Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-

Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea

Varianta 17

Subiectul I (40 de puncte)

(George Bacovia, "Nocturnă")

1. Câmp semantic al "umidităţii": "moină", "apă", "umezeală", "ud", "noroi", "stropi",

"ninge"
2. Cratima leagă două cuvinte ca să micşoreze numărul de silabe, păstrând astfel
măsura versurilor. Altă funcţiune este de a marca înlocuirea vocalei iniţiale "î", în
cuvântul încet;
3. Cuvinte derivate de la verbul "a fi": fiinţă, fire, a fiinţa, a înfiinţa, a desfiinţa, a reînfiinţa
4. Expresii/locuţiuni cu "a sta": a sta de vorbă; a sta locului; a sta pe bară; a sta ca
prostul; a sta la masă; a sta pe gânduri;
5. Imagini artistice: „Un clavir îngână-ncet la un etaj” – imagine auditivă
„Stropii sar” – imagine vizuală
6. Prezenţa eului liric:
- verbele la persoana I singular– „stau”, „să nu mai ştiu”
- pronumele la persoana I singular –„mea”
7. Punctele de suspensie marchează o pauză mare în cursul vorbirii şi îndeamnă la
meditaţie;
Linia de pauză oferă o explicaţie, o variantă de acţiune prin versul "Un bec
agonizează, există, nu există", putând fi consideraţie şi ca o propoziţie incidentă. În
strofa a doua linia de pauză creează o atitudine afectivă a eului liric, o intonaţie
deosebită privind exprimarea stării de deprimare cauzată de iubire/iubită. Linia de
pauză din ultima strofă urmează după o comparaţie, completând imaginea
deprimantă a oraşului: "Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj - / Stropii sar,/ Ninge
zoios".
8. În strofa a doua a poeziei „Nocturnă”, George Bacovia prezintă oraşul ce „doarme ud
în umezeala grea”, imagine construită printr-o personificare. Apa, ca în toate creaţiile
lirice bacoviene, este un element dezintegrator de materie ce provoacă eului liric
stări de disperare şi degradare psihică, fără soluţie de ieşire din impas: "Şi porţile
grele se-nchid". În oraşul amorţit, atmosfera este apăsătoare, insalubră de "umezeala
grea" („Case de fier în case de zid/ Şi porţile grele se-nchid”), iar iubita face parte din
acest decor şi împrumută trăsăturile lui degradate.
9. Titlul „Nocturnă” este potrivit ales pentru conţinutul poeziei, sugerând în fiecare
dintre strofe o trăsătură specifica nopţii: în prima strofă „un bec agonizează, există,
nu există” stând să se stingă; în a doua, oraşul aproape amorţit, inactiv „doarme ud
în umezeala grea”, iar în ultima, "Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj-”.
10. Trăsături simboliste:
*Principalele atitudini poetice sau stări sufleteşti specifice simbolismului sunt tristeţea,
spleen-ul, oboseala psihică, disperarea, toate fiind sugerate prin simbolurile prezente
în poezie: umezeala, glodul, agonia becului, piaţa tristă, porţile grele, trist bagaj etc.
*Acţiunea apei ca element distrugător de materie, degradant, provocatoare de
disperare, de isterie şi disconfort sufletesc.
* Imaginea oraşului de provincie ca spaţiu închis, apăsător şi înăbuşitor, în care
eul liric se simte claustrat, fără soluţie de evadare, de eliberare: "Şi porţile grele se-
nchid".

1
 Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-
Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre ce înseamnă a reflecta: "Când nu găseşti

cuvântul, să fii sigur că gândul nu s-a limpezit încă." (Nicolae Iorga,
Cugetări)

Nicolae Iorga opinează că până în momentul în care nu ţi se formează

limpede, clar, ideea pe care vrei sa o exprimi, nu îţi găseşti cele mai potrivite cuvinte
cu uşurinţă. După părerea mea, afirmaţia este întemeiată, reflectarea gândirii
devenind mai dificilă în momentele în care nu ne găsim cuvintele pentru a exprima
fluent şi coerent ideea pe care vrei să o transmiţi.
În susţinerea acestei opinii, voi aduce câteva argumente şi exemple
edificatoare. În primul rând, doza de incertitudine asupra ideii ce urmează a fi expusă
constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimării.
Un al doilea argument în sprijinul afirmaţiei de mai sus îl reprezintă
necunoaşterea unor termeni adecvaţi prin care să dezvolţi subiectul abordat, lipsa
lecturii fiind evidentă, întrucât numai citind îţi poţi forma un vocabular bogat, în care
să găseşti imediat expresiile propice conturării ideilor.
Pe de altă parte, câţi oameni nu vorbesc încontinuu, având o locvacitate
(vorbărie) obositoare, la care interlocutorul nu face faţă, renunţă să se mai
concentreze şi nu înţelege nimic. De altfel, în studiul "Beţia de cuvinte", subintitulat
"Studiu de patologie literară", Titu Maiorescu satirizează fraza supraîncărcată şi, prin
aceasta, confuză, numind boala ce care suferă flecarul "lipsă de idei".
În concluzie, consider că atunci când gândeşti şi ai într-adevăr ceva de
transmis interlocutorului, când gradul de cultură nu tinde către zero, găseşti
totdeauna cele mai potrivite cuvinte şi poţi impune respect şi consideraţie.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evoluţia relaţiilor dintre două personaje care aparţin unui roman de tip
obiectiv studiat:
Felix şi Otilia - "Enigma Otiliei" de George Călinescu
Mara şi Persida - "Mara" de Ioan Slavici
(Gabriela Murea)