Cristian Tnsescu

Anul II
Sovietizarea Europei de est
Motto: Rzboiul acesta nu e ca-ntrecut; cine ocup; un teritoriu
dicteaz si organizarea social. Fiecare si impune sistemul pn unde
ajunge puterea sa armat. Astfel nu se mai poate
Stalin
Sovietizarea este un termen folosit n general cu dou nelesuri distincte,
dar nrudite:
adoptarea sistemului politic bazat pe modelul sovietelor sfaturile
muncitoreti i
adoptarea modului de via i a mentalitii modelate dup cele ale
Uniunii Sovietice.
Sovietizarea, ca proces de adoptare a sistemului politic i social al
Uniunii Sovietice, a avut loc n rile Europei Rsritene dup ncheierea
celui de-al doilea rzboi mondial. n sensul cel mai larg, sovietizarea
Europei Rsritene a inclus adoptarea (de multe ori silit) instituiilor,
legilor, obiceiurilor, tradiiilor i modului sovietic de via, att la nivel
naional ct i la nivelul comunitilor mici, locale. Schimbrile erau
promovate i accelerate de propaganda oficial i aveau ca scop crearea unui
mod comun de via n statele aflate n sfera de influen sovietic. n multe
cazuri, sovietizarea a fost acompaniat de deportri ale aa-numiilor
dumani ai poporului (culacii sau osrdnicii de exemplu) n lagrele de
munc ale gulagurilor sau n exil.
ntr-un sens mai restrns, termenul sovietizare desemneaz schimbrile
mentale i sociale din cadrul populaiei Uniunii Sovietice i a sateliilor ei
care ar fi trebuit s aduc noul om sovietic (dup susintorii ideii) sau a
Homo Sovieticus (dup criticii ideii).
Sovieticii au dus rzboiul pentru a nvinge Germania si a readuce pe
scena politic international o Rusie puternic. Indiferent de ce s-ar fi
ntmplat n Europa dup cel de-al Doilea Razboi Mondial Rusia trebuia s i
asigure granitele vestice si nu putea lsa la o parte teritoriul dintre ea si
Germania. n arcul de la nordul Finlandei pna n Iugoslavia se gaseau o

serie de state mici a caror guverne interbelice au fost defavorabile Uniuni

Sovietice. Singurul rezultat acceptabil in ochii lui Stalin legat de acceste
state era instaurarea unor guverne pro-sovietice despre care putea fi sigur ca
nu vor atenta la sigurana sovietic.
Prea un el relativ uor de atins mai ales in tari ca Romnia i
Ungaria unde vechea elita era compromis: n multe locuri armata rosie era
primit ca eliberatoare si aducatoare de reforme. In afar de armata, Uniunea
nu avea nici o greutate in afacerile externe ale statelor. Mai peste tot
comunitii au fost trecuti in ilegalitate de aproape 25 de ani iar acolo unde
erau in legalitate ei nu se bucurau de popularitate, fiind identificai cu Rusia
si adoptau tacticile rigide impuse dupa 1927 de Moscova. Partidele
comuniste erau subrezite si din interior chiar de URSS care a exclus din
partid sau chiar arestat muli dintre comunitii polonezi, maghiari sau
iugoslavi refugiati la Moscova. Astfel, la sfarsitul lui 1944 i nceputul lui
1945 situaia era delicat pentru comunisti: Partidul Comunist Maghiar se
putea sprijini pe 4000 de oameni, n Romnia avea mai puin de 1000 de
membri, iar in Bulgaria undeva la 8000 (aceste cifre erau in mare parte
bazinul electoral al partidului).
nc in bune relaii cu puterile occidentale Moscova a fost precaut i
a adoptat o politic binecunoscut din anii Frontului popular si ai rzboiului
civil spaniol, favoriznd formarea guvernelor de uniune nationala(coaliii
formate din comuniti, socialisti i alte partide antifasciste) care urmau s-i
persecute pe susintorii vechiului regim. nainte de sfarsitul razboiului sau
imediat dup aceea, fiecare ar est Europeana avea un asfel de guvern.
Coaliiile erau doar o etap necesar pentru accesul comunitilor la putere n
zone in care in mod traditional partidele comuniste erau slabe. n guvernele
naionale comunitii ncercau s detina ministerele cheie: Ministerul de
Interne, care le asigura controlul asupra poliiei si serviciilor secrete, precum
si controlul presei, prin autorizaiile de apariii; Ministerul Justiiei, care
veghea asupra epurrilor, tribunalelor si judectoriilor; Ministerul
Agriculturii, care controla reforma agrar i cumpra loialitatea a milioane
de arani. De asemenea, ei i-au gasit poziii cruciale in comitatele de
denazificare i n comisiile regionale i n sindicate. Pe de alt parte,
comunitii din Est nu doreau functii de Preedinte, Prim-ministru, Ministru
de exterene, prefernd sa lase colegilor de coaliie aceste funcii. Partidul nu
urmarea colectivizarea ci, dimpotriva, mparirea pmntului i
improprietrirea aranilor. Despre socialism, ca obiectiv final, se vorbea
rareori.
Scopul declarat al comunitilor in 1945 i in 1946 era s
desvreasca revoluiile burgheze neterminate din 1848. ntr-o serie de

alegeri locale i naionale din Austria, Germania de est i Ungaria s-a

dovedit c aceste programe erau dezavantajoase tocmai pentru comuniti.
n ciuda ocupaiei militare i a influenei economice de care beneficiau,
candidaii comuniti erau sistematic surclasai la urne de vechile partide.
Prin urmare, partidele comuniste au trecut mai inti la strategii de
presiune mascat, apoi la represalii si la teroare declarat. n cursul anilor
1946 si 1947, opozanii politici au fost calomniai, ameninai, btui,
arestai, judecai ca fasciti sau colaboraioniti i incarcerai sau chiar
mpucai. rnistii, liberalii si partidele tradiionale s-au dovedit o prad
uoar, fiind mprocati cu acuzaii de fascism sau sentiment antinaional ei
au fost eliminai in etape. Un impediment a fost micarea social-democrat
care nu putea fi acuzat de fascism, membrii ei fiind, ca i comunitii,
victime ale represiuni. n masura in care putem vorbi de un proletariat
industrial in Europa de est, preponderent agrar, sprijinindu-i cu predilecie
pe socialiti n defavoarea comunitilor. Astfel, neputnd s-i invinga pe
socialiti, comunitii au hotarat s li se alture, mai exact, s-i fac s li se
alature. Era o strategie clasic, folosit i de Lenin n 1918 si 1920. Prin
urmare, in 1946-1948 comunitii le-au prezentat socialitilor (mai numeroi)
perspectiva unificrii stangii sub egida comunist. Dup eliberare, n
circumstane specifice Europei de Est, propunerea le-a parut socialitilor
perfect rezonabil. Chiar i in Vest, membrii mai radicali ai Partidelor
Socialiste au fost sedui de invitaiile comunitilor de a se uni intr-o singur
fora politic. Procesul a nceput in Estul Germaniei, aflat sub ocupaie
sovietic. ntr-o ntlnire secreta n februarie 1946, la Moscova, comunitii
au hotart fuziunea cu aliaii lor mai numeroi (socialitii). Dou luni mai
trziu s-a format Partidul Unitaii Socialiste. Un numr important din fotii
lideri social-democraii din Germania de est au primit funcii onorifice n
noul partid i n guvernul corespunztor. Socialitii care s-au opus au fost
exclui din partid i, in cel mai bun caz, marginalizai din viaa public sau
constrni s se autoexileze.
n 1948 uniuni comunist-socialiste cu o structur similar au impnzit
blocul sovietic: Romnia in februarie 1948, Ungaria i Cehoslovacia in
iunie, Bulgaria n august si Polonia in decembrie. ntre timp, partidele
socialiste erau att de scindate, inct nu mai reprezentau o for politic. i
la fel ca i in Germania de Est, foti social-democrai care au marat alaturi
de comuniti au fost rasplatii pe masur, cu titluri goale: Primul ef de stat
al Ungariei comuniste, desemnat la 30 iulie 1948 era rpd Szakasits (fost
socialist)
Chiar si atunci cnd acceptau pactul comunist, situaia nu era cu mult
mai bun, erau acuzai permanent de sabotaj i de nesubordonare (uneori

chiar persecutai)
Dup decimarea, arestarea sau absorbia principalilor adversari,
rezultatele comunitilor s-au imbunatatit la alegerile din 1947 si dupa
practicile violente asupra adversarilor ramasi, intimidarea la sectia de vot si
falsuri grosolane in numararea voturilor. Alegerile au adus de la guvernari de
coaliii, la una de monopol comunist iar strategia sovietica a redevenit in
anii1948-1949 radical, obiectivele fiind: o etatizare extrema, colectivizare,
distrugerea clasei de mijloc si pedepsirea dumanilor reali sau imaginari.
Aceast relatare a impunerii puterii sovietice n Europa de est descrie
un parcurs comun al tuturor arilor din zon.
Bibliografie:
1. Nicholas V. Riasanovski, O istorie a Rusiei, Institutul European Iai
2. Alexandru Zub i Flavius Solomon, Sovietization in Romania and
Cyechoslovakia, Plirom, Bucureti, 2003
3. Christophor Andrew i Oleg Gordievski, KGB istoria secret a
operaiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, editura ALL,
Bucureti,1994
4. Tony Judt, Epoca postbelic O istorie a europei de dup 1945, Polirom,
Bucureti, 2008
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Sovietizare