Samanta iubirii

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti.,pe cand soarele era pe
pamant iar iarba in cer.
Era o fata de imparat care traia intr-un palat din lacrimi deoarece isi uda in fiecare zi fata
ei catifelata cu lacrimi de tristete.
Cand copila plangea, toata lumea din imparatie suferea si incercau cu totii sa o
inveseleasca aducandu-i daruri de pret.
Nimic nu-i placea si chiar se necajea si mai tare,iar daca nu primea zilnic ceva se infuria
groaznic.
Intr-una din zile, s-a prezentat in fata printesei triste si mofturoase si un
batran cu barba ninsa de ani si ochi blajini.Acesta i-a daruit spre surprindea tuturor,o
samanta de floare.
- Draga printesa, ingrijeste-o cu iubire,vorbeste-i cu iubire si cu iubire si frumusete vei fi
rasplatita.Fiica de imparat fu la inceput surprinsa dar a urmat din curiozitate sfaturile
batranului.
Trecu o luna ,trecura doua si din mica si amarata samanta iesi o floare gingasa dar
poleita cu toate culorile curcubeului.
Aceasta floare a reusit sa scoata in sfarsit de pe chipul fetei un mult asteptat
zambet. Printesa avea acum o satisfactie imensa stiind ca aceasta floare a crescut atat de
frumoasa doar datorita dragostei si devotamentului ei.
Din acea zi, fata de imparat a inteles ca fericirea o poti gasi in lucruri atat de marunte
cum ar fi o samanta de floare,iar dragostea cu care o ingrijesti iti va fi intoarsa inzecit.
Scoala Titu Maiorescu
Indrumator:prof.Mimia Manolache

Elev:Daria Alexandra Boghiu

Clasa a IV a C