Tema si viziunea despre lume: Luceafarul Poemul ,,Luceafarul, aparut in 1883 in Almanahul Societatii Academice Social Literare Romania

Juna de la Viena este considerat o sinteza a liricii eminesciene. Este un poem romantic, folcloric, filozofic, alegoric, mitic (mitologic), erotic. Poemul a fost creat intre anii 1880 si 1882, cunoscand cinci variante. Cea definitiva numara 98 de strofe si atinge perfectiunea formei si a fondului de idei. Un prim argument de ncadrare a poemului n romantism este reprezentat de sursele de inspiraie folclorice Punctul de plecare al poemului l-a constituit basmul romnesc Fata in gradina de aur cules din Muntenia de cltorul g e r m a n R i c h a r d Kunisch in 1861 si publicat la Berlin . Incipitul este specific acestei specii: A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata, precum si structura narativa pe care se tese povestea alegorica. De asemenea, radacinile folclorice ale Luceafarului se afla si in mitul Zburatorului, considerat de George Calinescu mitul erotic fundamental al culturii noastre. In geneza poemului se pot identifica si surse filozofice precum conceptele lui Schopenhauer despre omul de geniu, dar si motive mitologice preluate din gandirea greaca, gandirea indiana si gandirea crestina dar si surse de inspiratie biografice. Se observa imbinarea tuturor speciilor lirice abordate de catre Eminescu in creatia sa, precum elegia, unde fata de imparat evoca lui Catalin nostalgia amorului ei intangibil, meditatia filosofica unde Demiurgul defineste antiteza dintre efemeritatea conditiei umane si eternitatea conditiei omului de geniu, idila, pastelul terestru si pastelul cosmic. Pe de alta parte, apar si elemente dramatice care rezulta din folosirea dialogului si din constructia in patru tablouri, in care exista un dialog ce focalizeaza atentia. In primul tablou, dialogul dintre fata de imparat si Luceafar, in al doilea tablou, dialogul dintre Catalin si Catalina, in al treilea tablou dialogul dintre Demiurg si Hyperion, iar in al patrulea talbou exista schimbul de replici dintre Catalin si Catalina urmat de cel dintre Catalina si Hyperion. Un al treilea argument in favoarea demonstrarii caracterului romantic al poemului este tema conditiei omului de geniu. Intr-o poveste alegorica pe tema iubirii imposibile dintre o fata de imparat si o stea, Eminescu reda conditia omului de geniu, cum insusi afirma intr-un manuscris: In descrierea unui voiaj in Tarile Romane, germanul Richard Kunisch povesteste legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamant nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana mult cu soarta geniului de pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric.. Pe langa aceasta tema, se mai disting si alte teme romantice precum iubirea, cunoasterea prin eros, cosmogonia, dar si motive romantice precum motivul visului, al stelei, al oglinzii, al privirii. Titlul trimite la motivul romantic al stelei, indica spatiul cosmic infinit, in poezie devenind un simbol al unicitatii si superioritatii, intruchipand geniul. Pe de alta parte, poemul poate fi inteles ca o ampla dezvoltare a temei iubirii care pune alaturi fiinte incompatibile: geniul si omul de rand. Poemul poate fi abordat, astfel, dintr-o dubla perspectiva: din punctul de vedere al fetei de imparat este un poem despre o iubire visata, un vis de iubire ce exprima o aspiratie a unei sublime fiinte pamantene la o dragoste absoluta, iar din punctul de vedere al Luceafarului este un poem despre conditia geniului caruia i se refuza accesul la un sentiment uman si anume iubirea.

Fiecare doreste sa-si depaseasca ori sa isi schimbe conditia, atras de contrariul sau. Fiecare are un anumit limbaj, un cod al gandirii, fiecare savarseste gesturi semnificative pentru categoria umana pe care o ilustreaza. Un al patrulea argument in favoarea incadrarii textului in romantism, este prezenta antitezei ca mijloc compozitional. Poemul este alcatuit pe doua planuri, universal-cosmic si uman terestru, care sunt paralele si antitetice sugerand opozitia dintre transcedent si contingent, dintre eternitatea geniului si efemeritatea conditiei umane (omului de rand). In opinia mea, tema poemului reprezentata de dragostea imposibila dintre doua entitati care apartin unor lumi diferite, este prezentata in maniera specific eminesciana prin intermediul pe de o parte a omului superior, Luceafarul respectiv Hyperion, pe de alta parte a omului comun, fata de imparat respectiv Catalina, dar si cu ajutorul obsesiilor stilistice eminesciene care confera un profund substrat filozofic poemului. Asa cum spunea si Tudor Arghezi: Dezamagirea a dat limbii romanesti o capodopera de amaraciune glaciala care se cheama Luceafarul .