Autor, Virginia Woolf

Titlu, Doamna Dalloway

Editura RAO
Colecție, OPERE XX
An apariție, 2009
Număr de pagini, 192
Virginia Woolf a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare
şi scriitoare de poveşti, cunoscută drept una dintre figurile moderniste
literare de frunte ale secolului al XX-lea.Ea este considerată a fi, mai
ales „una dintre cele mai sensibile minţi şi imaginaţii care au reuşit să inoveze, în mod fericit,
romanul englez.“ (Jorge Luis Borges). Operele ei cele mai renumite includ: Doamna
Dalloway(1925), Spre far (1927), Orlando (1928) etc.
Romanul Doamna Dalloway este considerat a fi o capodoperă a secolului al XX-lea datorită
construcției sale, a firului epic ce iese din tipar și a personajelor prezentate. În plină perioadă
modernistă, autoarea pune in discuție societatea engleză, în contextul declinului Angliei de după
Primul Război Mondial. Personajele sunt, în aparență, niște oameni obișnuiți care conduc niște
vieți chiar nesemnificative, însă ceea ce le evidențiază este esența lor, gândurile, ideile și
întrebările cu care se confruntă. De altfel, romanul este un remarcabil monolog interior, fiind
bazat bazat pe tehnica fluxului de conștiință și având în prim plan trăirile interioare ale celor
două personaje centrale, Clarissa Dalloway, care trăiește în ”prezentul continuu” al tinereții sale
petrecute la Bourton și Septimus Warren Smith care trăiește în ”prezentul continuu” al anilor
petrecuți pe front, ca soldat.
Cei doi nu se vor întâlni niciodată față în față, ci doar în mod indirect prin intermediul
personajelor și cu toate că, în aparență, sunt complet diferiți, suferă de fapt de probleme
existențiale asemănătoare. Clarissa este dominată de moravurile clasei sociale, iar Septimus este
marcat de Primul Război Mondial.
„Doamna Dalloway a spus că va cumpăra ea florile."
Inceputul romanului îl diferențiază de celelalte, care incearcă integrarea directă a cititorului în
universul cărții. Acesta este, în schimb, neconvențional și intrigant, ca și cum decizia Clarissei de
a cumpăra florile este cauza principală a desfășurării romanului. Acțiunea are loc într-o singură
zi, în care Clarissa încearcă să organizeze o petrecere semnificativă în seara respectivă.
Pe parcursul pregătirilor, doamna Dalloway este „vizitată” de fantoma trecutului, prin
intermediul lui Peter Walsh, cu care trăise o idilă in tinerețea sa și care o ceruse în căsătorie
pentru a fi refuzat categoric. Această întâlnire reprezintă un prilej de rememorare a vremii când
era încă adolescentă și când credea că viața ei va fi mai mult decât cea a unei soții din clasa
mijlocie. Căsătorită cu Richard Dalloway și mama unei fiice de 18 ani, Elizabeth, Clarissa
retrăiește prin prisma vieții convenționale pe care a ales-o, neîmplinirea iubirii adevărate și
slăbiciunea de a nu fi trăit în afara convențiilor sociale cărora li s-a închinat împinsă de familie și
mai ales de tatăl ei.
„ …în fluxul şi refuxul lucrurilor, aici, acolo, ea supravieţuia, Peter supravieţuia, trăiau unul în
celălalt…”
Vizita după douăzeci de ani de absență a lui Peter, o tulbură profund pe Clarissa care
conștientizează, pentru prima dată, lipsa iubirii din viața ei și este chinuită de întrebarea
subînțeleasă „ce ar fi fost dacă..?”. Legătura sa sentimentală cu Peter este resimțită la cel mai
înalt nivel, și poate fi văzută ca o predestinare neîmplinită.Cei doi, rezumându-se la existența cu
alte persoane nu reușesc decât să „supraviețuiască” în detrimentul vieții profunde pe care ar fi
putut să o trăiască unul lângă celălalt.
Astfel, pe parcusul romanului sunt dezvoltate întrebările și frustrările Clarissei, atitudinile
reprimate dar și bucuria vieții, a faptului că exista.Pe de altă parte, în același timp, este dezvoltată
și existența lui Septimus, care este compusă din toată negativitatea și suferința pe care Clarissa o
maschează, dar el le exteriorizează.Fiind un tânăr veteran căruia războiul i-a răpit orice
sentiment, el este chinuit de durerea pierderii celui mai bun prieten al său, Evan. Septimus suferă
de stres post-traumatic și depresie, fiind stăpânit de halucinații cu Evan, motive pentru care se
retrage acasă pentru a primi vizita medicului psihiatru. Septimus iși pierde încet mințile, și simte
că nu mai poate suporta presiunea unei societăți închise și rigide precum "Bătrâna Anglie", chiar
și lângă o persoană iubitoare cum este soția sa. Durerea pe care o resimte și trăirile sale interioare
se concretizează cu seara petrecerii și momentul în care decide să își pună capăt zilelor,
aruncându-se de la fereastră și murind sub privirile soției sale.
Petrecerea Clarissei aduce în același loc un grup de personaje controversate, cu o istorie mai mult
sau mai puțin comună, însă legate prin apartenența aceluiași mediu social. Prietena ei, Sally
Seton, cu care își petrecea vacanțele la Bourton și pentru care avea o atracție inexplicabilă
datorită exuberanței sale și a dezinvolturii cu care trata oamenii, își face apariția neinvitată la
serată și petrece mare parte a timpului depănând amintiri alături de Peter Walsh. Clarissa află
despre sinuciderea lui Septimus și ea îl invidiază pentru decizia și curajul cu care a comis acest
act, considerându-l ca pe o încercare reușită de a își păstra fericirea:„Dar tânărul acesta care se
omorâse - se azvârlise în adânc luându-și comoara cu el?”. În ciuda acestui fapt, Septimus
devine o lecție pentru Clarissa, ea regăsind, în final, entuziasmul șansei de a fi.
Deși bucla temporală formată de roman este redusă, cartea se remarcă prin felul în care amplifică
impresiile, gândurile și percepțiile personajelor. Pentru mine, cartea reprezintă o surpriză extrem
de plăcută, datorită faptului că se află printre puținele care m-au marcat cu adevărat. Pentru că
trăiești odată cu personajul, simți intensitatea și încărcătura emoțională ale acelei zile și te încarci
cu sentimente care, pe alocuri devin complet contradictorii.
Astfel cartea este o e expunere veritabilă a talentului scriitoarei, o lectură solicitantă care în
final, îndeplinește scopul artistic al literaturii și te provoacă să arunci o privire retrospecivă,
asupra vieții tale astfel încât apoi, să te poți concentra și bucura de ceea ce contează de fapt,
prezentul.