Indomptabilul Zaza i tatl su, pictorul Costin Ioanid: Melancolii din

anii nebuniilor secrete

Vladimir Tismaneanu
Corespondena din ultima vreme cu istoricul de art Andrei Doicescu mi l-a
readus in minte pe prietenul meu Zaza. Erau veri, locuiau in casa care azi are la
intrare o plac memorial pentru marele arhitect Octav Doicescu, la colul
dintre Bulevardul Mircea Eliade (fost Kalinin) i strada Herstru. Zaza era
ingenuu, avea un rs molipsitor, nu putea fi nicicum domesticit. Intr-un stat
poliienesc, era ct se poate de liber. In mai 2015, plimbndu-m cu Marius
Stan prin Cartierul Primveriiavem un proiect comuni-am povestit i despre
Zaza, i-am artat locul unde aveam cazemata. Avea temperament de artist,
gndea in metafore i fcea cu usurin salturi mortale in idei. Era fermector
in a sa repudiere a oricror tabuuri. Se numea Radu Ioanid (nicio legtur cu
istoricul de la Muzeul Holocaustului). M indoiesc c i-a spus cineva vreodat
altfel decat Zaza. Era nscut, ca i mine, in 1951.
Un timp, am mers impreun la Liceul 24 (azi Jean Monnet). Avea un umor
nebun. Nu cred c tia ce inseamn frica de securiti. Avea in el o nebunie
secret. Nu cred ca facut vreo facultate, a lucrat ca operator la televiziune.
Tatl su era pictorul Costin Ioanid, mama sa era artista plastic Ada Ioanid,
cea creia Miron Radu Paraschivescu i-a dedicat o superb poezie din Cntice
tiganesti. Avea atelierul la subsol, fcea obiecte superbe pentru Fondul Plastic.
Zaza mi-a druit o lampa cu abajurul din rafie, era fcut de mama sa. Iat
fotografia acelei case pe care o am gratie lui Andrei, fiul lui Octav Doicescu. A
postat-o cu generozitate pe pagina mea FB.

Tatl lui Zaza, al aselea pictor din familia sa, elev al lui Francisc irato, Costin
Ioanid (1914-1993) a fost profesor, ef al catedrei de Art Monumental la
Universitatea Naional de Arte din Bucureti, apoi decan i rector, din ultima
funcie demisionnd n 1966, dup ce l-a nfruntat pe Nicolae Ceauescu prin
neacceptarea orientrii impuse de Partidul Comunist creaiei tinerilor. Adorat de
studeni, a fost un om integru i un artist admirabil. Acum un an, in luna august
2014, Muzeul Satului a organizat o expoziie dedicat operei sale.

Erau rude nu doar cu familia Doicescu, ci cu multe alte personaliti din viaa
artistic romneasc (Pierre Grant, Mac Constantinescu). Era o cas cu multe
mtui i multi unchi, o cladire impregnat de istorie. Zaza si tatl su m-au
vizitat, prin 1991, la hotelul unde stteam in Bucuresti, voiau s tie cum vd
eu viitorul rii. Eram pesimist, dar am incercat s sun stenic. Costin Ioanid
avea o mare tristee in privire, s-a stins dup doi ani. Zaza a murit i el teribil,
nepermis de devreme