ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 09.02.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR. ORE: 66
TEMA: Coloizi- Preparare.Proprietati.Stabilitate.
Solutiile coloidale sunt sisteme disperse coloidale sau ultra
microeterogene care sunt constituite din particule dispersate intr-un
anumit mediu de dispersie.
La prepararea solutiilor coloidale trebuie sa se tina seama ca datorita
proprietatilor fizico-chimice caracteristice si de natura la substantele
coloidale procesul de dizolvare este mai lent.
Dintre proprietatile cinetice si optice comune tuturor solutiilor
coloidale cele mai caracteristice sunt:
particulele care au o viteza redusa de difuzie
nu pot sa treaca prin membrana semipermeabila
sunt vizibile numai la ultramicroscop sau la microscopul
electronic.
Proprietatile caracteristice ale coloizilor liofobi sunt:
* nu au tendinta de solvatare
* se transforma ireversibil dupa eliminarea solventului
* dau stabilitate redusa de aceea in practica farmaceutica se
utilizeaza mai des in combinatii cu substante coloidale liofobe
(coloizi de protectie)
* sunt sensibili fata de electrozi
* vascozitate redusa,difera de vascozitatea solventului
* tensiunea superficiala se deosebeste putin de cea a mediului
de dispersie.
Dispersarea si stabilitatea lor este conditionata in primul rand de
sarcina electrica, de acelasi semn al particulelor.
Particulele coloidale dispersate intr-un mediu apos prin sarcina
electrica cu care sunt incarcate dispun de un potential manifestat
Prin energie cinetica care este mai mare decat forta gravitatiei.

ANUL: II Asistent medical farmacie

DATA: 16.02.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR. ORE: 6
TEMA: Emulsii.Definitie.Formulare.Agenti de emulsionare.Alegere emulgatorilor
Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide mai mult sau mai putin
vascoase, constand dintr-un sistem dispers,format din doua faze
lichide nemiscibile realizate cu ajutorul unor emulgatori si destinate
administrarii interne sau externe.
Emulsiile sunt compuse din trei parti principale:
*faza dispersa
*faza dispersanta
*agentul de emulsie
Fiecare faza poate fi formata dintr-un amestec de lichide miscibile, iar
emulgatorul poate fi constituit dintr-un amestec de emulgatori si
agenti de vascozitate sau alte substante auxiliare (conservanti,
stabilizanti, aromatizanti, edulcoranti).
Emulgatorul are rolul de a reduce tensiunea superficiala dintre cele
doua faze lichide, usurand dispersarea.
Emulgatorii maresc intr-o oarecare masura si vascozitatea mediului,
astfel mobilitatea particulelor devine mai scazuta iar apropierea si
contopirea este ingreunata.
Actiunea emulgatorilor se realizeaza prin:
*reducerea tensiunii superficiale ( se usureaza dispersarea )
*formarea unui strat in jurul particulelor (inhiba tendinta
particulelor mici de a se contopi );
*conferirea unei sarcini electrice a particulelor dispersate
*marirea vascozitatii mediului.
Emulgatorii se aleg dupa caracter, dupa modul de folosire, dupa
provenienta pe baza sartcinilor electrice, in finctie de structura si
proprietatile fizico-chimice.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 23.02.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Prepararea si conditionarea emulsiilor.Conditii de calitate.
Prepararea emulsiilor se poate realiza prin procedee diferite:
metoda continentala sau metoda gumei uscate.
Metoda engleza sau metoda gumei umede.
Metoda borcanului
Metoda seringii
Metoda solventului comun
Metoda cu ultrasunete
Metoda maionezei
Pentru prepararea emulsiilor in farmacie se folosesc in general
mojare cu dimensiuni corespunzatoare: ele trebuie sa fie de 2-3 ori
mai mari decat volumul emulsiei.
Sunt preferate mojare cu peretii mai inalti si cu asperitati, iar pistilul
sa asigure o suprafata cat mai mare de contact cu peretele acestuia.
In industrie se intrebuinteaza diferite tipuri de masini, care dupa
modul cum lucreaza pot fi impartite in:
masini de emulsionat
masini de omogenizat
Datorita continutului mare in apa, emulsiile pot fi usor invadate de
microorganisme, mai ales ca unii emulgatori ( guma arabica,
gelatina ) creeaza medii corespunzatoare pentru dezvoltarea lor.
Emulsiile au aspect laptos si omogen.
Culorea ,mirosul si gustul sunt caracteristice componentelor.
Diluate cu faza externa, in proportie de 1:10 emulsiile trebuie sa
ramana omogene.
Prin adaugare de conservanti se poate asigura o protectie de cateva
zile cu conditia sa fie tinute la loc racoros 8-15 C in recipiente bine
inchise.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 09.03.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Conditionarea si conservarea suspensiilor.Conditii de calitate
Suspensiile farmaceutice de uz extern au ca vehicul principal apa si
sunt denumite lotiuni sau suspensii.
Suspensiile topice trebuie sa se usuce rapid, lasand pe locul de
aplicare un strat fin de pulbere.
Adaosul de agenti de ingrosare favorizeaza stabilitatea si aderenta la
epiderm, dar intarzie evaporarea apei, micsorand efectul racoritor.
Preparatul cel mai folosit este lotiunea care contine oxid de zinc, talc,
glicerina ,apa in parti egale.
Uneori in formula se adauga si substante insolubile: acid salicilic,
sulfamida.
Agentii de suspensie sunt: guma arabica, tragacanta, alginatii,
pectina, derivati de celuloza, alcoolul polivinilic, polivinil pirolidona,
carbopolii, argile coloidale,aerosil.
Formularea suspensiilor trebuie sa tina seama de modul de
administrare si de necesitatea asigurarii unei stabilitati optime.
In Farmacopeea Romana X se mentioneaza anumite prevederi
privind calitatea suspensiilor.
Se admite ca suspensiile pot sedimenta, dar dupa agitare preparatul
trebuie sa se omogenizeze pentru a putea fi administrat.
La controlul suspensiilor din industrie se urmareste:
*marimea particulelor
*sedimentarea
*vascozitatea.
Marimea particulelor si distributia lor se poate face cu ajutorul
metodei microscopice sau a dispozitivelor electronice.
Analiza sedimentarii serveste la aprecierea calitatii suspensiilor cu
ajutorul determinarii claselor aferente particulelor.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 02.03.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Emulsia de tip A/U- picaturi pentru nas.Emulsii cosmetice.
Emulsiile de tip A/U sunt emulsiile apa in ulei ,adica un lichid hidrofil
iubitor de apa este dispersat intr-un lichid lipofil iubitor de ulei.
Emulsiile se utilizeaza extern pot fi diluate cu ulei.
Exemple picaturi pentru nas. Rp.-prescriptii magistrale.
Rp/

Eucalypti aetheroli
0.10g
Helianthy oleum netralisati 10.00g
M.S. solutio
D.S. extern pentru nas
Farmacopeea Romana X mentioneaza ca vehiculul pentru erine este
uleiul de foarea soarelui neutralizat.
In formula de preparare a picaturilor de nas intra : una sau mai multe
substante medicamentoase (substante active), vehicol lichid si
substante auxiliare (adjuvanti ).
PH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa fie cuprins intre 6.0-7.5 ,si se
determina potentiometric.
Dintre emulsiile cosmetice amintim :
* cremele de ras sunt emulsii de tipul U/A cu diferite adaosuri
de substante dezinfectante, conservante, umectante, odorante.
* produse dupa barbierit care sunt emulsii de creme cu actiune
emolienta, anestezica, atenuand iritatiile si usturimea pielii.
* produse cosmetice pentru baie,care au actiune tonica si
invioratoare pentru stimularea functiilor pielii; deasemenea au
rol in dedurizarea apei si in parfumarea corpului.
* produse antisolare si pentru bronzare ;pentru combaterea
fenomenului de roseata, descuamare a pielii se folosesc
emulsiile.
* produse deodorante si antisudoripare.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 16.03.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Suspensii de uz intern.
In terapeutica actuala o serie de medicamente greu solubile in apa
sunt formate sub forma de suspensii.
Vehiculul acestor preparatwe cuprinde pe langa apa si urmatoarele
componente :
*coloizi protectori
*edulcoranti
*aromatizanti
*coloranti
*conservanti
Printre substantele medicamentoase prescrise sub forma de
suspensii se pot mentiona : antibiotice, sulfamide, sulfatul de bariu..
Substantele medicamentoase sunt de obicei pulberi insolubile, iar
mediul de dispersie este apa sau uleiul.
Suspensiile se prepara atat in farmacie cat si in industie :
*cele preparate in farmacie au o stabilitate redusa;
*cele preparate in industrie trebuie sa-si pastreze
omogenitatea timp de 2-3 ani.
Suspensiile de uz intern au o biodisponibilitate superioara fata de alte
preparate lichide.
In general sunt folosite foarte mult in pediatrie.
Cu ajutorul suspensiilor este posibila administrarea unor
medicamente insolubile.
Suspensiile de uz intern se prepara prindispersare deoarece este
metoda cea mai folosita adica pulberile folosite sunt aduse la un grad
de pulverizare avansat sunt dispersate intr-un vehicul in care
particulele se umecteaza si se disperseaza usor.
Sunt inclusi si agenti de ingrosare care maresc vascozitatea si
intarzie depunerea si aglomerarea particulelor.
In mod obisnuit prepararea suspensiilo presupune pulverizarea,
umectarea, dispersarea, fazei solide in vehicul si stabilizarea
sistemului.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 23.03.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR. ORE: 66
TEMA: Suspensii de uz extern.Suspensii cu oxid de zinc si talc.
Suspensiile farmaceutice de uz extern au ca vehicul principal apa si
sunt denumite lotiuni sau suspensii.
Suspensiile topice trebuie sa se usuce rapid, lasand pe locul de
aplicare un strat fin de pulbere.
Adaosul de conservanti, de agenti de ingrosare favorizeaza
stabiliatea si ederenta la epiderm, dar intarzie evaporarea apei,
micsorand efectul racoritor.
Preparatul cel mai folosit este lotiunea care contine oxid de zinc, talc,
glicerina ,in parti egale.
Uneori in formula de preparare se adauga si substante insolubile:
acid salicilic si sulfamida.
Oxidul de zinc are proprietati antiinflamatoare si usor astringente, iar
glicerina favorizeaza aderarea pulberii la suprafata pielii.
La prepararea unor astfel de suspensii nu se adauga agenti de
suspensie deoarece proportia de pulberi este destul de mare si
s-ar produce o marire a vascozitatii.
Preparare- Suspensie cu oxid de zinc si talc.
Rp/

Sulf precipitat
5g
Oxid de zinc
10g
Talc
Glicerina
20g.
Alginat de natriu pur 2g.
Apa distilata
55g.
M.F. solutie
D.S. extern.
Mod de preparare:
Sulful cu oxidul de zinc si talcul se omogenizeaza in mojar cu
alginatul de natriu, apoi se umecteaza cu glicerina.
Se adauga apa distilata prescrisa. Dupa 30 minute de repaus se
Recomanda sa se tritureze din nou suspensia astfel obtinuta.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 30.03.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Unguente.Definitie.Formulare.Alegerea bazei de unguent.
Unguentele sunt constituite din substante active incorporate in diferite
baze de unguent.
Ele sunt destinate administrarii in afectiunile topice.
Definitie :
Unguentele sunt forme farmaceutice alcatuite din substante active de
consistenta semisolida, obtinute prin dispersarea, in mod uniform, a
substantelor active in excipienti grasi sau hidrosolubili, si sunt
destinate aplicarii externe pe piele sau pe mucoase.
Selectarea componentelor care constituie baza (excipientul)
reprezinta latura importanta a formularii preparatelor dermatologice.
Atunci cand se alega o baza de unguent, primul lucru care conteaza
este conditia terapeutica.
Unguentele care servesc pentru tratamentul ranilor nu trebuie sa fie
preparate cu baze care sunt nefavorabile procesului de vindecare.
Unguentele oftalmice trebuie sa aiba o buna capacitate de intindere
si de aplicare si nu trebuie sa fie iritante.
Amestecurile cu parafina moale, parafina lichida si lanolina sunt cele
mai utilizate de regula.
Un unguent trebuie sa aiba calitatea de a se intinde cu usurinta si de
asemenea de a se indeparta usor prin spalare cu apa.
In unguentele apoase drogurile incorporate pot suferi un proces de
descompunere (hidroliza, oxidare) si prin urmare problema stabilitatii
trebuie tratata cu foarte mare atentie.
Alegerea conservantului este facuta in mod obligatoriu pentru fiecare
preparat individual in lumina testelor cu diferite microorganisme.
Din punct de vedere fizico-chimic unguentele sunt geluri plastice
Pentru a-si putea schimba forma la exwrcitarea unor forte mecanice
( exemplu : ungere, apasare, forfecare ).

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 06.04.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Unguente simple.Exemple oficinale.Unguent emulgator.Unguent de
glicerina.

Unguente simple baze de incorporare

Unguent emulgator.Preparare.
Rp/ Alcool cetil stearilic
30.0 g (100.0000 ui )
Ulei de parafina
35.0 g.
Vaselina alba
35.0g.
M.F. unguent
D.S. extern.
Componentele se topesc la 60 * C si apoi se tritureaza pana la racire.
Acest unguent sub forma hidratata este denumit si unguent
emulgator apos.
Unguentul anhidru poate fi utilizat si pentru incorporarea solutiilor
apoase ale unor substante medicamentoase.
Unguent simplu.Rp. Preparare
Rp/ Lanolina anhidrica
10.0 (100.000 ui)
Vaselina albas
90.0
M.F. unguent
D.s. extern
Lanolina si vaselina se topesc impreuna intr-o capsula.
Amestecul obtinut prin topire se strecoara printr-un tifon si se
amesteca pana la racire.
Este baza de unguent cea mai utilizata pentru incorporarea diferitelor
substante active.
Unguent cu glicerina. Rp. Preparare.
Rp/ Amidon de grau
7.0 g
Paraxidroxibenzoat de metil
0.18 g
Paraxidroxibenzoat de propil
0.02 g
Glicerol
93.0 g
Apa
7.00g
Amidonul, p-hidroxibenzoatul de metil si propil se trateaza cu apa
fierbinte si se tritureaza intr-o capsula de portelan. Se lasa in repaus
10 minute inainte de a se adauga glicerina. Se recomanda incalzirea

direct pe sita la flacara mica ( 15-20 minute ) Unguentele obtinute

sunt albe, translucide.
ANUL: II Asistent medical de farmacie
DATA: 13.04.2011
MODULUL X: Forme farmaceurice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Prepararea,conditionarea si conservarea unguentelor.
La prepararea unguentelor se respecta urmatoarele faze de lucru :
pregatirea bazei de unguent
dispersarea substantelor medicamentoase
omogenizarea
verificarea calitatii
ambalarea
Prepararea unguentelor se face in cele mai multe cazuri aseptic,
deoarece incalzirea la temperatura de sterilizare antreneaza
distrugerea gelurilor , separarea substantelor medicamentoase sau a
fazelor.
Daca intr-o prescriptie magistrala nu se specifica excipientul ,se va
folosi unguentul simplu sau unguentul cu alcooli de lana.
In officina , se folosesc ustensile si aparatura simple:
placi pentru unguent, mojarele, capsulele.
Caracteristica principala majora a tuturor unguentelor este de a fi un
gel pklastic care sa prezinte urmatoarele conditii de calitate :
sa-si pastreze consistenta semi-solida
sa prezinte omogenitate.
Unguentele preparate in farmacie se elibereaza in borcane de sticla,
portelan, materiale plastice.
Ambalajele din sticla sau portelan sunt bune dar nu sunt de preferat
deoarece sunt casante, permit influenta factorilor de mediu.
Ambalajele din metal, polisate cu lac izolant sunt cele mai eficiente si
corespunzatoare pentru ambalarea unguentelor.
Ambalajele din material plastic sunt usoare, ieftine,dar peretele
acestor ambalaje pot sa permita schimburi cu mediul ambiant, de
aceea le exclude la ambalarea unguentelor sterile.
Tuburile se pot umple manual sau mecanic, cu ajutorul masinilor de
umplut tuburi.

Farmacopeea Romana X prevede conservarea unguentelor prin

adaugarea de conservanti care inhiba dezvoltarea microorganismelor
si constituie la stabilitatea componentelor.
ANUL: II Asistent medical de farmacie
DATA: 27.04.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Unguente.Aspect.Miros.PH.
Pentru a corespunde cerintelor terapeutice, unguentele si excipientii
trebuie sa indeplineasca anumite conditii :
sa nu prezinte activitate sensibilizanta asupra pielii normale
sa nu produca deshidratarea pielii.
Sa nu prezinte afinitate fata de grasimile pielii
Sa nu fie onctuoase;
Sa nu impiedice schimburile normale ale mantalei cutanate;
Sa aiba ph intre 4.5 si 6.5 pentru a nu modifica ph-ul acid al
pielii;
Sa fie indiferente din punct de vedere chimic;
Sa nu reactioneze cu componentele active cu care se asociaza;
Sa se poata aplica usor , sa se inmoaie la temperatura corpului
fara sa curga;
Sa prezinte o vascozitate si o omogenitate corespunzatoare;
Sa permita incorporarea substantelor active si sa fixeze apa ( in
cazul unguentelor care contin apa sau substante hidrofile ),
permitand aderarea substantei medicamentoase la locul de
aplicare;
Sa prezinte o stabilitate fizico-chimica buna la actiunea aerului
si aluminii, astfel incat in timpul pastrarii sa nu manifeste
fenomene de oxidare, colorare ,etc;
Sa fie economice .
Dupa actiunea terapeutica unguentele se clasifica in:
unguente de acoperire, racoritoare, epitelizante, revulsive
sicative, antiacneice si antiseboreice.
Dupa locul de aplicare unguentele se clasifica in :
unguente dermice, unguente oftalmice, unguente nazale,

unguente anale, unguente vaginale, unguente mamare.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 04.05.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Unguente medicamentoase.Unguente solutii.Exemple magistrale si
oficinale.

Un numar mic de droguri, de exemplu camforul, mentolul si timololul

sunt solubile in parafina moale in proportie suficienta pentru a se
permite obtinerea unguentelor solutie.
Majoritatea drogurilor insa sunt putinsolubile in parafina moale si
uleiuri vegetale.
Prin urmare prepararea unguentelor la cald poate uneori sa dea
nastere la solutie suprasaturata.
In cursul perioadei de stocare a unui asemenea unguent, drogul va
cristaliza si cristalele sale pot fi destul de mari.
Exemplu : Unguent cu Kanamicina . Rp. Preparare.
Rp/

Sulfat de Kanamicina
0.5
Eucerina anhidra
50.0
M.F. unguent
D.S. extern
Activitatea kanamicinei asupra germenilor gram pozitivi ( stafilococi )
si gram negativi recomanda unguentele pentru afectiunile
dermatologice.
De obicei se asociaza cu hidrocortizonul.
In cazul unguentelor tip solutie, la cald solubilitatea majoritatii
substantelor este marita si odata cu racirea, datorita suprasaturatiei,
acestyea pot recristaliza usor ( exemplu : acidul salicilic, anestezina,
acidul boric, boraxul ).
Exemplu : Ultraproct. Rp. Preparare.
Rp/

Un gram unguent contine :

Fluocortolon pivalat
0.92 mg.

Flucortolon caproat
0.95 mg.
Concocainhidroclorid 0.5mg.
Acest unguent se aplica rectal si este indicat in tratamentul
hemoroizilor, fisurilor anale si proctite.
Unguentul se va aplica dupa scaun in urma unei atente toalete loc
ANUL: II Asistent medical de farmacie
DATA: 11.05.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Unguente emulsii.Unguente suspensii.Exemple magistrale si oficinale.
Unguentele emulsii sunt unguente de tipul A/U adica ap in ulei care
pot fi preparate prin incorporarea fazei apoase in baza grasa topita,
ambele fiind incalzite la aceeasi temperatura dupa care amestecul
este triturat la rece pana la racire.
Prepararea unguentelor de tip A/U este facuta in general in conditii de
incalzire la temperasturi de 70* C si apoi este incorporata in faza
grasa care fusese incalzita la aceeasi temperatura, dupa care
amestecul este triturat pana la racire.
Unguentele de suspensie includ un numar mare de unguente.
Drogul incorporat se mareste ca sa se obtina o marime maxima a
particulelor de aproximativ 50 microni.
Majoritatea drogurilor trebuie sa fie totusi maruntite si apoi cernute
pentru a se obtine o marime redusa a particulelor.
Acidul salicilic- in pulbere au fost gasite particule care aveau o
marime chiar de 400 microni ; atunci cand suspensia (1+3 ) de acid
salicilic in parafina lichida a fost tratata de mai multe ori in moara cu
trei valturi, cristalele au fost sparte complet .
Exemplu- Unguent cu penicilina . Rp. Preparare.
Rp/

Penicilina
Vaselina alba
Parafina lichida
Lanolina anhidra
Apa distilata
M.F. unguent
D.S. extern

100.0000ui
78.0
10.0
10.0
2.0

Penicilina se dizolva in solutia de citrat de sodiu sterila, iar apoi

solutia obtinuta se emulsioneaza in baza de unguent.
Unguentele de tip emulsie desi au valabilitate mai scurta au resorbtie
mai buna, ele se introduc in borcane sterile.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 18.05.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR. ORE: 66
TEMA: Unguente sterile.Unguente oftalmice.Exemple oficinale.
Unguentele sterile sunt o categorie de unguente reprezentata de
unguentele oftalmice, care trebuie sa fie obligatoriu sterile si , din
aceasta cauza , sunt preparate in mod aseptic, folosind excipienti,
ustensile si recipiente sterilizate cu radiatii ultra-violete sau chimic.
Unguentele oftalmice sunt destinate tratamentelor locale ale
afectiunilor oculare si, fata de solutiile oftalmice , au avantajul unei
actiuni de durata, oferind posibilitatea dirijarii resorbtiei ( prin alegerea
corespunzatoare a bazei de unguent ).
Aceste unguente nu trbuie sa irite mucoasa oculara, trebuie sa aiba o
consistenta potrivita si proprietati de adezivitate, astfel incat sa
permita un contact cat mai prelundit cu mucoasa oculara.
In limita posibilitatilor, nu trebuie sa reactioneze cu lichidul lacrimal,sa
fie cat mai inerte din punct de vedere chimic, filmul format sa nu
afecteze vederea.
Ca excipienti, pentru acest tip de unguente trebuiesc evitate grasimile
animale si fazele garase, deoarece acestea oxideaza rapid, au rol
esential avand marimea particulelor de substanta medicamentoasa.
Exemplu : Unguent cu clorhidrat de pilocarpina.
Rp/

Pilocarpina hidroclorica
2,0
Unguent simplu
88,00
Apa distilata
10,00
M.F. unguent
D.s. extern
Clorhidratul de pilocarpina se dizolva in apa si solutia se
emulsioneaza cu unguent simplu triturand pana la omogenizare.

Se indica in afectiunile oculare majore ( glaucom ) aplicandu-se de 36 ori pe zi.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 25.05.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR. ORE:
TEMA: Unguente cu antibiotice.Unguente cosmetice.Exemple.
Unguentele cosmetice sunt unguente protectoare care au destinatia
sa apere pielea de actiunea agresiva a unor agenti nocivi si sa
contribuie la ingrijirea ei.
Asemenea unguente pot fi de natura hidrofoba, hidrofila si unguente
care formeaza un film protector si protejeaza pielea impotriva
agentilor externi ,iritanti,
In aceasta categorie se incadreaza:
Pomezile care sunt unguente de consistenta semisolida, care
se inmoaie cand sunt frecate pe piele, formand un film
superficial.
Cremele care sunt unguente asemanatoare la consistenta cu
smantana datorita unui continut ridicat de apa, sunt folosite
pentru corectarea unor deficiente ale pielii.
Cremele se pot clasifica in : creme si lotiuni emoliente, creme pentru
curatarea pielii, creme evanescente, creme de ingrijirea mainilor,
creme protectoare, creme pentru albirea pielii, creme pentru machiaj,
creme de ochi, creme antisolare, creme cu hormoni.
Prin produs cosmetic se intelege orice substanta sau preparat
destinat aplicarii pe epiderma, par, organe genitale externe, pe dinti si
pe mucoasa bucala, in scopul spalarii, protejarii, hranirii si mentinerii
acestora sau pentru a corija mirosurile corporale.
Produsele dermato-cosmetice sunt foarte apropiate de produsele
dermatologice, dar, in acest caz, se pune accent pe proprietatile
preventive si nu pot sa contina substante puternic active.
Exemple de unguente cosmetice : crema de galbenele pentru maini,

Crema de maini cu glicerina, crema nutritiva pentru fata, crema

hidratanta pentru fata (Elmiplant,Nivea,Loreal,Gerovital ), crema
antirid de noapte si de zi.
Exemplu : Unguent cu tetraciclina. Rp. Preparare.
Rp/
Clortetraciclina
3,0
Unguent simplu
100,0
M.f. unguent,
D.S. extern.
Unguentul cu tetraciclina este indicat in infectii streptococice,cu coci
gram pozitivi,stafilococi, furunculoze, pilodermite, infectii oculare stafi.
ANUL: II Asistent medical de farmacie
DATA: 01.06.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR.ORE: 66
TEMA: Supozitoare.Definitie.Formulare.Excipienti pentru supozitoare.Alegerea
excipientului.

Dupa destinatia lor supozitoarele sunt clasificate in:

supozitoare rectale
supozitoare vaginale (ovule) sunt de forma sferica de greutate
diferita 2-5 g cele pe baza de unt de cacao si 6-12g cele pe
baza de masa gelatinoasa
supozitoare uretrale ,cu forma cilindrica, ascutita.
Supozitorul este de forma solida (cilindrico- conica sau de torpila ) la
administrarea intrarectala a medicamentelor.
La capat sunt retezate drept ,iar partea cealalta cea cu care se
introduc fiind conica deoarece strangerea sfincterului anal pe capatul
ascutit ii permite acestuia sa avanseze si sa fie retinut dincolo de
sfincter.
Supozitoarele difera ca marime , in functie de administrarea lor la
copii sau adulti si sunt prezentate in cutii de carton, fiecare supozitor
fiind invelit in hartie pergamantata ( exemplu : antigermin ) sau in
staniol ( poleialas ) , ca de exemplu supozitoarele cu glicerina pentru
copii.
In compozitia supozitoarelor intra substante medicamentoase active
si un excipient.
Substantele active administrate intrarectal cu ajutorul supozitoarelor
pot urmari un efect local, lent, antiinflamator sau dezinfactant.
Excipientele folosite in prepararea supozitoarelor sunt de obicei

untul de cacao, gelatina cu glicerina si emulsii de ulei in apa sau apa

in ulei.
Ele treuie sa dea un anumit grad de consistenta preparatului, sa nu
fie iritante in general ,sa se topeasca lent la temperatura corpului, sa
nu intre in reactie cu medicamentele incluse si sa nu fie descompuse
de flora microbiana bogata din rect.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 08.06.2011
MODULUL X: Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene
NR. ORE: 66
TEMA: Prepararea supozitoarelor prin modelare manuala.Prepararea prin
presare.Preparare prin topire si turnare.

Principalele procedee de preparare a supozitoarelor sunt:

modelare manuala ( presare la rece )
presarea masei solide in forme de supozitoare
turnarea masei topite in forme metalice.
Modelarea manuala este cea mai veche metoda si se aplica la
prepararea in officina, la obtinerea supozitoarelor cu unt de cacao.
Fazele de obtinere sunt :
pregatirea substantei active si auntului de cacao;
incorporarea componentelor si obtinerea masei de supozitoare;
divizarea supozitoarelor.
Pentru prepararea prin presare este nevoie de presele pentru
supozitoare.
Avantajele sunt ca nu necesita aparatura sofisticata, asigura o forma
mult mai regulata si de aceeasi marime, este inlaturata posibilitatea
sedimentarii substantelor insolubile iar ca dezavantaje amintim
posibilitatea introducerii aerului in masa de supozitoare, dispersarea
substantei active este mai slaba, productia de supozitoare prin
presare este ingreunata la temperaturile ridicate, ceea ce va deforma
supozitoarele.
Metoda cea mai moderna si mai raspandita este turnarea masei
topite in forme metalice.

Aceasta metoda poate fi aplicata atat in cazul bazelor hidrosolubile,

cat si liposolubile.
Procedeul se bazeaza pe turnarea la cald a amestecurilor topite de
substanta activa si masa de supozitoare in forme metalice, care apoi
se racesc.
La fabricarea supozitoarelor trebuie sa se tina seama de forma
medicamentoasa in care se afla substanta activa, suspensie, solutie
sau emulsie.
De obicei in supozitoare sunt inglobate suspensii de substante active.

ANUL: II Asistent medical de farmacie

DATA: 15.06.2011.
MODULUL X: Foreme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene.
NR.ORE: 66
TEMA: Supozitoare rectale.Exemple oficinale si magistrale.
Supozitoarele rectale sunt medicamente administrate pe cale rectala,
ele fiind iritante prin alta cale de administrare ( pentru stomac de
exemplu ) ,precum si in cazurile in care starea grava a bolnavului nu
o permite.
In acest caz, medicamentele fiind absorbite in sange au efect general
sau la distanta de locul administrarii.
Astfel se administreaza sub forma de supozitoare unele spasmolitice
si mai ales hipnotice ( opiaceele ).
Cele mai frecvente vehicule folosite sunt uleiul de vaselina, uleiul de
arahide, uleiul de masline, lecitina etc., dispersarea fiind usurata de
prezenta unui emulgator neionic ulei in apa U/A.
Supozitoarele rectale sunt de forma cilindro-conica, cu lungimea de
2-3 cm., si diametrul de 0,8-1 cm.
Ca avantaje amintim ca ele pot produce o actiune locala eficienta, in
cazul fisurilor anale, afectiunilor rectale, parazitozelor intestinale.
Calea rectala este un traseu mai eficient, evitand bariera hepatica,
efectul fiind prompt si mult mai rapid decat cel pe cale orala.
Dezavantajele sunt legate de leziunile locale ale rectului ( atunci cand
mucoasa rectala nu mai joaca rolul de membrana selectiva de
resorbtie ) atunci cand principiile active pot trece in circulatie prin
intermediul leziunilor.
Exemple : Procto-Glyvenol

Compozitie: tritenozida
400mg
Lidocaina
40mg
Ultraproct, Tramadol, Diclofenac, Voltaren, supozitoare cu
glicerina, Novocalmin, Hemorzon, Paracetamol
supozitoare pentru sugari si copii sub 3 ani,
Aminofenazona,