Sunt o babă comunistă

de Dan Lungu

I. Delimitarea curentului, încadrarea în curent

Postmodernismul este orientarea culturală manifestată în a doua jumătate a secolului al XX-lea,

accentuată în anii "'80 și definită atât ca o continuare a modernismului, cât și ca o reacție față de
anumite tendințe ale acestuia. Astfel, postomdernimsul înglobează experiența esetică anterioară, o
recuperează creator într-o cheie ironică, ludică, parodică. Operele au caracter hibrid și atrag publicul
prin amestecul de genuri, specii și coduri de comunicare.
Opera literară Sunt o babă comunistă,   publicată în anul 2007, este o creație reprezentativă
pentru viziunea postmodernă despre lume a autorului. Acest fapt  se suține prin înlocuirea
veridicității și a verosimilității cu autenticitatea. Faptele sunt  relatate din perspectiva subiectivă a
personajului-narator, Emilia Apostoae, care surprinde transformările din societatea românească
posdecembristă, viziunea sa conservatoare  intrând în conflict cu cea a propriei fiice, Alice. Totodată,
personajele se pot încadra în anumite categorii sociale, ceea ce confirmă caracterul hibrid al
cărții. Dacă protagonista reprezintă tipologia muncitorului din perioada comunistă, incapabil să
se adapteze noului regim, soțul ei, Țucu, este un pacifist mulțumit cu ce are și așezat firesc în noua
societate. La rândul său, Alice, fiica celor doi, este exponenta noii generații, alegând libertatea
oferită de spațiul canadian.

II. Trecere către text- ilustrarea unor elemente de structură și de compoziție ale textului,
semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului

a. Titlul- reconstituie afirmația Emiliei  care constată, cu multă suferință, că este incapabilă să se
adapteze noii lumi, fiind tributară regimului comunist în care consideră că a fost fericită; acesta pune
în lumină contrastul dintre două mentalități radical opuse și drama omului așezat sub vremuri .
b. Tema
Modernitatea cărții se suține și la nivel tematic, discursul epic surprinzând condiția ființei umane
nevoite să trăiască la confluența dintre două epoci- cea comunistă și cea actuală, capitalistă.
c. Structură
Romanul lui Dan Lungu este structurat pe 29 de capitole , realizate pe alternanța timpului prezent
cu cel trecut . Tehnica utilizată este aceea a memoriei involuntare și afective. Astfel, discursul
narativ urmărește trei paliere temporale diferite. Primul plan prezintă copilăria la sat a Emiliei,
efortul acesteia de a ajunge la oraș, fuga la tanti Lucreția și nenea Andrei. Al doilea plan surprinde
perioada comunistă în care Emilia a fost muncitoare într-o fabrică de construcții metalice, iar al
treilea evidențiază alienarea pe care o resimte eroina în raport cu lumea contemporană.
d. Scene reprezentative pentru tema romanului
Personajul principal își amintește cu nostalgie momentele petrecute în perioada comunistă:
copilăria, efortul depus pentru a se muta la oraș, momentul în care l-a cunoscut pe Țucu sau
perioada petrecută la locul de muncă în fabrică. Toate aceste rememorări au la bază convingerea
Emiliei că a trăit bine pe atunci: Doamne, bine-am dus-o în comunism!. Subiectivitatea vocii narative
evocă posibilitățile de care dispunea în acea vreme, de la pepsi, bomboane, portocale, gumă
ungurească, până la concediile la mare , în Delta Dunării, la iarbă verde.
O secvență narativă savuroasă pune în opoziție mentalitatea tradițională cu cea  modernă: aflând de
vizita fiice lor, Alice, alături de prietenul ei canadian ,Alain, părinții cumpără perdele noi, gătesc
felurite mâncăruri tradiționale, zugrăvesc casa scării, dar tinerii se cazează la hotel și îi invită pe
părinții fetei să ia masa la restaurant.
De altfel, conflictul principal al romanului este generat tocmai de aceste perspective diferite asupra
lumii, ceaca mamei și aceea a fiicei, Alice.
Finalul cărții surprinde încercarea eșuată a Emiliei de a readuce în prezent perioada comunistă.
Aceasta își vizitează sora, pe Sanda, moment la care participă și Aurica, o colegă de la fabrică.
Protagonista le propune celor două să deschidă un atelier de confecții în curtea Sandei: Vă mai
amintiți ce distracție era la noi în atelier... . Pe parcursul discuției, însă, Emilia înțelege că
cele două s-au schimbat și că  niciuna nu-i împărtășește opinia despre epoca socialistă. Uimită de
această realitatea, femeia decide să nu participe la alegeri: Cred că o să stau frumușel acasă
și o să...o să găsesc eu ceva de făcut.
e. Stilul romanului este accesibil, fluent. Limbajul utilizat este simplu, dar cuvintele aproape banale
ascund existența gravă a personajelor și a vieții. 
III. Opinia personală
Consider că acest roman reușește să transmită, în cheie comică, o adevărată dramă a inadaptării
omului tributar epocii totalitariste la noile structuri sociale aduse de perioada posdecembristă.
IV. Fraza finală
Privind în ansamblu, se poate spune că romanul Sunt o babă comunistă al lui Dan Lungu rămâne o
creație reprezentativă atât pentru viziunea despre lume a autorului, cât și pentru evoluția romanului
românesc contemporan.