Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea fetei de imparat din Luceafarul de Mihai Eminescu

Fata de imparat este personajul principal si individual din poemul filozofic Luceafarul.
Inca din prima strofa a poemului, poetul realizeza portretul fetei. In versul Din rude mari
imparatesti este evidentiata originea imparateasca a fetei. De asemenea, prin superlativul
absolut de factura populara o prea frumoasa fata, scoate si exprima perfectiunea
frumusetii fizice. Totodata versul si era una la parinti scoate in evidenta unicitatea
terestra. Fata de imparat reprezinta pamantul insusi, iar comparatiile: Si mandra in toate
cele/Cum e fecioara intre sfinti /Si luna intre stele propun o posibila dualitate: puritate si
predispozitie spre inaltimi astrale, dar in acelasi timp ii confirma unicitatea. Fata nu e o
fiinta obisnuita, e un personaj feminin de o frumusete desavarsita cu o multitudine de
calitati.
Fata de imparat este o fire romantica si visatoare trasaturi care se desprind prin
caracterizare indirecta. Aceasta tinde spre perfesctiune, iubeste o fiinta superioara, dorind
sa se atodepaseasca. Ea este indragostita de astrul ceresc a carui iubire ii e impartasita.
Insa iubirea dintre cei doi e imposibila, ei apartinand unor lumi diferite. De aceea ei nu
pot comunica decat in vis.
ndrgostit, Ctlina are nostalgia astrului iubirii i-i adreseaz pentru a treia oar
chemarea, dar de aceast dat Luceafrul semnific steaua norocului: Cobori n jos,
luceafr blnd,/ Alunecnd pe-o raz,/ Ptrunde-n codru i n gnd,/ Norocu-mi
lumineaz!".
La sfarsitul partii intai a poemului fata de imparat dobandeste un nume, Catalina, ea
devenind o pamanteana ca oricare alta.
Chiar daca accepta iubirea pamanteana, Catalina aspira inca la iubirea ideala pentru
Luceafar: O, de luceafarul din cer/ M-a prins un dor de moarte. Acest dor de moarte
ilustreaza dualitatea fiintei pamantene, aspiratia specific umana spre absolut , dar si atractia
spre fiinta inaccesibila.
Ea apare lipsita de iubirea astrului(luceafarul), cautand-si o pereche pamanteana. Poetul o
distanteaza de Luceafar.
Catalin si Catalina, cele doua prenume asemanatoare seminifica identitatea de a destin a
celor doi indragostiti.
Desi, banal la inceput, cuplul celor doi pamanteni, la sfarsit, e infatisat sub ploaia de flori
de tei la adapostul codrului.
Catalina renunta la iubirea pentru Luceafar, intalnindu-l pe Catalin, alaturi de care isi va
implini visul de iubire.
In finalul poemului, ea va ramane cu nostalgia astrului ceresc, cerandu-i acestuia sa ii
ocroteasca fericirea.
procedeele artistice utilizate n poem menionm: alegoria pe baza creia este construit
poemul; antiteza structural; epitetele ornante, cu rol n portretizare; prezena metaforelor
accentueaz ideea iubirii absolute:palate de mrgean", cununi de stele") imagini
hiperbolice n portretizarea Luceafrului: Venea plutind n adevr/ Scldat n foc de

soare'''; comparaii construite prin asocierea unor termeni abstraci n prezentarea


cltoriei cosmice a Luceafrului.

S-ar putea să vă placă și