Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reguli de Cantarire
Reguli de Cantarire
Cantarirea si masurarea in farmacie sunt operatiile generale cele mai uzuale, intalnite in
practica farmaceutica.
Prepararea corecta a medicamentelor presupune, ca o conditie esentiala, cunoasterea
aspectelor teoretice si practice ale cantaririi substantelor medicamentoase. De aceea, nu este
intamplator ca embelma profesiunii a fost aleasa adesea balanta. In general se poate spune ca
majoritatea operatiilor farmaceutice sunt precedate de cantarirea sau masurarea substantelor sau
a preparatelor luate in lucru.
Cantarirea este operatia prin care se determina greutatea unui corp cu ajutorul balantei si
greutatilor corespunzatoare sistemului de masuri si greutati adoptat. Unitatea de masura pentru
greutate in tara noastra este gramul, cu multiplii si submultiplii lui.
Pentru cantarire in farmacie se foloseste balanta de mana (cumpana de mana), balanta cu
coloana (balanta de receptura) si balanta cu terezii.
Balanta cu coloana sau balanta de receptura se intrebuinteaza pentru cantariri intre 10 si
1.000g. Este formata dintr-o coloana verticala metalica, fixata pe o cutie acoperita uneori cu o
placa de marmura, avand 2 sau 3 sertare. La partea superioara a coloanei este asezata, pe un cutit,
o parghie metalica, formata din 2 brate perfect egale, avand la extremitati cutite doua platane
egale ca greutate, suspendate printr-un cadru metalic. Unele balante au si un dispozitiv cu care se
pot bloca, pentru a nu oscila liber, fapt care menajeaza cutitele de frecare inutila. Cand balantele
nu au acest dispozitiv de blocare se aseaza pe unul dintre platanele balantei o greutate, tot timpul
cat sunt in repaos. Echilibrul balantei este semnalat de un indicator fix in mijlocul parghiei si
care penduleaza impreuna cu acesta in fata unui cadran gradat. Balanta are un echilibru
satisfacator, cand oscilatiile indicatorului sunt uniforme fata de central cadranului. Echilibrul
balantei trebuie verificat inaintea fiecarei cantariri.
Balanta cu terezii se compune dintr-un sistem de parghii care sustin doua platane asezate
orizontal. Limita de incarcare este intre 100 si 5.000g.
Balantele speciale de receptura cantaresc greutati intre 0.5 si 100g si sunt fie de tipul
balantelor cu coloana, fie de tipul balantei cu terezii (Roberval).
Sa fie stabila, adica sa se incline la adaugarea unei greutati, iar dupa ridicarea acesteia sa
revina la pozitia initiala.
Sa fie fidela, adica adaugand un corp in diferite puncte ale talerului sa fie necesara de
fiecare data o aceeasi greutate pentru echilibrare.
Sa fie dreapta, justa sau exacta, ceea ce inseamna ca balanta ramane in echilibru la
adaugarea a 2 greutati egale pe platane si echilibrul continua sa se mentina si cand cele 2
greutati sunt schimbate intre ele. Balanta trebuie sa fie in echilibru si cand platanele sunt
goale.
Sa fie sensibila, cand balanta potrivit incarcata si echilibrata se inclina la adaugarea unei
greutati foarte mici.
2 bucati a 100g
2 bucati a 5g
1 bucata a 500g
1 bucata a 50g
2 bucati a 2g
1 bucata a 200g
1 bucata a 20g
1 bucata a 1g
Greutatile mai mici de 1kg se construiesc din bronz, alama sau arama, au forma cilindrica si
uneori se nicheleaza. In unele cutii de greutati exista un lacas special pentru greutati mai mici de
1g. Acestea sunt confectionate din placi mici de aluminiu si au forme diferite.
Controlul balantelor si greutatilor este reglementat de lege si este executat de Directia
generala de metrologie, prin verificari periodice.
Balantele de receptura sunt fabricate pentru a cantari greutatea maxima de 1kg, dare ele pot
suporta chiar o data si jumatate greutatea sarcinii maxime. Cu toate acestea, este necesar ca in
mod practic sa se respecte limita de incarcare. O balanta corespunzatoare trebuie sa aiba coloana
in pozitie verticala, bratul si talerele trebuie sa balanseze liber, iar acul indicator sa ocileze in
aceeasi masura la dreapta si la stanga punctului 0. Controlul balantei consta in verificarea justetei
pozitiei de echilibru si a sensibilitatii.
Pentru a verifica justetea balantei se stabilieste echilibrul balantei neincarcate, apoi al
balantei incarcate cu cate 100 si, respective cate 1.000g in fiecare platan. Se observa oscilatia
balantei si pozitia in care se opreste acul indicator. Pozitiile de echilibru successive pentru
aceeasi incarcatura pot avea o abatere intre ele de cel mult dintr-o gradatie a scarii de 0,5mm.
Sensibilitatea se incearca adaugand pe unul din talerele balantei aflate in echilibru o greutate
pentru ca acul indicator sa se deplaseze cu 1 diviziune a scarii (2mm) de la pozitia de echilibru.
Balanta este cu atat mai sensibila, cu cat va fi mai mica greutatea folosita in acest scop.
Dupa un timp de uzura, aceasta sensibilitate poate scadea la jumatate, fara ca precizia de
cantarire ceruta sa sufere in mod practic.
Controlul balantelor de mana se face in mod asemanator.
Reguli care trebuie respectate pentru ca o balanta sa se pastreze in bune conditii:
Cutitele sa fie sterse cu o carpa moale, curate si uscata, sau cu o pensula moale,
uscata, iar coloanele se sterg cu carbonat de calciu.
Se va alege balanta potrivita, adica se va folosi cea mai mica balanta care suporta
greutatea respective la cantarire. Nu se recomanda cantarirea unor cantitati mai
mici de substanta cu balante care au limita de cantarire mare, deoarece precizia
este scazuta. In acelasi timp se va evita supraincarcarea balantei prin depasirea
limitei se incarcare, deoarece in acest fel se produce defectarea balantei
MASURAREA MEDICAMENTELOR