Figurile de stil sunt procedee prin care se modifica ntelesul

propriu al unui cuvnt sau constructia gramaticala uzuala pentru a da mai

multa forta unei imagini sau expuneri. n prezentarea celor mai importante
figuri de stil se tine seama de gradul lor de complexitate si de relatiile care
se stabilesc ntre ele.

Epitetul cuvnt sau expresie care determin insusirile estetice ale unui
substantiv sa verb, adica care pun in lumina felul cum le vede sau cum le
simte scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea si fantezia cititorului.
Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte ale unui obiect, prezentndu-l
ntr-o lumin nou. Epitetele pot fi explicative, epitete metafora, sincretice,
complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante. Frumusetea
epitetelor este data de asocierea deosebita, inedita a cuvintelor.
n funcie de termenii din care este alctuit, epitetul poate fi simplu, dublu
sau triplu. Epitetele care se folosesc de o culoare se numesc "cromatice".
Din punct de vedere gramatical epitetul este adjectiv. Epitetul care
exprima o nsuire uman i are la baz o personificare se numete epitet
personificator.
n seara rzvrtit care vine
De la strbunii mei pn la tine[...]
Durerea noastr surd i amar

Comparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni

(obiecte, persoane, idei, fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune,
urmarindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat),
prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara). Ca figura de stil,
comparatia opate fi exprimata numai printr-un substantiv, insotit de
atribute si complemente.
Comparaia este una dintre cele mai frecvente figuri de stil i const n alturarea a doi sau mai
muli termeni cu scopul evidenierii primului termen, dar nu se poate scrie dect sub forma
epitetului personificator pentru a se altura figurii de stil.
Originalitatea, care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil n operele literare,
poate fi realizat n urmtoarele tipuri de comparaii, determinate de natura termenilor care se
compar:

un termen concret cu altul tot concret: Pe un deal rsare luna, ca o vatr de jratic (M.
Eminescu, Clin - file din poveste)

un termen abstract cu altul concret: Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri (M.
Eminescu, Trecut-au anii)

un termen concret cu unul abstract: Soarele rotund i palid se prevede printre nori | Ca
un vis de tineree printre anii trectori (V. Alecsandri, Iarna)

un termen abstract cu altul abstract: Anii ti se par ca clipe | Clipe dulci se par
ca veacuri (M. Eminescu, O, rmi)

Expresivitatea unei comparaii este i n funcie de caracterul ct mai diferit al domeniilor din care
provin termenii ei. O asociere ntre uman i vegetal ntlnim n poezia Dar ochii ti?:
Prin ce minuni ciudate i zmisliri ncete

S-a svrit n smburi asemenea scumpete?

n pleoape, ca petala de floare de gutui.

Dar ochii ti?, Tudor Arghezi

Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se

trece de la sensul prorpiu al cuvntului sau al unei expresii, la un alt sens,
pe care cuvntul sau expresia il dobndeste numai prin analogie, prin
comparatie. In comparatia initiala, care sta la baza metaforei, termenul cu
sens impropriu, figurat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezulta
ca intr-o expresie morfologica exista un inteles usor de intuit si altul mai
greu
de
intuit,
sugerat.
Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obinuit al unui cuvnt la alt sens, prin
intermediul unei comparaii subnelese. Procesul de realizare a metaforei const n punerea
semnului identitii ntre dou obiecte diferite (lucruri, fiine, persoane) prin numele lor, pe baza
unei analogii.
S urmrim exemplul metaforei din poezia eminescian Melancolie:

Prea c printre nouri s-a fost deschis o poart,

Prin care trece alb regina nopii moart.

Melancolie, Mihai Eminescu

Aceast metafor
presupune o comparaia
iniial: luna ca o regin

moart a nopii, comparaie bazat pe dou similitudini: paloarea astrului i a unei fiine moarte,
unicitatea lunii pe cerul nopii i prezena ei dominant fa de celelalte corpuri cere ti, nsu i
care apare i n alte poezii ale lui M. Eminescu. De exemplu, n Scrisoarea I:

Lun tu, stpn-a mrii, pe a lumii bolt luneci.

Scrisoarea I, Mihai Eminescu

n cazul imaginii artistice

din poezia Melancolie, comparaia apare prescurtat, n lipsa adverbului de comparaie (cu
valoare de prepoziie) ca i a termenului lun, n acest mod realizndu-se concentrarea prin
metafor, care confer o expresivitate sporit textului poetic. Contextul ne ajut s intuim primul
termen al presupusei comparaii chiar n absena lui, ceea ce demonstreaz c, n n elegerea
metaforei, nu putem face abstracie de suportul contextului.
Metafora este o figur de stil esenial, ntruct ea st la baza altor figuri, cum sunt
personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul.

Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie

fiintelor necuvntatoare, obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor
abstracte insusirile omenesti de a vorbi, de a gndi, de a avea sentimente,
de a actiona ca oamenii, intr-un cuvnt, de a face din ele persoane.
`Personificarea` este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie
nsuiri umane .
exemple: norii plng; soarele rde; stelele clipesc; psrelele optesc; vntul alearg; slciile
triste; pisica vorbete lin.

Antiteza - Figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni

(personaje, situatii, fenomene, idei etc.), de obicei, punndu-se reciproc in
lumina, urmarindu-se sa se reliefeze mai pregnant opozitia dintre acestia.
`Antiteza` este o figur de stil care const n opoziia dintre dou cuvinte, fapte, personaje, idei,
situaii. n creaia lui M. Eminescu antiteza apare i n formularea unor titluri: Venere i Madon,
nger i demon, mprat i proletar.
Exemplu
Ea un nger ce se roag El un demon ce viseaz;
Ea o inima de aur El un suflet apostat. (M. Eminescu)

Alegoria - Figura de stil alcatuita dintr-o succesiune de metafore,

comparatii, epitete, personificari, ce creeaza o imagine inchegata, prin
care poetul da forma concreta unor notiuni abstracte. Alegoria apare
frecvent in fabule si in proverbe.
Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagereaza intentionat insusirile
unei fiinte sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei
intmplari, cu scopul de a=l impresiona pe cititor.
Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagereaz intenionat, mrind sau micornd,
trsturile unei fiine, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.
Ex: "Gigantic poart-o cupol pe frunte," ( G.Cobuc "Paa Hassan")

Inversiunea - Procedeu artistic ce consta in schimbarea topicii obisnuite a

cuvintelordintr-o propozitie (fraza). Prin inversiune (metataxa) se
evidentiaza importanta deosebita a unui cuvnt (grup de cuvinte) din
contextul respectiv.
Impertinentul participant a fost scos afar din sala de conferine.
Deteptul copil a luat nota 10.

Enumeratia - Insiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic,

folosita spre a atrage atentia asupra aspectelor descrise sau asupra
faptelor
infatisate.
Nici nu mai vrea s locuiasc mpreun cu prinii, nici singur nu vrea s stea.

Repetitia - Figura de stil care consta in repetarea unui cuvnt sau a unui
grup de cuvinte, pentru a intari o idee sau o impresie.
Era casa pe care i-o dorise din copilrie, casa pe care o visase de attea ori, casa pe care de
attea ori o desenase, casa perfect; casa pe care nu i-o putea ns permite.

Onomatopeea - Cuvnt care, prin elemetele lui sonore, imita sunete,

zgomote din natura. Folosirea onomatopeei in poezie duce la versul
onomatopeic, la armonie imitativa.
Onomatopeea este un cuvnt alctuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imit sau
sugereaz sunete naturale
Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat s ias din sala de edine.

Invocatia - Partea de inceput a unei opere, in care poetul cere ajutorul

muzei sau divinitatii pentru a-si pitea realiza opera. Cnd invocatia se
adreseaza unui personaj imaginar sau absent, ea se numeste invocatie
retorica.

Invocaia retoric este o rugminte adresat divinitii, muzelor sau unor persoane reale pentru
a cere ajutor.

Cum nu vii tu,epe Doamne, ca punnd mna pe ei

S-i mpari n dou cete: n smintii i n miei

Metonimia - Figura de stil care consta in inversarea voluntara a

categoriilor logice: intregul prin parte, partea prin intreg, cauza prin efect,
efectul prin cauza, abstractul prin concret, posesorul prin lucrul posedat
etc.
`Metonimia`-figur de stil nrudit cu metafora, care const n nlocuirea cauzei prin efect, a
efectului prin cauz, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu
abstractul etc., pe baza unei relaii logice:
Ex:La noi sunt cntece i flori,
i lacrimi multe, multe Goga
Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect; 2) Efectul prin cauza; 3) Denumirea
recipientului n locul coninutului 4) Semnul n locul obiectului semnificat.

Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figura de stil care

consta in atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens jignitor, dur
sau
chiar
obscen.
Eufemismul - const n ndulcirea unei expresii dure sau jignitoare, prin nlocuirea ei cu alta.
Ex.: i-a pierdut viaa, n loc de a murit.