AMILAZURIE

Definitie
Amilazele sunt enzime hidrolitice ale amidonului. Amidonul este un amestec de doua polizaharide
dispuse in lant: amiloza si amilopectina. Amilazele scindeaza legaturile amilopectinei cu producerea
de oligozaharide. Daca sangele(amilazemia) sau urina(amilazuria) au activitate amilazica, aceasta se
datoreaza in special enzimei AMILAZA din pancreasul exocrin.
Alaturi de aceasta activitate, intalnim alti factori cu activitate de scindare a amidonului,intre acestia
mentionandu-se activitatea ficatului,a musculaturii striate, a rinichilor,a glandelor salivare. Amilazuriaprezenta enzimei Amilaza in urina-este deosebita de amilazemie caci aceasta din urma indica,in
diverse,afectiuni valori patologice doar pentru o perioada redusa in timp ce amilazuria ramane la
valori ridicate un timp mai indelungat.Asfel ea capata o utilitate sporita in diagnostic.
Valori normale
Valorile normale ale amilazuriei sunt:
* 5000-8000 de unitati internationale sau,
* 8-64 de unitati Wohlgemuth
Semnificatie clinica
Determinarile cantitative ale amilazei atat in sange cat si in urina sunt utile in diagnosticul bolilor care
intereseaza cu precadere pancreasul. Mai trebuia avut in vedere ca tipul de analiza implica
stimularea sau nu a pancreasului.
Cresteri patologice

cresterea nivelului urinar al amilazei este secundara cresterii la nivelul sangelui, daca functia
renala este intacta
de asemenea, cresteri ale amilazei se intalnesc in boli extrapancreatice: calculi salivari, ulcer
perforat, parotidite, ocluzie intestinala, insuficienta renala, colecistita acuta
cresteri ale amilazei survin in afectiuni ale pancreasului cum ar fi pancreatita acuta, fazele de
acutizare ale pancreatitei cronice, neoplasme ale capului pancreasului.
Alte cauze de cresteri:

Boli ale aparatului cardiovascular:hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca congestiva

Boli ale aparatului respirator: neoplasm bronho-pulmonar
Boli ale aparatului uro-genital:insuficienta renala, chistul ovarian, afectiuni ale prostatei
Boli ale aparatului digestiv:ulcerul perforat, ocluzia intestinala, suferinte ale ampulei lui Vater,
peritonite, stari post-operatorii ale abdomenului superior
Boli ale glandelor anexe ale tubului digestiv:insuficienta hepatica, hepatita cronica
activa,colecistita acuta cronica,hepatita cirogena
Boli de nutritie: diabetul zaharat decompensat
Boli infectioase: parotidita epidemica
Sarcina in evolutie-saptamanile 20-25
Starile de soc-posttraumatism, arsuri
Explorarea cu substante de contrast a cailor biliare si pancreatice, practicata sub presiune
Starile post-transplant renal
Traumatismele cerebrale severe
Administrarea unor medicamente: corticoterapie, simpatomimetice
Dupa iradieri(explorari radiologice)
Paratiroidism

Scaderi patologice
Valori reduse apar in: hepatite cronice,cirozele hepatice, carcinomul hepatic, alcoolismul cronic.

Clasificarea antibioticelor - dupa structura lor chimica de baza.Intre paranteze sunt enumerate antibioticele mai des
utilizate (D.C.I.)
1. p-Lactaminele - in aceasta grupa sunt incluse: penicilinele, cefalosporinele, carbapenemii si monobactamii.
a. Penicilinele pot fi clasificate in:

- Benzilpeniciline (Penicilina G).

- Phenoxipeniciline (Penicilina V).
- Peniciline antistafilococice (Oxacilina, Dicloxa-cilina, Flucloxacilina).
- Aminobenzilpeniciline (Ampicilina, Amoxicilina, Pivampicilina).

- Amidinopeniciline (Mecilinam, Pivmecilinam).

- Carboxipeniciline (Carbenicilina, Ticarcilina, Temocilina).
- Ureidopeniciline (Azlocilina, Mezlocilina, Pipera-cilina, Apalcilina).
b. Cefalosporinele constituie in prezent cel mai larg si mai frecvent folosit grup de antibiotice. Sunt in mod obisnuit
impartite in trei generatii, insa la fel de importante sunt diferentele intre membrii aceleiasi grupe.
- Generatia I (Cefalotina, Cefazolina, Cefalexin, Cefadroxil, Cefradin).
- Generatia II (Cefamandola, Cefuroxim, Cefoxi-tim, Cefotiam, Cefaclor).
- Generatia III (Cefotaxim, Ceftriaxon, Ceftazi-dim, Latamoxef, Cefixim).
c. Carbapenemii reprezentati de Imipenem, Mero-penem.

d. Monobactamii au ca principal exponent Aztreo-namul.

2. Aminoglicozidele

Sunt impartite in trei generatii:

- Generatia I (Streptomicina, Kanamicina, Neo-micina).

- Generatia II (Gentamicina, Tobramicina, Siso-micina).

- Generatia III (Netilmicina, Amikacina, Dibeka-cina, Sagamicina).

3. Tetracicline
- Generatia I cuprinde Tetraciclina, Oxitetraci-clina, Rolitetraciclina.
- Generatia II este reprezentata de Doxicilina si Minocilina.
4. MacrolideIn aceasta clasa de antibiotice sunt grupate: Eritromicina, Spiramicina, Josamicina, Claritromi-cina,
Azitromicina, Roxitromicina.

5. Chinolone
Multa vreme singurul reprezentant a fost acidul nalidixic (Negram) utilizat numai ininfectiile urinare, in ultimul timp
insa, clasa fluorochinolonelor s-a imbogatit cu antibiotice deosebit de eficace in tratamentul infectiilor chirurgicale:
Norfloxacina, Ofloxa-cina, Enoxacina, Ciprofloxacina, Pefloxacina.
6. Derivati imidazoliciIn afara principalului reprezentant, Metronidazo-lul, clasa derivatilor nitroimidazolici mai contine:
Orni-dazolul si Tinidazolul.
7. CloramfenicolulIn aceasta clasa, cu utilitate in infectiile chirurgicale retinem Cloramfenicolul si Tiamfenicolul.

8. Lincosamine
Constituie o alta grupa redusa de antibiotice din care fac parte Lincomicina si Clindamicina.

9. Glicopeptide
ncomicina constituie in prezent singurul antibiotic disponibil in practica.

10. Polipeptide ciclice

Antibioticele grupate in aceasta clasa sunt reprezentate de Colistin, Polimixina si Bacitracina.