Inseninata de-a ei blonda raza, O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza Si stele-i poarta oe oglinda-i creata. Dar mini -ca falnica, cumplit turbeaza Si misca lumea ei negru-mareata, Pe-ale ei mii si mii de nalte brate Dudind peire-tari inmorminteaza. Azi un diluviu, miine-o mormintare, Oarmonie, care capat n-areAstfel e-a ei intunecata fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasa- ce simtiri o sa ni-nspire Indiferenta, solitara-mare! {1873} Mihai Eminescu - Ai nostri tineri Ai nostri tineri la Paris invata La gat cravatei cum se leaga nodul S-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor istet de oaie creata. La ei si casca ochii sai nerodul, Ca-i vede-n birje rasucind mustata, Ducnd n dinti tigara lungareata Ei toata ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strmba:
Stlpi de bordel, de crsme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc si-o plimba. S-aceste marfuri fade, usurele, Ce au uitat pn si a noastra limba, Pretind a fi pe cerul tarii: stele.