Sunteți pe pagina 1din 4

Greva minerilor

din Valea Jiului,


1977

Szasz Erika
Clasa XII A
CNI Grigore Mosil

Greva minerilor din Valea Jiului,1977


Greva minerilor din Valea Jiului a avut loc ntre 1 i 3 august 1977, fiind una dintre micrile
de protest cele mai ample din perioada comunist. Valea Jiului este o zon minier important
a Romniei, cu un numr mare de muncitori. Greva cea mai mare care a precedat-o pe cea
din 1977 a fost greva minerilor din Lupeni din 1929.
Greva minerilor din 1977 a fost o revolta mpotriva naspririi conditiilor de munca si de viata.
S-a nscris ntr-o evolutie economica, care dupa anii '70, a mbracat n Romnia unele particularitati,
generate att de evolutia economiei mondiale ct si de optiunea neo-stalinista de exercitare a puterii
de catre Nicolae Ceausescu.
Cauze
Minerii din Valea Jiului lucrau ntotdeauna n condiii foarte grele. Chiar i cu folosirea
tehnologiei celei mai moderne - ceea ce nu era cazul n minele Romniei socialiste din anii 1970 lucrul n minele de crbune era greu i periculos. Accidentele de min erau destul de dese. De
exemplu, pe 2 noiembrie 1972, n urma unei explozii au murit 43 de oameni la Mina Uricani.
Anul 1977 a fost un an greu pentru economia Romniei. Urmrile crizei energetice
mondiale nceput n 1973-74 nc erau resimite pe deplin, iar cutremurul din 4 martie 1977 a
ngreunat i mai mult situaia. n pofida acestor greuti, Ceauescu nu a acceptat reducerea cifrelor
de plan i insista ca toi indicatorii stabilii anterior s fie ndeplinii.
La scurt timp dup micarea pentru drepturile omului Charta 77 iniiat n Cehoslovacia, un
protest similar a fost organizat i n Romnia de dizidentul Paul Goma. La 23 martie 1977, minerul
din Valea Jiului Dumitru Blaj a plecat la Bucureti pentru a semna apelul lui Goma. Nota sa adresat
scriitorului a fost citit ulterior la Radio Europa Liber, i ca urmare Blaj a fost criticat n faa
colectivului de munc, degradat pe post de vagonetar, apoi supraveghetor la un depozit de lemne. El
a murit n anii 80 n circumstane dubioase.
Pe 30 iunie 1977 a fost adoptat Legea nr. 3 privind pensiile de asigurri sociale de stat i
asistena social, care interzice plata simultan a salariului i pensiei de invaliditate (erau muli
mineri care au ieit la pensie cu grad de invaliditate III, i mai lucrau n min), i prevedea
schimbarea limitei de vrst de pensionare a minerilor de la 50 la 52 de ani. Tot n aceea i perioad
programul de lucru a fost mrit de la 6 la 8 ore.
Minerii erau nemulumii i de aprovizionarea proast cu bunuri de consum, de munca
prelungit peste program (inclusiv duminicile), de condiiile de locuit i trai precare.
Pe 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache a trimis un memoriu (Spinoasa
mrturisire) la CC al PCR, Ministerului Minelor i Televiziunii Romne, dar nu i s-a rspuns
imediat. A fost arestat dup ncetarea grevei din august, i condamnat la doi ani de nchisoare pentru
instigare i ultraj la bunele moravuri.
Greva propriu-zis a nceput la Mina Lupeni pe 1 august 1977 i a fost ncheiat pe 3
august 1977.
n primele momente, unii mineri au propus ca o delegaie de-a lor s plece la Bucureti, dar
s-a renunat la aceast idee, poate i datorit faptului, c trenurile erau oprite. Unii efi de sectoare au
ncercat s mpiedice organizarea grevitilor, dar minerii au reacionat prompt, cteodat dur.
Grevitii au luat legtura cu alte mine din Valea Jiului (pe vremea aceea erau 10 mine n Valea
Jiului: Anina, Aninoasa, Brbteni, Dalja, Livezeni, Paroeni, Petrila, Petroani, Uricani, Vulcan) i

cu populaia oraelor pentru a strnge ct mai muli simpatizani, i s-au adunat pn la urm n
curtea Minei Lupeni, unde ineau discursuri revendicative. Cifrele provenite din surse diferite
referitoare la numrul participanilor variaz ntre 10 000 i 40 000.Cei care sus in cifrele mai
sczute greesc, ntruct se bazeaz numai pe numrul de angajai, i nu iau n considerare membrii
de familie i alte persoane din afar care s-au alturat grevitilor.
Grevitii sunt organizai i condui de civa lideri, n special de muncitorii Constantin
Dobre, Gheorghe Maniliuc i inginerul Jurc. Acesta din urm se retrage n scurt timp n planul doi,
lsnd conducerea n minile primilor doi.
Sensul miscarii din Valea Jiului
Pe buna dreptate, liderii comunisti s-au temut ca miscarea din Valea Jiului sa nu primeasca
coloratura unui "Gdansk polonez" (Barbu, Chirvase, p. 25), dat fiind faptul ca miscarile
anticomuniste muncitoresti din Polonia facusera cariera si risipisera mitul unitatii dintre Partidul
Comunist si clasa muncitoare. Sensul grevei din Valea Jiului a devenit limpede insa mai ales ca un
fel de "exercitiu democratic" intr-o tara dominata de totalitarismul comunist. Pe platforma de la
Lupeni, timp de aproape trei zile, minerii si-au rostit revendicarile si protestele la microfon, au vorbit
liber, au lasat orice protestatar sa intervina, fara nici un fel de cenzura (oare nu tocmai asa ceva avea
sa se petreaca in cadrul fenomenului Piata Universitatii 1990 pe care insa minerii reciclati din Valea
Jiului, cu siguranta altii decat protestatarii din 1977, nu l-au inteles si l-au reprimat ei insisi, la
comanda autoritatilor, in cel mai tipic stil comunist?). Anchetatorii minerilor arestati au perceput
greva ca pe o "rascoala", aceasta fiind numita adesea astfel in timpul interogatoriilor; termenul
"rascoala" spune mult despre mentalitatea organului de represiune si a autoritatilor comuniste; era o
rascoala a unei clase sociale pana atunci presupusa a fi aliata PCR. Ruperea minerilor de Partid luase
prin surprindere autoritatile: daca nu se putea baza pe muncitori, regimul comunist din Romania
devenise extrem de fragil de fapt, iar conducatorii constientizau aceasta cu stupoare (cu taranii si
intelectualii, alianta era si mai fragila, din cauza cooperativizarii fortate si agresive si datorita
protocronismului promovat de comunismul ceausist, care era respins de intelectualii de elita din
Romania). Ceausescu se simtise in mod evident lezat personal de greva minerilor; cvasi-lesinul sau
din finalul intalnirii cu minerii indica faptul ca el nu era pregatit pentru disensiunea cu minerii si ca
greva din Valea Jiului ii demonstrase faptul ca regimul comunist roman nu functiona deloc perfect.
Initial, greva minerilor nu a fost o miscare anticomunista si nici macar anticeausista, ci o
revolta de ordin economic si sindical, o revolta spontana legata de noua lege a pensionarii care ii
persecuta pe mineri. Miscarea nu a avut, deci, la inceput un caracter politic, ci unul socio-economic:
nu era criticat comunismul ori ceausismul, ci conditiile grele de munca si viata. Dar, dupa
sechestrarea autoritatilor comuniste de catre protestatari, greva a inceput sa primeasca si un caracter
politic. Apoi, urmarile grevei, respectiv represiunea impotriva minerilor coordonata de Securitate,
pledeaza pentru caracterul politic ulterior al miscarii de protest. Faptul ca greva nu a avut initial
caracter politic este indicat si de lipsa de experienta a organizatorilor, care au improvizat si s-au
manifestat prin decizii spontane. Ca greva a avut in cele din urma un caracter politic, pentru aceasta
pledeaza repopularea ulterioara a zonei cu mineri adusi din alte parti, cu militari si securisti ori chiar
cu fosti delincventi angajati in minerit. Caracterul politic intrinsec a fost demonstrat si de faptul ca
minerii - considerati a fi segmente esentiale ale muncitorimii comuniste - s-au revoltat impotriva
patronilor lor ideologici si conditiilor promovate de chiar sistemul politic care ii folosea ca forta de
munca. Greva din Valea Jiului a fost, de aceea, un protest colectiv spontan, dar cu miza politica
ulterioara, care a contestat conducerea comunista a vremii si, in ultima instanta, chiar comunismul.