1 Stress

Reprezinta intensitatea forte ice actioneaza pe un plan, este definit ca raportul dintre forta totala si suprafata
planului. Acest raport este denumit stress si reprezinta forta pe unitatea de suprafata.
Stresul ce actioneaza pe un plan este complet reprezentat printr-un vector, vectorul de stress, care are marimea egala
cu raportul fortei la suprafata si directia paralele a cu directa fortei ce actioneaza pe planul respectiv.
Conventional stresurile compressive sunt positive, iar stresurile de tensiune sunt negative.
Componentele stresului
Asupra unui cub elemenar acioneaza forte pe fiecare fata a cubului, aceste forte pot si descompuse in 3. Una normal
la fata cubului si celelate paralele la muchii. Prin descompunerea fortelor si raportand valorile lor la suprafetele
cubului se obtin petru fecare fata a cubului cele 3 componente ale stresului.

Stari speciale de stress:

- Stress triaxial : este o stare generala, cea mai comuna din natura in care sigma 1, sigma 2 si sigma 3 sunt
diferite de 0
- Stress biaxial : doua din stresurile principale sunt diferite de 0 si unul este egal cu 0.
- Stress uniaxial : un stress principal nu este 0 celelalte sunt.
- Stress axial : doua stresuri sunt egale si mai mici decat cel de-al treilea compresiune axiala , sau cand
doua stresuri sunt egale si mai mari decat al 3-lea extensiune axiala.
- Stress de forfecare pura : un tip special de stress in care primul si al 3-lea stress sunt egale si diferite de 0,
iar cel de-al doile este egal cu 0
- Stress hydrostatic : toate stresurile principale sunt egale intre ele si diferite de 0, cu valori positive. In caz
de valori negatve s-ar numii tensiune hidrostatica.
- Stress mediu : media aritmetica dintre cele 3 stressuri principale
- Stress deviator : are in component stressuri normale si de forfecare diferite de 0.

2 Strain si deformare
Daca un corp de roca este supus la actiunea stressului, particulele sale individuale se deplaseaza in pozitii noi. Unele
particule supera numai translatie, in timp ce altele sufera distorsiuni si rotatie. Luand in considerare pozitia initala in
stare nedeformata si pozitia finala in stare deformata a particulei putem construi un vector care descrie deplasarea
particulei. Modul de dispunere al vectorilor de deplasare creaza ceea ce numim deformatie.
Strain inseamna descrierea numerica a ceea ce inseamna deformare.
Starea de stran intr-un corp de roci deformat omogen este complet diferita daca se determina orientarea si marimile
strainurilor principale mai exact pozitia in spatiu si dimensiunile elipsoidului derivat dintr-o sfera cu raza unitara.
Pentru a define complet deformarea trebuie sa cunoastem :
- Orientarea initiala a unor linii din corpul nedeformat in raport cu directiile principale ale elipsoidului de
strain.
- Pozitia initiala a unor particule din corpul deformat.
Numai in acest mod putem recreea campul de deplasare, care defineste deformatia.
Orientarea initiala a directiilor principale poate di exprimata printr-o rotatie , iar pozitia initiala a unei particule in
raport cu pozitia actuala, deformata, poate fi exprimata printr-o translatie.
Orice deformare omogena poate avea 3 componente:
- Strain
- Rotatie
- Translatie
Exista cazuri in care una sau doua component pot fie gale cu 0, astfel avem 3 cazuri pure :
- Atunci cand translatia este singura diferita de 0 avem o miscare de translatie a corpului rigid sau de
translatie pura
- Atunci cand rotatia este singura diferita de 0, avem o miscare de rotatie a corpului rigid sau rotatie pura
- Atunci cand strainul este singurul diferit de 0, deformarea se numeste strain pur.
Incercarea de a stabili daca deformatia este un strain pur sau cuprinde si component de translatie sau rotatie depinde
de modul in care alegem cadrul de referinta. O deformatie geologica este correct clasata daca reusim sa stabilim cu
precizie cadrul de referinta inainte si dupa deformare. Cum acest aspect este arbitrar, vom allege cadrul de refrinta
cu originea in central elipsoidului de strain si cu axele in asa fel incat sa corespunda directiilor principal, astfel
celalte component, de rotatie si translatie sa fie 0.
Singurul component care poate fi reconstituit in afloriment este strainul, de aceea geoogi utilizeaza termenii de strain
si deformare ca sinonimi.

3 Regimuri tectonice, teoria de faliere Anderson

Nu exista stress la suprafata pamantului, deci normal dusa la suprafata pamantului este paralela cu una din stresurile
principale.
Conform teoriei lui Anderson de faliere, una din axele principale ale stresului este mereu perpendicular pe suprafata
pamantului, in timp ce celelalte doua sunt orizontale.
Falie normal sigma 1 este vertical
Falie inversa sigma 3 este vertical
Falie strike slip sigma 2 este vertical

4 Nivele structurale
Domeniile scoartei terestre unde mecanismele dominante de dormare sunt aceleasi se numesc nivele structurale.
Termenul nivel este utilizat pentru a araa ca aceste domenii sunt in general suprapuse unele peste altele.
Deformarile sunt datorate miscarilor de compresiune ce apar in timpul formarii si evolutiei unu lant orogenic.
Se separa domenii caraterizare prin comportare casanta, ductile si fuziune ( lichid foarte vascos ), in cadrul carora se
pot delimita subdomenii. Fiecare din aceste domenii se caraterizeaza prin mecanisme de deformare proprii, care
produc structuri specifice.
Mecanismele de deformare, dependente de comportamentul rocilor, vor fi urmarite in conditii de crestere a
temperaturii si presiunii:
- Roci casante fracture , falii de incalecare domeniu caracterizat de existent faliilor si lipsa cutelor.
Mechanism de deformatie forfecarea
- Roci ductile cute. Ductilitate redusa cute izopace ; ductilitate mare transformarea tuturor elementelor
in elipsoizi aplatizati. Mechanism de deformatie aplatizarea
- La temperature apropiata de punctual de topire rocile se comporta ca lichide mai mult sau mai putin
vascoase. Mechanism de deformatie curgerea.
Trecerea de la un mechanism de deformare la altul este gradate si ste posibil ca in unele domenii sa intervina mai
multe mecanisme de deformare in acelasi timp, tipurile de roci raspunzand diferit la temperature si presiune.
In functie de tipurile de structure, determinate de actiunea principalelor mecanisme de deformare, Mattauer a
separate 3 nivele structurale:
1. Nivelul structural superior : caracterizat prin structuri de tipul faliilor, formate prin mecanismul
predominant de forfecare. Comportarea rocilor casanta.
2. Nivelul structural mediu : comportarea rocilor este ductila, se formeaza structure de tipul cutelor izopace
prin mecansimul predominant flexiune.
Nivelul structural inferior : dezvoltat pe o adancime mare de presiune si temperature mari. A inceput are loc
aplatizarea iar pe Maura cresterii temperature incepe sa actioneze curgerea. In parte superioara a domeniului apare
aplatizarea cu sistuozitate generala iar la parte inferioara apare curgerea vascoasa. Acest domeniu corespunde
metamorfismului
5 Mecanisme de deformare
Rocile si mineralele deformate la o serie mare de presiuni si temperaturi, prezina o gama larga de comportari
macroscopic si microscopice, care se incadreaza in 3 mari categorii:
1. Fracture de extensiune: - caracteristice comportarilor extreme de casante
2. Falii :- caracteristice comportarilor de tranzitie de la casant la ductil.
3. Deformare ductile ( curgere libera) : - in cazul comportarilor din domeniul plastic
Toate rocile pot trece de la comportari casante la intermediare si apoi comportari ductile, in conditiile cresterii
presiunii si temeraturii:
- La presiuni si temperauri joase sunt caracteristice fracturile
- La temeperaturi si presiuni medii predomina faliile
- La temperature si presiuni ridicare predomina deformarile ductile
Intre cele 3 comportari pare sa existe o trecere gradate.
1. Fracture de extensiune
Au loc ideal la o sarcina geoogica egala cu 0. Materialele casante supuse unui stress compresiv vor ceda pe suprafete
paralele cu apasarea compresiva , formandu-se fracture de extensiune. Daca la un cub se aplica forte compressive
pe 2 fete ale acestuia, pe celalte doua libere apar stresuri tensive, care formeaza fracturi de extensiune paralele cu
fetele libere. In natura este practic imposibil sa avem stresuri tensive, de aceea fracturile extensive au loc la
adancimi foarte mici, si sunt imposibile la adancimi mai mari de cateva sute de metrii.
Formarea fracturilor de extensiune are legatura si cu comportarea rocilor cum ar fi : pierderea coeziunii, oboseala
rocilor, neomogenitatea rocilor.
2. Falii

Faliile include toate tipurile de fracture cu exceptia celod de extensiune. Planele de rupere reprezinta plane de cedare
sub influenta fortelor de forfecare. Faliile se formeaza parallel cu planele de forfecare, a caror pozitie este
conditionataa de raporturile intre stresurile ce actioneaza. Fracturile de forfecare se dezvolta parallel cu cele 2 plane
exhivalente pentru care stresul de forfecare este cel mai mare.
Se formeaza falie normala atunci cand stressful din A creste progresiv pana ajunge egal cu cel din B si invers cand
acesta scade progresiv pana ajunge egal cu cel din C.

3.

deformarea ductila.

Tipul de deformare in care rocile se deformeaza prin distribuirea strainului intr-o maniera uniforma in intreaga masa
deformata, se numeste comportare ductile.
Mecanismele de deformare trebuie considerate la o scara mai mica, si anume aceea a unitatilor de curgere:
-

Fragmente de roca sau cristale curgeri clastice

Cristale curgeri super plastic
Domeniul intracristalin curgeri plastic
Atomii, moleculele sau lacunele din reteaua cristalina curgeri prin difuziune

Se disting 3 mecanisme de deformare :

a) Curgere cataclastica mediul sufera o microfracturare si fragmentele de roci astfel create se deplaseaza
unele in raport cu celelalte. Au loc zdrobiri, aglomerari. Particulele sunt libere la translatie sau rotatie sau
chiar rupture.
b) Curgerea plastica cristalele se deformeaza prin alunecare pe plane de dislocatii, prin cutare si maclare la
temperature joasa si prin alunecare si crestere a dislocatiilor la temperatura ridicata. Miscarea se face pe
plane de alunecare, prin asa numitele miscari intra-granulare.
c) Curgerea super plastic a cristalele aluneca unele pe altele
d) Curgere prin difuziune in volum deformarea se produce prin actiunea difuziunii, care conduce la formarea
lacunelor in reteaua cristalina.

6 Mecanisme de cutare
Mecanismele de cutare variaza in functie de :
- Adancimea la care se produce cutarea
- Competent si incompetenta materialului
- Modul de aplicare al fortelor
Sunt recunoscute 6 tipuri de mecanisme:
1. Cutare prin flexionare si alunecare
In timpul indoirii unui strat, partea convexa este supusa la o tensiune, in timp ce partea concava este supusa la
compreiune. Daca materialul este sufficient de ductil el se va deforma plastic, partea convexa se va alungi si subtia,
iar partea concave se va scurta si ingrosa. Daca materialul este casant se va deforma prin rupture, pe partea convexa
apar flancuri de tensiune, iar pe partea concave falii de incalecare.
Deformarea unui strat poate fi continua sau discontinua.
Deformarea continua : deformare masiva pe flancuri, afectata de aplatizarea rotationala data de o alunecare simpla
corespunzatoare cuplurilor de forte de sens opus.
- Deformarea maxima in sarniera: partea superioara a stratului sufera o alungire in timp ce partea inferioara
sufera o scurtare.
Deformarea discontinua : cute deformate in sarniera, apar rupture la partea superioara si falii incalecate la partea
inferioara.
- Cute deformate in flancuri : apar fisuri de tensiune provenite dintr-un cuplu de forte perpendicular pe
elipsoidul de deformare.
Studiul deformatiei unei stive de strate
Deformarea depinde de propietatile reologice ale lor. Raza de curbura a stratelor variaza intro cuta. In procesul de
cutare stratele aluneca unele pe altele, se formeaza striuri de alunecare perpendicular pe axa curbei.
La o stiva de strate omogene, curba stratelor se accentueaza in adancime. La o stiva de strate neomogene se recunosc
mai multe situatiii.
2. Cute de aplatizare
Are loc cand asupra unei succesiuni de strare actioneaza numai fortele care produc o aplatizare generala. Se
modifica grosimea stratelor. Acest tip de ctare este foarte rar singur, de obicei aplatizarea este insotita de flexionare
sau curgere.
3. Curbarea de curgere
Se produce in roci cu plasticitate ridicata si este definite pentru toate cutele care se formeaa fara a se produce o
scurtare perpendicular pe planul axial. Se paote produce printr-o deformare continua sau discontinua, iar ambele
cazuri deplasarea ramane paralela cu directia data.
Forma cutbei poate fi simpla daca alunecarea se face pe o singura directive sau foarte complicate daca se produce pe
2 sau mai multe directii. 9 cute de curgere turbulent )
4. Cutare prin flexionare si forfeare
cand flexionarea cu deformare maxima in flancuri depaseste un anumit nivel are loc forfecara flancurilor cu formare
a unor falii cu character de incalecare
5. Curbarea prin flexionare si aplatizare
In cazul actiunii fortelor tectonice asupra unei serii de roci sedimentare neomogene litologic, rare ori are loc numai
felxionare sau aplatizare, de obicei acstea apar combinate.
Flexionarea precede aplatizarea. O serie de sedimente supusa comresiunii se curbeaza prin flexionare, in prima faza
fand cute izopace, apoi se deformeaza prin aplatizare. Daca aplatizarea este neomogena cutele formate au geometrii
foarte complicate.
Flexionarea este contemporana cu aplatizarea. O serie de srate competente si incompetente, in alternanta, supuse la
compresiune reactioneaza diferit in sensul ca stratele competente se vor deforma prin flexionare, iar cele

incompetente prin aplatizare. Cutele formate prin acest mechanism pot fi foarte complicate daca planul de platizare
nu este perpendicular pe cel de stratificatie.
6. Cute kinck, en chevron si conjugate
Cutele kink sunt cute similare , de talie mica, a caror raza de curbura este nula si ale caror flancuri si plane axiale
sunt plane cu dimensiuni de pana la 10 cm latime.
Cutele in zig zag termen aplicat acelor cute egal spatial de dimensiuni mai mari decat kinck-urile
Cute conjugate cute la care 2 benzi de kinck se intersecteaza
Cute en chevron acele cute in care raza de curbura ese foarte mare pe o parte si nula pe cealalta parte dand nastere
la spatii goale in forma de triunghi in sarniera.
7.Factorii care controleaza comportarea rocilor la stress
Conditiile in care reactioneaza rocile la actiunea stressului sunt foarte diferite in functie de mai mult factori, cum ar
fi :
- Presiunea litostatica
- Temperature
- Timpul
- Solutiile din pori
- Anizotropia
1. Influenta presiunii litosferice
Rocile consolidate, casante, pot fi cutate deoarece in momentul cutarii ele se afla sub o presiune litostatica ridicata,
provocata de greutatea mare a rocilor de deasupra. Rocile in conditii de suprafata prezinta deformatii plastic foarte
reduse, dar sub actiunea presiunii litostatice din ce in ce mai mare putem avea deformatii plastic spectacular
2. Influenta temeraturi
Efetele temperaturii asupra proprietatilor mecanice ale rocilor sunt mai reduse decat cele ale presiunii, dar
temperature faciliteaza deformatia, rocile devenind mai ductile.
3. Influenta timpului
Timpul are un rol foarte important in deformarea rocilor. Rocile care se prezinta ca substante casante la eforturi
mecanice de scurta durata, se comporta plastic la eforturi sustinute pe o durata mare de timp. In geologie sunt foarte
importante stressurile mici care actioneaza continuu in timp indelungat. Creep-ul este un effect combinat al unei
deformari elastic cu o deformare permanenta.
4. Influenta fluidelor de impregnatie
Experiente facute in prezenta fluidelor arata ca acestea au o mare influenta asupra deformatiei plastie a rocilor.
Atunci cand fluidele dau reactii chimice cu rocile inconjuratoare deformatiile sunt mult mai importante.
5. Influenta anizotropiei rocilor
La toate rocile sedimentare, stratificatia determina o anizotropi, iar la rocile cristaline, anizotropia este datorata
foliatiei si liniatiei. Rezistenta in astfel de roci depinde de orientarea fortelor aplicate in raport cu structurile planare
ale rocilor. Experientele au aratat ca rezistenta la compresiune creste perpendicular pe foliatie sau stratificatie, iar
rezistenta la ensiune creste pe directive paralela cu foliatia sau stratificatia.

8.Diapirismul i cutele diapire

Diapirism: reajustarea gravitaional a maselor cu distribuii de densitate instabil, cum ar fi inversiunea
de densitate , unde rocile mai dense acoper roci mai puin dense.
Pentru a se realiza procesul de diapirism sunt necesare urmtoarele condiii:
1. O densitate invers: n material cu densitate joas acoperit de un material cu densitate mare.
2. Mare mobilitate (= vscozitate mic) a materialului cu densitate mic.
3. Incrcare local sau o perturbaie iniial pe suprafaa materialului cu densitate redus care s produc
un gradient de presiune lateral n acest material.

9. Falii gravitaionale: definitii, tipuri, mecanisme de formare

Se utilizeaz termenul de falie gravitaional pentru acele falii la care compartimentul din
acoperi s-a deplasat direct n jos pe nclinare. Formate prin ntindere a scoarei terestre, fiind generate de
micri de distensiune. Pot avea nclinri ntre 0 i 90, frecvent mai mari de 45.
Dimensiunile faliilor gravitaionale pot varia de la ceni- metri la mii de km, cu srituri ce pot depi
uneori 23 km. Rareori izolate, de obicei fiind grupate i formnd asociaii caracteristice.
Dezvoltarea structurilor de tip graben in multe zone ale globului terestru a facut ca preocuarea
pentru explicarea formarii si evolutiei lor sa fie permanenta de la inceputut secolului si pana in prezent,
modelele imaginate fiind in concordanta cu conceptele geotectonice ale fieearei perioade.
Modelul formaril grabenelor prin mecanismui de subsidenta in pana a fost acceptat de majoritatea
cercetatorilor. Aici prezentam modelul lui Bott. El a presupus ca litosfera este supus la un stress tensiv.
Stratul casant raspunde la inceput printr-o extensiune elastica in timp c partea ductila de dedesubt se
deformeaza prin curgere lenta, vasco-elastica.
Conceptul modern al formrii grabenelor s-a nscut din ipoteza subsidenei n pan elaborat de
Vening Meinesz care a sugerat c faliile normale formate prin fracturare de forfecare datorit forelor de
tensiune crustal pot produce o pan ngust cu vrful n jos, de crust continental, cu o lime de circa
65 km. A
Aceast pan este izostatic subsident i formeaz o vale de rift limitat de zone nalte,
fiind generat de o arcuire elastic n sus a crustei.
In regiuni cu flux termic mediu, crusta continental const dintr-un strat superior casant, n jur de
1025 km grosime, care se deformeaz prin faliere (mecanismul principal de deformare este forfecarea)
i un strat ductil inferior, care se deformeaz prin curgere lent gravitationala. Falierea asociat formrii
grabenelor va penetra numai partea superioar casant a crustei i nu ntreaga crust.
10. Asociatii de falii gravitationale
Faliile gravitaionale se pot asocia formnd structuri caracteristice: Astfel, n plan (pe hart) pot s
apar falii paralele i falii n releu, iar n seciunea vertical se contureaz grabene, horsturi, semigrabene, blocuri faliate nclinate, cmp de falii, falii antitetice i sintetice.
1. Faliile gravitaionale paralele se dezvolt cnd direcia forei de distensiune este perpendicular pe
direcia zonei faliate, astfel nct rezult falii cu orientare paralel ntre ele i aproximativ aceeai extindere n suprafa.
2. Faliile gravitaionale n releu se formeaz prin aciunea unui cuplu de fore care genereaz falii
nclinate aproximativ paralele ntre ele, dar decalate n spaiu (fig. 7.41). Dispoziia faliilor este paralel
cu axa mic a elipsoidului de deformare rezultat prin aciunea cuplului de fore, faliile fiind provocate de
tensiune.
3. Grabenul sau fosa de afundare este o asociaie de falii normale (gravitaionale) care delimiteaz
un compartiment (bloc) central cobort n raport cu compartimentele vecine (fig. 7.42).

In ultimul timp se uti lizeaz termenul de rift sinonim cu grabenul( grabenele de dimensiuni mari),
4. Horstul reprezint o asociaie de falii gravitaionale care delimiteaz un bloc ridicat fa de
blocurile vecine. De obicei grabenele i horsturile apar asociate.
La grabene i horsturi, faliile au nclinri opuse pe cele dou compartimente. Dac faliile au acelai sens
de nclinare pot forma asociaii denumite semi-grabene sau semi-horsturi, dup cum structura major
predominant este de afundare sau ridicare.
5. Blocuri faliate nclinate rezult dintr-un semi-graben la care a avut loc i o rotire a
compartimentelor, fie pe un flanc fie pe ambele flancuri, n raport cu o ax paralel cu direcia faliilor.
Din aceast rotire, stratele care iniial erau orizontale devin mai mult sau mai puin nclinate .Uneori cnd
nclinarea este mic se pot forma suprafee structurale (suprafee de eroziune, paralele cu stratificaia),
dezvoltate ntre dou falii succesive.
6. Cmp de falii, reprezint o asociaie de falii gravitaionale n cadrul creia nu exist o ordine strict
de dezvoltare a faliilor .
7. Faliile sintetice i antitetice rezult din falii normale sau inverse care se rotesc fa de poziia lor
iniial cu ntregul bloc faliat. Dac rotirea general a blocului este n acelai sens cu rotirea unei falii
atunci ia natere o falie sintetic, iar dac rotirea general este de sens opus rotirii faliei individuale se
formeaz o falie antitetic. Cnd compartimentele grabenelor, horsturilor sau semi-grabenelor sufer rotiri
atunci iau natere falii sintetice i antitetice. Astfel de falii se pot forma i n cazul faliilor inverse.
11. Falii de nclecare: tipuri, asociaii
Sunt falii la care compartimentul din acop prez o deplasare relativa in sus pe inclinarea faliei fata
de compartim din culcus. Se mai numesc si falii de compresiune sau falii de contractie (pt f care
scurteaza un plan arbitrar ales) .
Tipuri genetice de incalecari:
In functie de modul de formare a faliilor de incalecare se pot deosebi uratoarele tipuri:
1) incalecare brizanta ( cuta faliata) falie ce taie transant o succesiune de roci, diagonal pe stratif
(cuta faliata);
2) incalecare de intindere (cuta-falie) - se formeaza prin exagerarea unei cute cu flanc invers supus la
intindere si laminat care apoi cedeaza dupa un plan de ruptura de-a lungul caruia se produce deplasarea
compartimentelor;
3) incalecare de forfecare rezulta din reactia rocilor la actiunea stressului compresional prin cedare
pe planul de forfecare, de-a lungul carora se produc alunecarile compartimentului din acoperis in sus pe
inclinare;
4) incalecare dupa stratificatie - planul de rupere coincide cu o supraf de stratif. Iau nastere prin
alunecarera unor stive de strate pe un plan de desprindere ce se formeaza intr-un pachet de roci cu
plasticitate ridicata. Daca deplasarea se face pe dist mari rezulta decolari (desprinderi);
5) incalecare de eroziune - incalecari a carei parte frontala ajunge la supraf Pam, iar compartimentul
din acperis aluneca pe o supraf de eroziune. Se formeaza cand vitteza de avansare a compartim din
acoperis este > decat viteza de eroziune;
6) incalecare complexa este definita falia ce cuprinde segmente cu diverse caractere, putand fi
initial o incalecare pe stratificatie, apoi de forfecare iar la partea sup poate deveni incalecare de eroziune.
7) incalecare cutata - supraf de alunec, initial plana, s-a ondulat prin procese de cutare posterioare
formarii faliei.
8) incalecare listrica ( falie listrica inversa) - falie curba, concava spre patrea superioara, in care
segmentul sup este o falie inversa de unghi ridicat, segmentul median este o falie de unghi mediu, iar
partea inferioarae este o falie plana pe stratificatie.
9) incalecare in trepte falie al carui plan este format dintr-o succ de segm parelele cu stratif si segm
care taie stratificatia, avand o forma generala de scara (paliere si rampe).

Asociatii de falii de incalecare:

Daca fiecare incalecare intr-un sistem repetea marimea si forma incalecarii
vecine, atunci rezulta un sistem imbrigat. Se cunosc doua tipuri de siateme
imbrigate:
a) structura imbricata reprezinta o asociatie de incalecari de intindere
(cute-falii) care inclina inacelasi sens, cu unghiuri de inclinare asemanatoare;
provine din asoc de cute izoclinale deversate care isi pierd flancurile inverse,
prin laminare devenind falii de incalecare.
b) evantai imbricat asociatie de incalecari in cadrul caruia faliile individ
au tendinte de racordare intr-un pct, astfel incat pachetele de strate delimitate
de faliile individuale au forma de triunghi;
c) duplexuri sist de incalecari in cadrul carora faliile individ se
racordeaza asimptotic la partea sup si inf la doua plane princip de alunecare.
Exista 3 tipuri de duplexuri:
-ce se afunda spre hinderland; cu forma de capita;
-ce se afunda spre foreland;
d) sist de incalec listrice asoc de falii listrice de incalecare, care se
racordeaza de partea inf la un plan de decolare sau de delaminatie.
12. Cute asociate faliilor de incalecare.
Uneori sunt generate cute care nu se formeaza prin mecanismele obisnuite ci sunt cute incluse in
roci datorita evolutiei pachetelor de roci pe faliile de incalecare. Acestea se pot forma in rocile care nu
sunt deformate prin cutare ci numai prin rupere.:
- cute formate prin arcuirea planului de falie .

-cute formate prin propagarea faliei

- cute formate prin detasarea unui pachet de roci pe un alt pachet de roci

13. Panze de sariaj: elemente, tipuri

Pnza de ariaj este o unitate tectonic alctuit din mase mari de roci deplasate de-a lungul unei
suprafee de ruptur, numit plan de ariaj, peste o alt unitate geologic, numit autohton. Termenul
pnz de ariaj" se utilizeaz pentru deplasri care depesc 510 km; pentru deplasri pe distane mai
mici se utilizeaz termenul de nclecare sau skib (skiba=brazd).
ariajul este fenomenul de deplasare a unei uniti geologice la distan mare de locul ei de origine.
O pnz de ariaj are urmtoarele elemente
planul de ariaj, reprezentnd suprafaa de ruptur de-a lungul creia are loc deplasarea corpului
pnzei;
rdcina, reprezentnd zona de origine a pnzei (la multe pnze este greu de stabilit datorit
desprinderii complete de substratul su);
arniera frontal (=partea frontal), reprezentnd locul geometric al punctelor extreme atinse de
pnz;
arniera radical, adic zona din autohton din spatele creia provine pnza;
limea de acoperire, care este distana msurat pe orizontal dintre arniera frontal i
arniera radical, perpendicular pe direcia pnzei.
Clasificarea pnzelor de ariaj.
Aubouin, 1973, funcie de dimensiunile maselor antrenate clasific pnzele de ariaj dup criterii
geometrice n :
- pnze de gradul I (cute culcate cu flancul invers mai mult sau mai puin alungit)
- pnze de gradul II (care provin dintr-o ruptur, dup o suprafa suborizontal),
.3z\z\zaaprecum i funcie de constituia acestora, n :
-pnze de soclu"
- pnze de cuvertur".
Dumitrescu, 1962, mparte pnzele de ariaj dup modul lor de formare n patru tipuri i anume:
1.Pnze de ariaj de gradul I (=de supracutare) provin din exagerarea unei cute deversate, care
evolueaz ntr-o cut-falie, prin ntinderea flancului invers i apoi prin mrirea deplasrii pe planul de
ruptur se transform ntr-o pnz. Aceste panze presupun existena unor strate alctuite prin roci plastice
pe care se produce alunecarea, pe planul de ariaj fiind puse n contact, ntotdeauna, formaiuni mai vechi
(ale pnzei) cu formaiuni mai noi ale autohtonului.
2.Pnze de ariaj de gradul II (=de forfecare) rezult prin exagerarea unei falii inverse cu nclinare
mic, format prin forfecare. Pnzele de ariaj de forfecare snt independente de cutare i snt de dou
tipuri: de forfecare iniial i de forfecare subsecvent.
a.Pnzele de forfecare iniial se formeaz n zone n care cuvertura sedimentar este necutat n
cadrul acestor pnze formaiunile mai vechi stau ntotdeauna peste formaiunile mai noi.
b.Pnzele de forfecare subsecvent se formeaz n zone n care cuvertura sedimentar este cutat.
Falia de forfecare poate fi de unghi ridicat n stadiul iniial, apoi planul de ariaj devine aproape orizontal.
n cele mai multe cazuri i aici formaiunile pnzei snt mai vechi la contactul cu cele ale autohtonului.
3. Pnze de ariaj de gradul III (=de decolare) snt formate prin decolarea unor pachete de strate de pe
un substrat, de-a lungul unui plan de desprindere sau de delaminaie. Snt dou tipuri:
a. pnze de decolare datorit forelor tangeniale centripete, care provin din exagerarea faliilor
de nclecare pe stratificaie;
b. pnze de decolare datorit forelor tangeniale centrifuge sau pnze de curgere, formate prin
decolarea cuverturii sedimentare de pe fundamentul su, prin aciunea forelor de gravitaie. Ele se mai
numesc ,,pnze de decolare gravitaional" sau pnze de curgere liber", deplasarea maselor de roci fiind
dat de aciunea componentei tangeniale a gravitaiei.

4. Pnze de ariaj complexe snt acele pnze care n evoluia lor combin dou sau mai multe din
mecanismele tipurilor anterioare.
Lund n consideraie constituia maselor de roci ce alctuiesc pn-zele de ariaj, panzele se mpart n
pnze de soclu i pnze de cuvertur.(Aubouin)
a. Pnze de soclu snt cele care ncorporeaz n masa lor i o parte a fundamentului cristalin al
geosinclinalului. snt caracteristice domeniilor interne ale lanurilor cutate, avnd amplitudini mari, uneori
de peste 100 km (ex. pnzele austro-alpine din Alpi). In Carpai se cunosc mai multe pnze de soclu, toate
aparinnd domeniului intern, Dacidelor (ex., pnzele centrale din Carpaii Orientali).
b. Pnzele de cuvertur au n alctuirea lor numai formaiuni sedimentare i snt adesea foarte
complicate din cauza plasticitii ridicate a rocilor componente.
14. Mecanisme de formare i de evoluie ale pnzelor de ariaj
Teoria mecanica a sariajelor
Trasatura esentiala a incelecarilor sariajelor o reprezinta existenta faiiilor sau a suprafetelor de
decolare cu inclinare mica
Discutiile asupra mecanismelor incalecarilor si pinzelor de sariaj se raporteaza la trei categorii de
probleme:
natura fortelor ce produc miscarea masei incalecate
-natura fortelor ce se opun miscarii pe planul faliei de incalecare
-rigiditatea masei incalecate
Aspecte ale mecanismelor de sariaj : -stabilitatea unui bloc incalecat
-propulsarea blocului incalecat din spate
-reduxcerea rezistentei la forf a stratului bazal
-deplasarea in sus pe inclinare a blocului incalecat
-diferentele de stress associate cu misc bloc incalecat
Mecanismele amplasarii panzelor de sariaj
Panzele de sariaj rezulta din exagerarea incalecarilor si se formeaza datorita urmatoarelor
mecanisme:
a) alunecarea gravitationala :
- alunecare se face de-a lungul unei supraf de desprindere amplasata intr-un nivel de roci plastice
- modelul form panzelor prin alunec gravi prezinta urmatoarele propri:
-supraf planului de alunecare este listrica si taie succesiunea de roci din spatele blocului alunecat
-stratigrafia interna a panzelor individuale este trunchiata de supraf de incalecare in spatele acesteia si pe
panta de alunecare in directia de transport
-marimea deplasarii relative a panzelor poate depasi cu mult lungimea sectiunii individuale a
acestora
-nu se mentine continuitatea lateral intre oanzele successive
-caile pe care se prod transportul maselor de roci ale diferitelor panze se pot intersecta
-panzele provenite din nivele mai ridicate structural se misca primele
b) expansiunea gravitationala
modelul presupune ridicarea si expansiunea lateral a unei infrastructure mobile fierbinti in
nucleul unu orogen
proprietatile geometrice si stratigrafice ale panzelor formate prin expansiune gravitationala :
supraf de incalecare este listrica si intotdeauna taie in sus succesiunea de roci
marginea din spate a fiecarei panze individuale este stratigrafic trunchiata de catre panza
suprapusa

-marimea deplasarii relative intre panze rareori depaseste lungimea sectiunii panzei subincalecate
-exista o continuitate stratigrafica lateral intre panzele successive
-traseele de deplasare a maselor de roci din panze nu se intersecteaza niciodata
15. Falii de strike-slip(decrosari): tipuri, structuri asociate
O falie subvertical de-a lungul creia deplasrile dominante sunt pe direcie se numete falie de tip strikeslip sau decroare. Faliile de tip strike-slip au n mod obinuit nclinri apropiate de vertical i cnd au lungimi de
mai mult de un kilometru ele implic i rocile fundamentului. Faliile de tip strike-slip penetreaz pn la adncimi
mari, decupnd probabil blocuri crustale de la baza crustei seismogenice (10-15 km). Faliile de tip strike-slip la
scar larg sunt denumite wrench faults sau falii transcurente. Sylvester (1988) propune o clasificare a faliilor cu
deplasare lateral n falii interplaci i falii intraplac. El propune folosirea termenului de falie transcurent pentru
decrori intraplac nrdcinate n scoar, iar pentru faliile adnci interplci recomand utilizarea denumirii de
falii transformante. Sensul deplasrii laterale este descris ca senestru sau dextru, sau left lateral i right lateral.

Reprez falii in care deplasarea se face pe orizontala, paralela cu dir planului de ruptura
-tipuri :dpdv geometric, decrosarile se impart in :
-longitudinale, paralele cu directia structurilor
-diagonale,cele ce taie dupa un unghi ascutit axele cutelor
-transversale,cele ce taie perpendicular axele cutelor
-dextre ce au sensul de rotatie spre dreapta
-senestre ce au sensul de rotatie spre stanga
-structuri asociate:
1.decrosari asociate cu compresiune laterala se dezvolta frecvent in centurile cutate si taie transversal
axele cutelor si incalecarile sau uneori diagonal
-cele transversale sunt datorate f de tensiune ce apar din compresiune
-cele diagonale provin din evolutia fracturilor de forfecare
2.decrosari asociate cu alunecari crustale ce apar datorita deplasarii unor segmente mari de crusta
ce aluneca unul in raport cu altul
3.decrosari asociate sistemului regmagenetic al Pamantului- existenta unui sistem general de linii de
slabire ale crustei terestre sub forma unei retele de fracturi.