Cuprins:

Scurt istoric

Ideologie i estetic

Trsturile esteticii simboliste

Reprezentani

Simbolismul romanesc

Bibliografie

1. Simbolismul este un curent literar aprut in Frana la sfritul secolului al XIX-lea, ca

reacie mpotriva romantismului (orientare ideologica, artistica si literara manifestata in
prima jumtate a sec. al XIX-lea in spaiul european, caracterizata prin: afirmarea
individualitii si a spontaneitii, primatul sentimentului si al fanteziei creatoare,
expansiunea eului individual, evadarea din realitate in fantezie, respingerea regulilor impuse
de clasicism) si parnasianismului(curent literar aprut in Frana in a doua jumtate a sec. al
XIX-lea ca o reacie mpotriva romantismului. In esena parnasianismul cultiva o poezie rece,
impersonala, eliberata de afectivitate).
Simbolismul a fost mai nti o micare literara, apoi artistica, care a reunit un numr mare de
scriitori si artiti din ntreaga lume, in baza unui program estetic bine conturat. Gratie
caracterului sau cosmopolit, simbolismul, francez la origine, avea sa cucereasc toata Europa
si America, cea spaniola si cea anglo-saxona. Aceasta micare a fost de esena si de expresie
franceza, dar la ea au participat chiar de la nceput strini: greci ca Jean Moras,
pseudonimul lui Papadiamantopulos, flamanzi, anglo-saxoni, evrei, spanioli si multi alii
printre care trebuie citata opera realizata si in limba franceza a italianului Gabriele
DAnnunzio, a englezului Oscar Wilde si a romanului Alexandru Macedonski (colaborator la
una din primele reviste ale curentului, La Wallonie).
Numele curentului a fost dat de Jean Moras in articolul manifest intitulat ,,Le symbolisme
(18 sept. 1886), publicat in suplimentul literar al ziarului Le Figaro; el propune numele
curentului simbolist (din gr. symbolon, semn).
Acelai Jean Moras va ntemeia mpreuna cu Gustave Kahn revista Le Symboliste.
Numele propus de Moras se va impune in fata denumirii orientrii moderniste
lansate de gruparea lui Paul Verlaine, decadenii, si de revista Le Dcadent, apruta tot in
1886.
Ren Ghil publica un Tratat al verbului care sistematizeaz fenomenul sinesteziei
(audiia colorata, teoria instrumentaiei verbale), tratat important si prin prefaa semnata de
Mallarm.
,,efii recunoscui ai scolii simboliste sunt Verlaine si Mallarm.
nainte de a fi definita aceasta noua orientare, cu 29 de ani, mai exact in 1857, cnd
in poezia europeana se prelungea romantismul, Charles Baudelaire publica volumul de
poezii Les Fleurs du Mal (Florile rului), ce coninea deja elementele unei noi sensibiliti si
anuna, deci, revoluia poetica moderna. Aadar, Charles Baudelaire se situeaz la rspntia
2

dintre romantism si simbolism, iar simbolitii si-l revendica drept precursor, biografia si
opera lui ntruchipnd perfect mitul poetului blestemat (viaa de boem a lui C. B. ilustreaz
revolta mpotriva societii si revana artistului, contient de propria superioritate fata de
spiritul burghez): ,,Poetul e asemeni cu printul vastei zri/ Ce-si rde de sgeat si prin
furtuni alearg;/ Jos pe pmnt si printre batjocuri si ocri/ Aripile-i imense l-mpiedica sa
mearg. (Albatrosul, C. Baudelaire)

2. Ideologie i estetic

Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilitii pure. Ea nu comunica, ci se

comunica;

Obiectul poeziei simboliste l constituie strile sufleteti nelmurite, fluide, vagi,

muzicale, care sunt transmise recurgnd la analogie, la sugestie, utiliznd un limbaj
poetic inedit;

Simbolismul respinge conceptul de mimesis, de imitaie. Ca obiect al artei este

proclamat domeniul impalpabilului si al imaginarului, subcontientul; inclinaia ctre
stri sufleteti nedefinite, are ca reprezentri: nelinitea, nevroza, plictisul, spleenul,
oboseala, angoasa, disperarea, amrciunea, macabrul, exotismul;

Atitudinea comuna simbolitilor de pretutindeni este respingerea mediocritii, a

platitudinii unei societi stpnite de valorile materiale;

Simbolitii au recurs la analogie si corespondente, la puterea de sugestie a muzicii si

a simbolului;

Poezia simbolista va deveni fluida, incantatorie.

3. Trsturile esteticii simboliste

SIMBOLUL
Se considera ca elementul esenial al poeticii simboliste IL reprezint utilizarea

simbolului, termen care da si numele curentului. Simbolul este un substituent, un procedeu

artistic care, in baza unor corespondente sau legturi, nlocuiete si reprezint altceva dect
elementul concret-real exprimat la prima vedere, este o imagine concreta, avnd o
semnificaie proprie, pentru o realitate ascunsa, abstracta.

Acest procedeu artistic a existat in toate epocile, dar simbolismul se difereniaz de

alte curente att prin faptul ca da imaginilor poetice funcie implicit, si nu explicit simbolica,
cat si prin faptul ca are multiple semnificaii in contextul poetic.

,,Natura e un templu ai crui stlpi triesc

Si scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceata;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viaa
Si toate-l cerceteaz c-un ochi prietenesc. (C. Baudelaire, Corespunderi)

SUGESTIA
La baza tehnicii simboliste sta sugestia, calea poetica de realizare a simbolului si de

exprimare a corespondentelor/a legturilor ascunse dintre lucruri, a strilor vagi, nelmurite.

Tehnica sugestiei conduce spre o zona a vagului, a ambiguitii, prin care se creeaz
posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi multiple ale textului.
Poeii simboliti nu descriu, ci comunica senzaii corespunztoare unor stri
sufleteti. De exemplu, poezia despre corbii, mari, insule, faruri exprima aluziv, pe calea
sugestiei, tentaia deprtrii si dorina de evaziune.
,,Vreau muzicii ntietate!/ Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai libere-n eter,/ Fiind in
tot, plutind pe toate. // Alege vorbele ce-ti vin/ Sa para scoase din confuzii:/ Ah, cntecele,
gri iluzii/ De Tulbure in Cristalin. // Sunt ochi splendizi de dup voaluri,/ Zi ezitnd in
amiezi,/ Ori atrii-n azurii grmezi/ Pe dulci, tomnatice fundaluri. // Nuana eu rvnesc s-o
caut,/ Nuana, nicidecum Culoare,/ Nuana doar-ngemnare,/ De vis cu vis, de corn cu
flaut!...
(Paul Verlaine, Arta poetica)

CORESPONDENELE

-sunt afinitile invizibile dintre diferitele pari ale universului (eu poetic si lume), care
se traduc la nivelul receptivitii prin simboluri;
ele si-au gsit pentru prima data ecoul in sonetul Corespondances de Charles Baudelaire,
considerat ulterior arta poetica a simbolismului;
- n categoria corespondentelor intra si analogiile intre senzaii, emoii si tonuri.
4

,,Ca nite lungi ecouri unite-n deprtare/ Intr-un acord in care mari taine se ascund,/ Ca
noaptea sau lumina, adnc, fr hotare,/ Parfum, culoare, sunet se-ngn si-si rspund. //
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/ Dulci ca un ton de flaut, verzi ca nite
cmpii,/ - Iar altele bogate, trufae, prihnite, // Purtnd in ele-avnturi de lucruri
infinite,/ Ca moscul, ambra, smirna, tmia, care cnta/ Tot ce vrjete mintea si simurilencnta.
(Charles Baudelaire, Corespunderi)

SINESTEZIA

- reprezint o asociere spontana intre senzaii de natura diferita, care se sugereaz reciproc;
- ea are, pentru simboliti, valoarea unei cai de acces la unitatea misterioasa a lumii;
- este prezenta in celebrul vers ,,Parfum, culoare, sunet se-ngna si-si rspund
(Corespunderi de C. Baudelaire), in poezia Vocale de Arthur Rimbaud: ,,A, bru catifelat de
mute-n roiuri, brun/ Ce zumzie pe cate vreo proaspta duhoare //I, purpuri, snge ftizic,
superbe guri rznd/ De furii, de beie sau de cini ptrunse. // U, ciclica vibraie a marilor
verzui. // O, trmbia veciei, stridente si nfrngeri, dar i n simbolismul romanesc: ,,Oh!
Lucrurile cum vorbesc *+/ Bronz, catifea, lemn sau mtase/ Prin grai aproape omenesc.
(Rondelul lucrurilor de Al Macedonski) sau ,,Clar de noapte parfumat,/ O gradina cu
orizontul deprtat/ Si in somn, pe banca veche, cugetri se contrazic,/ Greierul zimeaz
noaptea, cu nimic. (George Bacovia, Nocturna), ,,O pictura parfumata cu vibrri de
violet. (G. Bacovia, Nervi de primvara)

MUZICALITATEA

- muzica este ridicata la rang de categorie poetica fundamentala, datorita posibilitilor ei de

sugestie absoluta:
,,Muzica nainte de toate.*+ Muzica mereu si totdeauna (P. Verlaine)
,,Poezia nu e dect muzica prin excelenta (S. Mallarm)
,,Arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai Putin dect arta muzicii (Al. Macedonski)
,,E-o muzica de toamna

Pierdute, in surdina;

Cu glas de piculina,

Si-n tot e un mar funebru

Cu note dulci de flaut,

Prin noapte, ce suspina (G. Bacovia,

Nocturna)

Cu tot de violina
Si-acorduri de clavire

Muzicalitatea, neleasa ca senzaie interioara, poate fi exprimata prin armonii verbale,

pauze, asonante, aliteraii, refren si laitmotiv, prin repetiia obsedanta a unor cuvinte, a
anumitor vocale.
Pentru crearea sugestiei si exprimarea nestingherita de rigorile versului clasic a micrilor
intime ale sentimentului poetic (muzica interioara), simbolitii cultiva poemul in proza sau
realizeaz inovaii prozodice, explornd noi forme: strofa asimetrica, versul liber, ritmurile
variabile, care ar corespunde muzicii interioare.
,,Spun: o floare, si din uitarea in care vocea mea scufunda orice contur, altceva, deci, dect
petalele tiute, muzical se nalta ideea nsi si suava, floarea care lipsete din orice
buchet.

NNOIREA ORIZONTULUI TEMATIC

Atitudinea poetica simbolista se manifesta in preferina pentru anumite teme, motive si

simboluri:
- singurtatea,

- descompunerea materiei,

-nevroza,

-evadarea in spatii exotice,

-spleenul,

-marea,

-reveria,

-corabia,

-crepusculul,

-paradisurile artificiale,

-toamna si ploaia,

-parfumul,

- oraul,

- culorile,

-boala,

-muzica,

-moartea,

-erosul,

-decorul macabru,

-odaia,

-declinul,

-pruncul etc.

,,Sunt ca un print pe-o tara de negura stpn,/ Bogat dar trndav, tnr si totui prea
btrn,/ Care de scrba curii slugarnice si vane/ Sta plictisit cu cinii si alte lighioane./
Nimic nu-l mai desfta, nici jocuri, nici vnata,/ Nici plebea care moare in curte la palat./
6

Bufonul, plin de snoave si tare-n zeflemele,/ Nu poate pe-acest bolnav pervers sa-l mai
nsele;/ Luxosu-i pat in rece mormnt e prefcut/ Si doamnele de-onoare, care-l gsesc
plcut,/ Nu tiu ce desfrnate gteli sa mai scorneasc/ Sa-l fac pe-acest june schelet sa le
zmbeasc./ Savantu-i care-i bate monezi n-a izbutit/ Din trupu-I sa strpeasc tot ce e
pervertit/ Si-n bile de snge la Roma renumite/ N-a mai putut sa-nvie cu leacuri tinuite/
Cadavru-acesta-n care drept snge pur, in cete/ Si-n verzi, clocite ape ce vin din rul Lethe.
(Charles Baudelaire, Spleen)
,,Mhnita-i toata carnea, iar crile, citite./ Sa fug! Sa fug aiurea! Sunt psri fericite/ Sa
zboare intre ceruri si spume neperechi!/ Nimic, nici oglindite-n priviri grdini prea-vechi/ In
calea unei inimi care nchin marii/ O, nopi! Nici ocrotite, de rul climrii,/ Foi, goale ,n
clar de lampa, de ctre propriul alb/ Nici tnra femeie, la sn cu prunc roz-alb./ Tot am sa
plec! Fregata,-n tresalt de mari poavaze,/ Sus ancora spre darnici atoli si blnde oaze!// Un
greu Plictis, in care sperane crude gem,/ Mai crede-n bun-rmasul batistelor, suprem!/ Si,
ispitind furtuna, naltele catarge/ Sunt, poate, dintre-acelea ce vntul le va sparge./ Fr
catarge, fr, pierdui la antipozi/ Dar, inima, asculta-i cum cnta, pe matrozi!
(Stephane Mallarm, Briza marii)

,,Ploua, plou,/ Ploua cat poate sa ploua./ Cu ploaia ce cade, m-apas/ Durerea ce veche,
cea noua/ Afara e trist ca si-n casa,-/ Plou, plou. // Ploua, plou,/ Ploua cat poate sa
ploua/ Zadarnic vor cntece clare/ Ca florile umezi de roua/ Cei vecinici scutii dentristare-/ Ploua, plou. // Ploua, plou/ Ploua cat poate sa ploua/Fiina mea si
simirea/ Sufr si plng amndou/ Viaa-si urmeaz-ndrjirea/ Ploua, plou. // Ploua,
plou,/ Ploua cat poate sa ploua/ Rapne-n geamuri ca-n tobe/ Spinteca inima-n doua/
Cntecul ploaiei de cobe-/ Ploua, plou
(Al. Macedonski, Cntecul ploaiei)
,,O femeie-n doliu pe strada,/ O frunza galbena tremura dup ea-/ Luat de-a oraului
sfada,/ Uitasem ca toamna venea. // Era mai demult o strada,/ O scoal, si bruma cadea/ Prin Sali, ca nimeni sa-l vad,/ Un elev singuratic plea. // Un om, in amurg, pe-o
strada/ Pe foi nu mai tiu cum trecea-/ Sub tropot, si-a lumii grmada/ -Uitasem ca
toamna venea.
(George Bacovia, Scntei galbene)

,,De multa vreme m ludam ca stpnesc toate peisajele posibile si consideram derizorii
celebritile picturii si ale poeziei moderne.
mi plceau picturile idioate de deasupra uilor, decoruri, pnze de saltimbanci,
latina ecleziastica, cri erotice fr ortografie, romane ale bunicilor noastre, povesti cu
zne, crticele pentru copii, spectacole vechi de opera, refrene neghioabe, ritmuri naive.
Visam cruciade, expediii geografice lipsite de relatri, republici fr istorii,
rzboaie religioase nbuite, revoluii ale moravurilor, deplasri de seminii si de
continente, credeam in toate farmecele.
Am inventat culoarea vocalelor! A negru, E alb, I rou, O albastru, U verde. Am
ornduit forma si micarea fiecrei consoane si, slujindu-m de ritmuri instinctive, mi
fceam iluzii ca am inventat un verb poetic accesibil, intr-o zi sau alta, tuturor simurilor.
mi rezervam dreptul de a-l tlmaci eu.
Mai nti a fost un studiu. Scriam despre tceri, despre nopi, notam inexprimabilul.
Fixam vertijuri.
(Arthur Rimbaud, Deliruri Alchimia verbului)

4. REPREZENTANTII CURENTULUI SIMBOLIST

Reprezentanii de seama ai curentului simbolist sunt:
-francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stphane Mallarm, Jean
Moras;
-belgienii Emile Verhaeren, M. Maeterlinck;
-germanii Stefan George, Rainer Maria Rike;
-spaniolii Rubn Dari, Antonio Machado;
-italianul DAnnunzio;
-romnii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George
Bacovia, D. Iacobescu, Demostene Botez.

5. SIMBOLISMUL ROMNESC
Simbolismul este primul curent din literatura romana care, prin Alexandru Macedonski si
prin discipolii si, este sincronic cu cel european, fapt explicabil prin interesul unei pari a
intelectualitii romaneti pentru spaiul literar francez.
Simbolismul romanesc, asemeni oricrui curent literar, cunoate:
-

o faza de apariie si de rspndire (1880-1900);

o faza de maxima nflorire (1900-1915/1916);

o faza de regres, pana la dispariia sa din peisajul literar (ctre 1940).

Etapa de nceput este caracterizata prin apariia unor articole programatice si prin

activitatea cenaclului si a revistei Literatorul (1880-1919, in opt serii, cu ntreruperi), conduse

de Al. Macedonski, devenit sef de scoal.
Etapa de maxima nflorire si strlucire a curentului se desfoar la nceputul
secolului al XX-lea, pana la rzboi (1900-1915/1916). Pe lng Al. Macedonski, autor al
volumului Flori sacre (1912), ce marcheaz desprinderea de inflexiunile romantice ale
tinereii si atesta formarea unei variante simboliste originale, se afirma si alte personaliti
poetice de valoare: St. Petica (vol. Fecioare in alb, 1902), Dimitrie Anghel (vol. In gradina,
1905), Ion Minulescu (vol. Romane pentru mai trziu, 1908) sau George Bacovia (vol. Plumb,
1916).
Etapa de regres. Dup 1915-1916, simbolismul romanesc trece in plan secund, devenind
fundal pentru alte orientri novatoare in poezie, sau, rmas parial neconsumat, se
prelungete prea mult la unii autori, pana spre 1940, cnd simbolismul european intrase deja
in istorie.

Trsturile simbolismului romanesc

Trasaturile simbolismului romanesc nu difer esenial de cele ale simbolismului

european, nsa o analiza atenta poate constata o deplasare de accent ctre una sau alta
dintre acestea.
Simbolitii romani, ca si cei europeni, sunt tentai de:

investigarea unor zone tematice noi precum:

- orasul tentacular,
- nevrozele,
- melancoliile autumnale,

- nostalgia deprtrii,
- singurtatea,
- evadarea,
- drama omului modern apsat de Spleen, obsedat de ideea morii/ a bolii
-

preferina pentru imagini vagi, fr contur

preferina pentru clarobscur

obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) si a instrumentelor ale cror sunete sugereaz
stri sufleteti (clavirul, pianul, vioara)

cutarea valentelor muzicale ale cuvntului (cadena, aliteraia, asonanta, ritmul luntric,
repetiia, laitmotivul si refrenul)

preocuparea pentru corespondente

desctuarea fanteziei poetice in utilizarea simbolului sau a sinesteziei

dorina de a experimenta noi tipare in prozodie

In schimb, simbolitii romani refuza contemplarea pur sentimentala a naturii si, de

asemenea, logicul, explicitul, raionalul in favoarea sugestiei.
-

,,Oh, amurguri violete/ Vine/ Iarna cu plnsori de piculine // Peste parcul

prsit/ Cad regrete/ Si un negru croncnit // Venicie,/ Enervare/ Din fanfare
funerare/ Toamna suna, agonie // Vnt de gheata s-a pornit,/ Iar sub crengile
schelete,-/ Hohot de smintit. // Nicio urma despre tine,/ - Vine, nu vine?.../ Oh,
amurguri violete

(George Bacovia, Oh, amurguri)

,,Superbe note din pian/ Ca o fanfara se revars/ Ah! arsa, inima mi-e arsa/ De
soare etiopian. // De pe viori fiori ncet/ Prin aer torc mtase fina/ Ah! Plina,
inima mi-e plina/ De-o suferina de poet. // Dar cobza suna nfocat;/ Divini igani cu
ochii galbeni,/ Cntai, caci nc mai am galbeni/ Sa uit ce nc n-am uitat.

(Al. Macedonski, Orchestrare)

,,Strofe vechi, o mandolina,/ Un Cezanne si doi Gauguin, /Patru mti de bronz:/

Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,/ O sofa araba, doua vechi icoane bizantine,/
Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline/ Cu mimoza, tamburine
spaniole, lampioane/ Japoneze, trei foteluri cu inscripii musulmane,/ <<Fleurs du
mal>> legate-n piele de Cordova,/ Si de pian:/ Charles Baudelaire si alturi Villiers

10

de lIsle-Adam// Toate sunt ca si-altdat/ O, bazar sentimental!.../ Toate sunt

ca la plecarea mea dantela si cristal
(Ion Minulescu, Intr-un bazar sentimental)

,,Cafeneaua
Cu vistori damnai,
Trecut-au ani,
Simbolism,
Curentul decadent.
Brouri,
Bijuterii rare.
Paradoxe,
Bizarul,
Seri,
Nopi,
Efuzii de parfume
Si nuane.
Oraul dominant
(George Bacovia, De arta)

EPIGRAF PENTRU O CARTE OSANDITA

Tu, cititor, tcut, bucolic,

Dar daca, vrednic scormoneti

Naiv si sobru om de munci,

Cu ochiu-n rpi adnci, de freamt,

Aceasta carte s-o arunci,

Citete, si-ai sa m iubeti;

Cu tot desfru-I melancolic.

De nu tii slova si vorbirea

Tu, suflet, iscodind c-un geamt

De la dibaciul mag, Satan,

Un rai ce deopotriv-l vrem,

Arunc-o! vei citi-o-n van,

M plnge!... Altfel, te blestem!

Sau mi vei crede sluta firea.

(Charles Baudelaire
11