Rezolvare limba romana (varianta 17)

Subiectul I (40 de puncte)

1. Câmp lexical “umiditate”: moină, apă, umezeală, ud, noroi, stropi, ninge
2. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe, păstrând
astfel măsura versurilor. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale
“î”, în cuvântul încet;
3. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinţă, fire, a fiinţa, a înfiinţa, a desfiinţa, a reînfiinţa
4. Expresii/locuţiuni cu “a sta”: a sta de vorbă; a sta locului; a sta pe bară; a sta
ca prostul; a sta la masă; a sta pe gânduri;
5. „Un clavir îngână-ncet la un etaj” – imagine auditivă
„Stropii sar” – imagine vizuală
6. - Prezenţa eului liric:
- verbele la persoana I singular– „stau”, „să nu mai ştiu”
- pronumele la persoana I singular –„mea”
7. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă
la meditaţie;
Linia de pauză oferă o explicaţie, o variantă de acţiune prin versul “Un bec
agonizează, există, nu există”, putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă.
În strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric, o
intonaţie deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de
iubire/iubită. Linia de pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie,
completând imaginea deprimantă a oraşului: “Umbra mea stă în noroi ca un trist
bagaj - / Stropii sar,/ Ninge zoios”.
8. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”, George Bacovia prezintă oraşul ce
„doarme ud în umezeala grea”, imagine construită printr-o personificare. Apa, ca
în toate creaţiile lirice bacoviene, este un element dezintegrator de materie ce
provoacă eului liric stări de disperare şi degradare psihică, fără soluţie de ieşire
din impas: “Şi porţile grele se-nchid”. În oraşul amorţit, atmosfera este
apăsătoare, insalubră de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ Şi porţile
grele se-nchid”), iar iubita face parte din acest decor şi împrumută trăsăturile lui
degradate.
9. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei, sugerând în fiecare
dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează,
există, nu există” stând să se stingă; în a doua, oraşul aproape amorţit, inactiv
„doarme ud în umezeala grea”, iar în ultima, “Umbra mea stă în noroi ca un trist
bagaj-”.
10.Trăsături simboliste:
*Principalele atitudini poetice sau stări sufleteşti specifice simbolismului sunt
tristeţea, spleen-ul, oboseala psihică, disperarea, toate fiind sugerate prin
simbolurile prezente în poezie: umezeala, glodul, agonia becului, piaţa tristă,
porţile grele, trist bagaj etc.
*Acţiunea apei ca element distrugător de materie, degradant, provocatoare de
disperare, de isterie şi disconfort sufletesc.
* Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis, apăsător şi înăbuşitor, în care
eul liric se simte claustrat, fără soluţie de evadare, de eliberare: “Şi porţile grele
se-nchid”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “Când nu găseşti cuvântul, să fii sigur că gândul nu s-a
limpezit încă.” (Nicolae Iorga, Cugetări)

Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează limpede,

clar, ideea pe care vrei sa o exprimi, nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte cu
uşurinţă. După părerea mea, afirmaţia este întemeiată, reflectarea gândirii
devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a
exprima fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi.
În susţinerea acestei opinii, voi aduce câteva argumente şi exemple edificatoare.
În primul rând, doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă
constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării.
Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă
necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat,
lipsa lecturii fiind evidentă, întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat,
în care să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor.
Pe de altă parte, câţi oameni nu vorbesc încontinuu, având o locvacitate
(vorbărie) obositoare, la care interlocutorul nu face faţă, renunţă să se mai
concentreze şi nu înţelege nimic. De altfel, în studiul “Beţia de cuvinte”,
subintitulat “Studiu de patologie literară”, Titu Maiorescu satirizează fraza
supraîncărcată şi, prin aceasta, confuză, numind boala ce care suferă flecarul
“lipsă de idei”.
În concluzie, consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de transmis
interlocutorului, când gradul de cultură nu tinde către zero, găseşti totdeauna
cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evoluţia relaţiilor dintre două personaje care aparţin unui roman obiectiv studiat:
Felix şi Otilia - “Enigma Otiliei” de George Călinescu
Mara şi Persida - “Mara” de Ioan Slavici
(Gabriela Murea)