Etapele proiectului de cercetare

sociologica
Metode de Cercetare
Identificarea etapelor
In literatura de specialitate exista abordari diferite ale numarului etapelor unei
cercetari: de la evidentierea principalelor activitati sub forma a trei etape-pregatirea,
desfasurarea propriu-zisa (culegerea datelor) si finalizarea-la enumerari mai amanuntite.
Valentina Marinescu identifica in Metode de studiu in comunicare zece etape ale
procesului de cercetare: alegerea unui subiect de cercetare, definirea problematicii de
studiu si fixarea obiectivelor 838j91i de cercetare, trecerea in revista a perspectivelor
teoretice si optiunea pentru un cadru conceptual-teoretic general, operationalizarea
conceptelor, elaborarea ipotezelor de cercetare, masurarea, elaborarea ipotezelor, alegerea
metodelor de cercetare si esantionarea.
De asemenea, Christina Kunssen si Ronald A. McQueen (Metode de cercetare in
stiintele sociale) identifica sase etape ale proiectului de cercetare si anume: alegerea
domeniului de cercetare, stabilirea chestiunilor specifice cercetarii, avansarea unei
ipoteze verificabile, luarea deciziei asupra unui tip de studiu, consultarea literaturii de
specialitate si evaluarea cercetarii.
Ioan Marginean, in Proiectarea cercetarii sociologice face o analiza detaliata a
etapelor proiectului de cercetare, identificand 43 de etape, pe care le voi prezenta mai jos
si care, de altfel, includ si etapele identificate de ceilalti autori.
1. Alegerea unui domeniu de cercetare
Conform Ronald McQueen si Christina Kunssen (Metode de cercetare in stiintele
sociale), punctul de plecare este, in mod normal, alegerea unui domeniu de
cercetare. Tema de cercetare poate fi aleasa pe baza interesului de cunoastere al
cercetatorului. El se orienteaza spre elucidarea unei anumite probleme
stiintifice. Cercetarea fundamentala se axeaza pe studierea unor teme esentiale. Pentru
a-i convinge pe cei din jur de importanta temei sale, cercetatorul trebuie sa construiasca o
motivatie adecvata temei sale. Multe cercetari se efectueaza in scop didactic, alteori tema
este comandata de catre un beneficiar (client) interesat sa obtina informatii, eventual
solutii pentru a rezolva o problema din sfera sa de activitate. In toate ipostzaele,
cercetatorul trebuie sa aiba in vedere dimensiunea sociala a cercetarii sale, sa urmareasca
sa raspunda la o comanda sociala, sa contribuie la rezolvarea unei probleme sociale.
Conform Ioan Marginean, care-i citeaza in cartea sa pe Horton si Leslie (P. Horton,
G. Leslie-The sociology of social problems), initial, problema sociala era perceputa
precum o deficienta. Ulterior, problema sociala a fost extinsa la sfera tuturor problemelor
cu care se confrunta un sistem social. O problema sociala este deci acel fenomen care

afecteaza o anumita colectivitate, se afla in sfera ei de preocupari si asupra caruia trebuie

sa se intervina, pentru influentarea evolutiilor lui ulterioare. Din aceasta perspectiva, pot
constitui probleme sociale atat alcoolismul, criminalitatea, abandonul copiilor sau
somajul, cat si adaptarea profesionala a noilor angajati, mobilitatea sociala, tranzitia postcomunista, optiunile electorale ale populatiei etc. Ca atare, un fenomen se constituie intro problema sociala doar in masura in care se inscrie pe agenda publica. Prin studiile lui,
cercetatorul poate atrage atentia asupra acelor fenomene care ar trebui sa devina o
preocupare pentru colectivitate.
Dupa Marinescu Valentina (Metode de studiu in comunicare) , un subiect poate fi de
mai multe tipuri: subiecte inca necunoscute si neinvestigate, subiecte legate de obiecte
teoretice si metodologice, subiecte legate de o problema din campul empiric, subiecte de
cercetare fundamentale si subiecte de cercetare comandate de un beneficiar. Urmatoarea
faza este analizarea pe rand a fiecarui subiect si luare deciziei daca exista sau nu un
aspect specific al problemei care ne intereseaza.
2. Fixarea obiectivelor cercetarii
Ioan Marginean face distinctia intre obiective generale si particulare. Ca obiective
generale posibil de luat in calcul mentioneaza: evidentierea specificului unui fenomen,
realizarea unei diagnoze, formularea de explicatii privitoare la relatiile cu alte fenomene,
impactul, elaborarea de predictii referitoare la evolutia fenomenului, identificarea de
solutii, stabilirea unor strategii de actiune, evaluarea efectelor unei anumite actiuni,
masurarae schimbarii sociale. De cele mai multe ori, o cercetare nu se limiteaza la un
singur obiectiv. Avem de-a face cu o serie de obiective particulare.
3. Documentarea prealabila
Conform Ronald McQueen si Christina Kunssen, se are in vedere atat literatura
livresca-literatura de specialitate, arhivele si rapoartele unor cercetari anterioare,
documentele statistice, cat si una de teren, prin luare de cunostinta pe cale directa de
fenomenele ce alcatuiesc tema unei cercetari, observatii, discutii cu specialistii, vizite in
localitati, la diverse institutii, convorbiri cu populatia (informatori sociali) etc. Dupa
Marginean, in documentarea sa, cercetatorul social poate apela, in fond, la trei surse de
informare: populatia, realitatea sociala si documentele sociale. Dintre cele trei
categorii de surse de informare, doar populatia are caracter general, posibil de utilizat in
toate situatiile. Oamenii pot fi intrebati, observati si implicati in diverse experimente
sociale. Celelalte doua surse sunt restrictive. Realitatea sociala poate fi observata numai
daca cercetatorul este prezent atunci cand se produce un fenomen, altfel, este obligat sa
recurga la reconstituiri pe baza de marturii ale participantilor la actiune. Ultima sursa de
informare este si mai restrictiva. Ea rezulta din faptul ca documentele sociale sunt
produse cu alte scopuri decat acelea de a servi eventualilor cercetatori. Nu intotdeauna
este posibil sa reconstituim faptele pornind de la anumite documente. Utilizarea unor
categorii diferite de surse de informare faciliteaza o mai buna cunoastere, deoarece in
acest fel se poate compara ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac. Importanta documentelor
sociale se judeca in raport cu cerintele de informare. Intr-o cercetare prezinta importanta
documentele oficiale, in alte situatii documentele neoficiale sau ambele tipuri de
documente. Prin urmare, se impune sa se faca apel la diferite tipuri de documente

accesibile la un moment dat. Documentarea efectuata poate conduce cercetatorul la

continuarea (acceptarea) temei, eventual la reformularea ei sau la abandonarea ei. O data
realizata documentarea si luarea deciziei de continuare a cercetarii, trebuie analizate mai
multe aspecteputernic interdependente.
4. Universul cercetarilor
Ioan Marginean defineste universului unei cercetari prin delimitarea populatiei
careia ii este specific fenomenul (fenomenele) studiat/e la un moment dat. Universul unei
cercetari se poate referi la populatia globala, la segmente de populatie, cum ar fi
electoratul sau la persoane dispersate in diverse colectivitati. Universul cercetarii este
tratat ca o colectie de unitati, fie acestea persoane individuale, gospodarii, grupuri,
colectivitati umane, organizatii, institutii, actiuni, evenimente, documente sociale etc.
Inainte de a incepe sa cercetam ceva trebuie sa ne convingem de existenta fenomenului.
Cunoasterea caracteristicilor populatiei serveste si la eventuala elaborare a esantioanelor.
5. Cadrul teoretic al cercetarii
Atat McQueen, Kunssen, cat si Marginean mentioneaza ca se porneste de la stadiul
atins pana la momentul de referinta al cercetarii temei, cu evidentierea elemenetelor de
consens si a celor aflate in disputa, ipotezelor analizate si a rezultatelor obtinute, masura
in care acestea corespund cu informatiile detinute despre domeniul vizat de un proiect
(adecvare de timp, cultura) si se urmareste detasarea aspectelor care necesita noi
clarificari. Toate acestea ii vor servi cercetatorului sa construiasca un cadru teoretic
necesar pentru activitatile anterioare de cunoastere.
6. Unitatile de analiza si inregistrare
Marginean defineste unitatile de analiza precum elemente simple sau compuse ale
universului cercetarii. Ele se pot referi la persoane, gospodarii familiale, diverse grupuri
umane constituite dupa criteriul locului de munca, al asocierii formale sau informale, al
domiciliului, structurii administrativ-teritoriale (judete, orase, tara etc.) Totodata, trebuie
definita relatia dintre unitaile de analiza si cele de inregistrare. Aceste doua elemente pot
sa coincida, caz in care informatiile se culeg in mod nemijlocit pentru unitatile de analiza.
Alteori, informatia primara este agregata la nivelul unor unitati de analiza mai complexe.
In procesul agregarii datelor se impune sa fie respectate anumite cerinte pentru asigurarea
acuratetei operatiilor, altfel apar doua erori- incalcarea regulilor reprezentativitatii sau
eroarea ecologica. Atat Marginean, cat si McQueen si Kunssen sunt de acord ca, dincolo
de acest aspect, avem de-a face si cu o dimensiune general umana-dreptul fiecarei
persoane la diferentire si identitate.
7. Elaborarea ipotezelor
Ioan Marginean defineste ipoteza ca o explicatie plauzibila care devine teorie daca
cercetarea o confirma. Ipotezele au rolul de a orienta intreaga activitate de cercetare, in
sensul ca acesta din urma este astfel conceputa incat sa permita testarea ipotezelor in
vederea ajungerii la explicatii satisfactoare ale domeniului studiat. O buna ipoteza se
elaboreaza pornind de la cunostintele anterioare. Elaborarea necesita un efort cretiv din
partea cercetatorului (K. Popper, citat de Ioan Marginean). Se va intelege mai bine

sarcina unei ipoteze daca se are in vedere ceea ce nu este o ipoteza. Nu este o simpla
constatare, nu este o predictie, nu este o relatie de la parte la intreg.(Marginean)
In acelasi timp, se dicuta despre faptul ca ipotezele ar ingusta campul de
investigatie. Situatia devine insa periculoasa numai daca ipotezele sunt
necorespunzatoare, dac cercetatorul nu isi reformuleaz ipotezele sau nu renunta la ele,
atunci cand aceste decizii se impun. Verificarea ipotezelor tine, evident, in primul rand de
corespondenta empirica a relatiei vizate.(R. Merton, citat de Marginean)
8. Tipul de cercetare
Tipul de cercetare raspunde specificului temei si obiectivelor, dar se constituie si ca
o preferinta a realizatorului.(Marginean)Deciziile luate acum orienteaza in mare parte
activitatile ce vor urma, fara a fi, la randul lor, total independente de ele, si, in primul
rand de sursele de informare disponibile. Are loc o constructie sui-generis a strategiei de
cercetare, care cuprinde metodele, tehnicile, procedeele si instrumentele de lucru, precum
si modalitatile de analiza a informatiilor. In cercetareastandard se face trimiterea
deopotriva la nivelul teoretic si la cel empiric al cunoasterii, se combina metode diferite
de culegere si de analiza a datelor, de constructie teoretica. In procesul pregatirii
proiectului de cercetare urmeaza sa se decida asupra modalitatilor de raportare la
realitate, respectiv daca se realizeaza sau nu o investigare directa si cum se va proceda
intr-o situatie si la ce surse de informare se va apela. Activitatea de cunoastere se poate
rezuma la un moment dat la nivel theoretic si se realizeaza sub forma eseului sau a
comentariului, fie ca analiza critica a cunostintelor existente urmata de integrarea lor intro noua sinteza. Fara cercetare emipirica, este imposibila, in ultima instanta, cunoasterea
realitatii sociale.
9. Selectarea surselor de informare
Marginean subliniaza ca cercetatorul apeleaza la surse de natura diferita, in acord si
cu metodele ce vor fi aplicate, iar din cadrul fiecarei surse retine pe cat posibil mai multe
subtipuri.
10. Specificarea unitatilor (populatiei) studiate
Realizarea diferitelor cercetari reclama compatibilitatea intre strategia utilizata si
unitatile investigate. Marginean diferentiazastudiul de natura
statistica de interesul pentru colectii (colectivitati) mici sau chiar spre un singur caz.
Astfel, in functie de obiectivele urmarite si de sursele disponibile, se poate realiza
o cuprindere totala (studiul exhaustiv, tip recensamant) a unei parti reprezentative
(esantion) sau a unui caz (unitate sociala), respectiv a unei colectii de cazuri (loturi sau
grupuri). Atunci cand universul cercetarii este de talie mare, studiul exhaustiv ridica
probleme insurmontabile pentru o echipa de cercetare. Cat priveste studiul de caz, acesta
este exemplar. In functie de procedeele de lucru, exista cercetarea complexa a unor unitati
sociale (monografie) sau cu evidentierea doar a unor aspecte specifice cazului
selectat. Practicat independent, studiul de caz are o semnificatie mai redusa pentru
cunoasterea ansamblului social din care face parte. Alteori, sociologul apeleaza la
studierea unei colectii de cazuri selectate pe criterii de oportunitate, cazuri tipice,

extreme, esentiale, prin metoda bulgarelui de zapada. Prin aceasta ultima metoda se
urmareste evidentierea unor lanturi de relatii, structuri de comunicare.
11. Constructia variabilelor si elaborarea schemei descriptive de cercetare
Aceasta problematica a fost cel mai bine analizata de P.Lazarsfeld, care are in
vedere un proces de trecere de la concepte, ladimensiuni, indicatori si indici empirici.
Intregul proces este desemnat prin expresia constructie a variabilelor sau prin diverse
alternative, cum ar fi aceea de operationalizare a conceptelor. (S. Sarantakos, citat de V.
Marinescu: 20)
Conceptul este o imagine mentala, un elaborat al gandirii, prin care sunt reflectate
diverse proprietati ale fenomenului si ale obiectelor. Particularitatea conceptului ca
entitate ideala este aceea de fixa un continut informational.
Dimensiunea reprezinta o etapa intermediara intre concept (planul teoretic) si
indicator (planul emoiric, real) si este definta drept elementele care prezinta un anumit
grad de generalitate ale domeniului cercetat la un moment dat si care sunt subordonate
unui concept.(Marginean, 2000:173)
Indicatorul este definit drept: Proprietatile sau caracteristicile masurabile ale
obiectelor.(D. Nochmias, C.Nochemes, citati de V. Marinescu: 23)
Variabila este definita ca: Proprietatea fenomenelor si proceselor sociale de a se
schimba, de a lua valori diferite de la un moment la altul, de la un individ la altul, de la o
colectivitate la alta, indiferent de natura fenomenului respectiv.(Ioan Marginean,2000)
Conform Marginean, completarea acestui tablou conduce la o schema descriptiva de
cercetare. Ea se refera la transpunerea temei in termenii cercetarii empirice. Este vorba
despre un proces de trecere dinspre teorie spre cercetarea empirica, sptre termenii analizei
cercetate.(conceptie analizata si de V.Marinescu)
12. Descrierea cantitativa si calitativa
Ioan Marginean defineste cuantificarea precum o operatie teoretica de trecere de la
concepte calitative la concepte cantitative. Mai exact, definitia in termeni calitativi este
completata de definitii in termeni cantitativi. Pentru adecvarea la natura fenomenelor
proceselor sociale este necesara elaborarea de scheme diverse de descriere cantativa:
marimea, probabilitatea, intensitatea, ordinea sau diferentierea. Aceste descrieri
cantitative corespund unor niveluri diferite de masurare. Prin masurare se atribuie valori
obiectivelor (fenomene, procese) in functie de proprietatile lor. Exista patru niveluri de
masurare: nominal, ordinal, cardinal si de proportii.(Ioan Marginean). Aceste niveluri se
diferentiaza in functie de trei proprietati: ordine, distanta si origine naturala.
13-15. Alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de cercetare
In enumerarea celor trei elemente de metodica a cercetarii, Ioan Marginean vrea sa
sublinieze ca, desi sunt strans dependente unele de altele, in ultima instanta ele sunt
diferite. Ar trebui avute in vedere la alegerea metodelor, tehnicilor si procedeelor de
cercetare patru elemente:

- Adecvarea fiecarei tehnici la specificul domeniului si la obiectivele urmarite;

- Existenta unor surse de informare disponibile (accesibile) pentru metodele,
tehnicile si procedeelor de lucru pe care le vom utiliza
- Combinarea metodelor, tehnicilor si procedeelor de lucru (triangularea)
- Dispunerea de logistica necesara realizarii cercetarii in formatul stabilit (resurse
umane, material etc.)

Teoria aparine lui A.K. Cohen care, plecnd de la normele existente ntr-o
cultur, identific grupuri neprivilegiate sau frustrate, cu norme i valori n contradicie
cu cele ale restului societii pe care autorul le numete subculturi delincvente[11].
Cohen, abordnd problema condiiilor de apariie a acestor subculturi delincvente,
evideniaz producerea lor datorit urmtoarelor situaii:
dezvoltare economic mai redus;
existena unor bariere i interdicii sociale;
prezena unor nivele societale cu situaie periferic;

existena unei stri de spirit specific cu sentimente de izolare, frustrare i

insatisfacie individual i social.
Ca o consecin a apariiei acestor subculturi apare reacia de respingere i
contestare a normelor i valorilor societii globale i constituirea propriilor norme de
comportament.
Cohen indic drept izvor al apariiei acestor subculturi reacia de protest fa de
normele i valorile societii, precum i dorina anihilrii frustrrilor i anxietilor de
status marginal. Membrii acestor subculturi consider c le sunt blocate cile de acces
spre valori i statusuri elitare i, n consecin, recurg la mijloace ilicite, devenind
poteniali delincveni.
Tot Cohen, prin analiza subculturilor delincvente, traseaz profiluri specifice ale
membrilor grupurilor, descifrnd urmtoarele trsturi[12]:

non-utilitarismul n sensul c destul de frecvent membrii acestei subculturi

acced la activiti delictogene nu din raiuni utilitare, ci ca un mod de
exprimare a solidaritii. n acest sens R.A.Cloward i L.E. Ohlin vorbesc de
socializarea anticipativ;

maliiozitatea n sensul c actul delincvent este cauzat nu de satisfacerea

unei necesiti materiale, ci ca o form de rutate, o sfidare la adresa
celorlali. De pe aceste poziii membrii subculturii comit acte de vandalism,
distrugere de bunuri, numai pentru a fi maliioi;
negativismul este reflectat nu numai de setul de reguli ale grupului, cu
coninut contradictoriu normelor sociale, ci i de o polarizare negativ n
raport cu acestea;
versalitatea (nestatornicia) susinut ca i caracteristic specific de
abordare nu numai a unei singure manifestri de activiti ilicite ci i a
practicrii unei multitudini de aciuni delincvente, fr a se specializa n mod
expres ntr-o form de manifestare;
autonomia grupului presupune solidaritatea ntre membrii grupului, fa de
presiunile exercitate de alte subculturi.

A. Cohen, Deviance and control, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New-Jersey, 1986.
[12]
Ibidem.

Un alt sociolog, Talcott Parsons folosete noiunea de devian prin prisma teoriei
sale funcionaliste. El explic, astfel, comportamentele individuale din interiorul unei
societi prin prisma echilibrului funcional care se realizeaz prin negocierea dintre mai
multe sisteme normative existente la un moment dat ntr-o societate.
Atunci cnd ateptrile de rol i status ale indivizilor intr n conflict cu propriile
lor
proiecii, se instaureaz sentimentele de frustrare i revolt, care pot conduce la reacii
violente fa de normele sociale instituite de grupul majoritar. Refuznd s se mai
conformeze cerinelor de rol care i-au fost ncredinate, individul i va modifica
comportamentul ntr-o direcie contrar celei prevzute de limitele permisibile, legitimate
de valorile i normele societii