Sunteți pe pagina 1din 50

Consideratii teoretice Energie

Energ
ie din
Biom
asa

ceasta lucrare ofera o imagine de ansamblu a si -tuatiei curente a bioenergiei in Europa. Sunt

pre-zentate avantajele folosirii biomasei in scopuri ener-getice si nivelul tehnologic atins de


procesele de con-versie a biomasei in energie si produ se energetice. Lu-crarea este impartita in trei
capitole ce acopera resur-sele de biomasa, procesele de conversie si produ sele energetice si ceea
ce Uniunea Europeana intreprinde pentru a stimula bioenergia (legislatie, standardizare).

1.
Introduc
ere

Fig.1. Productia de energie in


cele 25 de state ale UE in
2002 cu precizarea
contributiei biomasei

Biomasa, ca
energie solara
acumulata sub
forma chimica
in materia de
origina
vegetala sau
anima-

Fig. 2. Ciclul
carbonului in natura

la este una
dintre cele
mai
pretioase si
diversificata
resursa de
pe pamant.
Ea ofera nu
numai hrana
ci si energie,
materiale de
constructie,
hartie,
medicamente si
chimicale.
Biomasa a
fost folosita
in scopuri
ener-getice
de cand a
fost
descoperit
focul.
Termenul de
bi-omasa
acopera un
domeniu larg
de produse,
subpro-duse

si deseuri
provenite
din
domeniul
forestier,
agri-cultura
inclusiv
cele
provenite
de la
cresterea
animalelor,
precum si
deseurile
municipale
si cele
industriale.
Conform
legislatiei
Uniunii
europene,
biomasa
re-prezinta
fractia
biodegrad
abila a
produselor
deseurilor
si

reziduurilor
din
agricultura
(inclusiv
substantele
ve-getale si
cele
animale),
domeniul
forestier si
industriile
conexe
acestuia,
precum si
fractia
biodegradabi
la din
deseurile
municipale si
cele
industriale
[1].

Biomasa
este
considerata
una dintre
resursele

regenerabile
de baza ale
viitorului ce
poate fi
folosi-ta la
scara mica
si mare. Ea
contribuie in
prezent cu
14% la
consumul
mondial de
energie
primara.
Pentru 3/4
din
populatia
globului ce
traieste in
tarile in curs
de
dezvoltare,
biomasa
reprezinta
cea mai
importan-ta
sursa de
energie. In
cele 25 de
state ale
Uniunii
europene,
sursele
regenerabil
e de
energie au
contri-buit
cu 6% la
productia
totala de
energie din
2002 [1].
tinta
Comisiei
Uniunii
Europene
este ca
pana in
2010,
energia
regenerabil
a sa aibe o
contributie
de 12%.
Circa doua
treimi din
energia din
sursele
regenerabile folosite in
Europa
revin
biomasei
(fig. 1).

Intreaga
viata de pe
pamant se
bazeaza pe
plantele
verzi, care
transforma
dioxidul de
carbon si
apa din atmosfera in
materie
organica si
oxigen
folosind
energia

te lente, ce
converteste
fractia
polimerilor

de glucide
intr-o
compozitie
chimica ce
seamana
cu fractia
ligni-na.
Astfel,
legaturile
chimice
suplimenta
re din
carbu-ne
fac din el
ca si
combustibil
o sursa
mai
concentrat
a de
energie.
Toti
combustibil
ii fosilicarbunele,
pacura si
gazul
natural
reprezinta
o biomasa
foarte
veche. Dea lungul
milioanelor
de ani,
pamantul a
ingropat
plan-tele si
le-a
transforma
t in acesti
combustibil
i valorosi.
Dar desi
combustibil
ii fosili
contin
aceeasi
constituentihidrogenul
si carbonul
ca si
biomasa
proaspata
ei nu sunt
considerati
regenerabil
i pentru ca
ei necesita
un timp
foarte
indelungat
ca sa se
formeze.

O alta
diferenta
intre
biomasa
si
combustib
ilii fo-sili
este
facuta de
impacturil
e pe care
le au
asupra
mediului.
Cand o
planta
moare ea
elibereaza
cea mai
mare
parte din
materia ei
chimica
inapoi in
atmosfera.
Combusti
bilii fosili

sunt
inmagazinat
i in adancul
pamantului
si nu
afecteaza
atmosfera
pamantului
nu-mai
daca ei sunt
arsi.

Compozitia
chimica a
biomasei
difera multa
in functie de
specie, insa
se poate
spune ca
plante-le
contin (1530% in stare
uscata)
lignina
(C40H44O6) si
carbohidrati
(zaharuri sau
glucide).
Fractia de
car-bohidrati
consta din
mai multe
molecule de
glucide
legate
impreuna in
lanturi lungi
sau polimeri.
Cele doua
categorii de
carbohidrati
reprezentativ
e sunt (4045%)
celuloza
(C6H10O5) si
(20-35%)
hemi-celuloza. Fractia
de lignina
consta din
molecule
diferite de
cele ale
glucidelor.
Polimerii
celulozei
lungi sunt
folo-siti de
catre natura
pentru a
construi
fibrele care
con-

fera plantei
soliditate.
Fractia de
lignina
actioneaza
ca un liant
ce tine
fibrele de
celuloza
legate.

Biomasa
prezinta
multe
avantaje ca
sursa de
ener-gie.
Ea poate fi
folosita atat
pentru
producerea

de
electricitate
si caldura
cat si pentru
producerea
unei game
largi de
produse:
combustibili
lichizi
pentru
transport,
combustibili
solizi si
gazosi si
alte produse. Biomasa
ca materie
prima se
prezinta sub
diverse
forme, care
se gasesc
din
abundenta
in toate
partile lumii
inclusiv
Europa. In
ultimii ani sau dezvoltat
teh-nologii
avansate de
conversie a
biomasei in
combustibili sau de
ardere
eficienta.
De sigur, nu
toate resursele de
biomasa pot
fi folosite in
scopuri
energetice.
Biomasa
reprezinta in
acelasi timp
o sursa

importanta de
alimente,
cherestea
, hartie si
cateva
chimicale
valoroase.
Din acest
motiv,
folosirea
in scopuri
energetice
trebuie
integrata
cu alte
aplicatii
prioritare.

Utilizarea
biomasei
in scopuri
energetic
e poate
aduce
beneficii
semnificat
ive
sociale si
economic
e atat
pentru
zonele
rurale cat
si pentru
cele
urbane.
Lipsa
actuala de
acces la
surse
convenabi
le limiteaza
calitatea
vietii a

milioane de
oameni de
pe intreg
globul
pamantesc,
in special
din zonele
rurale din
ta-rile in
curs de
dezvoltare.
Cultivarea
biomasei
este o
activitate
rurala,
intensa,
care poate
duce la
crearea de
locuri de
munca in
zonele
rurale si
poate opri
mi-gratia de
la sate la
orase
oferind in
acelasi timp
posibilitatea
dezvoltarii
altor
industrii
rurale.

Mai jos sunt


date
costurile
viitoare
estimate ale
unui kWh
produs prin
diverse
tehnologii
inclusiv din
biomasa.

oferita de soare. Acest proces se numeste


fotosinteza. Dioxidul de carbon din atmosfera si
apa de pe pamant sunt combinate prin procesul
de fotosinteza rezultand carbohidratii care
formeaza elementele constitutive ale biomasei.
Energia solara este acumulata prin foto-sinteza
in legaturile chimice ale componentelor structurale ale biomasei. Cand biomasa este arsa,
oxige-nul din atmosfera se combina cu carbonul
din plante producand dioxid de carbon si apa.
Procesul este ciclic pentru ca dioxidul de carbon
ajuns in atmosfera este absorbit din nou de
plante (fig. 2).

In ultimele cateva sute de ani, omul a exploatat


bio-masa fosilizata sub forma de carbune. Acest
combusti-bil fosil este rezultatul unei transformari
chimice foar-

Tehnologia
costul in 2020
Tendinta costului in 2050

Euro cent/kWh

Pile de combustie
nedeterminat
reducere sustinuta

Producerea combinata a electricitatii si


caldurii in unitati mari
<3,2
reducere limitata

Producerea combinata a electricitatii si


caldurii in unitati mici
4,0-5,6
reducere sustinuta

Fotovoltaica
15,9-25,4
reducere sustinuta

Turbine eoliene situate pe uscat


2,4-4,0
reducere

Turbine eoliene situate pe apa in


apropierea tarmului
3,2-4,8
reducere

Energie din biomasa

4,0-6,4
reducere

Energie din combustibili fosili


4,8-7,2
nesigur

Nucleara
4,8-6,4
reducere

Ciclu combinat cu turbine cu gaze


(CCGT)
3,2-3,7
reducere limitata

Ciclu combinat cu gazificare integrata a


carbunelui (Coal IGCC)
4,8-5,6
reducere

Sursa: Balkan OPET Energy Newsletter,


Issue No5, July 2002

Consideratii teoretice Energie

2.
Resurs
ele de
biomas
a

Principala
sursa de
biomasa o
reprezinta
lemnul.
Alaturi de
lemn exista
o larga
varietate de
resurse ca:

culturile
cu
scopuri
energetic
e:

copaci cu
viteza
mare de
crestere:
plopul,
sal-cia,
eucaliptul
;

culturile
agricole:
trestia de
zahar,
rapita,
sfe-cla de
zahar;

culturi
perene:
miscanth
us;

plante
erbacee cu
viteza mare
de crestere:
Switchgrass sau
Panicum
virgatum (o
planta
perena ce
creste in
America de

Nord),
Miscanthu
s sau
iarba
elefant
(iarba de
Uganda).

fractia
organica
din
deseurile
municipal
e;

reziduur
i:

lemnul
provenit
din
toaletar
ea
copacilo
r si din
construc
tii;

paiele si
tulpinile
cerealel
or;

alte
reziduuri
provenit
e din
prelucrar
ea unor
pro-duse
alimenta
re
(trestia
de
zahar,
ceaiul,
cafeaua,
nucile,
maslinel
e).

deseuri
si subproduse
:

deseurile
de la
prelucrare
a lemnului:
talas,
rumegus;

deseuril
e de
hartie;

uleiurile
vegetale
uzate si
grasimile
animale.

metanul
capturat de
la gropile
de gunoi,
de la statiile de
tratare a
apelor
uzate si
din
balegar.

Exista un
potential
mare de
biomasa ce
poate fi si
mai mult
marit printro utilizare
mai buna a
resurselor
existente si
prin
cresterea
productivitat
ii culturilor.

2.1.
Potenti
al si
disponi
bilitate

In UE,
suprafata
impadurita
acopera
137 milioane hectare,
iar
suprafata
agricola
reprezinta
178 milioane ha.
Aceste
resurse pot
oferi, dupa
ce se
acope-ra
necesarul
de hrana si
hartie 11%

din totalul
anual de
energie
ceruta in
UE. Pentru
atingerea
obiective-lor
propuse
pentru
energia
regenerabil
a pana in
2010 este
necesar pe
langa
exploatarea
actualei
resurse si
stabilirea
altora noi.
Noile
resurse, sub
forma de
cul-

Tabelul 1.
Productivit
atea unor
culturi.

turi realizate
in scop
energetic,
pot oferi
circa 60%
ca biomasa
pentru
producerea
caldurii si
electricitatii
si 40% ca
biocombusti
bili. Aceasta
este
posibila
prin-tr-un
bun
manageme
nt agricol si
utilizare a
terenu-lui.
Folosirea de
terenuri
improprii
agriculturii
pentru
plantarea
de copaci
adecvati
solului
respectiv.
Re-centele
reforme
agricole ale
UE
incurajeaza
culturi-le
destinate
energeticii
prin oferirea
de subventii
(45
euro/ha),
asiguranduse astfel o
suprafata
de 1,5 milioane ha. In
tabelul 1
sunt
prezentate
pentru
cateva

culturi,
productiile
la ha, iar
in tabelul
2 sunt
prezentate
productiile
de
reziduuri
agricole.

Lemnul
este
utilizat
atat
pentru
producere
a de
cherestea
, hartie si
fibre cat si
ca sursa
de
energie.
Ciclul de
viata
normal a
unui
copac
include o
perioa-da
de
crestere
rapida in
inaltime
urmata de
o perioada de
crestere
constanta
in
diametru,
inaltime si
volum.
Varsta de
recoltare
depinde
de specie,
dar in
general
atinge 3080 de ani.
Circa (2045)% din
lem-nul
recoltat in
fiecare an
este sub
forma de
rezidu-uri,
adica
lemnul
rezultat
din
toaletarea
copacilor
si caderile
din
paduri.
Pentru
cateva
specii de
copaci cu
viteza
mare de
crestere
se poate
reduce
ciclul de
viata la 315 ani.
Aceste
specii
sunt
plopul,
salcia si
eucaliptul.
Crearea

unei
scheme
economice
de producere a
energiei din
biomasa
lemnoasa
consta in
stabilirea
unor
sisteme
logistic
efective de
recolta-re,
recuperare,
compactare
, transport,
innobilare si
stocare.
Recoltarea
si
transportul
pot avea o
influ-enta
semnificativ
a asupra
costului si
balantei
ener-getice.
Din acest
motiv
trebuie
acordata
atentie in
alegerea
metodei
potrivite de
transport si
localiza-rea
instalatiei
de
conversie
cat mai
aproape de
sur-sa de
biomasa.

Culturile
cele mai
utilizate in
scopuri
energetice
sunt cele de
grau, orz,
secara,
trestie de
zahar, sfecla de
zahar,
plante
leguminoas
e (lucerna
sau trifoi),
plante
oleagenoas
e (rapita),
plante
erbacee
(miscanthus,
switchgrass
). Multe alte
specii au
fost studiate in ceea
ce priveste
optimizarea
productiei,
recol-

tarea,
pastrarea si

procesarea.
Aceste
plante ofera biomasa
ce poate fi
arsa direct
sau supusa
transformarilor
termochimic
e sau
biologice.
Graul, secara, orzul,
trestia de
zahar si
sfecla de
zahar sunt
in general
convertite in
etanol.
Plantele
leguminoas
e si plante
erbaceele
pot fi
procesate
impreuna cu
bale-garul
sau
deseurile
pentru
obtinerea
de biogaz.
Plan-tele
oleagenoas
e sunt
folosite
pentru
producerea
de
biodiesel.
Exista
plante care
pot fi
procesate
pentru
obtinerea
simultana
de material
celulozic si
bioeta-nol.
Astfel de
planta este
sorgul
dulce.
Unele dintre
plantele
enumerate
sunt
perene, iar
altele sunt
anu-ale, dar
toate sunt
potrivite
unei
agriculturi
conventionale.
Ambele
culturi, cele
destinate
productiei
de energie
si cele
destinate
alimentatiei
trebuie
reali-zate
impreuna

pentru a
maximiza
eficienta
fermelor
agricole.
Avantajul
celor
destinate
energeticii
consta in
faptul ca
ele nu
necesita
cele mai
bune
terenuri si
nici prea
multa
ingrijire,
apa si
fertilizatori
. Acest lucru se
datoreaza
faptului ca
important
a este
cantitatea si nu
calitatea.

Reziduurile
si subprodusele
agricole
sunt cele
pro-venite
din
prelucrare
a lemnului
(rumegus,
talas, placaj, coaja,
lesie
rezultata
din
prelucrare
a
celulozei)
si din
recoltarea
si
procesarea
plantelor
alimentare
(ce-reale,
trestie de
zahar,
ceai,
cafea,
orez,
bumbac,
arbo-rele
de
cauciuc,
palmierul
de cocos).
Numai
20% din
productia
de paie
poate fi
folosita in
scopuri
energetice, restul
de
productie
utilizata
pentru
acoperirea

Productia de materie
uscata

ne-voilor din
sectorul
agricol si
altele.
Balegarul
este o alta
sursa utila
ce provine
din sectorul
agricol.

O sursa de
biomasa
care nu a
fost
exploata-ta
pana acum
o
reprezinta
biomasa
marina,
forma-ta
din
plancton si
alge.
Avand in
vedere
volumul
ma-rilor,
aceasta
sursa
poate
constitui o
sursa
majora de
energie
pentru
viitor.

Deseurile
solide
municipale
rezulta in
principal din
activitatea
domestica
din
gospodarii.
Fiecare
cetatean al
UE produce
in medie
mai mult de
500 kg
deseuri pe
an.
Cantitatea
totala
produsa in
UE este de
225
milioane
tone pe an.
Puterea
calorica a
frac-tiei
organice
din
deseurile
solide
municipale
se ga-

Productia
echivalent
a de petrol

t/ha
Cultura

Planta
l/ha

Reziduul
Productia
de
reziduu
tone/tona
de
cultura

Orez
paie

30
1,1-2,9
miscanthus, sorg, sorg
dulce, stuf
12 000

Grau
paie

20
mazare, floarea-soarelui,
canepa, ce-

1,0-1,8

8 000
Porumb
tulpina+
stiulete
reale, papura, salcie,
plop, eucalipt

1,2-2,5

Sorg
tulpina

0,9-4,9

Mei
10

tulpina

rapita, hrisca, salcam

2,0

4 000
Orz
Tabelul 2. Productia de
reziduuri agricole.

paie

1,5-1,8

Secara
paie

Nr.
7(38)/2
006 16

1,8-2,0

Ovaz
paie

1,8

Alune de pamant
coji

0,5

Alune de pamant
tulpina

2,3

Mazare
tulpina

5,0

Bumbac
tulpina

3,5-5,0

Iuta
tulpina

2,0

seste in
intervalul
(800012000)
kJ/kg,
ceea ce
in-seamna
circa o
treime din
puterea
calorica a
carbunelui.
Decizia
asupra
utilizarii
acestora
ca sursa
de energie
este
legata de
politica de
gestiune
lo-cala si
nationala
a
deseurilor
si de
dispozitia
popu-latiei
spre
reciclare si
incinerare.
Alegerea
filierei de
tratare a
deseurilor
intr-o
localitate
se face tinand cont
printre
altele de
compozitia
si
proprietatile
acestora,
de
tehnologiil
e
disponibile
si de piata
diferitelor
materiale
reciclabile.
Intregul
proces de
gestiune
trebuie sa
fie integrat
pentru a
se evita
conflictele
intre
diferitele
filiere de
tratare. In
gene-ral,
deseurile
cu putere
calorica

mare sunt folosite pentru


producerea de caldura si
electricitate. Pentru asta,
deseurile sunt fie
incinerate, fie
transformate in
combustibili solizi, lichizi
sau gazosi ce pot fi mai
usor de transportat si
folositi pentru producerea
de caldura si electricitate
sau pentru alimentarea
au-tovehiculelor (fig. 3).
Fractia biodegradabila
poate fi folosita impreuna
cu alte deseuri pentru
producerea de biogaz
prin compostare sau
digestie anaeroba.

Biogazul
poate fi
recuperat
de la
haldele de
deseuri
sau
produs
prin
fermentati
a atat a
deseurilor
solide
municipale
dar si a
namolului
de la
statiile de
trata-

Consideratii teoretice Energie


Materiale
feroase
6%
Materiale
plastice
9%
Materiale
neferoase
1%
Textile
2%
Materiale
combusti
bile
8%
Sticla
7%
Materiale
necombu
stibile
2%
Materiale
putrescibi
le
19%
Fractia
fina
11%

Tabelul 4.
Resursele de
biomasa din
Romania
(FAO,
FAOSTAT
Database si
Forestry
Information
System,
2002,
www.fao.org).

Fig. 3. Filierele de tratare


si conversie a deseurilor
solide municipale.

Tabelul 3. Compozitia
masica orientativa a
deseurilor solide
municipale din UE.

Tipul de
resursa
de
biomasa
Productia
totala
Productia
medie

Materiale din hartie si


carton
35 %

tone
grau
tone/1000 ha

5 364 014

233

plante de
nutret
4 678 167
Principalele 10 culturi
agricole
203

cartofi
3 742 300

162
lucerna pentru furaj
7 846 000

341

legumino
ase
pentru
boabe
2 949 367

porumb
128
7 777 600

338
trifoi
pentru
furaj
2 704 367
leguminoase
(amestec pentru furaj)
6 316 667

274

117

legume si radacinoase

Produse
forestiere

1 244 867
m3

54
m3/1000 ha

struguri

lemn de
foc si
mangal

1 170 786
3 152 600

51
137

Animale
numar

reziduuri
de lemn
243 500

numar/1000 ha
15
bovine
3 097 000

134

re a apelor
uzate, a
balegarulu
i si a
efluentilor
din

pasari
69 312 000

3 009

porcine
6 521 000

283

agricultura
si industria
alimentara.
Prin
producere
a

deseurilor
solide
municipal
e din UE.
si recuperarea
biogazului, care contine
in cea mai

mare parte metan se


realizeaza si reducerea
emisi-

ei unuia dintre gazele cu


puternic efect de sera. In

In
Romania
exista
doua zone
de
distributie
a bi-

omasei
(ISPE SA
Bucuresti,
Renewabl
e Energy

tabelul 3 este data


compozitia masica
orientativa a
Country
Profile,
2002).
Circa 90%
din
lemnele de

19
foc si 55% din deseurile
de lemn se gasesc in
zona

Nr.
7(38)/2006

Carpatilor si a
Subcarpatilor. Circa 54%
din dese-

urile agricole se gasesc


in campiile de sud si
Mol-

dova. Circa
52% din
biogaz se
gaseste in
campii-le
de sud si
campiile de
vest. Din
suprafata
tota-la a
Romaniei,
pentru
agricultura
se
foloseste
cir-ca 40%,
iar cea
impadurita
reprezinta
27%. in
pre-zent se
foloseste
circa 70%
din
resursele
de lemn de
foc. Din
intreaga
suprafata
agricola,
pentru cultura
cerealelor
se
foloseste
66%,
pentru

culturi fu-rajere 14% si


pentru culturi tehnice
13%. Potrivit Regiei
Autonome a Padurilor
ROMSILVA produc-tia
anuala de cherestea
poate ajunge la 18 000
000 m3 in anul 2020, cea
mai mare parte fiind utilizata in constructii si
industria hartiei. In tabelul
4 sunt date cele mai
importante resurse de
bioma-sa din Romania.

directii de
conver-sie a
biomasei.

Cele mai
folosite
tehnologii
de
transform
are a biomasei
folosesc
caldura.

3. Conversia
biomasei

Exceptand cazurile in care


arderea directa este
potrivita, biomasa bruta
necesita transformarea in
combustibili solizi, lichizi
sau gazosi care pot fi folositi pentru producerea de
caldura, electricitate si
drept combustibil pentru
autovehicule. Aceas-ta
conversie se realizeaza
prin procese mecani-ce,
termice sau biologice.
Procesele mecanice nu
sunt strict de transformare
deoarece ele nu schim-ba
natura biomasei. Exemple
de astfel de procese sunt:
sortarea si compactarea
deseurilor, procesa-rea
reziduurilor de lemn in
baloti, pelete si briche-te,
tocarea paielor si cocenilor,
presarea semintelor
oleagenoase. Astfel de
procese sunt folosite pentru pretratarea biomasei.
Arderea, gazificarea si piroliza sunt exemple de
procese termice. Ele
produc, fie caldura, fie un
gaz sau lichid. Gazul poate
fi folo-sit pentru alimentarea
unui motor sau a unei pile
de combustie. Lichidul
poate fi transformat mai
depar-te in combustibili
lichizi sau gazosi.
Fermentatia si digestia sunt
exemple de procese
biologice. Aces-tea se
bazeaza pe activitatea
microbiana sau enzi-matica
de transformare a zaharului
in etanol, sau a biomasei in
combustibili solizi sau
gazosi. In fig. 4 sunt
schematizate principalele

Consideratii
teoretice
Energie

O
comparatie
intre
purtatorii
de energie
produsi din
biomasa
poate fi
realizata
pe baza
abilitatii
aces-tora
de a
produce
caldura,
electricitate
si
combustibili pentru
motoare.
Un mijloc
util de
comparare
a biomasei si
combustibil
ilor fosili se
bazeaza
pe rapoartele lor
O:C si H:C,
cunoscut
ca
diagrama
Van Krevlen (fig.
5). Cu cat
sunt mai
mici
rapoartele
respective, cu atat
este mai
mare
continutul
de energie
al materiei
respective.

Fig. 5.
Diagram
a Van
Krevelen
pentru
diferiti
combusti
bili fosili.

Tabelul
5.
Caracteri
sticile
combusti
bililor
masici
obtinuti
din
biomasa
si
efectele
lor mai
important
e.

Caracteri
stica
Efectul

Fig. 4. Caile de
conversie a biomasei.
Proprieta
tile fizice

continutu
l de
umiditate
durata de
stocare,
puterea
calorica
inferioara,
autoaprindr
ea,
proiectarea
instalatiei

puterea
calorica
inferioara,
puterea
utilizarea
combusti
bilului,
proiectar
ea
instalatiei

calorica superioara

dimensiu
ni, forma
manipula
re,
tehnologi
a de
ardere

granulati
e
uscare,
formarea
prafului
continutul de volatile
comportamentul la
descompunerea
termica
rezistent
a la
abraziun
e
continutul de cenusa
emisia de particule solide,
manipularea cenusii,
utilizarea/indepartarea
cenusii,

tehnologia de ardere

schimbar
ea
calitatii,
segregar
ea

Proprieta
ti
chimice

continutu
l de C
puterea
calorica
superioar
a
temperatura de topire a
cenusii
siguranta in functionare,
tehnologia de ardere,
sistemul de control a
procesului

densitatea in vrac
stocarea, transportul si
manipularea
combustibilului

continutu
l de H
puterea
calorica
superioara,
puterea
calorica
inferioara

continutul de O
puterea calorica
superioara

formarea
aerosolil
or

continutul de Cl
coroziune, emisii de
HCl, dioxine si furani

continutul de N
emisia de Nox, N2O,
coroziune

continutul de S

continutu
l de Mg
mareste
temperat
ura de
topire a
cenusii,
utilizarea
cenusii

emisia de Sox,
coroziune
continutu
l de Ca

continutul de K
coroziunea
schimbatoarelor de
caldura, reduce
temperatura de topire a
cenusii,

mareste
temperat
ura de
topire a
cenusii,
utilizarea
cenusii

continutu
l de
metale
grele
formarea aerosolilor,
utilizarea cenusii

emisii
poluante,
utilizarea
cenusii,
formarea
aerosolilor

Nr.
7(38)/20
06
continutul de Na
reduce temperatura de
topire a cenusii,
coroziunea
schimbatoarelor de
caldura,

20

3.1. Arderea
biomasei

Arderea este cea mai


veche si utilizata.
Eficienta de
transformare in
electricitate este de 2025%. Bi-omasa poate fi
arsa direct (asa cum
este ars lemnul pentru
incalzire sau incinerate
deseurile) sau arsa simultan cu carbunele
(co-ardere). Cazanele
moderne sunt proiectate
sa foloseasca coarderea pentru a reduce emisiile de CO2.
La proiectarea
sistemului de ar-dere se
tine seama de
caracteristicile
combustibilu-lui ce
urmeaza sa fie folosit,
de legislatia de mediu,
costul si performantele
echipamentelor
disponibile. In timpul
arderii, o particula de
biomasa trece prin mai
multe faze, mai mult sau
mai putin distincte. Mai
intai are loc uscarea,
pana la temperaturi de
100 C, apoi pe masura
ce incalzirea continua,
are loc piroli-za si/sau
gazificarea, urmata de
arderea propriu-zisa si
lichefierea.

Umiditatea limita a
biomasei pentru
sustinerea ar-derii nu
trebuie sa depaseasca
60% din masa. Umiditatea este o proprietate
a biomasei foarte
importan-ta de care
depinde proiectarea
instalatiei de ardere si
desfasurarea procesului
de ardere.

In tabelul 5 sunt
prezentate
schematizat
caracte-risticile
biocombustibilior
masici si efectele
lor mai importante.

Biomasa este diferita de


carbune in ceea ce priveste continutul de
materii organice si
anorganice, puterea
calorica si proprietatile

fizice.
Fata de
car-bune,
biomasa
are in
general
mai putin
carbon,
alu-miniu
si fier si
mai mult
oxigen,
silice si
potasiu,
are
putere
calorica
mai mica,
continut
de apa
mai mare,
densitate
mai mica
si
friabilitate
redusa.
Arderea
bi-omasei
implica
modificar
ea
procesulu
i de
ardere in
orice
instalatie,
datorita
compoziti
ei
biomasei,
mai ales
continutul
ui de
volatile.
Puterea
calorica a
bio-masei
este mult
mai mica
decat cea
a
carbunelu
i da-torita
continutul
ui ridicat
de
umiditate
si de
oxigen.

Este
recomand
at ca
biocombu
stibili
solizi ce
vor fi
folositi in
instalatiile
casnice,
comercial
e si
industriale sa fie
supusi
unor
procese
de
pretratare
cum ar fi:
spalarea,
uscarea,
reducerea
marimii si
compacta
rea (fig.
6), pentru
a se
obtine o

mai mare uniformitate, a


face mai usoara
manipularea si a reduce
umiditatea la un nivel
acceptabil.

Lemnul este cel mai


folosit biocombustibil
solid. Materialul brut
poate avea urmatoarele
forme: bus-teni, butuci,
tulpini, frunze si ace din
padure, scoar-ta,
rumegus, surcele si
talas din industria
lemnului si lemnul
recuperat din
constructii. Acestea pot
fi folosi-te cand este
posibil direct ca un
combustibil, sau pot fi
procesate in forme mai
usor de transportat,
stocat si ars cum ar fi:
peletele, brichetele si
praful de lemn.

Lemnul de foc este


combustibil forestier in
forma de tulpina
tratata sau nu de
copac. Pentru
manipula-rea mai
usoara, tulpinele sunt
facute snopi prin presarea impreuna a
ramurilor in snopi
avand marimi egale,
asemanatori unui
bustean.

Peletele sunt produse


prin maruntirea
rumegusu-lui, aschiilor,

surcelelor
sau a cojii
de copac
si presarea
prafului
obtinut
printr-o
matrita.
Caldura
rezultata
in urma
frecarii
este
suficienta
pentru
inmuierea
lig-ninei.
Prin
racire,
lignina
devine
rigida si
leaga
materialul.
Peletele
au forma
cilindrica
sau
sferica cu
dia-metrul
mai mic
de 25
mm.

Brichetele
au forma
rectangul
ara sau
cilindrica
si sunt
obtinute
prin
presarea
impreuna
a
rumegusu
lui,

Consideratii teoretice Energie


3.1.1.
Puterea
calorica
a
biomas
ei

Fig. 6.
Mostre
de
biomasa
compacta
ta.

aschiilor,
surcelelo
r sau a
cojii de
copac
intr-o
pre-sa
cu piston
sau
surub.
Continut
ul de
energie
al peletelor si
brichetel
or este
de circa
17
GJ/tona
cu un
continut
de
umiditate
de 10%
si o
densitate
de cir-ca
600700kg/m
3
.

Exista multe
incercari de
corelare a
puterii
calori-fice
cu
compozitia.
Celuloza
are o putere
calorica mai
mica decat
a ligninei
datorita
gradului
mare de
oxi-dare. Alti
compusi,
precum sunt
hidrocarburil
e cu un
grad redus
de oxidare
fac sa
creasca
puterea
calorica a
biomasei.
Puterea
calorica a
biomasei
este strans
legata de
continutul
de lignina.
astfel,
puterea
calori-ca
superioara
pentru o
proba
uscata si
lipsita de
ce-nusa se
poate
calcula cu
relatia [7]:

Qs = 88,9
(LC) +
16.821,8,
kJ/kg

unde (LC)
reprezinta
continutul
de lignina
raportat la
starea
uscata si
lipsita de
cenusa, %.

Puterea
calorica
superioara

a
biocombust
ibililor
poate fi
calculata in
functie de
continutul
de carbon
fix, Cf (%)
cu formula
[7]:

modificata
a lui
Dulong, ca
functie de
continutul
de carbon,
C (%),
hidrogen,
H (%),
oxigen O
(%) si azot,
N (%) [7]:

Qs = 196

Qs = 33.500
C + 142.300
H - 15.400 O
- 14.500 N,
kJ/kg in
literatura de
specialitate
poate fi
gasita si for-

Cf +
14.119,
kJ/kg

In literatura
au fost
dezvoltate
formule de
estima-re a
puterii
calorifice
pentru
combustibilii
din diferi-te
materiale
lignocelulozice si
uleiurile
vegetale pe

mula [6]:

Qsanh =
349,1Canh
+
1.178,3Ha
nh

+
100,5Sanh
- 15,1Nanh
103,4Oanh
- 21,1Aanh,
kJ/kg
unde Canh,
Hanh, Sanh,
Nanh, Oanh,
Aanh
reprezinta
continu-turile
in procente
de carbon,
hidrogen,
sulf, azot,
oxi-gen si
respectiv
cenusa
raportate la
starea
anhidra.

In tabelul 6
sunt date
puterile
calorifice
superioare
ale celor
mai utilizati
combustibili
solizi.

baza
analizei
lor
chimice.
Pentru
biocombu
stibilii solizi se
poate
folosi
formula

3.1.2.
Probleme ce
apar la
arderea
biomasei in
cazane

Tehnologiile
de ardere a
biomasei
prezinta

cate-va
probleme.
Cele mai
importante
tin de
murdari-rea
si
coroziunea
suprafetelor
de schimb
de caldu-ra.
Zgurificarea
si
murdarirea
reduc
schimbul de
cal-dura al
suprafetelor
si cauzeaza
coroziunea.
Coroziu-nea
si eroziunea
duc la
scurtarea
duratei de
viata a
echipament
elor.
Depunerile
sau
murdarirea
suprafetelor este
provocata
de materia
anorganica
prezen-ta in
biomasa ce
arde.
Sodiul, Na
si potasiul,
K co-boara
temperatura
de topire a
cenusii si
prin urmare

21
Nr.
7(38)/2006

Tabelul 6.
Puterea
calorica a
unor
combustibil
i solizi
obtinuti din
biomasa.

Biomasa
Puterea
calorica
superioara ra-

portata la
starea
anhidra, kJ/kg

Tulpini de
lucerna
(trifoi)
18 400

Coji de
migdale
19 400

Tulpini de
bumbac
15 800

Coji de
alune de
pamant
15 700-20
00

Samburi de
masline
21 400

15 500
Coji
seminte de
floarea

Mangal
31 800

Tulpini de
porumb

16 120

Deseuri
vegetale

15 700-16
200

soarelui
12 600
Stiuleti de
porumb

Paie de
grau
17 20018 900

Tulpini de
floarea
soarelui

Paie de
orez

21 100

balegar
14 800

Tulpini de
tutun
16 400 (7%
umiditate)

15 200
Coarde de
vita de vie

21 800

Coji de
nuci

17 400

Coji
seminte
de orez
15 50019 800

Lemn

16 500 (7%
umiditate)

Ramuri de
mar
15 200 (7%
umiditate)

Consideratii teoretice Energie

este intensificata depunerea de cenusa pe


tevile ca-zanului. Calciul, Ca si magneziul,
Mg fac sa creasca temperatura de topire a
cenusii. Siliciul, Si se poate combina cu K
producand silicati cu temperatura redu-sa de
topire in particulele volatile. Acest proces
este important pe de-o parte in evitarea
sinterizarii/aglo-merarii si topirii cenusii pe
gratarul de ardere sau in stratul fluidizat
instalatiilor de ardere si pe de alta parte in
impiedicarea zgurificarii cenusii pe suprafa-ta
schimbatoarelor de caldura. Paiele de
cereale si iarba au un continut ridicat de K,
Cl si sulfati si re-dus de Ca. Arderea cojilor
de migdale este insotita de murdarirea si
corodarea puternica a suprafetelor de
schimb de caldura. Desi acestea au un
continut ri-dicat de metale alcaline, continutul
lor in clor si sulf este redus fata de alti
combustibili. Potasiul si sodiul combinate cu
clorul si sulful au un rol determinant in
mecanismul de corodare. Aceste elemente
se evapo-ra in timpul arderii formand cloruri
ce se condensea-za pe tevile
schimbatoarelor de caldura si reactionea-za
formand sulfati si eliberand clorul.

Clorul are o functie catalitica asupra reactiei de


oxi-dare a tevilor schimbatoarelor de caldura, in
special la temperatura redusa (100-150C).
Combustibilii ce pre-zinta un raport molar S:Cl
mai mic de 2 provoaca coro-ziunea deoarece in
acest caz se formeaza clorurile me-talelor
alcaline. Volatilizarea urmata de condensarea
metalelor volatile duce la formarea de cenusa
zbura-toare de dimensiuni mai mici de 1m
(aerosoli) ce este greu de retinut in instalatiile de
filtrare. Depunerea de cenusa pe suprafetele de
schimb de caldura la arde-rea biomasei poate
avea loc intr-o masura mai mare sau mai mica
decat la arderea carbunelui. La arderea
amestecului de biomasa si carbune, depunerea
de ce-nusa are loc intr-o masura mai mica decat
la arderea numai a unuia dintre combustibili.
Aderenta si durita-tea depunerilor la arderea
biomasei sunt mai ridicate decat cele de la
arderea carbunelui.

Instalatiile de ardere in strat fluidizat circulant


sunt potrivite pentru rearderea cenusii, pentru ca
ele sunt flexibile la schimbarea combustibilului si
produc cenu-sa fara combustibil nears.
Continutul ridicat de carbon nears in cenusa
reduce stabilitatea chimica a cenusii si mareste
foarte mult volumul cenusii, ceea ce face sa
creasca costul de manipulare, transportare si depozitare a cenusii. Pentru a diminua aceste
efecte, ce-nusa trebuie recirculata in vederea
rearderii sau tre-buie imbunatatit procesul de
ardere. Rearderea cenu-sii duce la reducerea
emisiei de NOx cu 20%, dar si la cresterea
emisiei de CO la circa 100-140ppm. Cantita-tea
de cenusa recirculata trebuie sa fie redusa
pentru a evita cresterea tendintei de coroziune in
cazan. Be-neficiile economice ale instalatiilor de
ardere in start fluidizat circulant se rezuma la
costul redus al combus-tibilului si manipularii
cenusii. Cenusa rezultata poate fi reciclata si
folosita drept nutrient pentru terenurile
impadurite. Cenusa zburatoare de la arderea
biomasei in strat fix are un continut ridicat de
carbon nears si de aceea nu este potrivita
reciclarii directe. Instalatiile de ardere in strat fix
produc o cenusa zburatoare cu pes-te 50%
carbon nears.

Coroziunea preincalzitorului de aer este


provo-cata de prezenta speciilor
higroscopice in depu-neri (in particular cloruri
ale fierului) ce sunt supu-se unor variatii largi
de temperatura determinate de functionarea
intermitenta a instalatiei. S-a obser-

Nr. 7(38)/2006 22

faciliteaza controlul N2O. In


concluzie se poate spune
ca fenomenul de coro-dare
depinde de continutul de
Cl, de metale alcali-ne si S
in combustibil.

vat ca
metalele
alcaline in
general si
potasiul cu
so-diul in
particular au
reactivitate
mai mare in
cenusa
combustibilil
or obtinuti
din biomasa
decat in
cenu-sa
carbunilor.
In
comparatie
cu
depunerile
genera-te in
timpul
arderii
carbunelui,
depunerile
rezultate la
arderea
biocombusti
bililor sunt
mai dense
si mai greu
de inlaturat.
Coroziunea
de inalta
temperatura a
suprafetelor
de schimb
de caldura
se datoreaza prezentei
clorului in
cenusa
depusa.
Continutul
in clor al
cenusii
scade brusc
cu cresterea
continu-tului
in sulf si de
aceea la
arderea
simultana
(co-arderea)
biomasei cu
continut
ridicat de Cl
si redus de
S cu
carbune ce
contine S
rezulta
depuneri cu
con-tinut
redus de Cl,
ceea ce

In tabelul 16 sunt
prezentate schematizat
proble-mele pe care le
ridica prezenta unor
elemente in biocombustibilii solizi,
precum si posibilitatile
tehnolo-gice de remediere
a acestora.

3.1.3. Tehnologii
de ardere

Principalele tipuri de
instalatii de ardere a
bioma-sei sunt
urmatoarele:

Focarele
cu gratar,
care in
general au
o pute-re
de 20 MW t
sunt
folosite
pentru
arderea
bio-masei
cu continut
mai mare
de
umiditate si
ce-nusa si
de
dimensiuni
variabile,
dar nu prea
mici. Pot fi
arse
amestecuri
de
biocombust
ibili pe
baza de
lemn dar
nu si
amestecuri
ale
acestora
cu pa-iele
datorita
diferentei
dintre
caracteristi
cile de
ardere,
umiditate si
temperatur
a de topire
a ce-nusii.
Arderea se
realizeaza
in trepte
(fig. 7).
Tur-bulenta
in camera
primara, de
ardere a
mangalului, trebuie
sa fie mica
pentru a
asigura un
strat cu
material
incandesce
nt stabil.
Turbulenta
in ca-mera
secundara
de ardere
trebuie sa
fie ridicata
pentru a
asigura o
amestecar
e
corespunz
atoare intre
gazele
combustibil
e si aerul
secundar.
Functioneaza
bine si la
sarcini
reduse de
pana la
25% prin

controlarea aerului
primar. Gratarul poate fi
racit cu apa.

In fig. 8 este prezentata o


instalatie de uz casnic de
incalzire ce foloseste
arderea inversa a lemnelor
de foc. Arderea inversa,
adica curgerea gazelor de
ardere de sus in jos prin
stratul de ardere si cu alimentarea aerului atat
deasupra gratarului cat si
sub acesta este tot mai
folosita in instalatiile
casnice da-torita
avantajelor pe care le
prezinta:

reducerea emisiilor de
compusi organici volatili;

Consi
deratii
teoreti
ce
Energi
e

procesul de
ardere este continuu si
stationar, spre deo-sebire de
arderea obisnuita, care este
nestationara, ci-clica
determinata de alimentarea
cu combustibil;

oprirea
alimentarii cu aer face ca
arderea sa in-ceteze spre
deosebire de arderea
obisnuita, unde dupa
intreruperea alimentarii
cu aer se continua
degajarea volatilelor cu
evacuarea lor din camera de ardere;

exploatarea si
controlul sunt mai
facile.

Fig. 7.
Schema
arderii in
trepte.

23
7(38)/2006

Nr.

Consideratii teoretice Energie


dimensiun
i mici ca:
pelete,
rumegus
si talas.
Alimentar
ea cu
combustib
il se face
pe la
partea
inferioara
a camerei
de ardere
cu ajutorul unui
transporto
r elicoidal.

Fig. 8.
Instalatie
casnica de
ardere cu
gratar fix.

Focarele cu
alimentare
inferioara,
ce
reprezinta o
tehnologie
ieftina si
sigura
pentru
instalatii
pana la
6MWt sunt
destinate
arderii
combustibilil
or cu continut redus
de cenusa
si de

Instalatiile
de ardere
in strat
fluidizat
sunt
folosi-te
inca din
1960
pentru
arderea
deseurilor
solide municipale si
industriale
.
Camerele
de ardere
sunt verticale de
forma
cilindrica
cu pereti
refractari
sau ecranati.
Aceste
instalatii
folosite
pentru
biocombu
stibili pot
depasi
puteri de
30MWt.
Biomasa
este arsa
intr-o
suspensie
formata
din gaz si
materialul
inert granular al
stratului
(nisip,
alumina,
olivina si
dolomita)
in care
aerul de
ardere
este
insuflat pe
la partea
inferioara.
Sistemele
cu strat
fluidizat
sunt
flexibile in
ceea ce
priveste
combustib
ilii.
Arderea in
strat fluidizat este
tot mai

folosita
deoarece
materialul
inert din
stratul fluid,
care
reprezinta
90-98% din
ames-tecul
material
inertcombustibil
actioneaza
ca un regulator
termic ce
compensea
za variatiile
continutu-lui
de
umiditate si
mentine
constant
fluxul de
caldu-ra
produsa si
calitatea
gazelor. De
asemeni,
mediul
ofera
avantajul
unei bune
amestecari
si al unui
trans-fer
termic
intens, ceea
ce confera
conditii
uniforme de
ardere cu
un
coeficient
de exces de
aer mic
(1,1-1,2
pentru
stratul
recirculant
si 1,2-1,4
pentru
stratul
stationar).
In ciuda
arderii la
temperatura
relativ redusa,
regula trei
T
(temperatur
a, timp de
rezidenta si
turbulenta)
pentru o
ardere de
inalta
calitate este
bine
respectata,
eficienta
arderii fiind
de 99100%.

Temperat
ura
trebuie
mentinuta
sub 800 C
pentru a
se evita
sinterizare

a in strat.
Controlul
temperatu
rii se face
prin
recirculare
a gazelor
de ardere
sau prin
injectie de
apa.

in ciclurile
combi-nate
cu instalatie
de
gazificare
se face cu o
eficien-ta
de 35-45%.

Co-arderea
biomasei cu
carbunele in
cazanele
proiectate
pentru
carbune
este tot mai
utilizata
pen-tru ca
se folosesc
investitiile si
infrastructur
a asoci-ate
centralelor
termoelectri
ce cu
combustibili
fosili si in
acelasi timp
se reduc
emisiile de
poluanti
(SOx, NOx
etc.) si de
gaze cu
efect de
sera (CO2,
CH4, N2O).
Instalatiile
existente de
ardere a
carbunelui
pot folo-si
pe langa
carbune
pana la
10%
biomasa
fara nici o
modificare.
Co-arderea
poate fi
directa
atunci cand
se
realizeaza
arderea
biomasei
impreuna cu
carbu-nele
intr-o
camera de
ardere si
indirecta
atunci cand

arderea
biomasei
se
realizeaza
intr-un
focar
separat
iar gazele
de ardere
rezultate
sunt
trimise in
caza-nul
de abur
pe
carbune,
sau cand
biomasa
este gazificata
separat,
iar gazele
combustib
ile
alimentea
za
camera
de ardere
a
carbunelui
. Eficienta
arderii
bio-masei
in cazul
co-arderii
este de
34% ca si
la arderea
carbunelui
.
Utilizarea
biomasei

Tratarea
gazelor de
ardere a
biomasei
este similara gazelor
de ardere a
carbunilor.
Emisiile de
NOx sunt
controlate
prin tehnici
de ardere.
Pentru
elimina-rea
SOx nu sunt
necesare
masuri
secundare,
deoare-ce
prin arderea
biocombusti
bililor nu se
produce
asa mult
SOx ca la
arderea
carbunelui.
Deoarece
emisii-le de
cenusa si
funingine
pot duce la
formarea
aero-solilor
sunt
necesare
masuri
suplimentar
e de curatire a gazelor
de ardere.

3.2.
Gazifica
rea
biomas
ei

Procesele de
gazificare
pot fi privite
ca si conversia prin
ardere, dar
la care
participa mai
putin oxigen
decat la
ardere. In
functie de
raportul
dintre
cantita-tea
de oxigen ce
intra in
reactie si
cea
necesara
arderii
complete,
denumit
raport
echivalent,

se poate
calcula
compozitia
gazului
produs (fig.
9). Pentru un
raport sub
0,1, procesul
se numeste
piroliza si
numai o mica
par-te din
energia
chimica a
biomasei se
regaseste in
ga-zul
produs,
restul
regasindu-se
in carbonul si
biouleiul
produs. Daca
raportul este
cuprins intre
0,2 si 0,4,
pro-cesul se
numeste
gazificare.
Aici are loc
transferul
ma-xim de
energie de la
biomasa la
gazul
produs.

gaz cu
putere
calorica
redusa
(40007000
kJ/m3N,
putere
calorica
superioara
), care este
potrivit
pentru
utiliza-rea
la cazane,
motoare si
turbine,
dar nu este
potrivit

Nr.
7(38)/2
006

24

Gazificarea
termochimica
este procesul
de conversie prin
oxidare
partiala la
temperatura
ridicata a
ma-teriei ce
contine
carbon, ca
biomasa sau
carbunele,
cu formarea
unui gaz
denumit gaz
de gazogen,
gaz cu
putere
calorica
medie (MHV
gas) sau
gaz de
calita-te
medie.
Acest gaz
contine CO,
CO2, H2,
CH4 si cantitati mici de
hidrocarburi
mai grele ca
etanul si etena, apa, azot
(daca se
foloseste
aerul ca
agent de oxidare) si
diferiti
contaminanti
precum
particule mici
de cocs,
cenusa,
gudroane si
uleiuri.
Oxidarea
partiala
poate fi
realizata
utilizand aer,
oxigen, abur
sau amestecuri ale
acestora.
Gazificarea
cu aer
produce un

Fig. 9.
Compozit
ia

calculata a
gazului
rezultat din
reactia la
echilibru
dintre
biomasa si
aer.

transportarii
prin
conducte
datorita
densitatii
energe-tice
scazute.
Gazificarea
cu oxigen
produce un
gaz cu
putere
calorica mai
mare
(1000018000kJ/m3
N, pute-re
calorica
superioara),
care este
potrivit
pentru o
dis-tributie
limitata cu
ajutorul
conductelor
si pentru
utili-zarea
ca gaz de
sinteza
(amestecul
format din
CO, H2 si
urme de
CO2 obtinut
prin
curatirea
gazului de
gazogen).
Acest gaz
mai poate fi
produs si
prin
gazificare
piroli-tica
sau cu
abur,
caldura
necesara
procesului
fiind asigurata prin
arderea
produsului
auxiliarcarbonul
intr-un
reactor
secundar.

Gazificar
ea se
poate
aplica
biomasei
cu
continut
de
umiditate
mai mic
de 35%.

Gazul de
sinteza poate
fi convertit in
alti combustibili mai
valorosi,
chimicale
sau
materiale.
Procesul Fischer-Tropsch
converteste
gazul de
sinteza in
combus-tibili
lichizi pentru
transport. O
varietate de
procese catalitice pot
transforma
gazul de
sinteza intr-o
mare nu-mar
de chimicale
sau alti
combustibili
si produse.

Gazificarea
cu aer este
tehnologia
cea mai
utiliza-ta
deoarece
sunt evitate
costurile si
pericolele
asoci-ate
producerii si
utilizarii
oxigenului
aferente
gazifi-carii
cu oxigen,
precum si
complexitat
ea si costul
reactoarelor
multiple de
la
gazificarea
pirolitica
sau cu abur,
unde sunt
necesare

doua
reactoare.

Gazul de
sinteza
poate fi
transforma
t la
presiune
ridicata
folosind
catalizatori
(pentru
pastrarea
rapor-tului
stoechiom
etric optim
dintre
reactanti)
in biometanol
(CH3OH).
Eficienta
conversiei
gazului de
sinteza in
biometanol
este de
circa 85%,
iar cea a
intregului
proces
incluzand
conversia
biomasei
prin
gazificare
este de 4045%.
Biometanol
ul are
aceeasi
cifra octanica ca si
bioetanolul
, dar
puterea
calorica
este mai
mica
(18.000
kJ/kg).
Totusi
eficienta
motorului
functionand cu
biometanol
este mai
mare cu
20% fata

de cel ce
functioneaza
cu benzina.
Biometanolul
poate fi
folosit in
amestec cu
benzina in
motoarele
Otto normale sau in
motoare Otto
si Diesel
modificate,
cum ar fi
motoarele cu
aprindere
prin scanteie
functio-nand
cu
biometanol
vaporizat,
vaporizarea
realizan-duse cu
caldura
preluata de
la agentul de
racire a
motorului.
Biometanolul
este mai
toxic si mai
agresiv
pentru
materialul
motorului
fata de
bioetanol.

3.3.
Piroliza
biomas
ei

Piroliza
reprezinta
descompune
rea termica
ce are loc in
absenta
oxigenului.
Este primul
pas in
procesele

Consideratii teoretice Energie

Produsul
de ardere si
gazificare.
Este
cunoscuta de
sute de ani
ca tehnologia
de producere
a mangalului
si a unor chimicale. Au
fost propuse
mai multe cai
si
mecanisme.
In fig. 8 este
prezentat un
model de
piroliza a
celulozei cu
caile si
posibilitatile
de
maximizare a
produselor.

Procesul
% din
biomasa
uscata

Gazificare
a

Lichid
Mangal
Gaz
Piroliza
rapida

temperatur
a inalta
5
10
85
timp de
rezidenta
mare

temperatu
ra
moderata
75
12
13
timp de
rezidenta
mic

Produsele
obtinute prin
diferite
procedee de
piroli-za a
biomasei
sunt date in
tabelul 7. Se
poate
observa cum
temperatura
si timpul de
rezidenta
influenteaza
productia de
mangal,
produse
lichide sau
gazoase.

Carboniz
area

temperat
ura
redusa
Tabelul 7.
Produsele
pirolizei
biomasei.

30
35

Cea mai
folosita
metoda este
piroliza
rapida.
Aceas-ta
consta in
incalzirea
rapida a
biomasei la
temperatu-ra
bine
controlata de
circa 500C
urmata de
racirea
foarte rapida
(<2sec) a
volatilelor
formate in
reactor.
Ofera
avantajul
unic al
producerii
unui lichid ce
poate fi
acumulat si
transportat.
Aceasta
metoda desi
este in
dezvoltare
cunoaste
deja mai
multe
configuratii.

35
timp de
rezidenta
mare

Cele mai
folosite
tipuri de

reactoare
sunt cu
strat
fluidizat
stationar
sau cu
curgere
globulara,
strat fluidizat
circulant,
con
rotativ,
strat
miscator
sub vacuum si tip
Auger.

unde:

miscibilit
ate

CBU
costul
biouleiulu
i, lei/GJ;

nemiscibil
cu
hidrocarb
urile

viscozit
ate
creste in
timp

Cl
costul
lemnului
folosit
pentru
piroliza,
lei/(tona
de lemn
uscat);

Biouleiul
produs prin
piroliza este
miscibil cu
apa si este
format din
mai multe
substante
chimice organice
oxigenate.
Principalele
caracteristic
i ale bio-

uleiului
sunt:

culoare
brun
inchis

putere
calorica
17
000kJ/kg

aciditate
pH
2,5

volatilita
te
scade in
timp

Datorita
complexita
tii si naturii
biouleiului
acesta are
unele
proprietati
mai putin
comune
(depunerile
, cresterea
viscozitatii,
scaderea
volatilitatii
si
separarea
faze-lor in
timp). De
aici rezulta
necesitate
a
imbunatatir
ii ca-litatii
biouleiului.
Aceasta
poate fi
facuta prin
metode fizice:
retinerea
mangalului
prin filtrare,
emulsionar
ea cu
hidrocarbu
ri, aditie de
solvent si
metode
chimice:
reac-tie cu
alcooli si
dezoxigen
are
catalitica.

M
cantitatea
de lemn
uscat
folosita
pentru
producerea
de
bioulei,
t/h.

Biouleiul nu
este mult
utilizat din
urmatoarele
motive:

costul
este mai
mare cu
10-100%
decat al
combustibililo
r fosili;

disponibili
tatea este
limitata;

densitate
1200kg/m
3

miros
puternic

Costul
biouleiului
poate fi
calculat
cu relatia
[22]:

lipsa
standard
elor si
calitatea
schimbat
oare inhi-

ba
utilizarea
larga;

nu este
compatibil
cu
combustibilii
conventiona
li;

utilizatorii
nu sunt
familiariza
ti cu
biouleiul;

necesita
manipular
e
speciala.

Desi cele
mai multe
procese de
piroliza sunt
pro-

iectate
pentru
producerea
biocombust
ibililor,
hidro-genul
poate fi
produs in
mod direct
prin piroliza
rapi-da,
daca
temperatur
a este
ridicata si
timpul de
rezi-denta
a fazei
volatile
este
suficient.

Uleiul produs
prin piroliza
poate fi
separat in
doua fractiuni in
functie de
solubilitatea
in apa.
Fractia
solubila in
apa poate fi
folosita
pentru
producerea
de hidrogen.

3.4.
Procese
biochimi
ce de
conversi
ea
biomasei

Principal
ele
procese
biochimic
e de
conversie
a biomasei
sunt
fermentat
ia si
digestia
anaeroba
.
Fermentati
a este
folosita pe
scara larga
in diferite
tari pentru
producere
a de
bioetanol
(C2H3OH)
din tres-tie
de zahar,
sfecla de
zahar, grau
sau
porumb.
Fermentatia
cuprinde
urmatoarel
e etape:
biomasa
este
zdrobi-ta si
amidonul
convertit in
zaharuri de
catre
enzime,
apoi
zaharurile
sunt
convertite
in
bioetanol
de catre
drojdie (un
organism
ce secreta
enzime
catalitice)
si in final
se-pararea
si
purificarea
bioetanolul
ui prin
distilare.
Din-tr-o
tona de
boabe de
porumb
uscat se
obtin circa
450 l de
bioetanol.
Reziduul
solid al
procesului
de
fermentatie poate fi
folosit ca
hrana
pentru
animale,
iar in cazul
trestiei de
zahar,
reziduul

poate fi
folosit drept
combus-tibil
in cazane,
materie
prima pentru
gazificare
sau pen-tru
producerea
placilor
fibroase.

Conversia
prin
fermentatie
a biomasei
ligno-celulozice cum ar
fi lemnul si
plantele
erbacee
este un proces mai
complex
datorita
prezentei
polizaharide
lor cu
molecula
mare si
necesita
hidroliza
acida sau
enzima-tica
inainte ca
glucidele
rezultate sa
treaca in
bioeta-nol
prin
fermentatie.
Motoarele cu
aprindere
prin scanteie
normale pot
functiona cu
benzina
amestecata
cu bioetanol
in pro-portie
de 15%.
Pentru
utilizarea
bioetanolului
pur este
necesara
modificarea
acestora.
Motoarele
modificate
pot functiona
cu amestec
ce pot atinge
85%
bioetanol,

Tabelul 8.
Raportul
carbon-azot
pentru
diferite
materiale.

Materialul
Raportul
C:N
Namol de
la ape
uzate
13:1

Balegar de
vaci
25:1
Urina de la
vaci
0,8:1
Fecale de
porci

care a fost
realizat
bioetanolul.
Amestecul
cu 10%
bioetanol
produs din
zahar face
sa se
reduca
emisiile cu
numai 4%.

20:1
Urina de la
porci
6:1
Deseuri de
la fermele
de gaini
25:1
Resturi
menajere
6-10:1
Rumegus
200-500:1
Paie
60-200:1

amestec
cunoscut ca
E85.
Costurile
suplimentare
ne-cesare
construirii
unui astfel de
motor flexibil
la combustibil
reprezinta
150.
Folosirea de
catre
autovehi-cule
a
bioetanolului
duce la
reducerea
emisiilor
polu-ante.
Folosirea
amestecului
format din
85%
bioetanol si
15% benzina
reduce
emisia de
gaze cu efect
de sera cu
60-80%
comparativ
cu folosirea
numai a
benzinei.
Amestecul
de 10%
bioetanol si
90% benzina
duce la
reducerea
emisiei cu
pana la 8%.
Reducerea
emisiilor
depinde de
materia
prima din

Bio-ETBE
(etil-tertobutilester)
este un
combustib
il ce se
obtine din
bioetanol,
are cifra
octanica
de 112 si
poate fi
amestecat
cu
benzina in
proportie
de pana
la 17%.
Bio-MTBE
(metilterto-butilester)
este un
combustibil ce
se obtine
din
biometan
ol si are
proprietati
asemanat
oare cu
bio-ETBE.

Fermentati
a materiei
bogate in
carbohidrat
i cu ajutorul
bacteriilor
anaerobe
sau a
algelor
verzi la 3080C poate
produce
hidrogen,
in special
in lipsa
luminii.
Prin
procesul
ce
foloseste
fermentati
a la
intuneric
se produce
H2 si CO2
combinat
cu alte
gaze ca
CH4 sau
H2S, in
functie de
biomasa
folosita si
de reactiile
din proces.

Digestia
anaeroba este
un proces ce
are loc in
absen-ta
oxigenului,
prin care o
populatie
mixta de
bacterii catalizeaza
scindarea
polimerilor din
materia
organica cu
for-marea
unui gaz,
numit biogaz,
continand in
principal metan si dioxid
de carbon si
mici cantitati
de amoniac,
hidro-gen
sulfurat si
mercaptani ce
sunt corozivi,
otravitori si au
miros
pronuntat.
Procesul are
loc in mai
multe etape
(fig. 9). Mai
intai are loc
descompuner
ea intr-un
mediu nu neaparat
anaerob a
materialului
biomasic
complex de
catre o
populatie
eterogena de
microorganis
me. Aceasta
descompunere
cuprinde
hidroliza
materialului
celulozic la
glu-cide
simple
(utilizand
enzimele
produse de
catre microorganisme drept
catalizator), a
proteinelor la
aminoacizi, a
li-pidelor la
acizi grasi, a
amidonului si
ligninei la
compusi
aromatici.
Rezultatul
primei etape
este o
biomasa
solubila in
apa, cu o
forma chimica
mai simpla,
potrivita
pentru eta-pa
urmatoare. In
a doua etapa
are loc
inlaturarea
atomilor de
hidrogen ai
materialului
biomasic
(conversia
glucidelor in
acid acetic),
inlaturarea
gruparii
carboxil a
aminoacizi-lor
si scindarea
acizilor grasi
cu masa
moleculara
mare in acizi
grasi cu masa
moleculara
mica,
obtinandu-se
din nou ca
produs final
acidul acetic.

Aceste reactii
sunt reactii de
fermentatie
realizate de
catre bacteriile
acidofile.
Pentru
desfasurarea
optima este
necesar un
pH=6-7, dar
pentru ca
acizii deja
formati reduc
pH-ul solutiei
este necesara
corectarea
pH-ului prin
adaugare de
CaO. In a treia
etapa are loc
formarea
biogazului
(amestec de
metan si
dioxid de
carbon) din
acid acetic,
printr-un set
de reactii de
fermen-tare
realizate de
catre bacteriile
metanogene.
Aceste bacterii necesita
un mediu strict
anaerob.
Toate
procesele pot
avea loc intrun singur
container, dar
separarea lor
pe eta-pe face
sa creasca
eficienta.

Primele
doua etape
pot dura
cateva ore
sau zile, iar
ultima etapa
cateva
saptamani,
in functie de
natura
materiei
prime.

80:1
Fan de
lucerna
18:1
Iarba
12:1
Tulpini de
cartofi
25:1

Materialu
l
Raportul
C:N
Reziduuri
de trestie
de zahar
(dupa

Sucul de la
silozuri
11:1
Deseuri de
la abatoare
3-4:1
Trifoi

extragere
a sucului)
150:1
Plante
marine

Nr. 7(38)/2006 26

2,7:1
Lucerna
2:1

Consideratii teoretice Energie

Pentru ca
digestia sa
aiba loc
trebuie
indeplinite
anumite
conditii.
Activitatea
bacteriilor
este
inhibata de
prezenta
sarurilor ale
metalelor,
penicilinei,
sulfu-rilor
solubile,
sau a
amoniacului
in
concentratie
mare.
Raportul
numarului
atomilor de
carbon din
materialul
ce urmeaza
a fi
transformat
si de azot
trebuie sa
fie sub 15.
Prea mult
azot duce la
otravirea
bacteriilor
cu amoniac,
iar prea
putin azot
duce la
dezvoltarea
insu-ficienta
a culturii de
bacterii si la
productia
scazuta de
biogaz.
Pentru
fiecare tip
de biomasa
corespunde
un anumit
raport C:N
(tabelul 8).
Amestecare
a bioma-sei
poate fi
uneori
dezavantajo
asa din
punct de
vede-re al
productiei
de biogaz.
Paiele si
rumegusul
ar tre-bui
amestecate
cu materiale
ce au un
raport C:N
re-dus, cum
ar fi urina
provenita de
la fermele
de anima-le
sau
lucerna/trifoi
ul.

Digestia
materialului

celulozic
necesita o
durata de
timp mai
mare. La
inceput
sunt
necesare
cateva
luni pana
cand se
atinge
compoziti
a optima a
bacteriilor.
Desi
viteza de
reactie
este
redusa,
recuperar
ea de
energie
este
similara
digestiei
balegarulu
i.

Reziduurile
digestiei
anaerobe
sunt foarte
buni fertilizatori.
Substantel
e organice
insolubile
sunt facute
solubi-le,
iar azotul
este fixat
de catre
microorgan
isme.

Prin
digestia
anaeroba
a
deseurilor
lichide
proveni-te
de la
fermele
de
animale,
populatiile
patogene
din
acestea
sunt
reduse.
Din
aceste
motive,
digestia
ana-eroba
este
aplicata
larg in
procesul
de
curatare a
na-molului
rezultat la
tratarea
apelor
uzate, fie
direct namolului,
fie dupa
cresterea
algelor pe

namol
pentru a
creste
potentialul
de
fermentare.

Biogazul
are un
continut
energetic
de circa
22.000
kJ/m3N,
deci este un
gaz de
calitate
medie.

Pentru
producerea
biogazului
prin digestie
anaero-ba se
poate folosi
namolul
provenit de
la tratarea
ape-lor
uzate, iarba
si orice
cultura
agricola,
balegar si
de-seuri
agricole si
alimentare,
inclusiv cele
de la abatoare,
restaurante,
magazine
alimentare si
deseurile din
in-dustria
farmaceutica
. Biogazul
mai poate fi
extras de la
rampele de
gunoi, unde
acesta se
formeaza
spontan si
daca nu este
colectat
poate
provoca
probleme de
mediu pentru
ca este un
gaz cu
puternic
efect de
sera.

In mod
uzual,
biogazul este
folosit
aproape de
locul in care
este produs.
Principalele
utilizari sunt
producerea
de caldura,
electricitate
si combinat
caldura si
electrici-tate.
Principalul
avantaj al
biogazului

fata de
ceilalti biocombustibili
este ca
poate fi ars
direct in orice
instalatie de
ardere a
combustibilil
or gazosi. El
poate fi de
asemeni
injectat in
conductele
retelei de
alimentare
cu gaz natural. In plus,
biogazul
poate fi
folosit la
autovehicule
adap-tate sa
functioneze
si cu gaz.
Stocarea
biogazului se
poa-te face
in recipienti
realizati din
materiale
zeolitice.
Bene-ficiile
de mediu
rezultate prin
inlocuirea
benzinei si a
mo-torinei cu
biogaz sunt
considerabile
. Pentru a fi
injectat in
conductele
de gaz
natural sau
folosit la
autovehicule
este
necesara
inlaturarea
dioxidului de
carbon din
biogaz. Prin
spalare cu jet
de apa se
elimina CO2
pana la 90%.
Aceas-ta
permite
obtinerea
biometanului
sub presiune
din bio-gaz
ce poate fi
folosit la
autovehicule.

Prin digestie
anaeroba
poate fi
produs si
hidroge-nul.
Se obtin 0,6
pana la 3,3
molecule de
hidrogen dintr-o molecula
de glucide, in
functie de
bacteria
utiliza-ta.
Bacteriile
termofilice,
ce opereaza
la
temperaturi
de pana la
70C, dau o
productie
mai mare de
hidrogen decat cele care
opereaza la
temperatura
mediului
ambi-ant.

Productia
poate fi
marita
daca se
folosesc
bacterii
fototropice
(isi
realizeaza
nutritia cu
ajutorul
luminii solare) ce
convertesc
acidul
acetic in
hidrogen.

Digestia
aeroba
sau
composta
rea este
procesul
prin care
se obtine
direct
caldura
din
balegar si
mai rar
din
reziduuri
ale
biomasei.
Doua
forme ale
compostarii
sunt
folosite,
una
foloseste
balegar
fluid (mai

putin de
10%
materie
uscata) si
cealalta
foloseste
ba-legar
solid (5080%
materie
uscata). In
ambele
cazuri are
loc
descompu
nerea
produsa de
bacterii in
conditii
aerobe.
Bacteriile
necesare
procesului
sunt
acidofile
(producato
are de acid
lactic) si se
gasesc in
mod normal in
balegar, cu
conditia ca
reziduurile
antibiotice
ce ucid
bacteriile
au fost
retinute
dupa unele
tratamente
veterinare.
Procesele
implicate in

compostare
sunt foarte
complicate,
dar se stie
ca
descompune
rea carbohidratilor
are loc cu
producere de
caldura. O
insta-latie de
compostare
a balegarului
fluid consta
dintr-un
container cu
insuflare
uniform
distribuita de
aer proaspat peste
balegar si un
canal de
iesire a
aerului incalzit spre un
schimbator
de caldura.
Un exemplu
de va-riatie a
temperaturii
balegarului
lichid cu
temperatu-ra
exterioara
este
prezentat in
fig. 10.
Energia
necesa-ra
vehicularii
aerului (sub
forma
electricitate)
reprezin-ta
circa 50%
din caldura
obtinuta.
Producerea
de cal-dura
in cazul
balegarului
solid este
similara
primului caz.
Temperatura
in mijlocul
gramezii de
balegar solid
poate fi mai
mare datorita
capacitatii
calorice mai
mici a
balegarului
solid. Aerul
poate fi
ventilat de
ventila-toare
asezate sub
gramada si
pentru
mentinerea
cana-lelor de
trecere prin
gramada si
eliminarea
umiditatii
este
necesara
rearanjarea
periodica a
gramezii.
Extra-gerea
caldurii este
mai dificila,
iar energia
necesara
vehicularii
aerului este
mai mare
decat in
cazul balegarului lichid.
Daca aerul
insuflat este
insuficient
poa-te avea
loc stoparea

procesului de
compostare
inainte sa se
extraga
maximum de
caldura.

Extractia
mecanica
este un
proces de
conversie folosit pentru
producerea
de ulei din
semintele
diverse-lor
plante, cum
ar fi rapita,
bumbacul,
alunele de
pa-dure. In
urma
extractiei se
obtine nu
numai ulei
dar si un
reziduu solid,
care este
utilizat ca
hrana pentru
ani-male.
Pentru
producerea
unei tone de
ulei sunt
nece-sare
trei tone de
seminte de
rapita. Uleiul
vegetal a fost
folosit drept
combustibil
in motoarele
Diesel inca
din 1900,
cand Rudolf
Diesel a
demonstrat
functiona-rea
unui motor
Diesel cu ulei
de arahide.

Pentru a
putea fi
folosit in
motoarele
Diesel
conventionale, uleiul
vegetal mai
trebuie
procesat in
primul rand
pentru a-i
reduce
viscozitatea.
Cel mai
utilizat
proces este
transesterific
area
(producerea
esterului)
uleiurilor
vege-tale
utilizand
alcool in
prezenta
unui
catalizator.
Pe langa
uleiurile
vegetale mai
pot fi folosite
si grasimile
animale.
Pentru
fiecare 100
unitati de
biodiesel
produse prin

acest
procedeu
se mai
obtin 11
unitati de
glicerina ca
produs
auxiliar.
Glicerina
se
foloseste la
producerea
unor
produ-se
precum
sunt
cremele de
maini,
pasta de
dinti si
lubri-fiantii.
Biodieselul
mai poate
fi obtinut si
prin
presarea la
rece a
semintelor
de rapita,
dar acesta
are utilizari
limita-te si
nici
glicerina
nu mai
este
produsa ca
produs
auxiliar.
Biodieselul
poate fi
folosit in
stare pura
sau in
amestec
cu
motorina in
motoarele
Diesel
normale.

Utilizarea
biodieselu
lui are mai
multe
avantaje
ce pot fi
grupate in
strategice
(cresterea
independe
ntei
energetice
a tarilor
importato
are de
petrol prin
reducerea
importului)
,
economic
e
(cresterea
interesului
pen-tru
produsele
agricole)
si de
mediu
(biodiesel
ul este
biodegrad
abil,
calitatea
aerului se
imbunatat
este prin
reducerea
emisiilor
de oxizi
de sulf,
dioxid de

carbon,
hidrocarburi
si particule
solide).
Principalul
dezavan-taj
al
biodieselulu
i, in prezent
este costul
de productie mai
mare decat
al motorinei.

4.
Legisla
tia
europe
ana

Pe langa
reglementar
ile
individuale
ale statelor
membre UE
referitor la
combustibili
si deseuri,
exista
cateva
directive
europene
ce acopera
si biomasa,
proce-sele
de
conversie si
produsele
ei. Acestea
sunt:

Directiva
1999/31/E
C
(depozitare
a
deseurilor);

Directiva
2000/76/E
C
(incinerare
a
deseurilor);

Directiva
2001/77/EC
(promovare
a producerii
elec-tricitatii
din sursele
regenerabil
e de
energie);
Directiva
2001/80/EC
(limitarea
emisiilor
pentru cativa
poluanti ai
aerului de la

instalatiile
mari de
ardere);

Directiva
2003/87/E
C
(stabilirea
unei
scheme
pen-tru
comerciali
zarea
permiselor
de emisii
de gaze
cu efect
de sera);

Directiva
2003/30/EC
(promovarea
biocombustib
ili-lor sau a
altor
combustibili
reinoibili
pentru
transport).
Aceasta este
instrumentul
EU de
promovarea
a combustibililor cu
zero emisii
de gaze cu
efect de sera
(car-bonneutral).
Aceasta
directiva
prevede ca
pana in 2010
o cota de
5,75% din
totalul de
combustibili
din
transporturi
utilizati in UE
sa fie
reprezentata
de biocombustibili.
Fiecare stat
membru UE
are obligatia
de a raporta
anual
Comisiei
Europene
masurile
luate pen-tru
promovarea
biocombustib
ililor si cota
de biocombustibili pusi
pe piata in
anul anterior.

Directiva
2003/96/EC
(restructurar
ea cadrului
comu-nitar
cu privire la
impozitarea
electricitatii).
Aceasta
stabileste
nivelul minim
al accizelor
pentru
combustibilul auto
folosit in
scop

industrial
sau
comercial,
pentru
combustibil
ul pentru
incalzire si
pentru
electricitate. Ea
exprima
faptul ca
atata timp
cat legile
Comunitatii
Europene
nu
stabilesc
obiective
obliga-torii,
statele
membre
pot
excepta
biocombus
tibilii de

taxe sau
pot
aplica o
taxa
redusa.

Legislatia
ofera o
baza
solida
pentru
atingerea
obiectivel
or
ambitioas
e ale UE.
In 2004,
productia
combinata
de
biocombu
stibili in
cele 25 de
state ale
UE a fost
de 2,4
milioane
tone pe
an (80
1015 J/an).
Prin
atingerea
obiectivel
or de mai
sus,
contributia
biocombusti
bililor va
creste cu
inca 17
milioane
tone pe
an (796
1015
J/an)
pana in
2010.

Stand
arde

Fara
standarde nu
vor exista
reguli care
sa guverneze
compozitia si
calitatea
biocombustib
ililor si prin
ur-mare nu
va exista
piata.
Existenta
standardelor
simpli-fica
comunicarea
intre
ofertantii si
cumparatorii
de biocombustibili,
permite ca
echipamente
le si
combustibi-lii
sa fie
proiectati
fiecare
pentru
celalalt,
asigura ca
biocombustibil
ul oferit sa
intruneasca
cerintele
tehnice,
furnizeaza
utilizatorilor
unelte de
determinare
a valorii
economice a
biocombustib
ilior oferiti.

De
dezvoltarea
standardelo
r europene
pentru biocombustibili
se ocupa
Organizatia
Europeana
pentru
Standarde
(CEN) sub
mandatul
Comisiei
Europene.

Standardele
europene
pentru
utilizarea
biodieselu-lui
drept
combustibil
auto si
combustibil
pentru
incalzi-re au
intrat in
vigoare din
2003. Sunt in
curs de
elabo-rare
standarde
pentru
utilizarea
bioetanolului
in ames-tec
cu benzina si
pentru
biocombustib
ilii solizi.

Conclu
zii

A fost descris
potentialul
existent de
folosire a biomasei ca
sursa de
energie in
UE. Exista
diferite tipuri
de biomasa
ce poate fi
convertita
printr-o
diversitate de
procese in
produse
utile. Multe
dintre aceste
procese sunt
deja bine
dezvoltate,

iar altele
sunt in
dezvoltare.
Exista o
dorinta a
UE si a
statelor
membre de
a permite
largirea
productiei
si utilizarea
energiei
produse
din biomasa in
viitor. In
1997, UE a
stabilit
obiectivul
de a produce 12%
din
necesarul
de energie
pe baza
resurselor
regenerabil
e, mai ales

Nr. 7(38)/2006 28

pe seama
biomasei.
Intre timp au
fost facuti
pasi pentru a
sprijini
realizarea
acestui
obiec-tiv. A
fost
desfasurata
o cercetare
de succes
pentru dezvoltarea si
imbunatatire
a proceselor,
reducerea
costuri-lor si
sprijinirea
dezvoltarii
standardelor.
Au fost luate
un numar
mare de
masuri
legislative.
Cu toate
acestea,

Consideratii teoretice Energie

analizele recente au aratat ca dezvoltarea este


inca len-ta pentru realizarea obiectivului de 12%
pana in 2010. Obiectivul UE de a produce 12%
din necesarul de ener-gie din energia
regenerabila a fost introdus prima data de
Comisia Europeana in Cartea Alba Energy for
the future: renewable sources of energy,
COM(97)599, pu-blicata in 1997. In comunicatul
Comisiei Europene ca-tre Consiliul si
Parlamentul European The share of Renewable Energy in the EU, publicat in mai 2003
sunt analizate realizarile din sectoarele
individuale. Se recu-noaste ca utilizarea efectiva
a bioenergiei in viitor va depinde de interactiunile
potrivite dintre toate politicile asociate, cum ar fi
cele pentru energie, agricultura, de-seuri,
dezvoltare rurala, mediu, taxe fiscale si piata.
Ac-tiunile viitoare de incurajare a utilizarii tot mai
largi a bi-oenergiei vor cuprinde toate aceste
domenii.
Biomasa va constitui principala sursa de energie
re-generabila a UE. Comisia Europeana a stabilit
in 2005 Planul de Actiune pentru Biomasa,
pentru a asigura promovarea bioenergiei prin
actiuni la nivel european, national si regional.
Planul va co-ordona si optimiza mecanismele
financiare ale Comunitatii Europene, va
redirectiona eforturile si va elimina obstacolele in
uti-lizarea biomasei in scopuri energetice.

Bibliografie

EUROPEAN COMMISSION - EUR 21350


BIO-MASS - Green energy for Europe,
Luxembourg: Office for Official Publications
of the European Communities, 2005,
http://publications.eu.int.

Demirbas A., Recent advances in


biomass con-version technologies,
Energy Edu Sci Technol 2000;6:19
41.
Demirbas A., Sustainable cofiring of
biomass with coal, Energy
Conversion and Management
2003;44:146579.
Demirbas A., Combustion characteristics of
diffe-rent biomass fuels, Progress in Energy
and Com-bustion Science 30 (2004) 219
230.

Demirbas A., Potential applications of


renewable energy sources, biomass
combustion problems in boiler power
systems and combustion related environmental issues, Progress in Energy and
Com-bustion Science 31 (2005) 171192.

Tillman DA., Biomass Cofiring: the


technology, the experience, the combustion
consequences, Biomass Bioenergy 2000;
19:36584.

Van Loo S. and J. Koppejan,


Handbook of Bio-mass Combustion
and Co-firing, Twente Univer-sity
Press, 2002.
[8]. Chum H.L., Overend R.P., Biomass and
renewable fu-els, Fuel Processing Technology
71, 2001, 187195.

McKendry P., Energy production from


biomass (part 1): overview of biomass,
Bioresource Tech-nology 83, 2001, 37
46.
McKendry P., Energy production from
biomass (part 2): conversion technology,
Bioresource Te-chnology 83, 2002, 47
54.
McKendry P., Energy production from
biomass (part 3): gasification technology,
Bioresource Te-chnology 83, 2002, 55
63.

Bent Srensen, Renewable Energy. Its


physics, engineering, use,
environmental impacts, eco-nomy and
planning aspects, Third Edition, Elsevier Science, 2004.
Meng Ni, Dennis Y.C. Leung , Michael K.H.
Le-ung, K. Sumathy, An overview of
hydrogen pro-duction from biomass, Fuel
Processing Technolo-gy 87 (2006), pp. 461
472.

Ion V. Ion, Catedra de


Termotehnica si Masini Termice,

Universitatea Dunarea de Jos


din Galati

Ion Dana-Ioana, Grupul scolar


Elena Doamna din Galati

Nr. 7(38)/2006 30