Julien Sorel personajul central al romanului Rou i negru de Sthendhal ntruchipeaz arivistul i

parvenitul, care, prin vointa si tenacitate, vrea sa castige o pozitie sociala superioara, pentru a fi admis
in randurile clasei dominante, ce il dispretuia din cauza originii sale umile si paupere. Este un personaj
realist, pentru c nu poate iei din rolul ce i-a fost repartizat(trstur tipic anume personajelor
realiste) nu reuete s-i mplineasc dorina. Sursa de inspiraie pentru acest personaj au fost chiar
primii ani de nceput de carier a autorului, cnd acesta se ntoarce din Campania din Italia la Paris,
ncercnd s se impun n domeniul comercial, literar i seducnd femeile.
Julien Sorel este un personaj complex, inzestrat cu tendinte si trasaturi morale contradictorii: pe de o
parte este dotat cu calitati exceptionale precum inteligena, frumuseea,tenacitatea, voina i ambiia,
dar pe de alt parte i urte profund contemporanii. Umilinta indurata in casa parinteasca si
imposibilitatea de a obtine o slujba pe masura calitatilor sale, din pricina originii sociale (Julien Sorel fiind
fiu de taran-tmplar), ii declanseaza ambitia de a parveni cu orice pret. n vederea atingerii acestui tel, el
nu da inapoi de la nimic, actionand in mod foarte calculat. Transportat fiind de veleitate, dup lectura
Memorialului din Sfnta Elena al lui Napoleon, contient c de la Revoluie nu numai naterea ci i
meritul personal are importan, eroul viseaz s devin un nou Bonaparte. Dar cum singurul mod de a
ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura al
destinului su este momentul in care,odat ajuns seminarist, primarul orasului, Dl de Renal il angajeaza
pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, , Dna de Renal, in
privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate
pentru mndria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Renal il
accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand
adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Renal reuseste sa il convinga
pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o
scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare
este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.
Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna inca de la inceput din
cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului la Mole, sa se
indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca,
dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea
politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Renal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in
care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este
anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta. Din fericire, doamna de Renal este
numai ranita de focul de pistol tras de Julien asupra ei. Desi isi regreta fapta, Julien este condamnat la
moarte si executat.
Chiar si atunci cand urca pe esafod, Julien dovedeste acelasi curaj, infruntandu-i pe jurati de pe pozitia
clasei lui: Dar chiar daca as fi mai putin vinovat, vad oameni care, fara sa le pese de mila ce ar trebui
sa le-o trezeasca tineretea mea, ar vrea sa pedepseasca prin mine si sa descurajeze astfel, pentru
totdeauna, categoria aceasta de tineri care, nascuti intr-o clasa inferioara si oarecum apasata de
saracie, au norocul sa dobandeasca o educatie buna si indrazneala sa se amestece in ceea ce orgoliul
bogatasilor denumeste societatea inalta."
La putina vreme dupa moartea lui Julien Sorel, doamna de Renal, care il iubise atat de mult
incat isi pusese in pericol casnicia, datorita sentimentelor puternice pe care le avea pentru el, se stinge
din viata.
Rosu si Negru, titlul romanului, reprezinta simboluri pentru cele doua cariere intre care Julien Sorel a
trebuit sa aleaga pentru a parveni: cariera militara (culoarea uniformelor militare din acea epoca era
rosie) sau cea ecleziastica (negrul sutanelor). . Sub Imperiu, Julien Sorel ar fi putut reusi in viata
imbracand uniforma rosie a armatei, pe cand acum, sub Restauratie acest lucru nu este posibil decat
prin Biserica: Dintr-odata, Julien inceta sa mai vorbeasca de Napoleon; spunea ca are de gand sa se
faca preot si fu vazut mereu, la joa-garul tatalui sau, invatand pe de rost o Biblie latineasca pe care io
imprumutase parohul." Faptul c ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii
este analog faptului c si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea
valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata
Restauratia.
Julien Sorel este un personaj literar foarte specific. Pur realist, fr oricare tangene din romantism
sau alte curente literare, el fascineaz prin tenacitatea, perseverena i puterea propriei voine. Romanul
este foarte interesant anume datorit figurii sale complexe i pronunate, amuzante fiind uneori chiar
problemele pa care el singur i le creaz i care snt descrise foarte amnunit, chiar ca ntr-un roman
psihologic.