Sunt o bab comunist!

de Dan Lungu
Editura Polirom, Colecia Top 10+, Iai, 2012
Moto: -tii cum e hazul de necaz? Tu n-ai niciun chef, dar vine cineva i
te gdil cu fora. Tu rzi, c n-ai ncotro, dar asta nu nseamn c nu mai
poi de fericire
Ne aflam la aproape zece ani de la caderea dictaturii ceausiste, cu putin timp
inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionara, care si-a trait cea mai
mare parte a vietii sub regimul puterii populare, primeste un telefon de la Alice,
fiica sa, emigrata in Canada, fiind indemnata sa nu voteze cu fostii comunisti.
Acest telefon, urmat de alte discutii in contradictoriu, o arunca pe Emilia intr-o
adevarata criza identitara, din care incearca sa se salveze rememorind trecutul si
cautindu-si justificari, in ochii ei si ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Insotiti mereu
de umor si autoironie, ne intoarcem spre copilaria si adolescenta Emiliei, intram
in miezul nostalgiei paradoxale dupa dictatura, pulsam in ritmurile vietii cotidiene
si intelegem din interior problemele epocii.
Sunt o baba comunista este o carte cu mult umor si haz, dar si cu lucruri serioase si
delicate. Mai precis, actiunea se petrece la 10 ani dupa Revolutia din 89, cand Emilia
(ajunsa acum o baba comunista), fortata de imprejurari, incepe sa-si aduca aminte de
reusitele ei din perioada lui Ceausescu. Cate si mai cate a realizat atunci, cate si mai cate
rabda acum. Daca atunci obtinea ce-si dorea, acum vede prea multe si nu-si mai poate
permite nimic. Prin Emilia se evidentieaza drama multor romani care au scandat la
Revolutie, dar care, mai apoi au regretat vremurile apuse, mintiti fiind de noul sistem in
care tronau mai vechile figuri politice.
Conceputa ca un puzzle in care episoade din viata Emiliei se deruleaza pentru cititor,
cartea reprezinta o lectura foarte placuta. Astfel,

Ecouri critice
Alexandre FILLON, sept.-oct. 2008, in revista Livres-Hebdo, preluat de Noua
literatura
Dan Lungu e un scriitor amuzant, care incearca sa aduca la lumina Romania
de dinainte si de dupa caderea lui Ceausescu, dind glas unei intregi galerii de
personaje colorate. Dulce-amarui si adesea extrem de amuzant, romanul Sint o
baba comunista! ilustreaza transformarile societatii romanesti.
Mihaela URSU, nr. 6, 2007, Apostrof
Sub pretextul confesiv se ascunde un roman foarte bun, de un umor copios,
scris la persoana I, pe una dintre temele de cea mai mare actualitate:

(im)posibilitatea de a impaca amintirile fericitei copilarii si tinereti cu

recunoasterea abjectiei comuniste. Pus in pagina ca o marturisire declansata de
mersul lumii noi, textul exploateaza doua filoane extrem de productive in
literatura moderna: literatura despre copilarie(intretinuta in fiorul paseist) si
literatura inocentului (de extractie picaresca).
Adriana BITTEL, mai 2007, Formula As
Pentru generatia virstnica tot ce povesteste prin vocea Emiliei romancierul
reprezinta banalitati arhicunoscute: cum decurgeau vizitele de lucru ale lui
Ceausescu in fabrici, cum se recrutau membrii de partid, teama de activisti si de
securisti, satisfactia de a pacali sau fura statul. Sint insa bine povestite, cu o
anume verva, prin prisma muncitoarei cumsecade si in general multumite cu
viata ei, comparativ cu aceea de la tara de unde plecase. Dan Lungu, care isi
propune sa explice din interior ce-i cu acesti nostalgici ai comunismului, o face
cam demonstrativ, e adevarat, dar fara pic de sarcasm, mai curind cu un soi de
mila. Sint citeva scene deosebit de reusite Emilia, proaspat orasenizata,
aratindu-i surorii ei mai mici, de la tara, magazinele si cofetariile, vizita fiicei Alice
cu logodnicul canadian in apartamentul de bloc al sotilor Apostoae, petrecerile
din atelier, cu colectivul. In ansamblu insa, noul roman al lui Dan Lungu pare
un film documentar, nu unul artistic.
Sanda CORDOS, mai 2007, in Dilematica
Mai decis decit in romanul precedent (din care pastreaza un ton si un personaj,
nea Mitu, Fraierul Tranzitiei), prozatorul investigheaza acum (lucru rar in proza
noastra, exceptie facind putini autori, printre care Petre Barbu) lumea proletara
de dupa 1990. Cu un foarte bun instinct de prozator (de tipul celui care il
indemna pe Marin Preda sa se opreasca la "ultimul taran din istorie"), Dan Lungu
alege un personaj banal, reactionar, nostalgic, un infrint al istoriei. Problematica
morala da adincime acestui roman facut cu profesionalism, cu umor (al Emiliei,
dar si al lui nea Mitu care povestea despre Ceausescu "de parca era acolo, in
dormitor cu ei") cu o remarcabila intelegere a umanului. Speranta mea este ca
Dan Lungu se va decide sa faca pasul (spre care-l recomanda neobisnuitul sau
talent) de la aceste biografii contemporane (tot atitea tulburatoare felii de viata) la
constructia unui univers.
Stefan Ion GHILIMESCU, iunie 2007, in Arges
Meritul lui Dan Lungu, subliniat exact de un critic de talia lui Mircea Iorgulescu,
este de a nu fi incercat sarjarea unei realitati grosiere prin ea insasi, ci de a o
etala empatic intr-un "muzeu de hirtie al vietii cotidiene intr-o societate
totalitarista...". Venita de la un sociolog de profesie, usor schematica, ba chiar
plina de cliseele specifice, o asemenea intreprindere este fara doar si poate mult
mai onesta si serveste mult mai bine intelegerii fenomenului decit ar putea-o face
o carte hibrida precum mult laudatul compendiu de amintiri ale unor intelectuali
din Cum era? Cam asa... (ingrijitor Calin Andrei Mihailescu), unde, alaturi de voci
recunoscute ale gindirii ideologice libere, se exprima (pentru a-si da inca o data
in petic) si citiva exponenti ai elitistilor esopici care se screm inca sa bizoteze un
raspuns mereu al lasitatii...

Dan LUNGU in interviu cu Marius CHIVU, februarie 2008, in Dilemateca

Sint o baba comunista! este in egala masura un roamn despre nostalgiile
paradoxale sau despre istoria complicata a unei abtineri la vot. Tema, in ceea ce
scrii, cred ca e o falsa problema sau, in fine, una minora. Adesea tema e relativa
si polimorfa. Exista autori mari care nu au scris despre ceea ce numim comod si
conventional razboi. Asta e o cutie in care pot intra o groaza de lucruri.
Ana Chiritoiu, februarie 2007, Noua literatura
Ce merita semnalat din capul locului in legatura cu ultimul roman al lui Dan
Lungu, Sint o baba comunista!, este felul in care, asumindu-si observatia
sociala (nu stiu cit timp trebuie sa treaca pina sa citim aceasta sintagma fara
resentimente exaltate livresc), reuseste sa transforme in literatura de cea mai
buna calitate o problema actuala si acuta a Romaniei de azi. Dan Lungu
exploateaza o intreaga memorie orala a generatiei care a construit socialismul
(fara ca macar sa-si dea seama) si o aduce in roman sub forma unei naratiuni
emotionante fie prin deruta cu care pensionara incearca sa impace politica si
amintirile personale, fie prin ingenuitatea cu care e rememorata viata sub
comunism.
Cristina CHEVERESAN, aprilie-mai 2007, in Noua literatura
Talentul lui Dan Lungu - pe linga cel deja probat, de prozator - este cel de
observator al intregului si fenomenelor componente. In ciuda titlului provocator,
cartea e departe de a scrie oda comunismului. Intriga este cliseizata intentionat,
stilul simplist al protagonistei permite inserarea de episoade cu efect garantat.
Virginia LUPULESCU, aprilie 2007, The One
Sint o baba comunista! ne provoaca la un exercitiu de empatie fata de cei pe
care ii auzim in autobuz spunind: Era mai bine pe vremea lui Ceausescu.