scriitorul este preocupat de rela\iile dintre oameni, fie ei famili=ti cu mul\i copii, fie ei abia c[s[tori\i, sau doar suflete fragede
la prima adiere a dragostei. }n al doilea r`nd, prin faptul c[ majoritatea eroilor
nuvelelor sunt tineri =i tinere, b[ie\i =i fete muncind ]n c`mp, tineri osta=i, tineri
oameni de art[ =.a.m.d. }n al treilea r`nd, prin faptul c[ dincolo de intrig[ =i
nara\iune, care uneori pare un pic neobi=nuit[, ie=it[ din comun, se simte atitudinea direct interesat[, de plin[ participare, a autorului. +i, ]n al patrulea r`nd,
prin fericita ]mbinare a gravului, seriosului cu z`mbetul, cu umorul, ceea ce face
lectura pl[cut[, antrenant[ cu adev[rat.
Vladimir BE+LEAG{, cuv`nt ]nainte la cartea: Nicolae Esinencu, NUNTA,
Ed. Literatura artistic[, 1980, p. 4.
Cite=ti dialogul de diminea\[ al p[rin\ilor lui Doc =i te pomene=ti martor (iar
]n mod imaginar, chiar prticipant) la o competi\ie verbal[ marcat[ de un umor
gras, trivial pe ici, colo, de elementul imprevizibil, at`t de necesar stabilirii unui
contact ]ntr-adev[r intim =i str`ns cu opera de art[. Comicul autentic al dialogului rezid[ ]n faptul c[ personajele, mai ales mama, sunt at`t de ocupate cu
262
Nicolae Esinencu
problemele m[runte ale existen\ei, ]nc`t nici nu-=i dau seama c`nd se trezesc ]n
situa\ii dintre cele mai nostime. }i zice so\ul, ]n glum[ desigur, s[ arunce afar[
ceaunul cu lapte pus la fiert, =i biata femeie, obsedat[ de g`ndul c[ ]nt`rzie la
lucru, ]n chip absolut mecanic ]l arunc[, pentru ca abia dup[ aceea s[ se dumereasc[ asupra faptei =i s[ ]ncerce sentimentul vinei (Sfinte, ce-am f[cut: l-am
op[rit pe cineva!).
Lectura e antrenant[ ]n adev[ratul sens al cuv`ntului. Nicolae Esinencu se
dovede=te, =i aici, un maestru al situa\iei pe c`t de simple =i obi=nuite, pe at`t de
nea=teptate =i surprinz[toare ca factur[ =i ca expresie verbal[. Apoi =i al dialogului spumos, h[zos, ]nd[r[tul c[ruia st[ confruntarea metodic[ a dou[ firi:
so\ia z[p[cit[, mereu gr[bit[ (de aceea irosind timpul cu ac\iuni =i vorbe de clac[)
=i so\ul flegmatic, indiferent, care reduce totul la glum[, alteori la anecdot[.
}n nuvela Doc scriitorul =arjeaz[ intens, apeleaz[ frecvent la caricatur[, exagereaz[ ]n scopul dezv[luirii c`t mai ad`nci a unei st[ri de lucruri, a unui stil de
comportare, a unui tip de conduit[. R`dem cu hohote la lectura paginilor ]n care
Nicolae Esinencu descrie metodele mamei lui Doc de a realiza cu orce pre\ planul: p`n[ =i pe propriul s[u b[rbat ]l tunde =i-l rade (de c`te dou[ sau chiar trei
ori pe zi), ba ]nc[ ]n prezen\a =efei frizeriei, numai s[ ]mplineasc[ planul =i s[
vad[ =efa c[ ea este o frizeri\[ mereu asaltat[ de clien\i.
Registrul comicului esinencian cuprinde =i gluma simpl[ =i nevinovat[, dar =i
grotescul desfiin\[tor =i causticitatea neiert[toare, at`t de rar ]nt`lnite ]n proza
noastr[ de azi.
Ion CIOCANU, Cu fa\a spre carte, Ed. Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1989,
p. 207 209.
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei .............................................................................................. 2
Tabel cronologic ................................................................................................... 3
COPACUL CARE NE UNE+TE ............................................................................. 5
DOC .................................................................................................................. 56
}N SUS PE R~U .............................................................................................. 158
AMARA ........................................................................................................... 209
ALO, TEO! ...................................................................................................... 230
Aprecieri critice ............................................................................................... 261
NICOLAE ESINENCU
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 11.55, Coli editoriale: 10.89, Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ LITERA
str. B.P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Viorica Bujor
Tehnoredactor: Tatiana Covali
Corector: Raisa Co=codan
Redactor: Ion Ciocanu
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr.
.
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

Nicolae Esinescu - Copacul Care Ne Uneste

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Esinescu - Copacul Care Ne Uneste

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA

CZU 859.0 (478.9)-3

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Coperta: Isai C`rmu

1979 }i apare Copilul teribil (poezii), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.

Copacul care ne une=te

COPACUL CARE NE UNE+TE

+i ce-o s[ fac[ acum femeia ceea, mam[-sa, c[ o cunosc tare

Copacul care ne une=te

s[ moar[, dar se st[p`ni =i ]i vorbi poate cu cea mai lini=tit[ voce de

=i S`rboaica nora. C`t fata se-ndreapt[ spre ele, aestea vorbesc

Copacul care ne une=te

C`nd zici c-a murit? ]ntreb[ din nou =i S`rboaicabunica, dar

Iaca de asta n-am =tiut, se vaic[r[ S`rboaicasoacr[, cred c[

Copacul care ne une=te

Cum o s[ reziste mama? se tot ]ntreab[ cu lacrimi ]n g`t fratele

Copacul care ne une=te

Despre moartea fratelui nostru Vologhi\[ a aflat mai ]nt`i fratele

Am ajuns primii. Era t`rziu, dou[ de noapte, satul dormea lini=tit

Copacul care ne une=te

fotografia fratelui ]n sat =i, cum s-a luminat de ziu[, a pornit-o pe la

Copacul care ne une=te

Ce s-a ]nt`mplat? se auzi vocea somnoroas[ ]n ]ntunericul din

Copacul care ne une=te

Voi mi-a\i spus s[ m[ duc s[-l hr[nesc.

Copacul care ne une=te

Ruda mea, Vologhi\[, ce-ai f[cut?!

cazone, au ]mbr[cat hainele vechi, au pus m`na pe sape, pe pluguri,

Copacul care ne une=te

Vladimir Mihalovici, ]i zic, altfel nu mi s-ar da limba s[-i zic.

|i se pare... e-he, de c`nd am trecut casa care era pe timpuri

Copacul care ne une=te

C`nd s-a-nt`mplat, s-a-nt`mplat, r[sufl[ ad`nc fratele lui

Mama a spus s[-ncepi tu, Veronic[, zic fr[\iorii c[tre surioar[.

Copacul care ne une=te

vede. M[i b[iete-m[i! M-auzi, bunelul t[u e pe acolo, cat[-l, o s[ fi\i

Copacul care ne une=te

groapa, groparii vin ]n ograda mortului, sunt pofti\i la mas[ =i numai

Copacul care ne une=te

Groparii =tiu unde-i \intirimul, dar locul unde s[ sape groapa

Copacul care ne une=te

A murit =i gata... zice el =i tot el g[se=te for\e s[ ]ntoarc[ vorba.

Copacul care ne une=te

Copacul care ne une=te

Apoi de scaune s-o ]ntreb[m pe \aca Ecaterina, s[ ne spun[ ea.

Copacul care ne une=te

D-apoi nu i-a\i pl[tit acum?! +tiu c[ se pl[te=te c`nd se face

Copacul care ne une=te

D-apoi cine-i Elena?!

Copacul care ne une=te

at`tea de f[cut ]n noaptea asta... poate nu te duci... ai t[i au s[ vin[

spus c[ a=a =i a=a, totul e organizat. Pricepi ei au ]n\eles c[ tu ai

Copacul care ne une=te

A, vorbeau femeile care se por[iau cu sarmalele. Careva spunea

Copacul care ne une=te

Mamii, cum de l-a\i pierdut?!

Tot ce trebuia s[ se fac[ ]n lipsa mea, s-a f[cut. Totu-i gata de

Copacul care ne une=te

confunde. Trec aiurea dintr-o parte ]n alta, m[ prind c[ vreau s[ urc

Copacul care ne une=te

Copacul care ne une=te

Copacul care ne une=te

Vologhi\[, tu? murmur eu.

Copacul care ne une=te